Steaua Roşie, octombrie 1971 (Anul 22, nr. 235-260)

1971-10-01 / nr. 235

STEAUA ROȘIE PAGINA 3 Cuvintarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu (Urmare din pag. 1) eforturile pe care le depune spre a-şi însuşi noile cunoştinţe in toa­te domeniile de activitate. (Aplau­ze puternice, prelungite). Desigur, dacă ar fi să ne orien­tăm numai după rezultatele bune de care am vorbit, am putea să ne declarăm mulţumiţi. Dar ştiţi bine că noi sîntem comunişti, suntem­ re­voluţionari şi dorim întotdeauna să asigurăm un progres mai rapid al societăţii noastre socialiste. Consi­derăm că tot ceea ce am realizat, tot ceea ce este bun în activitatea noastră trebuie să servească ca bază de plecare pentru a realiza un avînt şi mai puternic al socie­tăţii, deci şi al invăţămîntului. Iată de ce, apreciind rezultatele bune pe care le avem, nu putem trece peste faptul că în învăţămînt mai există o serie de lipsuri şi neajun­suri, că se impun măsuri hotărîte, ferme, pentru înlăturarea lor şi ri­dicarea nivelului general al şcolii, deoarece numai astfel, ea va putea răspunde în bune condiţii exigen­ţelor crescînde ale societăţii noas­tre în plină dezvoltare, se va pu­tea asigura ca învăţămintul nos­tru să meargă în pas cu cuceririle revoluţiei tehnico-ştiinţifice mon­diale. Considerăm că avem creată o bună bază materială, că dispunem de cadrele şi forţele necesare pen­tru a ne propune să obţinem in­tr-un timp scurt lichidarea nea­junsurilor care se mai manifestă in învăţămintul nostru, pentru ri­dicarea lui la nivelul dezvoltării ştiinţei şi culturii, al cerinţelor so­li­cietăţii noastre socialiste. In acest context, aş dori să menţionez că trebuie să avem per­manent în vedere că, pe măsura ridicării gradului general de cul­tură al oamenilor muncii, a dez­voltării forţelor de producţie şi introducerii cuceririlor ştiinţei şi tehnicii în toate ramurile de ac­tivitate, se intensifică şi procesul de dispariţie treptată a deosebiri­lor esenţiale dintre munca inte­lectuală şi cea manuală, de apro­piere între muncitori şi intelectu­alitate. Acest proces are loc pe baza ridicării generale a nivelului de cunoştinţe şi de cultură al în­tregului nostru popor. Avînd în vedere că după 1980—1985 se vor crea condiţii ca întregul tineret să urmeze un învăţămînt echivalent liceului, ne putem da seama cît de mult se va accentua acest proces în viitor. Această perspectivă im­pune măsuri foarte serioase pentru mai buna organizare şi desfăşu­rare a procesului de învăţămînt, pentru legarea lui strînsă de viaţă, de practica activităţii din toate sectoarele. in această perspectivă trebuie să vedem cum trebuie să i arate omul de mîine! Intensifi­ca­rea procesului de apropiere în­tre munca manuală şi cea inte­lectuală va duce la omogenizarea ei mai puternică a societăţii noa­stre socialiste, la apropierea între d­iferite categorii sociale, la for­area unui om al muncii de tip ou, înarmat cu cele mai înaintate­­cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii, cu o înaltă conştiinţă socialistă, par­ticipant activ, conştient, la făuri­rea propriului său destin — des­tinul comunismului. (Aplauze pu­ternice). In acest context, va creşte şi mai mult rolul clasei muncitoare — c rasa conducătoare a societăţii noastre — înţelegînd prin clasa muncitoare ceea ce am spus mai nainte, oameni ai muncii de tip nou, clasă care se deosebeşte a- bum fundamental de clasa munci­­toare din regimul burghezo-moşie­­resc, pentru că este o clasă stâ­­pînă, proprietară a mijloacelor de producţie, este conducătoarea so­cietăţii, ea fiind aceea care, in fond, întruchipează naţiunea noas­tră socialistă. (Aplauze puternice, prelungite). în această nouă clasă muncitoare se vor uni — şi aş putea spune — se vor contopi treptat toate celelalte categorii so­­ciate. I Intelectualul de mîine, ieşit din rîndurile oamenilor muncii trebuie să fie legat prin toate firele sale de popor, să participe activ la opera de edificare a societăţii noi, corespunzător cunoştinţelor lore se pun într-un domeniu sau ■Itui de activitate. I In fond, va fi vorba cu atît de mari deosebiri în ce priveşte ni­velul de cunoştinţe, ci de diviziu­nea raţională a muncii în pro­cesul producţiei sociale, pentru că muncitorul de mîine se va a­­propia mult de intelectualul de om­îine, din toate punctele de ve­der­e. De altfel, chiar în prezent, dacă privim activitatea din unele domenii — şi o să mă refer la cercetarea ştiinţifică — se poate observa că rezultatele cele mai bune se obţin acolo unde omul de ştiinţă, cercetătoul lucrează împreună cu tehnicianul, cu mun­citorul de înaltă calificare; şi a­­cest fel de cercetare constituie as­tăzi motorul principal al dezvol­tării României socialiste (Aplauze puternice), lată de ce munca­­— factorul de bază al progresului so­cietăţii omeneşti — va deveni in­dispensabilă pentru fiecare mem­bru al societăţii. Rolul învăţămin­­tului este tocmai de a pregăti ti­neretul patriei noastre pentru a putea ocupa un loc de cinste şi de onoare în procesul producţiei cilateriale şi spirituale . Tineretul trebuie să fie un parti­cipant activ la realizarea procesu­lui de apropiere şi omogenizare a societăţii noastre socialiste; el es­te chemat să-şi însuşească tot ce se realizează mai avansat în ştiinţă şi tehnică, în toate domeniile de activitate. Numai aşa el va putea să se încadreze, într-un timp scurt, in procesul producţiei, să aducă o contribuţie tot mai activă la făuri­rea societăţii socialiste multilateral dezvoltate, la edificarea comunis­mului în România. (Aplauze puter­nice, prelungite). Toate aceste perspective ale so­cietăţii noastre, cît şi revoluţia teh­­nico-ştiinţifică contemporană, im­pun realizarea unui învăţămînt re­ceptiv la tot ceea ce este nou în cunoaşterea umană, capabil să educe pe elevi şi studenţi, să-i înarmeze cu toate aceste cunoştin­ţe, să-i pregătească pentru mun­că, pentru viaţă. Iată de ce este necesar să realizăm cu mai multă fermitate măsurile privind legarea strînsă a învăţămîntului cu practi­ca, cu producţia. Despre aceste probleme s-a vor­bit nu o dată. Plenara Comitetu­lui Central, elaborînd Directivele cu privire la dezvoltarea îmvăţămîn­­tului, s-a preocupat, de asemenea, pe larg, de aceste aspecte ale şco­lii româneşti. S-au obţinut, fără nici o îndoială, unele realizări, dar ele sînt departe de a ne putea mulţumi. lată de ce a apărut ne­cesitatea de a analiza ceea ce s-a realizat, de a stabili măsuri supli­mentare, avînd în vedere înfăptui­rea acestui deziderat de impor­tanţă esenţială pentru învăţămîn­­tul nostru. In această direcţie, trebuie să pornim, în primul rînd, de la nece­sitatea de a considera învăţămin­tul, cercetarea şi producţia ca un proces unitar, inseparabil, în for­marea Specialistului de mîine. De aceea, s-a trecut la realizarea du­blei subordonări a invăţămîntului tehnic şi de specialitate, s-au pre­văzut măsuri pentru o conlucrare mai strînsă între învăţămînt, insti­tutele de cercetare şi unităţile in­dustriale de producţie. Trebuie să acordăm o atenţie deosebită rezol­vării într-un timp scurt a problemei dotării corespunzătoare a labora­toarelor cu aparatură modernă, cu microinstalaţii care să reprezinte imaginea utilajelor moderne din producţie. Să dotăm şi să organi­zăm noi ateliere în cadrul facultă­ţilor şi institutelor, să perfecţionăm practica în producţie, în sensul de a face ca, realmente, studentul să poată efectua orice operaţii con­crete în procesul de producţie, să nu fie doar un simplu asistent. ținind seama de numărul mare de instalaţii moderne, de tehnicita­tea şi complexitatea lor, apare necesar ca unele cursuri să fie or­ganizate direct la faţa locului, spre a se putea astfel explica cît mai bine studenţilor modul de funcţio­nare a noilor instalaţii şi complexe industriale. Trebuie să ne propu­nem — a­şa cum am mai subliniat şi în trecut — ca la terminarea cursurilor învăţămîntului superior absolvenţii să posede şi cunoştin­ţe practice la nivelul unui tînăr muncitor calificat. Numai îmbinînd cunoştinţele teoretice cu cele prac­tice, tînărul specialist va putea să se încadreze rapid în procesul de producţie, să aducă o contribuţie mai mare la realizarea sarcinilor unităţilor unde urmează să lucre­ze. Dar chiar şi pentru tinerii care urmează să lucreze în învăţămînt sau in munca de cercetare, însuşi­rea cunoştinţelor practice repre­zintă o necesitate, o condiţie ca ei să-şi poată îndeplini în bune condiţiuni obligaţiile ce le revin. Am vizitat astăzi unele facultăţi la Universitate şi la Institutul poli-­o­tehnic. Aş dori să menţionez că mi-a produs o deosebită plăcere să constat că — la unele facultăţi, bineînţeles — au început să se aplice cu mai multă fermitate mă­surile privind legarea învăţămîntu­lui de practică. Am constatat ase­menea preocupări atit la Faculta­tea de chimie a Universităţii, cît şi la cele două facultăţi pe care le-am vizitat aici, şi în mod deo­sebit la Facultatea de tehnologia construcţiilor de maşini. Este ade­vărat că dotarea cu maşini a ate­lierelor acestor facultăţi s-a făcut de cîteva săptămîni — deci abia a început — dar faptul că sînt dota­te de acum cu zeci de maşini mo­derne, că în ele vor putea să lu­creze efectiv studenţii reprezintă un pas important. Trebuie să con­siderăm însă toate aceste măsuri numai un început şi să facem ca în practică aceste ateliere să de­vină mici uzine în stare să reali­zeze orice produs. Vorbind de Poli­tehnică şi ţinînd seama că aici lu­crează circa 1.400 de cadre didac­tice, deci 10 la sută din totalul ca­­­drelor didactice din învăţământul universitar din România — ceea ce reprezintă o forţă uriaşă — aş pu­tea spune că atelierele ei trebuie să devină nu numai ateliere-şcoa­­lă, ci ateliere de cercetare care să realizeze prototipuri de maşini mo­derne şi să le pună la dispoziţia uzinelor constructoare de maşini spre a fi produse în serie, iată ce dorim noi de la politehnica româ­nească ! (Aplauze puternice). Am vizitat, de asemenea, Conser­vatorul şi am constatat cu plăcere buna organizare a activităţii de învăţămînt, cît şi preocuparea pen­tru promovarea muzicii româneşti. După cum ştiţi, problema orga­nizării atelierelor, a laboratoarelor este cel puţin în aceeaşi măsură valabilă şi pentru liceele şi şcolile de cultură generală. În această privinţă, au fost luate încă din a­­cest an un şir de măsuri care să asigure ca, pînă în 1972—1973, toate şcolile noastre să dispună de laboratoarele şi atelierele nece­sare. Am vizitat ieri cîteva din aceste şcoli — atît şcoli profesionale cît şi licee tehnice şi licee de cultură generală. Trebuie să menţionez cu satisfacţie la această adunare, — unde ştiu că participă şi elevi —, că este un început bun, există un entuziasm general şi, de pe acum, s-au obţinut o serie de re­zultate pozitive. Desigur, în cîteva luni nu se puteau rezolva toate problemele, dar felul în care ca­drele didactice s-au preocupat în această perioadă de organizarea atelierelor, cu concursul întreprin­derilor, felul în care elevii înşişi au ajutat la organizarea atelie­relor, în care i-am găsit mun­cind, ne dă temeiul să afirmăm că, într-adevăr, învăţământul nos­tru general se află pe un drum bun. Nu mai vorbesc de şcolile profesionale şi liceele tehnice, am menţionat chiar şi ieri, dar vreau să menţionez şi la această adu­nare, că din cele trei licee vizi­tate, pe primul plan se plasează centrul şcolar aparţinind Ministe­rului Industriei Uşoare ,, care poate fi luat drept un model de legare a învăţămîntului de prac­tică. Să nu se supere tovarăşii u­­niversitari, dar şi ei l-ar putea vizita şi, desigur, ar putea trage multe învăţăminte, fireşte, la ni­velul care trebuie a­sigurat în fa­cultăţi. Centrul şcolar aparţinind Ministerului Industriei Construcţii­lor de Maşini s-a plasat pe locul II, deşi eu aş fi dorit să fie pe locul întîi. Dar întrecerea este în­trecere! Industria energetică — care, aşa cum se prevede în pro­gramul nostru, trebuie să stea pe locul I, asigurînd energia nece­sară ţării —, din punct de vedere al organizării şcolii se află pe locul III; totuşi, şi liceul energe­tic, pe care l-am vizitat, este bine organizat, dar consider că are încă mult de făcut. Subliniez aceasta pentru că ne propunem, după cum cunoaşteţi, ca în următorii ani liceele tehnice să înregistreze o puternică dez­voltare. Vrem să asigurăm ca toţi cei care vor intra în facultăţi să fie de fapt elevi ai liceelor tehnice; în felul acesta ei vor intra în în­­văţămîntul superior cu cunoştinţele necesare din domeniul respectiv de activitate, iar in atelierele uni­versităţii sau institutelor nu vor mai efectua o muncă primară .—, cum am văzut chiar astăzi — ci vor putea lucra în anul I ca ajutor de maistru, în anul II ca maistru, în anul III ca inginer, conducînd un atelier. In acest fel, atunci cînd termină universitatea sau politeh­nica, absolventul va ști să conducă nemijlocit un sector de activitate. Atunci vom avea ingineri şi spe­cialişti buni — şi noi asemenea cadre vrem să avem, şi în felul a­­cesta vrem să organizăm învăţă­­mîntul nostru în actualul cincinal. Cred că este un deziderat pe care îl aprobaţi şi dumneavoastră — cadrele didactice şi studenţii — şi pe care îl aprobă întreaga noastră naţiune socialistă. (Apla­uze puternice, prelungite). Consider că în domeniul învă­ţămîntului tehnic de specialitate avem condiţii bune ca, într-ade­văr, începînd din acest an univer­sitar, şi în următorii 2—3 ani să realizăm o transformare radicală, ca să spun aşa , revoluţionară, în sensul ridicării învăţămîntului la nivelul cerinţelor revoluţiei tehnico­­ştiinţifice contemporane. Aşa cum am arătat la consfă­tuirea cu cadrele din domeniul activităţii ideologice, este necesar să luăm măsuri hotărîte în vede­rea îmbunătăţirii învăţămîntului din domeniul ştiinţelor sociale — istorie, filozofie şi altele. Trebuie să asigurăm predarea disciplinelor de la ştiinţele sociale pe baza con­cepţiei materialist-dialectice des­pre lume, să creăm posibilitatea ca studenţii să poată înţelege dez­voltarea şi schimbările care au a­­vut şi au loc în lume. Este ne­cesar organizarea unor cabinete şi centre de documentare, care să ajute pe studenţi la înţelege­rea diferitelor evenimente din is­torie, din filozofie şi din alte do­menii de activitate. Am vizitat şi facultatea de filo­zofie, dar sunt nevoit, şi de data aceasta, să mă declar nesatisfăcut pe deplin de ceea ce am văzut. Dacă la facultăţile tehnice, aşa cum am mai arătat, am constatat lucruri bune, aici aproape că nu se văd măsurile menite să pună acest învăţămînt pe alte baze. Am spus, de altfel, acolo că ceea ce s-a făcut în această privinţă, ţinînd seama că acum se socoteşte un microni, reprezintă un micron sau a zecea parte dintr-un micron­.Mai este încă mult de făcut pentru a ridica învăţămintul social din uni­versităţile noastre la nivelul cerin­ţelor actuale, şi — ca să spun aşa — să ajungă cel puţin la nivelul învăţămîntului tehnic. De asemenea, este necesar să acordăm o atenţie mai mare disci­plinelor sociale şi politice care se predau în întregul nostru învăţă­mînt. Am mai vorbit despre aceas­ta, au fost luate unele măsuri şi sper ca ele să se reflecte în prac­tică. Este de înţeles că specialistul de mîine, în orice domeniu de ac­tivitate ar lucra, trebuie să posede şi cunoştinţele sociale şi politice necesare pentru a putea fi un par­ticipant activ la conducerea între­gii vieţi social-economice. După cum se ştie, ne preocu­păm de perfecţionarea continuă a conducerii activităţii economico-so­­ciale, de crearea cadrului organi­zatoric pentru participarea tot mai activă a maselor de oameni ai muncii la conducerea societăţii. în ţara noastră are loc un proces continuu de dezvoltare şi adîncire a democraţiei socialiste care pre­supune participarea conştientă a maselor populare, a întregului po­por, la elaborarea politicii interne şi externe, la înfăptuirea în viaţă a acestei politici. Este de înţeles că această participare, tot mai activă, şi exercitarea în fapt a acestor drepturi cere un om cu un ridicat nivel de cunoştinţe filozofice şi po­litice, în stare să înţeleagă evolu­­luţia societăţii, să contribuie la elaborarea căilor ei de dezvoltare. In acelaşi timp, nu trebuie să uităm că se mai fac încă simţite anumite rămăşiţe ale vechilor con­cepţii burgheze, că este necesar ca în procesul dezvoltării societăţii socialiste să ducem o luptă hotă­­rîtă împotriva concepţiilor retrogra­­de, reacţionare, pentru afirmarea principiilor eticii şi echităţii socia­liste, a relaţiilor noi dintre oameni, bazate pe egalitate, pe prietenie şi colaborare — principiile comu­niste. (Aplauze puternice). Nu tre­buie să uităm nici un moment că sîntem comunişti, că am pornit la transformarea revoluţionară a lu­mii şi că aceasta ne cere să ve­ghem permanent la afirmarea în toate domeniile de activitate a concepţiei şi principiilor comuniste. Trebuie să avem permanent în ve­dere că făurirea societăţii socialis­te multilateral dezvoltate, construi­rea comunismului au loc în condi­ţiile luptei împotriva a tot ceea ce este vechi şi perimat, pentru pro­movarea şi afirmarea noului, că întărirea rolului conducător al par­tidului în societate presupune toc­mai de a ţine permanent seama şi de a înţelege ce este nou, ce co­respunde dezvoltării sociale, de a mobiliza masele largi de oameni ai muncii să acţioneze în mod conştient pentru înlăturarea ve­chiului, pentru a deschide calea afirmării noului în toate domeniile de activitate. (Aplauze puternice, prelungite). Numai aşa partidul îşi va putea îndeplini în bune condiţii rolul său de forţă politică condu­cătoare, numai aşa se va putea face ca unele contradicţii care se manifestă­­ în societate să nu de­vină la un moment dat contradicţii antagoniste, să ducă la conflicte şi la zdruncinări în viaţa socială. După cum am mai spus, tinere­tul reprezintă schimbul de mîine; lui îi revine sarcina de a asigura mersul înainte al patriei noastre spre comunism. lată de ce el tre­buie să fie înarmat atît cu cunoş­tinţe ştiinţifice, tehnice, cît şi cu cunoştinţele cele mai avansate, din domeniul ştiinţelor sociale, deoare­ce numai aşa el va putea fi per­manent un participant activ la afir­marea şi dezvoltarea noului, la lupta împotriva vechiului, la trans­formarea revoluţionară a societă­ţii. (Aplauze puternice). Numai înarmat cu concepţia cea mai îna­intată despre lume şi viaţă, cu materialismul dialectic şi istoric, omul societăţii socialiste va putea înţelege bine atit problemele dez­voltării interne, cît şi cele ale vieţii internaţionale, va putea să asigu­re, în toate împrejurările, găsirea şi elaborarea celor mai bune so­luţii care să corespundă necesită­ţilor sociale, progresului societăţii socialiste şi comuniste. Desigur, la activitatea politico­­ideologică de înarmare a oameni­lor muncii, a tineretului patriei noastre cu cele mai noi cunoştinţe, de formare a conştiinţei socialiste trebuie să contribuie toate forţele societăţii noastre, dar învăţămîntu­lui îi revine, după cum am mai spus, un rol de mare însemnătate —­ şi el trebuie să-şi îndeplinească în cele mai bune condiţii această înaltă misiune a sa. Pornind de la aceasta, trebuie să înţelegem şi răspunderea ca­drelor didactice din întregul nos­tru învăţămînt. Atît învăţătorul, cit şi profesorul, inclusiv profesorul universitar, trebuie să fie un edu­cator în sensul cel mai larg al cu­­vîntului. El trebuie să asigure atît predarea cunoştinţelor de specia­litate pe baza celor mai noi cuce­riri, cît şi înarmarea tînărului cu cunoştinţe sociale, educarea lui, pentru a deveni un bun cetăţean­ al patriei, un bun constructor al socialismului şi comunismului, iată de ce este necesar­ să fie luate măsuri pentru ca toate cadrele di­dactice să-şi îndeplinească în cele mai bune condiţii sarcinile pe care le au. Vreau să-mi exprim convingerea că profesorii, cadrele noastre didactice din toate ramu­rile învăţămîntului vor răspunde cu cinste acestei nobile misiuni. (A­­plauze puternice). Dacă m-am referit la diferite as­pecte pozitive şi la unele lipsuri din învăţămintul nostru, cred că este de înţeles că ele privesc şi munca organizaţiilor noastre de partid, atît judeţene cît şi orăşe­neşti, precum şi munca organizaţii­lor de partid din unităţile respec­tive. De aceea, nu doresc să mă mai refer concret la unele neajun­suri ale muncii organizaţiilor de partid din învăţămintul nostru uni­versitar. Dacă unele măsuri în do­meniul învăţămîntului s-au aplicat şi se aplică cu întîrziere nu putem să nu atragem atenţia că pentru aceasta răspunde şi comitetul uni­versitar de partid, răspund şi orga­nizaţiile de partid respective, pen­tru că n-au acţionat şi nu acţio­nează cu toată fermitatea. lată de ce se impune şi în această direc­ţie îmbunătăţirea muncii organiza­ţiilor noastre de partid, care tre­buie să pună în centrul activităţii lor unirea eforturilor tuturor mem­brilor de partid din cadrul învăţă­mîntului superior, realizarea misiu­nii ce revine învăţămîntului. Nu vreau să critic şi U.T.C.-ul. Ii spun numai să se ducă să vadă cum a organizat o organizaţie de pionieri activitatea de educaţie la o şcoală generală!! Nu se poate admite ca organizaţiile noastre studenţeşti, universitare să se gă­sească în coada muncii educative. Ele au datoria să fie în primele rînduri, să devină cu adevărat or­ganizaţii de tineret revoluţionare, militante pentru educarea comu­nistă a tineretului. (Vii aplauze). Este necesar să acordăm o mai mare atenţie activităţii organizaţii­lor de tineret, muncii politice des­făşurate de aceste organizaţii pen­tru unirea forţelor întregului nostru tineret şi educării lui politice spre a înţelege marea răspundere pe care o are în faţa societăţii, spre a fi conştient de necesitatea de a nu precupeţi nici un efort pentru a-şi însuşi cunoştinţele necesare atît profesionale cît şi politice. Aşa cum am arătat şi la cons­fătuirea cu cadrele din domeniul muncii ideologice, se impune îm­bunătăţirea activităţii tuturor ce­lorlalte sectoare; presa, cinema­tograful, teatrul, radio-ul, televi­ziunea, literatura trebuie să-şi u­­nească eforturile pentru a contri­bui la realizarea acestui deziderat. Comitetele orăşeneşti şi jude­ţene de partid trebuie să acorde o mai mare atenţie bunei desfă­şurări a procesului de învăţămînt sub toate aspectele, să exercite un control şi o îndrumare permanente, considerînd aceasta drept una din sarcinile lor de mare răspundere. Comitetelor judeţene şi orăşeneşti de partid, organizaţiilor de par­tid le revine misiunea de a uni şi folosi toate aceste mijloace în scopul realizării ţelului nobil de mare răspundere al formării omu­lui nou cu o înaltă conştiinţă so­cialistă şi comunistă. (Aplauze pu­ternice). Toate măsurile luate de guvern şi partid în domeniul învăţămintu­­lui­­şi al educaţiei politico-ideolo­­gice urmăresc realizarea în cele mai bune condiţii a acestui scop unic, inseparabil de obiectivul dez­voltării orinduirii noastre socialiste şi fără de care nu se poate con­cepe făurirea societăţii socialiste multilateral dezvoltate, construirea societăţii comuniste. Trebuie să se înţeleagă de toa­tă lumea că este necesar să asi­gurăm mersul înainte, în mod ar­monios, în toate sectoarele de activitate, că rămînerea în urmă, fie a bazei materiale, a dezvoltării forţelor de producţie, fie a ştiin­ţei, culturii, a conştiinţei socialiste, poate produce greutăţi in dezvol­tarea întregii noastre societăţi. Trebuie să pornim cu toţii de la răspunderea care o avem faţă de societate, faţă de viitorul naţiunii noastre socialiste şi să acţionăm în aşa fel incit să ne îndeplinim în condiţii cît mai bune obligaţiile ce ne revin acolo unde lucrăm. (Aplauze puternice). îmi exprim de­plina convingere că organizaţiile noastre de partid şi de tineret dispun de tot ceea ce este ne­cesar şi vor acţiona în aşa fel incit să realizeze cu succes tot ceea ce au de înfăptuit în vede­rea îmbunătăţirii activităţii poli­tico-educative şi ridicării nivelului general al învăţămîntului din pa­tria noastră. Doresc să mă adresez şi cu a­­cest prilej tineretului, îndeosebi tinerilor elevi şi studenţi: Voi, care vă găsiţi astăzi pe băncile şcolii, constituiţi schimbul de miine che­mat să continue cele mai înalte tradiţii revoluţionare de luptă so­cială şi naţională ale partidului nostru, de luptă pentru socialism; voi va trebui să asiguraţi dezvol­tarea mai departe a forţelor de producţie, perfecţionarea relaţii­lor de producţie şi a întregii ac­tivităţi economico-sociale, ridica­rea patriei noastre pe noi culmi ! Vouă vă va reveni sarcina de a ri­dica România pe culmile civili­zaţiei moderne, pe culmile lumi­noase ale socialismului! Pentru a putea să vă îndepliniţi mîine această misiune de înaltă răspundere trebuie să vă pregă­tiţi astăzi, să învăţaţi, să învăţaţi, să împletiţi învăţămintul cu mun­ca, cu practica, cu viaţa! Numai aşa veţi putea fi în stare să continuaţi, pe o treaptă superi­oară, ceea ce au înfăptuit şi în­făptuiesc înaintaşii voştri ! (Apla­uze puternice). Am ferma convingere că tine­retul patriei noastre, elevii şi stu­denţii, înţeleg sarcinile ce le re­vin şi nu vor precupeţi nici­­un efort pentru a-şi însuşi tot ceea ce a creat mai bun cunoaşterea umană în toate domeniile de ac­tivitate. Sîntem siguri că viitorul patriei noastre se va găsi în mîini bune. (Aplauze puternice, prelun­gite). DRAGI TOVARĂŞI ŞI PRIETENI, Partidul nostru consideră că în­tre sarcinile naţionale şi cele in­ternaţionale există o strînsă u­­nitate dialectică, că îndeplinin­­du-şi obligaţia naţională, asigu­rînd edificarea cu succes a noii orinduiri sociale, el răspunde atît îndatoririi faţă de propriul popor, cît şi faţă de clasa muncitoare din ţările socialiste, de forţele re­voluţionare, progresiste de pretu­tindeni. Politica externă a României este bazată pe principiile marxist-leni­­niste, în abordarea problemelor dezvoltării vieţii contemporane in­ternaţionale ne conducem după concepţia materialist-dialectică şi istorică; pornim întotdeauna de la realităţile în care trăim, dar, în acelaşi timp, privim înainte spre ceea ce este nou, spre ceea ce se dezvoltă şi se afirmă în evolu­ţia lumii contemporane. O analiză cît de succintă a evenimentelor in­ternaţionale demonstrează cu pu­tere că vechea politică imperialistă de dominaţie şi dictat şi-a trăit traiul, că ea este respinsă tot mai mult de popoare, care se ridică cu hotărîre la luptă împotriva a­­cestei politici, pentru a-şi apăra libertatea şi independenţa naţio­nală, dreptul de a-şi hotărî ele însele calea dezvoltării viitoare. (Vii aplauze). Aceasta ne dă cer­titudinea să afirmăm că, dacă forţele înaintate ale societăţii se vor uni, vor acţiona împreună, ele vor putea pune capăt politicii im­perialiste, colonialiste, vor putea preîntîmpina declanşarea unui nou război mondial, asigura pa­cea şi colaborarea între popoare. (Vii aplauze). Tocmai pornind de la ceea ce este nou şi se afirmă în dezvol­tarea lumii contemporane. Româ­nia, ca ţară socialistă, acordă o atenţie deosebită extinderii rela­ţiilor sale cu toate ţările socialiste, considerînd că divergenţele exis­tente între unele din aceste ţări­­sînt vremelnice, şi că trebuie ac­ţionat cu fermitate pentru depă­şirea lor, că viitorul este spre uni­tate şi colaborare între ţările so­cialiste, că aceasta reprezintă noul şi constituie o regitate a dezvol­tării socialismului. (Aplauze puter­nice, prelungite). In acest spirit România acţio­nează pentru dezvoltarea colabo­rării cu ţările din cadrul C.A.E.R., a participat la adoptarea Progra­mului complex al integrării eco­nomice a ţarilor socialiste membre ale acestei organizaţii, program care se bazează pe respectarea independenţei şi suveranităţii na­ţionale a fiecărui stat, pe întraju­torare tovărăşească care să permi­tă dezvoltarea mai rapidă a fie­cărei ţări şi care nu afectează planificarea şi activitatea finan­ciară naţională, asigurînd deci progresul mai accelerat al fie­cărei economii naţionale, dez­voltarea independentă a fiecărei ţări, şi, în acelaşi timp, întărirea colaborării multilaterale dintre ele, a unităţii şi a forţei socialismului. (Aplauze puternice, îndelungate). România este hotărîtă să acţio­neze cu toată fermitatea pentru realizarea în viaţă a acestui pro­gram. Totodată, ţara noastră va conti­nua să dezvolte colaborarea cu toate statele socialiste, conside­rînd că aceasta corespunde cauzei generale a socialismului. De asemenea, România dezvoltă şi promovează cu consecvenţă re­laţii economice, tehnico-ştiinţifice şi de altă natură cu ţările în curs de dezvoltare, văzînd în aceasta atît o necesitate pentru progresul economic al fiecărei ţări cît şi un factor politic în lupta împotriva imperialismului, pentru pace şi co­laborare între popoare. In conformitate cu realităţile sociale, ţara noastră dezvoltă, în acelaşi timp, relaţii cu ţările ca­pitaliste, considerînd că partici­parea activă la diviziunea interna­ţională a muncii, la schimbul de valori materiale, ştiinţifice şi cul­turale constituie o necesitate a mersului înainte, a realizării unei politici de colaborare şi pace. La baza relaţiilor cu toate statele lumii aşezăm principiile deplinei egalităţi în drepturi, respectului independenţei şi suveranităţii na­ţionale, neamestecului în treburile interne, avantajului reciproc, re­nunţării la forţă şi la ameninţarea cu forţa în raporturile dintre state. Apreciem că aceste principii — în opoziţie cu practicile politicii imperialiste şi colonialiste, — se afirmă tot mai puternic în lume, că ele reprezintă viitorul în rela­ţiile dintre toate naţiunile globu­lui nostru pămîntesc. (Aplauze pu­ternice, prelungite). Desigur, aşa cum am spus nu o dată, în ce priveşte relaţiile dintre ţările so­cialiste, la aceste principii trebuie să adăugăm ideologia comună marxist-leninistă, internaţionalismul proletar, întrajutorarea tovără­şească. In activitatea noastră internaţio­nală pornim de la faptul că lupta împotriva imperialismului şi afir­marea în relaţiile dintre state a principiilor la care m-am referit mai înainte, cer acţiuni concrete, nu numai declaraţii generale. România se pronunţă activ pen­tru înfăptuirea securităţii euro­pene. Considerăm că este necesar să transformăm continentul nos­tru , de pe care au pornit îni trecut două războaie mondiale d­intr-o zonă a păcii şi colaborării paşnice.­­ Apreciem că în ultimul timp în Europa s-au făcut o serie de paşi spre calea destinderii şi soluţio­nării unor probleme. Mă refer la încheierea Tratatului dintre Uni­unea Sovietică şi Republica Fe­derală a Germaniei, dintre Polo­nia şi Republica Federală a Ger­maniei, la tratativele care au loc între Cehoslovacia şi Republica Federală a Germaniei, la tratati­vele dintre Republica Democrată Germană şi Republica Federală a Germaniei, la acordul la care s-a ajuns în privinţa Berlinului occi­dental. Tot în acest sens pot fi apreciate şi intensificarea con­tactelor şi a schimburilor dintre oamenii politici din Europa, inclu­siv recenta întîlnire dintre Leonid Brejnev şi Willy Brandt, precum şi vizita în Iugoslavia a secretarului general al C.C. al P.C.U.S., Leo­nid Brejnev, şi convorbirile avute cu Josip Broz Tito, şi alţi conducă­tori iugoslavi. Toate acestea atestă cu tărie că sunt premise favorabile pentru a se trece la realizarea u­­nei conferinţe europene. România, după cum ştiţi, a avut largi schimburi de păreri cu gu­vernele şi conducătorii multor sta­te europene; de altfel, ea a mili­tat şi militează continuu pentru dezvoltarea colaborării şi schim­buri de păreri între state. Avem deplina convingere că sunt create condiţiile pentru a se ajunge la o reuniune cu participarea tuturor statelor interesate, care să des­chidă calea înfăptuirii securităţii europene, să asigure dezvoltarea independentă, liberă, a fiecărei naţiuni de pe continentul nostru. (Aplauze puternice). Trăind în Balcani ne preocupăm permanent ca in această zonă să se realizeze astfel de relaţii care să o transforme într-o regiune a colaborării paşnice. Considerăm că sunt necesari şi posibili paşi concreţi în această direcţie; în ce ne priveşte, vom face totul pentru a ne aduce contribuţia la reali­zarea acestui deziderat al tuturor naţiunilor din Balcani. (Vii apla­uze). Viaţa, evenimentele demonstrea­ză că pacea este indivizibilă, că orice conflict intr-o zonă sau alta a lumii are, pînă la urmă, reper­cusiuni şi asupra altor continente şi zape. De aceea, România s-a pronunţat şi se pronunţă cu hotă­rîre pentru încetarea oricăror răz­boaie şi conflicte armate între state, a sprijinit şi sprijină lupta poporului vietnamez şi a celorlalte popoare din Indochina împotriva intervenţiei imperialiste. Ţara noas­tră susţine propunerile în şapte puncte ale Guvernului revoluţionar provizoriu al Republicii Vietnamu­lui de Sud, apreciind că ele re­prezintă o bază reală pentru so­luţionarea politică a războiului, care să poată duce la retragerea totală a trupelor Statelor Unite ale Americii şi aliaţilor lor, astfel ca poporul vietnamez, toate po­poarele din Indochina să fie lă­sate să-şi rezolve ele însele prob­lemele, fără nici un amestec din afară. (Aplauze puternice). In mod constant, România s-a pronunţat şi se pronunţă pentru rezolvarea politică, pe baza rezo­luţiei Consiliului de Securitate din 1967, a conflictului din Orientul Apropiat, pentru retragerea tru­pelor israeliene din teritoriile a­­rabe ocupate, pentru asigurarea integrităţii şi independenţei tutu­ror statelor din această zonă, pen­tru rezolvarea problemei populaţiei palestiniene în conformitate cu interesele sale. Mai mult ca oricînd, trebuie ac­ţionat cu toată fermitatea pentru a împiedica agravarea conflicte­lor existente şi izbucnirea de noi conflicte, împotriva politicii impe­rialiste de amestec în treburile al­tor state, pentru a se respecta dreptul fiecărui popor de a-şi ho­tărî dezvoltarea aşa cum o do­reşte, de a fi stăpîn pe bogăţiile ţării sale şi a le folosi în vederea progresului său economic şi so­cial. Considerăm că în soluţionarea tuturor problemelor internaţionale trebuie să fie asigurată participa­rea cu drepturi egale a tuturor statelor, fie ele mari sau mici. Noi pornim de la învăţătura mar­xist-leninistă după care numai par­ticiparea cu drepturi egale a tu­turor naţiunilor la soluţionarea problemelor va asigura pacea şi colaborarea în lume. (Vii aplauze). Apreciem că în soluţionarea multor probleme litigioase interna­ţionale, în accentuarea cursului destinderii şi colaborării, un rol important revine Organizaţiei Na­ţiunilor Unite şi altor organisme internaţionale. Acţionăm, şi vom acţiona şi în viitor pentru creşterea rolului acestei organizaţii în solu­ţionarea problemelor vieţii interna­ţionale. Considerăm că este nece­sar să se realizeze universalitatea Organizaţiei Naţiunilor Unite, ca Republica Populară Chineză să-şi ocupe locul ce i se cuvine de drept, ca ambele state germane, precum şi alte state să-şi poată. (Continuare în pag. a 4-a)

Next