Steaua Roşie, octombrie 1977 (Anul 29, nr. 232-257)

1977-10-01 / nr. 232

9­9­9­9 ________________________________________________ în fata ediției a ll-a a Festivalului national „Cîntarea României“ Angajare şi participare la un nivel superior a creatorilor şi artiştilor amatori Cuprinzînd un număr însemnat de artişti amatori şi un aprecia­bil evantai de genuri — forma­ţii corale, grupuri vocale, solişti vocali, solişti instrumentişti, ta­rafuri, orchestre de muzică u­­şoară — domeniul muzical a fost bine reprezentat în ediţia întîi a Festivalului naţional „Cîntarea României“ şi a cunoscut, alături de toate celelalte domenii artis­tice, o participare şi un reviri­ment fără precedent. După cum se cunoaşte, rela­tează prof. Vasile Conţiu, in­structor la Centrul judeţean de îndrumare a creaţiei populare şi a mişcării artistice de masă, în sectorul muzical, de care mă ocup, s-au remarcat formaţii noi, iar unele cu tradiţie în mişca­rea artistică de amatori au de­monstrat calităţi datorită cărora au obţinut rezultate dintre cele mai frumoase. Printre formaţiile muzicale noi aş aminti: corul mixt din Aluniş, corul de ca­meră al Asociaţiei profesorilor de muzică din Tg.-Mureş, corul bărbătesc al I.P.L. „23 August“, corul Sindicatului sanitar din Tg.­­Mureş, formaţia de fluieraşi din Valea Largă, formaţia de fluie­raşi din Sînmihaiu de Pădure, comuna Beica de Jos şi altele. Intre formaţiile vechi, care la prima ediţie a festivalului au obţinut distincţii la etapa repu­blicană se află: corul mixt al Casei de cultură din Reghin (lo­cul III), formaţia de fluieraşi din Hodac (locul I), soliştii vocali Veta Biriş (locul II), Krăutner Susana (locul III), Silvia Peterfi Olteanu (locul IV), orchestra de cameră a I.M.F. şi Sindicatului sanitar (locul II), fanfara Com­binatului chimic Tîrnăveni (lo­cul IV). Formaţiile muzicale s-au pre­zentat, în general, foarte bine la festival, pentru că s-a mun­cit cu răspundere şi pasiune a­­tît pe plan local cît şi judeţean, juriile aflîndu-se adesea în di­ficultate pentru stabilirea celor mai bune, domeniul muzicii fi­ind bine reprezentat, atît ca nu­măr cît şi ca gen de formaţii, în­­cepînd cu faza de masă. în ce priveşte repertoriile, toate for­maţiile au manifestat o deosebi­tă preocupare. Corurile au abor­dat în repertoriile lor cîntecul de masă patriotic, revoluţionar, prelucrări folclorice locale din­tre cele mai frumoase. Soliştii vocali ca şi tarafurile au pre­zentat pe scenă atît folclorul lo­cal nou cît şi cel vechi. In ce priveşte calitatea interpretării artistice, aceasta s-a ridicat la un înalt nivel, la ea contribuind şi activitatea Centrului judeţean de creaţie, prin studenţii anilor II şi III ai Institutului de învă­ţământ superior, catedra de mu­zică. Studenţii s-au deplasat in­­struind diferite formaţii corale, dînd ajutor preţios dirijorilor, studenţii înşişi făcînd o practi­că preţioasă pentru viitoarea lor profesie. Această colaborare în­tre Centrul judeţean de creaţie şi Institutul de învăţămînt supe­rior există de cinci ani şi ea va continua şi pe viitor. în perioa­da festivalului am primit un a­­jutor substanţial din partea ca­drelor didactice de la catedra de muzică a institutului: Valeria Covătaru, Maxim Drăgan, Bujor Dânşorean, Papp Daniel, Birta­­lan József, Constantin Şalapi, Ion Grigoruţ, Iacob Măiereanu. Pentru ediţia a doua a Festi­valului naţional „Cîntarea Ro­mâniei“ ne propunem o serie de activităţi care să ducă la spori­rea numărului de formaţii şi creşterea nivelului artistic de in­terpretare. In acest sens, în 6 no­iembrie va avea loc o consfătui­re cu instructorii şi dirijorii de cor, vom participa cu formaţii fruntaşe la diferite festivaluri şi confruntări judeţene şi inter­­judeţene care se vor desfăşura în etapa de masă. Vom reedita reuniunile corale zonale, iar Festivalul coral judeţean „Cîn­­tare mureşeană“ va primi un ca­racter bienal; în anul 1978 va a­­vea loc ediţia a VII-a, ea încă­drîndu-se în etapa de masă a celei de-a II-a ediţii a Festiva­lului naţional „Cîntarea Româ­niei“. Toate aceste acţiuni au menirea să menţină formaţiile într-o permanentă activitate, în vederea participării la ediţia a II-a a festivalului cu rezultate superioare ediţiei I. Formaţiile corale îşi vor împrospăta şi îm­bogăţi repertoriile cu noi com­poziţii din domeniul cîntecului de masă, revoluţionar, vom va­lorifica lucrări ale compozitori­lor mureşeni, în sprijinul îmbo­găţirii repertoriului formaţiilor muzicale şi soliştilor vom publi­ca în trimestrul IV 1977, între altele, o lucrare valoroasă — Culegere de cîntece de masă şi prelucrări folclorice, la trei voci egale, ale compozitorilor locali Birtalan József, Liviu Cira, Con­stantin Şalapi, Ion Grigoruţ. Va mai fi publicată o lucrare de folclor din zona Cîmpiei Tran­silvaniei (Band, Grebeniş, Şău­­lia, Zau de Cîmpie, Miheşu de Cîmpie) a prof. Vasile Pop din Band. Mai avem în vedere şi o culegere de folclor de pe Mu­reşul de sus a lui Pavel Tornea. Centrul judeţean de îndruma­re a creaţiei populare şi a miş­cării artistice de masă îşi propu­ne ridicarea întregii activităţi pe o treaptă mereu superioară, printr-o şi mai strînsă colabora­re cu toate instituţiile de artă şi cultură, cu creatorii şi oame­nii de specialitate din judeţ şi din ţară. COSMINA ARBORE CONCERTELE SĂPTĂMÎNII Cele două conc­erte din aceas­tă săptămînă (luni şi joi) au fost conduse de Cristian Mandeal, a­­cestea fiind primele sale reapa­riţii în această stagiune, aştep­tate cu legitimă nerăbdare, dată fiind impetuoasa sa ascensiune. Tânărul nostru dirijor a confir­mat din nou înalta sa clasă, prin acurateţea stilistică imprimată fiecărei lucrări abordate, prin supleţea şi decizia gestului diri­joral — ferm, impetuos, suges­tiv. Au predominat lucrările con­certante, dar n-a lipsit o nouă lucrare românească, precum şi o simfonie din marele repertoriu. Maestrul Zeno Vancea a fost din nou la Tg.-Mureş cu ocazia prezentării lucrării sale recente, Elegie pentru orchestră de coar­de, compusă în memoria tînăru­­lui şi înzestratului pianist Tu­dor Dumitrescu, răpus de seis­mul de la 4 martie. Lucrarea degajă o sobră şi reţinută în­cordare, fără a aluneca în eflu­vii, expresia concentrată a unei gîndiri muzicale logice, interio­rizate, caracteristică întregii mu­zici a compozitorului. Pe acelaşi plan, dar predomi­nantă fiind o uşoară melancolie — trecătoare — s-au situat şi cele Cinci cîntece de toamnă ale aceluiaşi compozitor, pe versu­rile lui Bacovia, orchestrate re­cent şi interpretate de Vladimir Deveselu, un tenor cu frumoase perspective în acest gen, dată fiind vocea sa bine timbrată, dar mai ales inteligenţa muzicală. Valeriu Maior a reintrat cu Concertul nr. 3 în Sol major, de Mozart, lăsînd o frumoasă im­presie, arătînd o ascensiune de formă, căreia va trebui să-i a­­dauge o maximă concentrare în toate momentele. Creaţia românească a mai fost reprezentată de binecunoscuta lucrare pentru orchestră Scoarţe, de Mihai Moldovan, în care di­rijorul şi orchestra au reuşit din plin evidenţierea unor contras­te coloristice, timbrale, care con­stituie principala trăsătură a a­­cestei partituri originale, anco­rată în­ solul creaţiei populare româneşti, ca mai toate lucrări­le compozitorului. Tînărul pianist grec Jannis Vakarelis şi-a asumat o grea sarcină abordînd două lucrări de-a dreptul copleşitoare, prin dimensiuni şi semnificaţii: Con­certul nr. 5, în si bemol ma­jor, de Beethoven, şi Concertul nr. 1 în si bemol minor de Ceaikovski. în fine, Cristian Mandeal ne-a oferit o robustă versiune a Simfoniei a patra de Ceaikov­ski. A fost o săptămînă plină de satisfacţii, în care şi-au dat con­cursul interpreţi din generaţia tînărâ. BUJOR DANŞOREAN „AUTUMNALA II" de Victor Onicel • STEAUA ROSTE PAGIN'* ■» „Decada cărţii româneşti“ Astăzi Începe în judeţul nostru „Decada cărţii româneşti“. Cu prilejul deschiderii festive a manifestării, care se desfăşoară în perioada l-10 octombrie, în şcoli, cămine culturale, cluburi şi biblioteci se organizează expoziţii festive, expuneri şi simpozioane, menite să releve dezvoltarea producţiei editoriale din ţara noas­tră in anii socialismului. In toată perioada „Decadei“ vor avea loc diverse şi numeroase manifestări. Bibliotecile publice, şcolare şi de alte categorii vor organiza expoziţii permanente pe tema „Cartea românească în anii socialismului“, în librării şi magazine vor fi amenajate vitrine festive şi standuri de cărţi cu cele mai reprezentative producţii editoriale româneşti. La biblioteci, şcoli, librării şi cămine culturale vor avea loc recenzii şi prezentări de cărţi, consfătuiri cu cititorii, şezători şi seri literare pe teme adec­vate din literatura noastră contemporană. Vor avea loc întilniri ale cititorilor cu redactori de edituri şi scriitori. In cenacluri lite­rare ale pionierilor vor avea loc mese rotunde pe tema „Tinere­tul şi creaţia literară contemporană“, iar casele pionierilor vor or­ganiza consfătuiri cu micii cititori pe tema „Literatura contem­porană, mijloc de educaţie patriotică“. In unele biblioteci din în­treprinderi şi case de cultură vor avea loc recenzii şi prezentări de cărţi pe tema „Războiul de independenţă oglindit în literatură“. In bibliotecile tehnice ale unor întreprinderi vor fi organizate consfătuiri cu inovatori, inventatori şi alţi specialişti din dome­niul tehnicii, pe tema „Cartea tehnico-ştiinţifică în sprijinul per­fecţionării profesionale şi introducerii noului in procesul de pro­ducţie“. La Tg.-Mureş festivitatea de deschidere a „Decadei cărţii ro­mâneşti“ coincide cu cea a „Salonului cărţii româneşti“, ediţia a lll-a, care va avea loc in foaierul Teatrului de stat, la ora 13. Cu acest prilej se va prezenta un recital de poezie închinată patriei, susţinut de actori ai Teatrului de stat. Duminică, 2 octombrie, ora 11, se deschide expoziţia de carte pentru copii la sediul Biblio­tecii judeţene, secţia pentru copii d­in Palatul culturii. Luni, 3 oc­tombrie, ora 11, la librăria „Casa cărţii“, are loc lansarea, in pre­zenţa autorului P. Petrescu, a volumului „Psihosociologia conduce­rii­ colective a întreprinderii industriale“, iar la ora 13, in foaie­rul Teatrului de stat are loc o întîlnire cu Constantin Popovici, redactor la Editura politică, redacţia pentru tineret. in deschiderea stagiunii la Teatrul de păpuşi: PUI DE OM de VICTOR EFTIMIU Debutul stagiunii 1977—1978 la Teatrul de păpuşi s-a făcut cu spectacolul care a întrunit toate sufragiile în stagiunea tre­cută, fiind premiat la faza fina­lă a Festivalului naţional „Cîn­tarea României“. Aşadar, un spectacol de acum cu greutate, angajînd colectivul instituţiei într-o continuă muncă de auto­­perfecţionare şi autodepăşire. Textul, aparţinînd lui Victor Eftimiu e de fapt un basm cu un copil care ştie să facă o fap­tă bună ce va fi răsplătită cînd­­va, fără ca el să dorească nea­părat această răsplată. Din toate bogăţiile oferite de zînă, el îşi alege doar un fluier care se ve­de a fi fermecat: la cîntecul lui, toate vietăţile se pun pe joc pî­­nă la extenuare. Astfel, lupii, veniţi să-i prade turma, joacă pînă cad, la fel şi zmeul, încer­­cînd să-l forţeze să slujească împăratului, sfetnicii acestuia nu fac altceva decit să-l înrăiască pe copil fiindcă nu-i destăinuie rostul cîntecului său care era a­­cela de a-i pune pe joc pe duş­manii care prădau ţara. Cînd a­­flă despre ce e vorba, copilul înţelege să-şi apere patria, nu tronul tiranului şi huzurul lin­guşitorilor de lingă el. Cam asta se vede, în linii mari pe scenă. Regia (Maria Mierluţ) a lucrat pe acest text, i-a infuzat speci­ficul artei păpuşăreşti şi l-a transformat într-un spectacol cu adinei resurse educative şi boga­te valenţe estetice. Şi totul se face simplu, fără ostentaţie, cu mult bun gust Copilul pleacă cu foarte frumoase învăţăminte, servite într-un mod plăcut prin­­tr-o poveste cu zâne, cu zmei, cu împăraţi lipsiţi de vitejie şi cu nişte sfetnici laşi. Vede ce în­seamnă să faci o faptă bună, ce înseamnă să fii om de omenie, cum se apără şi cum nu se a­­pără patria, care sînt, aşadar, valorile etice pozitive şi care sînt cele negative. Opţiunea este clară şi ea se formulează nu a­­tît prin cuvînt, ci prin „caracte­rul“ păpuşilor, al personajelor ce evoluează în scenă. Totul concurează în direcţia clarifică­rii acestor opinii: mişcarea, în­făţişarea păpuşii, raporturile ei cu celelalte, plastica decorului. In totul spectacolul este exce­lent, cu adevărat mare succes al acestui teatru, care ne-a obiş­nuit deja cu lucrări făcute bine. Păcat însă că ele nu sunt sufi­cient cunoscute, şi aici semnalez o mică nedreptate: dacă atunci cînd e vorba de un spectacol la teatrul pentru adulţi, la filarmo­nică sau la cutare cinematograf, toată lumea e alarmată şi ţine să-l consemneze ca pe un eveni­ment, de Teatrul de păpuşi nu se alarmează decit foarte puţini. Şi aici, la Teatrul de păpuşi, sunt cam întotdeauna evenimen­te reale, care trebuie tratate cu toată seriozitatea, cu toată ma­turitatea, nu din fuga condeiu­lui. Să nu uităm, daţi după gra­vele treburi zilnice, că există a­­cest teatru pentru copii, ale că­rui porţi merită să fie deschise. O oră de „copilărie“ este toni­fiantă şi pentru adult Brâncuşi spunea că „atunci cînd nu mai ştim să fim copii, am murit de­mult“. Aici, între păpuşile şi mi­cii spectatori (ce spectatori ideali!), e o splendidă lume de miracole. SERAFIM DUICU Dialog cu corespondenţii S. Viorica (Sighişoara). Ne scrieţi: „Dacă socotiţi că ver­surile mele sînt bune la ceva voi încerca să mai trimit. Probabil că nu sînt prea bu­ne dar totu­şi eu am încercat. Leam scris cam repede şi nu prea, gîndite. Nu-mi dau nu­mele complet pentru a nu fi luată-n rîs de ce­i mai buni decît mine“. înainte de toate, nu cre­deţi că ar fi cazul să stăruiţi şi dv. mai mult (ca şi alţii, de fapt) asupra ortografiei şi punctuaţiei? Aspect fără de care, în această îndeletnicire, n-o să ajungeţi prea departe! I. Nora (Iernut): Ne între­baţi: „Ce condiţii trebuie să îndeplinească o poezie pentru a fi publicată?" Nimic mai simplu: să aibă valoare,­înţelegînd prin aceas­ta abordarea unei teme majo­re, de actualitate, „îmbrăca­tă“, bineînţeles, într-o formă artistică care să trezeasă e­­moţii estetice la lectură. Din păcate, poeziile dv. nu se su­pun acestor rigori. Judecaţi şi dv. dacă versuri ca următoa­rele (pe care le-aţi mai trimis o dată redacţiei!) pot trezi cuiva emoţii estetice: „De sub vale, de sub rîpă / Iese o vulpe mohorîtă / Şi-un vul­poi cu coada lungă / Aler­­gînd mimând pămintul!" Nu, hotărît lucru, aceasta nu este poezie! Otto V. (Luduş). Regretăm, dar nici poezia „Zi de august" nu întruneşte calităţile nece­sare publicării în presă. Stă­ruiţi mai mult asupra textu­lui şi nu ... „căutaţi“ rima, de dragul rimei. V. Aurel (Sărmaşu). Se pa­re că aveţi motive să insistaţi („Cintare, „Vouă, eroilor“), e­­vitînd însă clişeele (de mult compromise) ale poeziei pa­triotarde dinainte de război. Versul simplu, direct, uşor „dornit“ sună frumos şi făgă­duieşte rezultate din ce în ce mai interesante. Reveniţi. GHEORGHE GIURGIU

Next