Steaua Roşie, august 1969 (Anul 20, nr. 180-206)

1969-08-11 / nr. 189

CUVÂNTAREA TOVARĂŞULUI SÜTŐ ANDRÁS delegat al organizaţiei judeţene de partid Mureş la Congresul al X-lea al P.C.R. Stimaţi şi dragi tovarăşi, Generaţia de scriitori din care fac parte, de la începutul drumului său a fost legată, cu trup şi suflet de viaţa şi năzuinţele poporului, de luptele sociale şi politice din ţara noastră, de politica Partidului Comunist Român. In rindul acelor oameni care ne-au crescut şi ne-au transmis primele idealuri ale vieţii nu am cunoscut faimosul turn de fildeş, nici simţămintul înstrăinării de noi înşine, nici idilismul fanatic, nici „pesimismul universal al absurdităţii fiinţei umane“. Am primit în schimb simţul responsabilităţii faţă de soarta lor, faţă de realitatea socială care în mod revoluţionar se poate privi numai dintr-un singur unghi posibil, acela de a o transforma intr-o realitate cit mai umană şi mai apropiată de visurile seculare ale poporului. In consecinţă nu am suferit niciodată chinurile artei fără de scop, nici bucuriile jocului pueril al cuvintelor fără de sens. Am cunoscut însă acel proces imens de transformare a societăţii, istoria unui sfert de veac ale cărui rezultate au fost atit de pregnant arătate în Raportul prezentat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Iată de ce pentru mine problema literaturii înseamnă legătura individului cu comunitatea, înseamnă trăirea soartei mulţimii într-o singură soartă privită ca o treaptă singuratică dar legată indisolubil de treptele vieţii înaintaşilor mei, ai noştri. Iată de ce socot, prin urmare, că totul despre ce se discută în acest for înalt are o însemnătate deosebită pentru rezolvarea problemelor noastre. In discuţiile pe care le avem zilnic despre menirea şi viitorul artei, căutările noastre tind tocmai înspre aceste legături absolut necesare intre literatură şi viaţă, poezie şi strădaniile poporului, dramaturgie şi mesajul adîncurilor existenţei populare, modalităţi şi înfăţişarea veridică a vieţii, nivel artistic şi accesibilitate, libertate de gindire şi necesitate istorică înţeleasă, singura concepere justă a noţiunii de libertate. Dintre toate aceste preocupări, tovarăşi, socot ca cea mai importantă legătura scriitorului cu realitatea in care trăieşte, mai precis sensibilitatea lui artistică faţă de această realitate. Şi dacă nu renunţă de la unicul sens al sforţărilor sale intelectuale, acela de a fi în folosul progresului social, de a înnobila fiinţa umană, atunci nu poate să treacă cu vederea tocmai peste acele sforţări ale partidului care în ultima esenţă pentru el înseamnă şi universul preocupărilor artistice. Personal, în scrierile mele, niciodată nu am dorit şi nu am putut să ocolesc acea strica a problemelor sociale care a fost şi va fi pusă tocmai in drumul pe unde trebuie să treacă şi scriitorul, să treacă împreună cu societatea, cu clasa, cu naţiunea, cu naţionalitatea din care face parte şi ale cărei năzuinţe le poartă în visurile sale de a se realiza ca personalitate artistică, ştiind că această personalitate devine cu atit mai puternică, mai neasemuitoare, cu cit poartă mai mult din frămîntările, din mişcarea istorică a colectivităţii. Arta desigur cum ştim cu toţii, este o muncă singuratică, nu se creează un colectiv, romanele nu se scriu în brigăzi — cum mă întreba cîndva un activist cultural raional care voia să ştie dacă noi, scriitorii, am rămas particulari sau ne-am organizat şi noi într-o cooperativă de producţie. Dar această muncă singuratică îşi are sensul tocmai în trăirea adîncă a existenţei noastre umancolective, a epocii pe a cărei frunte dorim să ne vedem pecetea trudei noastre. Doresc a sublinia că această cerinţă faţă de literatură nu are nimic comun cu acele dogme veştejite, învechite ale trecutului. Congresul al IX-lea a deschis o eră nouă şi in viaţa spirituală a ţării noastre, a descătuşat forţe noi în toate genurile artei, prin restabilirea normelor cu adevărat leniniste în viaţa de partid, prin lărgirea şi adincirea democraţiei socialiste a creat o atmosferă profund prielnică pentru înflorirea unei literaturi moderne în sensul cel mai bun al cuvîntului. In aceşti ani şi-au luat zborul, în ţara noastră, generaţii tinere cu talente sclipitoare şi legate profund de năzuinţele naţiunii române, sau ale naţionalităţilor conlocuitoare din ţara noastră cu întreg poporul nostru. Intre ei, desigur, cum spunea Iov. Eugen Barbu în cuvîntarea sa, sînt unii care practică sportul lansării manuscriselor în sticle ermetic închise şi aruncate în oceanul viitorului. In clarificarea acestei chestiuni însă ne poate ajuta mai puţin tonul prea grav şi mai mult acest spirit critic şi constructiv, şi mai ales acel spirit critic şi constructiv pe care l-au afirmat întîlnirile intelectualităţii cu conducerea partidului şi personal cu tovarăşul Nicolae Ceauşescu. In ce mă priveşte, nu accept atitudinea artistului care, închizînd ochii în faţa zilelor noastre, oftează înspre oceanul viitorului îndepărtat. Nu-mi plac operele de artă plastică construite din rămăşiţe de bicicletă, din radiatoare, după cite un accident, sau de la fiarele vechi, nu-mi place muzica care seamănă cu zgomotul cind se închid obloanele, cind comercianţii închid magazinele. S-ar putea totuşi ca acesta, în cazul nostru concret, al generaţiilor tinere, în cazul unor talente adevărate, să nu fie un sport, ci chinul căutării de sine. Multe drumuri străbate talentul tînăr — prin multe imitări sterile se poate irosi — pînă îşi găseşte glasul adevărat — pînă ce înţelege că, cu cit imită mai puţin, cu atit o să semene mai mult cu ei. Cum să apreciem, ce atitudine ne cere un proces complex cum este fenomenul spiritual? Cred că faţă de această problemă în faţa realităţii, fie ea artă, economie, fie complexul întreg, specific unei societăţi, partidul ne recomandă spiritul discuţiei libere, creatoare, de înţelegere reciprocă, de studiere concretă a realităţii, un spiritu uman, creator. Sunt sigur că în acest mod viaţa noastră spirituala se va manifesta şi mai ferm în slujirea idealurilor socialismului, în găsirea adevăratei ei meniri. Tovarăşi, Din moment ce scriu în limba mea maternă, în limba maghiară, în mod firesc mă preocupă totul ce este legat şi de viaţa naţionalităţilor din ţara noastră. Am ascultat din nou cu satisfacţie acele pasaje ale raportului unde se constată rezolvarea marxist-leninistă a problemei naţionale de către Partidul Comunist Român. Intr-adevăr aceasta este una dinrealizările de seamă ale partidului nostru. Ea înseamnă asigurarea egalităţii în drepturi a tuturor cetăţenilor patriei, planificarea armonioasă a investiţiilor pentru toate judeţele, grija permanentă a statului faţă de cerinţele sociale şi culturale, înseamnă deci asigurarea bazei materiale a egalităţii, condiţia hotăritoare în această privinţă, înseamnă, în acelaşi timp, dezvoltarea culturii naţionalităţilor, învăţămîntul de stat în limba maternă, înflorirea ştiinţei şi artei, a literaturii. Pentru aceasta grija noastră permanentă este aceea de a ţine curat izvorul frăţiei poporului român cu naţionalităţile conlocuitoare, frăţite născută în lupta comună, continuînd prin strădania unor mari gînditori şi creatori, in frunte cu un Bălcescu sau un Petőfi Sándor — figuri istorice care s-au întîlnit întotdeauna prin căutările comune ale căutării unei vieţi mai fericite, libere, pentru viitor, ale unei vieţi care nu cunoaşte nici asuprirea naţională, nici exploatarea omului de către om. Doresc să remarc cele spuse de tovarăşul Nicolae Ceauşescu în legătură cu grija pe care trebuie s-o avem faţă de această frăţie. Organele de partid şi de stat locale „au datoria de a asigura şi în viitor înfăptuirea neabătută a politicii naţionale marxist-leniniste a Partidului Comunist Român, de a veghea la respectarea prevederilor constituţionale şi, totodată, de a acţiona pentru educarea maselor în spiritul frăţiei şi unităţii între poporul român şi naţionalităţile conlocuitoare". Perioada trecerii de la capitalism la socialism, care reprezintă ridicarea naţiunii române pe o treaptă calitativ superioară, asigură acelaşi proces şi pentru naţionalităţile conlocuitoare. Saltul calitativ în acest proces de ridicare social-culturală şi în acelaşi timp al naşterii adevăratei frăţii s-a cristalizat o dată cu eliberarea definitivă a patriei noastre în luptele comune pentru puterea populară şi construcţia socialistă. Acest moment hotărîtor îmi aminteşte despre o zi furtunoasă cindi în urma unei mişcări tectonice a munţilor, prabuşindu-se mii de tone de bazalt, in crăpătura uriaşă a pămintului a apărut acum 100 şi ceva de ani un lac cu apă cristalină, lacul Roşu, o frumuseţe nouă a naturii noastre din Ardeal. Căutînd sensul cel mai adine al istoriei noastre de un sfert de veac, mă gîndesc la simbolul acestei legende, la ziua de 23 August 1944, cind aevea stîncilor negre începuse a se prăbuşi orînduirea veche, iar în urma ei, adunînd izvoarele istoriei, apăruse ca o frumuseţe umană, nouă, locul curat al frăţiei poporului român cu naţionalităţile conlocuitoare. (Aplauze). Astăzi, după un sfert de veac de la eliberarea patriei, după acei paşi uriaşi pe care sub conducerea partidului i-am făcut până la culmile zilelor de azi, sensurile prăbuşirii vechiului şi ale naşterii vieţii noi s-au îmbogăţit de mii de ori în inimile noastre, ale tuturora. (Aplauze). Tovarăşi, Intr-un cătun mic din judeţul nostru, judeţul Mureş, în zilele trecute un ţăran bătrîn, oprindu-mă în stradă unde eram intr-o problemă de ziaristică, mi-a spus: „Am ascultat la radio că la congresul comuniştilor dv. vreţi să-l alegeţi din nou ca secretar general al partidului pe tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Aş vrea să-l votez şi eu, zice, dar eu nu sunt delegat la Congres fiindcă nu sunt membru de partid. Atunci, noi, ăştia care nu sintem membri de partid cum şi unde am vota şi noi pentru dînsul?" Luîndu-mă bătrînul prin surprindere i-am răspuns mai tîrziu în gîndul meu spunînd că această voinţă unanimă a comuniştilor din ţara noastră cuprinde nu numai pe membrii de partid, ci intr-adevăr, întreg poporul ţării, pe români şi maghiari, germani şi sîrbi şi oameni de alte graiuri, ţărani, muncitori, intelectuali, tineri şi bătrîni, întreaga familie a Republicii Socialiste România. (Aplauze). Ca membru modest al acestei familii mă ataşez la voinţa sa, exprimindu-mi totalul meu acord cu politica internă și externă a partidului nostru, cu programul luminos pe care-l va stabili acest Congres de importanță istorică. (Aplauze). EMBLEMA FÎNTlNELEI Cine a drumeţit cu aproape douăzeci de ani în urmă pe Valea Tîrnavei Mici îşi mai aduce aminte de imaginea satului Fîntinele: o localitate mică, înconjurată de coline dulci, ici-colo inveşmîntate cu grădini şi pilcuri de arbori, iar pe malurile rîului ce curge domol, întinse tarlale de pămînt fertil. Peisajul natural a rămas acelaşi. Satul Fîntînele însă e cu totul altul. Numele lui are acum o mai mare rezonanţă. El e consemnat printr-o stea roşie pe harta industrială a ţării, figurează în manualele de geografie şi de istorie. Termocentrala, cu turnurile ei industriale ce se înalţă mult,deasupra comunei, mulţimea stîlpilor de beton ce se inşiruie,spre toate zările, domină şi dau peisajului pur rural de altădată o puternică notă de urbanism. Cetatea luminii, construită în anii socialismului, a schimbat faţa locului, a risipit parcă amorţeala în care tintea altădată valea Tirnavei Mici, a însufleţit peisajul, îmbogăţindu-i. La Fîntînele — ca şi la Bicaz, Iernut, Argeş, Ovidiu ■— asculţi cum bate pulsul industrial al ţării. E un puls sacadat şi frumos al zilelor noastre, pulsul vieţii noi a oamenilor de Pe la aceste meleaguri, in care se îngemănează efortul colectiv de a deschide noi drumuri ofensivei pe frontul desăvîrşirii construcţiei socialiste în patria noastră. Construcţia termocentralei n-a însemnat numai producerea de lumină, ci mult mai mult pentru comuna Fîntînele şi locuitorii ei. Aproape 300 de locuitori şi-au schimbat „statutul social“. Din simplii agricultori, cu o pregătire elementară — 4 ori 7 clase — au devenit în decurs de un deceniu operatori de cazane şi turbine, electricieni de înaltă calificare, lăcătuşi şi montori de agregate energetice, operatori chimişti etc. Fireşte că acest salt în meserie şi profesie oamenii din Fîntînele nu l-au făcut uşor. Pentru Ştefan Szép, Varga Bela, Ioan Mureşan, Nicolae Stan şi încă pentru mulţi alţii, anii de construcţie a termocentralei şi apoi după aceea au însemnat ani de şcoală, ani de eforturi susţinute care au condiţionat izbînzi şi fericire. Pentru aproape 200 de salariaţi ai termocentralei s-au construit tot atîtea apartamente. Dacă se mai adaugă numărul mare de case noi, construite de cetăţeni, se poate spune că Fîntînele e o localitate in care elementul urbanistic predomina la fiecare pas. Predomină, pentru că tot ce s-a construit şi se construieşte e „îmbrăcat“ într-o arhitetonică modernă. Curentul electric se „opreşte" în toate casele şi în aproape toate pune în funcţiune aparate de radio, televizoare, difuzoare, maşini de spălat şi frigidere. Creşa şi căminul de zi pentru copii, eleganta construcţie a cantinei, complexul de deservire alimentar, clubul şi căminele culturale, spitalul şi dispensarele sanitare, brutăria, sunt alte construcţii cu profil socialcultural în comună. La Fîntînele nu se produce numai lumină electrică. In comună există o modestă fabrică de cărămidă şi o secţie de prefabricate din beton pentru construcţii. Aceste două unităţi, în acest an, îşi vor lărgi capacitatea de producţie. Fireşte că la Fîntînele, construcţia termocentralei a atras în „circuitul“ industrial numai o parte din localnici. Cei mai mulţi locuitori din satele Bordoşiu, Călimăneşti, Cibu, Rouă şi Viforoasa se ocupă cu agricultura. In fiecare an ei cultivă cereale, legume şi fructe, cresc multe animale. Dar, cu oricare locuitor ai sta de vorbă, îţi va vorbi cu o notă de mîndrie despre cetatea luminii din comuna lor. Şi au motive. Au, pentru că, direct sau indirect, fiecare cetăţean a simţit şi simte intr-un fel existenţa marelui obiectiv industrial clădit în valea Tîrnavei Mici. Fîntînele de astăzi. O comună care a renăscut sub zodia scinteii electrice, care a declanşat aou impuls nou în viaţa oamenilor. La Fîntînele amurgul coboară peste lumină, peste o stea strălucitoare ale cărei raze se întind pînă hăt departe în cîmpia transilvăneană şi mai încolo. E o stea strălucitoare, un fel de emblemă a unei localităţi scoasă din anonimat. E o stea strălucitoare a socialismului pe care îl construim. C. CROITORU Turnurile industriale — emblema de azi a Fîntînelei Creşa şi căminul de zi din Fintinele Trăim plenar sentimentul demnităţii umane Sutele şi miile de telegrame şi scrisori ■ adresate Congresului al X-lea — forumul suprem al partidului — vorbesc in cuvinte calde, emoţionante despre adeziunea fierbinte, nemărginită a tuturor oamenilor muncii la istoricele hotărîri care se vor adopta şi care vor însemna ridicarea patriei noastre dragi pe noi culmi ale civilizaţiei şi bunăstării. Este dovada elocventă a realismului măsurilor preconizate, demonstrează pregnant faptul că întregul popor este alături de partid, gata să înfăptuiască acest program, este încă o confirmare a încrederii depline de care se bucură partidul, politica sa în rindul întregului popor. Trăind plenar sentimentul demnităţii umane, inima Întregii naţiuni seaflă acolo, în sala Congresului; cu largi reverberaţii şi ecouri se răsfring în conştiinţa fiecărui cetăţean ideile cuprinse în Raportul tovarăşului Nicolae Ceauşescu. Niciodată unisonul adeziunii faţă de partid, al deciziei de a-l urma neabătutn-a fost atit de profund şi responsabil ca în aceste zile. Din cuvîntul interlocutorilor se desprinde însă osmoza aprobării cu hotărîrea de a da viaţă politicii partidului. — E greu să defineşti în citeva cuvinte sentimentul ce ţi-l dă Raportul secretarului general al partidului — remarcă emoţionată tinăra ingineră chimistă Maria Marinescu din Tg.-Mureş. Acest sentiment corespunde poate cel mai bine cu cuvîntul: trăinicie. Construim durabil deoarece avem convingerea adine înrădăcinată că tot ceea ce facem e pentru noi, că ne făurim destinul nostru şi al generaţiilor viitoare. M-au impresionat acele grandioase prevederi ale ramurii industriale de care mă simt legată nu numai prin profesiune, dar şi prin pasiune : chimia. Această ramură va cunoaşte şi in viitor o dezvoltare impetuoasă. Desigur, noi avem datoria să ne punem întreaga capacitate şi forţă de muncă în slujba realizării acestui program. — Puternicului detaşament al feroviarilor, din care fac şi eu parte, ne spune mecanicul de locomotivă Karol Kacso, i se încredinţează o sarcină de mare răspundere, dar şi de cinste. Peste cîţiva ani locomotivele cu aburi vor deveni, poate, obiecte de muzeu, pe magistralele de oţel ale ţării circulind locomotive Diesel hidraulice şi electrice. Este cel mai important salt pe care-1 va face transportul feroviar al României. Acestui program măreţ elaborat de partid ne angajăm să-i răspundem cu realizări remarcabile. Pină in prezent putem raporta că mecanicii şi fochisti depoului C.F.R. din Tg.-Mureş au economisit peste 2.700 tone de combustibil convenţional, transportind totodată un mare număr de trenuri cu tonaj sporit. Angajamente, fapte închinate Congresului. Momente emoţionante. In multe întreprinderi tîrgumureşene zilele desfăşurării lucrărilor Congresului coincid cu realizări record; confruntările cu obiectivele cantitative şi calitative ale planurilor de producţie cunosc intensităţi deosebite. La Fabrica de conductoare, Iprofil „23 August“, la C.I.A. Tg.-Mureş, Fabrica de conserve, Fabrica de confecţii sarcinile de plan pe aceste zile sunt depăşite substanţial. In mod spontan, colective şi grupuri de muncitori adresează Congresului emoţionante telegrame de adeziune şi angajament. Acesta este contextul însufleţitor, de lucru, în care, pretutindeni, oamenii muncii înţeleg să participe concret la marele eveniment. Astfel îşi mărturisesc oamenii gîndurile, adeziunea deplină faţă de politica partidului, hotărîrea de a o traduce în viaţă. — Nu există sector de activitate in care partidul să nu ne arate limpede căile perfecţionării continue, prin care putem și trebuie să dobîndim progresul multilateral — ne spune șeful de echipă I. Lazăr, de la Fabrica de mobilă „23 August". Pentru noi hotăririle pe care le va adopta Congresul vor constitui un îndemn de a ne pregăti mai bine, pentru ca în noua etapă, prin muncă intensă să ne înscriem aportul la un nivel calitativ superior. Muncim în această fabrică cetăţeni români, maghiari şi de alte naţionalităţi. Muncim înfrăţiţi intr-un climat de dreptate socială şi naţională — rod al justeţei politicii naţionale marxist-leniniste a partidului nostru. Frăţia noastră naţională, unitatea întregului popor se vor intări şi mai mult în procesul muncii pentru o Românie socialistă înfloritoare. Cu asemenea gînduri, cu asemenea sentimente, cu convingerea că viitorul anticipat cu rigoare ştiinţifică în documente va însemna ridicarea României pe treptele înalte ale civilizaţiei şi progresului, oamenii muncii îşi înzecesc eforturile pentru a dovedi prin fapte ataşamentul lor fierbinte la politica partidului, pe care şi-o însuşesc cu propria lor politică şi pentru înfăptuirea căreia nu vor precupeţi nimic. M. Kardaşan Cu cinci zile înainte de termen Energeticienii de la Termocentrala din Fîntînele, printr-o organizare superioară a activităţii, au terminat cu cinci zile înainte de termen reparaţiile generale la unul din grupurile de 100 MW. Astfel, s-au creat condiţii pentru realizarea in plus a 10 milioane de kilowwați-are energie electrică. Acest succes a fost închinat de către colectivul termocentralei celui de-al X-lea Congres al partidului. In numărul de sîmbătă, 9 august a. c. al ziarului nostru, în aliniatul doi, rindul trei din cuvîntarea tovarăşului Ioan Crăciun, delegat al organizaţiei judeţene de partid Mureş, se va citi... „investiţii — circa 12 miliarde lei...“ şi nu „investiţii — circa 12 milioane lei.. cum a apărut, dintr-o regretabilă greșeală a Agerpres. O variată gamă de manifestări politice şi culturaleducative Pretutindeni pe cuprinsul judeţului nostru au loc, în aceste zile, numeroase şi variate manifestări politice şi cultural-educative de masă. Expunerile, simpozioanele, mesele rotunde, serile tematice, jurnalele vorbite, serile de întrebări şi răspunsuri ş. a. popularizează marea bogăţie de idei cuprinse în materialele Congresului partidului, aprecierile pe care le conţin cu privire la fenomenele şi procesele din viaţa economică şi social-politică a ţării, perspectivele pe care le deschid României, tuturor oamenilor muncii de la oraşe şi sate. Este demnă de subliniat calitatea, bogăţia în idei, a expunerilor făcute de lectorii Comitetului judeţean de partid la întreprinderile: I.I.S. „Mureşul" şi „Prodcomplex" din Tîrgu-Mureş, Combinatul chimic şi Fabrica de geamuri din Tîrnăveni, I.R.U.M. şi C.I.L. din Reghin şi I.F. din Sovata. Viu interes au trezit în rindul auditoriului şi conferinţele: „Partidul Comunist Român — promotorul dezvoltării societăţii româneşti contemporane“, „Raportul prezentat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu •— voinţă a întregului popor, a întregului partid“, „Bilanţ în plin mers: de la Congresul al IX-lea la obiectivele Congresului al X-lea“, „Congresul al X-lea — eveniment de însemnătate istorică în viaţa naţiunii noastre socialiste", „Unitate de monolit în jurul partidului, a conducerii sale încercate" şi altele. „Congresul al X-lea al P.C.R. — in atenţia opiniei publice internaţionale“ — aşa au fost intitulate mesele rotunde desfăşurate la întreprinderea „Nicovala“, I.G.O.S., Complexul de faianţă şi sticlă, Complexul C.F.R. şi „Tîrnava“bumbac din Sighişoara. Alte mese rotunde: „Bilanţul marilor înfăptuiri ale poporului român, condus de partid, pe drumul socialismului" (Casa de cultură a sindicatelor din Tîrgu-Mureş), „Perspectivele de creştere a producţiei agro-alimentare în lumina documentelor Congresului" (clubul Fabricii de zahăr din Tîrgu-Mureş), „Agricultura socialistă în plin avînt“ (Glăjărie), „învăţămîntul pe noi trepte“ (Beica de Jos). Simpozioanele găzduite de instituţiile culturale din Reghin, Tirnăveni, Tirgu-Mureş, Sătmaru, Deda, Papiu Ilarian etc. au evidenţiat marile succese ale oamenilor muncii pe drumul socialismului obţinute sub conducerea partidului, perspectivele deschise de documentele Congresului al X-lea. In cadrul unei întîlniri cu 350 de tineri de la Complexul de faianţă şi sticlă din Sighişoara, tovarăşul Petre Eftimie, membru al Biroului Comitetului municipal de partid, a vorbit despre însemnătatea documentelor Congresului. Producţie sporită din loturile semincere de ierburi Pentru a ridica productivitatea păşunilor şi pe cuprinsul judeţului nostru, au fost extinse pe o suprafaţă de 500 ha, loturi semincere de ierburi. Aceste suprafeţe, aflate sub administraţia Direcţiei agricole judeţene, sunt amplasate la Sărmaş, Luduş şi în zona Reghinului (la Dedrad, Batoş şi Văleni). Datorită lucrărilor de întreţinere ce au fost făcute la timp, a aplicării unor însemnate cantităţi de îngrăşăminte chimice la hectar, anul acesta s-a obţinut o producţie sporită de ierburi. Faţă de 200 kg planificat s-a recoltat în medie la ha 280 kg sămînţă de iarbă (din specii valoroase de ierburi perene şi trifoliene). Dintre aceste centre cu loturi semincere, cele mai bune rezultate au fost obţinute de cel din Sărmaş care are în cultură ierburi pe o suprafaţă de 286 ha. In urma treierişului ce s-a făcut cu combinele s-a realizat o producţie medie de 350 kg iarbă la ha, faţă de 280 kg cit a fost planificat. Acest lot este administrat cu deosebită grijă de Iuliu Pop şi Vajda Laurenţiu. Cuvinte de laudă se pot insera şi despre activitatea specialiştilor Ioan Baghiu şi Katona Iuliu, care coordonează lucrările pe loturile semincere din Luduş şi Reghin. Prin obţinerea unei producţii sporite de ierburi din loturile semincere se creează condiţii ca la anul să fi efectuate supraînsămînţări pe o suprafaţă de peste 2.000 ha păşune (cu 800 ha mai mult ca în 1969) pe care s-au efectuat de către stat lucrări de îmbunătăţiri. Surplusul de sămînţă va fi pus la dispoziţia cooperativelor agricole ce vor să-şi îmbunătăţească păşunile. In prezent la toate centrele se lucrează cu grijă la selectarea seminţelor şi se fac pregătiri pentru ca la timpul potrivit să se treacă la aplicarea pe loturile semincere a peste 380 tone de superfosfat.