Steaua Roşie, octombrie 1971 (Anul 22, nr. 235-260)
1971-10-01 / nr. 235
STEAUA ROȘIE PAGINA 3 Cuvintarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu (Urmare din pag. 1) eforturile pe care le depune spre a-şi însuşi noile cunoştinţe in toate domeniile de activitate. (Aplauze puternice, prelungite). Desigur, dacă ar fi să ne orientăm numai după rezultatele bune de care am vorbit, am putea să ne declarăm mulţumiţi. Dar ştiţi bine că noi sîntem comunişti, suntem revoluţionari şi dorim întotdeauna să asigurăm un progres mai rapid al societăţii noastre socialiste. Considerăm că tot ceea ce am realizat, tot ceea ce este bun în activitatea noastră trebuie să servească ca bază de plecare pentru a realiza un avînt şi mai puternic al societăţii, deci şi al invăţămîntului. Iată de ce, apreciind rezultatele bune pe care le avem, nu putem trece peste faptul că în învăţămînt mai există o serie de lipsuri şi neajunsuri, că se impun măsuri hotărîte, ferme, pentru înlăturarea lor şi ridicarea nivelului general al şcolii, deoarece numai astfel, ea va putea răspunde în bune condiţii exigenţelor crescînde ale societăţii noastre în plină dezvoltare, se va putea asigura ca învăţămintul nostru să meargă în pas cu cuceririle revoluţiei tehnico-ştiinţifice mondiale. Considerăm că avem creată o bună bază materială, că dispunem de cadrele şi forţele necesare pentru a ne propune să obţinem intr-un timp scurt lichidarea neajunsurilor care se mai manifestă in învăţămintul nostru, pentru ridicarea lui la nivelul dezvoltării ştiinţei şi culturii, al cerinţelor solicietăţii noastre socialiste. In acest context, aş dori să menţionez că trebuie să avem permanent în vedere că, pe măsura ridicării gradului general de cultură al oamenilor muncii, a dezvoltării forţelor de producţie şi introducerii cuceririlor ştiinţei şi tehnicii în toate ramurile de activitate, se intensifică şi procesul de dispariţie treptată a deosebirilor esenţiale dintre munca intelectuală şi cea manuală, de apropiere între muncitori şi intelectualitate. Acest proces are loc pe baza ridicării generale a nivelului de cunoştinţe şi de cultură al întregului nostru popor. Avînd în vedere că după 1980—1985 se vor crea condiţii ca întregul tineret să urmeze un învăţămînt echivalent liceului, ne putem da seama cît de mult se va accentua acest proces în viitor. Această perspectivă impune măsuri foarte serioase pentru mai buna organizare şi desfăşurare a procesului de învăţămînt, pentru legarea lui strînsă de viaţă, de practica activităţii din toate sectoarele. in această perspectivă trebuie să vedem cum trebuie să i arate omul de mîine! Intensificarea procesului de apropiere între munca manuală şi cea intelectuală va duce la omogenizarea ei mai puternică a societăţii noastre socialiste, la apropierea între diferite categorii sociale, la forarea unui om al muncii de tip ou, înarmat cu cele mai înaintatecuceriri ale ştiinţei şi tehnicii, cu o înaltă conştiinţă socialistă, participant activ, conştient, la făurirea propriului său destin — destinul comunismului. (Aplauze puternice). In acest context, va creşte şi mai mult rolul clasei muncitoare — c rasa conducătoare a societăţii noastre — înţelegînd prin clasa muncitoare ceea ce am spus mai nainte, oameni ai muncii de tip nou, clasă care se deosebeşte a- bum fundamental de clasa muncitoare din regimul burghezo-moşieresc, pentru că este o clasă stâpînă, proprietară a mijloacelor de producţie, este conducătoarea societăţii, ea fiind aceea care, in fond, întruchipează naţiunea noastră socialistă. (Aplauze puternice, prelungite). în această nouă clasă muncitoare se vor uni — şi aş putea spune — se vor contopi treptat toate celelalte categorii sociate. I Intelectualul de mîine, ieşit din rîndurile oamenilor muncii trebuie să fie legat prin toate firele sale de popor, să participe activ la opera de edificare a societăţii noi, corespunzător cunoştinţelor lore se pun într-un domeniu sau ■Itui de activitate. I In fond, va fi vorba cu atît de mari deosebiri în ce priveşte nivelul de cunoştinţe, ci de diviziunea raţională a muncii în procesul producţiei sociale, pentru că muncitorul de mîine se va apropia mult de intelectualul de omîine, din toate punctele de vedere. De altfel, chiar în prezent, dacă privim activitatea din unele domenii — şi o să mă refer la cercetarea ştiinţifică — se poate observa că rezultatele cele mai bune se obţin acolo unde omul de ştiinţă, cercetătoul lucrează împreună cu tehnicianul, cu muncitorul de înaltă calificare; şi acest fel de cercetare constituie astăzi motorul principal al dezvoltării României socialiste (Aplauze puternice), lată de ce munca— factorul de bază al progresului societăţii omeneşti — va deveni indispensabilă pentru fiecare membru al societăţii. Rolul învăţămintului este tocmai de a pregăti tineretul patriei noastre pentru a putea ocupa un loc de cinste şi de onoare în procesul producţiei cilateriale şi spirituale . Tineretul trebuie să fie un participant activ la realizarea procesului de apropiere şi omogenizare a societăţii noastre socialiste; el este chemat să-şi însuşească tot ce se realizează mai avansat în ştiinţă şi tehnică, în toate domeniile de activitate. Numai aşa el va putea să se încadreze, într-un timp scurt, in procesul producţiei, să aducă o contribuţie tot mai activă la făurirea societăţii socialiste multilateral dezvoltate, la edificarea comunismului în România. (Aplauze puternice, prelungite). Toate aceste perspective ale societăţii noastre, cît şi revoluţia tehnico-ştiinţifică contemporană, impun realizarea unui învăţămînt receptiv la tot ceea ce este nou în cunoaşterea umană, capabil să educe pe elevi şi studenţi, să-i înarmeze cu toate aceste cunoştinţe, să-i pregătească pentru muncă, pentru viaţă. Iată de ce este necesar să realizăm cu mai multă fermitate măsurile privind legarea strînsă a învăţămîntului cu practica, cu producţia. Despre aceste probleme s-a vorbit nu o dată. Plenara Comitetului Central, elaborînd Directivele cu privire la dezvoltarea îmvăţămîntului, s-a preocupat, de asemenea, pe larg, de aceste aspecte ale şcolii româneşti. S-au obţinut, fără nici o îndoială, unele realizări, dar ele sînt departe de a ne putea mulţumi. lată de ce a apărut necesitatea de a analiza ceea ce s-a realizat, de a stabili măsuri suplimentare, avînd în vedere înfăptuirea acestui deziderat de importanţă esenţială pentru învăţămîntul nostru. In această direcţie, trebuie să pornim, în primul rînd, de la necesitatea de a considera învăţămintul, cercetarea şi producţia ca un proces unitar, inseparabil, în formarea Specialistului de mîine. De aceea, s-a trecut la realizarea dublei subordonări a invăţămîntului tehnic şi de specialitate, s-au prevăzut măsuri pentru o conlucrare mai strînsă între învăţămînt, institutele de cercetare şi unităţile industriale de producţie. Trebuie să acordăm o atenţie deosebită rezolvării într-un timp scurt a problemei dotării corespunzătoare a laboratoarelor cu aparatură modernă, cu microinstalaţii care să reprezinte imaginea utilajelor moderne din producţie. Să dotăm şi să organizăm noi ateliere în cadrul facultăţilor şi institutelor, să perfecţionăm practica în producţie, în sensul de a face ca, realmente, studentul să poată efectua orice operaţii concrete în procesul de producţie, să nu fie doar un simplu asistent. ținind seama de numărul mare de instalaţii moderne, de tehnicitatea şi complexitatea lor, apare necesar ca unele cursuri să fie organizate direct la faţa locului, spre a se putea astfel explica cît mai bine studenţilor modul de funcţionare a noilor instalaţii şi complexe industriale. Trebuie să ne propunem — aşa cum am mai subliniat şi în trecut — ca la terminarea cursurilor învăţămîntului superior absolvenţii să posede şi cunoştinţe practice la nivelul unui tînăr muncitor calificat. Numai îmbinînd cunoştinţele teoretice cu cele practice, tînărul specialist va putea să se încadreze rapid în procesul de producţie, să aducă o contribuţie mai mare la realizarea sarcinilor unităţilor unde urmează să lucreze. Dar chiar şi pentru tinerii care urmează să lucreze în învăţămînt sau in munca de cercetare, însuşirea cunoştinţelor practice reprezintă o necesitate, o condiţie ca ei să-şi poată îndeplini în bune condiţiuni obligaţiile ce le revin. Am vizitat astăzi unele facultăţi la Universitate şi la Institutul poli-otehnic. Aş dori să menţionez că mi-a produs o deosebită plăcere să constat că — la unele facultăţi, bineînţeles — au început să se aplice cu mai multă fermitate măsurile privind legarea învăţămîntului de practică. Am constatat asemenea preocupări atit la Facultatea de chimie a Universităţii, cît şi la cele două facultăţi pe care le-am vizitat aici, şi în mod deosebit la Facultatea de tehnologia construcţiilor de maşini. Este adevărat că dotarea cu maşini a atelierelor acestor facultăţi s-a făcut de cîteva săptămîni — deci abia a început — dar faptul că sînt dotate de acum cu zeci de maşini moderne, că în ele vor putea să lucreze efectiv studenţii reprezintă un pas important. Trebuie să considerăm însă toate aceste măsuri numai un început şi să facem ca în practică aceste ateliere să devină mici uzine în stare să realizeze orice produs. Vorbind de Politehnică şi ţinînd seama că aici lucrează circa 1.400 de cadre didactice, deci 10 la sută din totalul cadrelor didactice din învăţământul universitar din România — ceea ce reprezintă o forţă uriaşă — aş putea spune că atelierele ei trebuie să devină nu numai ateliere-şcoală, ci ateliere de cercetare care să realizeze prototipuri de maşini moderne şi să le pună la dispoziţia uzinelor constructoare de maşini spre a fi produse în serie, iată ce dorim noi de la politehnica românească ! (Aplauze puternice). Am vizitat, de asemenea, Conservatorul şi am constatat cu plăcere buna organizare a activităţii de învăţămînt, cît şi preocuparea pentru promovarea muzicii româneşti. După cum ştiţi, problema organizării atelierelor, a laboratoarelor este cel puţin în aceeaşi măsură valabilă şi pentru liceele şi şcolile de cultură generală. În această privinţă, au fost luate încă din acest an un şir de măsuri care să asigure ca, pînă în 1972—1973, toate şcolile noastre să dispună de laboratoarele şi atelierele necesare. Am vizitat ieri cîteva din aceste şcoli — atît şcoli profesionale cît şi licee tehnice şi licee de cultură generală. Trebuie să menţionez cu satisfacţie la această adunare, — unde ştiu că participă şi elevi —, că este un început bun, există un entuziasm general şi, de pe acum, s-au obţinut o serie de rezultate pozitive. Desigur, în cîteva luni nu se puteau rezolva toate problemele, dar felul în care cadrele didactice s-au preocupat în această perioadă de organizarea atelierelor, cu concursul întreprinderilor, felul în care elevii înşişi au ajutat la organizarea atelierelor, în care i-am găsit muncind, ne dă temeiul să afirmăm că, într-adevăr, învăţământul nostru general se află pe un drum bun. Nu mai vorbesc de şcolile profesionale şi liceele tehnice, am menţionat chiar şi ieri, dar vreau să menţionez şi la această adunare, că din cele trei licee vizitate, pe primul plan se plasează centrul şcolar aparţinind Ministerului Industriei Uşoare ,, care poate fi luat drept un model de legare a învăţămîntului de practică. Să nu se supere tovarăşii universitari, dar şi ei l-ar putea vizita şi, desigur, ar putea trage multe învăţăminte, fireşte, la nivelul care trebuie asigurat în facultăţi. Centrul şcolar aparţinind Ministerului Industriei Construcţiilor de Maşini s-a plasat pe locul II, deşi eu aş fi dorit să fie pe locul întîi. Dar întrecerea este întrecere! Industria energetică — care, aşa cum se prevede în programul nostru, trebuie să stea pe locul I, asigurînd energia necesară ţării —, din punct de vedere al organizării şcolii se află pe locul III; totuşi, şi liceul energetic, pe care l-am vizitat, este bine organizat, dar consider că are încă mult de făcut. Subliniez aceasta pentru că ne propunem, după cum cunoaşteţi, ca în următorii ani liceele tehnice să înregistreze o puternică dezvoltare. Vrem să asigurăm ca toţi cei care vor intra în facultăţi să fie de fapt elevi ai liceelor tehnice; în felul acesta ei vor intra în învăţămîntul superior cu cunoştinţele necesare din domeniul respectiv de activitate, iar in atelierele universităţii sau institutelor nu vor mai efectua o muncă primară .—, cum am văzut chiar astăzi — ci vor putea lucra în anul I ca ajutor de maistru, în anul II ca maistru, în anul III ca inginer, conducînd un atelier. In acest fel, atunci cînd termină universitatea sau politehnica, absolventul va ști să conducă nemijlocit un sector de activitate. Atunci vom avea ingineri şi specialişti buni — şi noi asemenea cadre vrem să avem, şi în felul acesta vrem să organizăm învăţămîntul nostru în actualul cincinal. Cred că este un deziderat pe care îl aprobaţi şi dumneavoastră — cadrele didactice şi studenţii — şi pe care îl aprobă întreaga noastră naţiune socialistă. (Aplauze puternice, prelungite). Consider că în domeniul învăţămîntului tehnic de specialitate avem condiţii bune ca, într-adevăr, începînd din acest an universitar, şi în următorii 2—3 ani să realizăm o transformare radicală, ca să spun aşa , revoluţionară, în sensul ridicării învăţămîntului la nivelul cerinţelor revoluţiei tehnicoştiinţifice contemporane. Aşa cum am arătat la consfătuirea cu cadrele din domeniul activităţii ideologice, este necesar să luăm măsuri hotărîte în vederea îmbunătăţirii învăţămîntului din domeniul ştiinţelor sociale — istorie, filozofie şi altele. Trebuie să asigurăm predarea disciplinelor de la ştiinţele sociale pe baza concepţiei materialist-dialectice despre lume, să creăm posibilitatea ca studenţii să poată înţelege dezvoltarea şi schimbările care au avut şi au loc în lume. Este necesar organizarea unor cabinete şi centre de documentare, care să ajute pe studenţi la înţelegerea diferitelor evenimente din istorie, din filozofie şi din alte domenii de activitate. Am vizitat şi facultatea de filozofie, dar sunt nevoit, şi de data aceasta, să mă declar nesatisfăcut pe deplin de ceea ce am văzut. Dacă la facultăţile tehnice, aşa cum am mai arătat, am constatat lucruri bune, aici aproape că nu se văd măsurile menite să pună acest învăţămînt pe alte baze. Am spus, de altfel, acolo că ceea ce s-a făcut în această privinţă, ţinînd seama că acum se socoteşte un microni, reprezintă un micron sau a zecea parte dintr-un micron.Mai este încă mult de făcut pentru a ridica învăţămintul social din universităţile noastre la nivelul cerinţelor actuale, şi — ca să spun aşa — să ajungă cel puţin la nivelul învăţămîntului tehnic. De asemenea, este necesar să acordăm o atenţie mai mare disciplinelor sociale şi politice care se predau în întregul nostru învăţămînt. Am mai vorbit despre aceasta, au fost luate unele măsuri şi sper ca ele să se reflecte în practică. Este de înţeles că specialistul de mîine, în orice domeniu de activitate ar lucra, trebuie să posede şi cunoştinţele sociale şi politice necesare pentru a putea fi un participant activ la conducerea întregii vieţi social-economice. După cum se ştie, ne preocupăm de perfecţionarea continuă a conducerii activităţii economico-sociale, de crearea cadrului organizatoric pentru participarea tot mai activă a maselor de oameni ai muncii la conducerea societăţii. în ţara noastră are loc un proces continuu de dezvoltare şi adîncire a democraţiei socialiste care presupune participarea conştientă a maselor populare, a întregului popor, la elaborarea politicii interne şi externe, la înfăptuirea în viaţă a acestei politici. Este de înţeles că această participare, tot mai activă, şi exercitarea în fapt a acestor drepturi cere un om cu un ridicat nivel de cunoştinţe filozofice şi politice, în stare să înţeleagă evoluluţia societăţii, să contribuie la elaborarea căilor ei de dezvoltare. In acelaşi timp, nu trebuie să uităm că se mai fac încă simţite anumite rămăşiţe ale vechilor concepţii burgheze, că este necesar ca în procesul dezvoltării societăţii socialiste să ducem o luptă hotărîtă împotriva concepţiilor retrograde, reacţionare, pentru afirmarea principiilor eticii şi echităţii socialiste, a relaţiilor noi dintre oameni, bazate pe egalitate, pe prietenie şi colaborare — principiile comuniste. (Aplauze puternice). Nu trebuie să uităm nici un moment că sîntem comunişti, că am pornit la transformarea revoluţionară a lumii şi că aceasta ne cere să veghem permanent la afirmarea în toate domeniile de activitate a concepţiei şi principiilor comuniste. Trebuie să avem permanent în vedere că făurirea societăţii socialiste multilateral dezvoltate, construirea comunismului au loc în condiţiile luptei împotriva a tot ceea ce este vechi şi perimat, pentru promovarea şi afirmarea noului, că întărirea rolului conducător al partidului în societate presupune tocmai de a ţine permanent seama şi de a înţelege ce este nou, ce corespunde dezvoltării sociale, de a mobiliza masele largi de oameni ai muncii să acţioneze în mod conştient pentru înlăturarea vechiului, pentru a deschide calea afirmării noului în toate domeniile de activitate. (Aplauze puternice, prelungite). Numai aşa partidul îşi va putea îndeplini în bune condiţii rolul său de forţă politică conducătoare, numai aşa se va putea face ca unele contradicţii care se manifestă în societate să nu devină la un moment dat contradicţii antagoniste, să ducă la conflicte şi la zdruncinări în viaţa socială. După cum am mai spus, tineretul reprezintă schimbul de mîine; lui îi revine sarcina de a asigura mersul înainte al patriei noastre spre comunism. lată de ce el trebuie să fie înarmat atît cu cunoştinţe ştiinţifice, tehnice, cît şi cu cunoştinţele cele mai avansate, din domeniul ştiinţelor sociale, deoarece numai aşa el va putea fi permanent un participant activ la afirmarea şi dezvoltarea noului, la lupta împotriva vechiului, la transformarea revoluţionară a societăţii. (Aplauze puternice). Numai înarmat cu concepţia cea mai înaintată despre lume şi viaţă, cu materialismul dialectic şi istoric, omul societăţii socialiste va putea înţelege bine atit problemele dezvoltării interne, cît şi cele ale vieţii internaţionale, va putea să asigure, în toate împrejurările, găsirea şi elaborarea celor mai bune soluţii care să corespundă necesităţilor sociale, progresului societăţii socialiste şi comuniste. Desigur, la activitatea politicoideologică de înarmare a oamenilor muncii, a tineretului patriei noastre cu cele mai noi cunoştinţe, de formare a conştiinţei socialiste trebuie să contribuie toate forţele societăţii noastre, dar învăţămîntului îi revine, după cum am mai spus, un rol de mare însemnătate — şi el trebuie să-şi îndeplinească în cele mai bune condiţii această înaltă misiune a sa. Pornind de la aceasta, trebuie să înţelegem şi răspunderea cadrelor didactice din întregul nostru învăţămînt. Atît învăţătorul, cit şi profesorul, inclusiv profesorul universitar, trebuie să fie un educator în sensul cel mai larg al cuvîntului. El trebuie să asigure atît predarea cunoştinţelor de specialitate pe baza celor mai noi cuceriri, cît şi înarmarea tînărului cu cunoştinţe sociale, educarea lui, pentru a deveni un bun cetăţean al patriei, un bun constructor al socialismului şi comunismului, iată de ce este necesar să fie luate măsuri pentru ca toate cadrele didactice să-şi îndeplinească în cele mai bune condiţii sarcinile pe care le au. Vreau să-mi exprim convingerea că profesorii, cadrele noastre didactice din toate ramurile învăţămîntului vor răspunde cu cinste acestei nobile misiuni. (Aplauze puternice). Dacă m-am referit la diferite aspecte pozitive şi la unele lipsuri din învăţămintul nostru, cred că este de înţeles că ele privesc şi munca organizaţiilor noastre de partid, atît judeţene cît şi orăşeneşti, precum şi munca organizaţiilor de partid din unităţile respective. De aceea, nu doresc să mă mai refer concret la unele neajunsuri ale muncii organizaţiilor de partid din învăţămintul nostru universitar. Dacă unele măsuri în domeniul învăţămîntului s-au aplicat şi se aplică cu întîrziere nu putem să nu atragem atenţia că pentru aceasta răspunde şi comitetul universitar de partid, răspund şi organizaţiile de partid respective, pentru că n-au acţionat şi nu acţionează cu toată fermitatea. lată de ce se impune şi în această direcţie îmbunătăţirea muncii organizaţiilor noastre de partid, care trebuie să pună în centrul activităţii lor unirea eforturilor tuturor membrilor de partid din cadrul învăţămîntului superior, realizarea misiunii ce revine învăţămîntului. Nu vreau să critic şi U.T.C.-ul. Ii spun numai să se ducă să vadă cum a organizat o organizaţie de pionieri activitatea de educaţie la o şcoală generală!! Nu se poate admite ca organizaţiile noastre studenţeşti, universitare să se găsească în coada muncii educative. Ele au datoria să fie în primele rînduri, să devină cu adevărat organizaţii de tineret revoluţionare, militante pentru educarea comunistă a tineretului. (Vii aplauze). Este necesar să acordăm o mai mare atenţie activităţii organizaţiilor de tineret, muncii politice desfăşurate de aceste organizaţii pentru unirea forţelor întregului nostru tineret şi educării lui politice spre a înţelege marea răspundere pe care o are în faţa societăţii, spre a fi conştient de necesitatea de a nu precupeţi nici un efort pentru a-şi însuşi cunoştinţele necesare atît profesionale cît şi politice. Aşa cum am arătat şi la consfătuirea cu cadrele din domeniul muncii ideologice, se impune îmbunătăţirea activităţii tuturor celorlalte sectoare; presa, cinematograful, teatrul, radio-ul, televiziunea, literatura trebuie să-şi unească eforturile pentru a contribui la realizarea acestui deziderat. Comitetele orăşeneşti şi judeţene de partid trebuie să acorde o mai mare atenţie bunei desfăşurări a procesului de învăţămînt sub toate aspectele, să exercite un control şi o îndrumare permanente, considerînd aceasta drept una din sarcinile lor de mare răspundere. Comitetelor judeţene şi orăşeneşti de partid, organizaţiilor de partid le revine misiunea de a uni şi folosi toate aceste mijloace în scopul realizării ţelului nobil de mare răspundere al formării omului nou cu o înaltă conştiinţă socialistă şi comunistă. (Aplauze puternice). Toate măsurile luate de guvern şi partid în domeniul învăţămintuluişi al educaţiei politico-ideologice urmăresc realizarea în cele mai bune condiţii a acestui scop unic, inseparabil de obiectivul dezvoltării orinduirii noastre socialiste şi fără de care nu se poate concepe făurirea societăţii socialiste multilateral dezvoltate, construirea societăţii comuniste. Trebuie să se înţeleagă de toată lumea că este necesar să asigurăm mersul înainte, în mod armonios, în toate sectoarele de activitate, că rămînerea în urmă, fie a bazei materiale, a dezvoltării forţelor de producţie, fie a ştiinţei, culturii, a conştiinţei socialiste, poate produce greutăţi in dezvoltarea întregii noastre societăţi. Trebuie să pornim cu toţii de la răspunderea care o avem faţă de societate, faţă de viitorul naţiunii noastre socialiste şi să acţionăm în aşa fel incit să ne îndeplinim în condiţii cît mai bune obligaţiile ce ne revin acolo unde lucrăm. (Aplauze puternice). îmi exprim deplina convingere că organizaţiile noastre de partid şi de tineret dispun de tot ceea ce este necesar şi vor acţiona în aşa fel incit să realizeze cu succes tot ceea ce au de înfăptuit în vederea îmbunătăţirii activităţii politico-educative şi ridicării nivelului general al învăţămîntului din patria noastră. Doresc să mă adresez şi cu acest prilej tineretului, îndeosebi tinerilor elevi şi studenţi: Voi, care vă găsiţi astăzi pe băncile şcolii, constituiţi schimbul de miine chemat să continue cele mai înalte tradiţii revoluţionare de luptă socială şi naţională ale partidului nostru, de luptă pentru socialism; voi va trebui să asiguraţi dezvoltarea mai departe a forţelor de producţie, perfecţionarea relaţiilor de producţie şi a întregii activităţi economico-sociale, ridicarea patriei noastre pe noi culmi ! Vouă vă va reveni sarcina de a ridica România pe culmile civilizaţiei moderne, pe culmile luminoase ale socialismului! Pentru a putea să vă îndepliniţi mîine această misiune de înaltă răspundere trebuie să vă pregătiţi astăzi, să învăţaţi, să învăţaţi, să împletiţi învăţămintul cu munca, cu practica, cu viaţa! Numai aşa veţi putea fi în stare să continuaţi, pe o treaptă superioară, ceea ce au înfăptuit şi înfăptuiesc înaintaşii voştri ! (Aplauze puternice). Am ferma convingere că tineretul patriei noastre, elevii şi studenţii, înţeleg sarcinile ce le revin şi nu vor precupeţi niciun efort pentru a-şi însuşi tot ceea ce a creat mai bun cunoaşterea umană în toate domeniile de activitate. Sîntem siguri că viitorul patriei noastre se va găsi în mîini bune. (Aplauze puternice, prelungite). DRAGI TOVARĂŞI ŞI PRIETENI, Partidul nostru consideră că între sarcinile naţionale şi cele internaţionale există o strînsă unitate dialectică, că îndeplinindu-şi obligaţia naţională, asigurînd edificarea cu succes a noii orinduiri sociale, el răspunde atît îndatoririi faţă de propriul popor, cît şi faţă de clasa muncitoare din ţările socialiste, de forţele revoluţionare, progresiste de pretutindeni. Politica externă a României este bazată pe principiile marxist-leniniste, în abordarea problemelor dezvoltării vieţii contemporane internaţionale ne conducem după concepţia materialist-dialectică şi istorică; pornim întotdeauna de la realităţile în care trăim, dar, în acelaşi timp, privim înainte spre ceea ce este nou, spre ceea ce se dezvoltă şi se afirmă în evoluţia lumii contemporane. O analiză cît de succintă a evenimentelor internaţionale demonstrează cu putere că vechea politică imperialistă de dominaţie şi dictat şi-a trăit traiul, că ea este respinsă tot mai mult de popoare, care se ridică cu hotărîre la luptă împotriva acestei politici, pentru a-şi apăra libertatea şi independenţa naţională, dreptul de a-şi hotărî ele însele calea dezvoltării viitoare. (Vii aplauze). Aceasta ne dă certitudinea să afirmăm că, dacă forţele înaintate ale societăţii se vor uni, vor acţiona împreună, ele vor putea pune capăt politicii imperialiste, colonialiste, vor putea preîntîmpina declanşarea unui nou război mondial, asigura pacea şi colaborarea între popoare. (Vii aplauze). Tocmai pornind de la ceea ce este nou şi se afirmă în dezvoltarea lumii contemporane. România, ca ţară socialistă, acordă o atenţie deosebită extinderii relaţiilor sale cu toate ţările socialiste, considerînd că divergenţele existente între unele din aceste ţărisînt vremelnice, şi că trebuie acţionat cu fermitate pentru depăşirea lor, că viitorul este spre unitate şi colaborare între ţările socialiste, că aceasta reprezintă noul şi constituie o regitate a dezvoltării socialismului. (Aplauze puternice, prelungite). In acest spirit România acţionează pentru dezvoltarea colaborării cu ţările din cadrul C.A.E.R., a participat la adoptarea Programului complex al integrării economice a ţarilor socialiste membre ale acestei organizaţii, program care se bazează pe respectarea independenţei şi suveranităţii naţionale a fiecărui stat, pe întrajutorare tovărăşească care să permită dezvoltarea mai rapidă a fiecărei ţări şi care nu afectează planificarea şi activitatea financiară naţională, asigurînd deci progresul mai accelerat al fiecărei economii naţionale, dezvoltarea independentă a fiecărei ţări, şi, în acelaşi timp, întărirea colaborării multilaterale dintre ele, a unităţii şi a forţei socialismului. (Aplauze puternice, îndelungate). România este hotărîtă să acţioneze cu toată fermitatea pentru realizarea în viaţă a acestui program. Totodată, ţara noastră va continua să dezvolte colaborarea cu toate statele socialiste, considerînd că aceasta corespunde cauzei generale a socialismului. De asemenea, România dezvoltă şi promovează cu consecvenţă relaţii economice, tehnico-ştiinţifice şi de altă natură cu ţările în curs de dezvoltare, văzînd în aceasta atît o necesitate pentru progresul economic al fiecărei ţări cît şi un factor politic în lupta împotriva imperialismului, pentru pace şi colaborare între popoare. In conformitate cu realităţile sociale, ţara noastră dezvoltă, în acelaşi timp, relaţii cu ţările capitaliste, considerînd că participarea activă la diviziunea internaţională a muncii, la schimbul de valori materiale, ştiinţifice şi culturale constituie o necesitate a mersului înainte, a realizării unei politici de colaborare şi pace. La baza relaţiilor cu toate statele lumii aşezăm principiile deplinei egalităţi în drepturi, respectului independenţei şi suveranităţii naţionale, neamestecului în treburile interne, avantajului reciproc, renunţării la forţă şi la ameninţarea cu forţa în raporturile dintre state. Apreciem că aceste principii — în opoziţie cu practicile politicii imperialiste şi colonialiste, — se afirmă tot mai puternic în lume, că ele reprezintă viitorul în relaţiile dintre toate naţiunile globului nostru pămîntesc. (Aplauze puternice, prelungite). Desigur, aşa cum am spus nu o dată, în ce priveşte relaţiile dintre ţările socialiste, la aceste principii trebuie să adăugăm ideologia comună marxist-leninistă, internaţionalismul proletar, întrajutorarea tovărăşească. In activitatea noastră internaţională pornim de la faptul că lupta împotriva imperialismului şi afirmarea în relaţiile dintre state a principiilor la care m-am referit mai înainte, cer acţiuni concrete, nu numai declaraţii generale. România se pronunţă activ pentru înfăptuirea securităţii europene. Considerăm că este necesar să transformăm continentul nostru , de pe care au pornit îni trecut două războaie mondiale dintr-o zonă a păcii şi colaborării paşnice. Apreciem că în ultimul timp în Europa s-au făcut o serie de paşi spre calea destinderii şi soluţionării unor probleme. Mă refer la încheierea Tratatului dintre Uniunea Sovietică şi Republica Federală a Germaniei, dintre Polonia şi Republica Federală a Germaniei, la tratativele care au loc între Cehoslovacia şi Republica Federală a Germaniei, la tratativele dintre Republica Democrată Germană şi Republica Federală a Germaniei, la acordul la care s-a ajuns în privinţa Berlinului occidental. Tot în acest sens pot fi apreciate şi intensificarea contactelor şi a schimburilor dintre oamenii politici din Europa, inclusiv recenta întîlnire dintre Leonid Brejnev şi Willy Brandt, precum şi vizita în Iugoslavia a secretarului general al C.C. al P.C.U.S., Leonid Brejnev, şi convorbirile avute cu Josip Broz Tito, şi alţi conducători iugoslavi. Toate acestea atestă cu tărie că sunt premise favorabile pentru a se trece la realizarea unei conferinţe europene. România, după cum ştiţi, a avut largi schimburi de păreri cu guvernele şi conducătorii multor state europene; de altfel, ea a militat şi militează continuu pentru dezvoltarea colaborării şi schimburi de păreri între state. Avem deplina convingere că sunt create condiţiile pentru a se ajunge la o reuniune cu participarea tuturor statelor interesate, care să deschidă calea înfăptuirii securităţii europene, să asigure dezvoltarea independentă, liberă, a fiecărei naţiuni de pe continentul nostru. (Aplauze puternice). Trăind în Balcani ne preocupăm permanent ca in această zonă să se realizeze astfel de relaţii care să o transforme într-o regiune a colaborării paşnice. Considerăm că sunt necesari şi posibili paşi concreţi în această direcţie; în ce ne priveşte, vom face totul pentru a ne aduce contribuţia la realizarea acestui deziderat al tuturor naţiunilor din Balcani. (Vii aplauze). Viaţa, evenimentele demonstrează că pacea este indivizibilă, că orice conflict intr-o zonă sau alta a lumii are, pînă la urmă, repercusiuni şi asupra altor continente şi zape. De aceea, România s-a pronunţat şi se pronunţă cu hotărîre pentru încetarea oricăror războaie şi conflicte armate între state, a sprijinit şi sprijină lupta poporului vietnamez şi a celorlalte popoare din Indochina împotriva intervenţiei imperialiste. Ţara noastră susţine propunerile în şapte puncte ale Guvernului revoluţionar provizoriu al Republicii Vietnamului de Sud, apreciind că ele reprezintă o bază reală pentru soluţionarea politică a războiului, care să poată duce la retragerea totală a trupelor Statelor Unite ale Americii şi aliaţilor lor, astfel ca poporul vietnamez, toate popoarele din Indochina să fie lăsate să-şi rezolve ele însele problemele, fără nici un amestec din afară. (Aplauze puternice). In mod constant, România s-a pronunţat şi se pronunţă pentru rezolvarea politică, pe baza rezoluţiei Consiliului de Securitate din 1967, a conflictului din Orientul Apropiat, pentru retragerea trupelor israeliene din teritoriile arabe ocupate, pentru asigurarea integrităţii şi independenţei tuturor statelor din această zonă, pentru rezolvarea problemei populaţiei palestiniene în conformitate cu interesele sale. Mai mult ca oricînd, trebuie acţionat cu toată fermitatea pentru a împiedica agravarea conflictelor existente şi izbucnirea de noi conflicte, împotriva politicii imperialiste de amestec în treburile altor state, pentru a se respecta dreptul fiecărui popor de a-şi hotărî dezvoltarea aşa cum o doreşte, de a fi stăpîn pe bogăţiile ţării sale şi a le folosi în vederea progresului său economic şi social. Considerăm că în soluţionarea tuturor problemelor internaţionale trebuie să fie asigurată participarea cu drepturi egale a tuturor statelor, fie ele mari sau mici. Noi pornim de la învăţătura marxist-leninistă după care numai participarea cu drepturi egale a tuturor naţiunilor la soluţionarea problemelor va asigura pacea şi colaborarea în lume. (Vii aplauze). Apreciem că în soluţionarea multor probleme litigioase internaţionale, în accentuarea cursului destinderii şi colaborării, un rol important revine Organizaţiei Naţiunilor Unite şi altor organisme internaţionale. Acţionăm, şi vom acţiona şi în viitor pentru creşterea rolului acestei organizaţii în soluţionarea problemelor vieţii internaţionale. Considerăm că este necesar să se realizeze universalitatea Organizaţiei Naţiunilor Unite, ca Republica Populară Chineză să-şi ocupe locul ce i se cuvine de drept, ca ambele state germane, precum şi alte state să-şi poată. (Continuare în pag. a 4-a)