Ştiința şi Tehnică, 1961 (Anul 13, nr. 1-12)

Numerele paginilor - nr. 1 - 3

de la 15 februarie 1961 E­ clipsele de Soare şi de Lună sînt o ur­mare naturală a miş­cărilor Lunii şi Pămîn­­tului. Luna şi Pămîn­­tul, luminate de Soare, aruncă în spaţiu conuri de umbră şi de pen­umbră. în trecutul îndepărtat se credea că dragonii, balaurii sau alte fiinţe fantastice ar „mînca" Soarele, în timpul eclip­sei, de aceea şi unele denumiri care au rămas în legătură cu eclipsele, ca perioada dragonitică (de la dragon) etc. în zilele noastre astfel de concepţii înapoiate nu mai sînt susţinute de nimeni. De asemenea, nimeni nu mai crede în „semne cereşti" de cînd se ştie adevărata cauză a fenomenelor astro­nomice. Atunci cînd Luna se află între Pămînt şi Soare, la faza numită Lună nouă, conul de umbră al Lunii poate cîteodată să întîlnească Pămîntul, producîndu-se o eclipsă totală de Soare, pentru toate localităţile aflate în conul de umbră, şi o eclipsă parţială de Soare, pentru toate localităţile aflate în conul­ de penumbră. Coin­cidenţa face ca Luna, care este de 400 de ori mai apropiată de Pămînt decît Soarele, să fie şi de 400 de ori mai mică decît astrul zilei în dia­metru. De aceea, discul Lunii apare la fel de mare privit de pe Pămînt ca şi al Soarelui şi astfel îl poate acoperi în întregime. Cîteodată, cînd Luna se află mai departe de noi decît distanţa medie, discul Lunii apare ceva mai mic ca al Soarelui şi nu reuşeşte să acopere tot discul astru­lui zilei, rămînînd un inel luminos în jurul Lunii, înt acest caz eclipsa poartă numele de eclipsă inelară. Eclipsele de Soare nu se produc la fiecare Lună nouă, deoarece planul orbitei Lunii este înclinat cu 5° pe planul orbitei Pămîntului în jurul Soarelui, de aceea, de cele măi multe ori, Luna trece sau mai sus sau mai jos de discul Soarelui. Drumul eclipsei totale pe suprafaţa Pămîntului. Mişcarea de revoluţie a Lunii face ca umbra ei să se mişte în direcţia estică pe suprafaţa terestră. In interiorul umbrei, eclipsa este totală, iar în interiorul cercului mai mare al penum­brei, eclipsa este parţială Eclipsele de Soare nu se produc decît atunci cînd Soarele şi Luna la această fază sînt aproape de linia de intersecţie a planurilor celor două orbite (a Lunii în jurul Pămîn­tului şi a Pămîntului în jurul Soa­relui), numită linia nodurilor. Cal­culele simple matematice arată că pentru a avea loc o eclipsă de Soare, acesta trebuie să se afle în medie la 16°, 5 de nodul orbitei Lunii în momentul Lunii noi, iar acest lucru se întîmplă de două ori pe an (la interval de 173,310 zile). Inter­valul între cele două epoci conse­cutive, cînd pot avea loc eclipsele de Soare, într-un an, este ceva mai mic de 6 luni, aceasta pentru că linia nodurilor nu este fixă în planul orbitei Lunii, ci descrie un cerc­­ întreg în 18­­ ani. Se poate arăta­­ că eclipsele se reproduc după mai multe cicluri: 18 ani și 11,3 zile (ciclu denumit Saros) sau 29 de ani minus 20,3 zile sau 521 de ani etc. Toate acestea par destul de com­plicate, dar astronomii au reuşit să calculeze, după poziţiile Lunii şi Pămîntului, cu foarte mare pre­cizie (de cîteva secunde de timp), momentele cînd încep şi se sfîrşesc eclipsele cu mulţi ani înainte de a se produce, ca şi locul de pe Pămînt de unde se vor vedea acestea. Astfel, astronomul T. Oppolzer, în lucrarea sa „Legile eclipselor" (1887), a dat elementele tuturor eclipselor care s-au produs și se produc în inter­valul de timp de la 1207 î.e.n. pînă la 2161 e.n. în total el dă 8.000 eclipse de Soare și 5.000 de Lună! După aceste calcule, pe meleagu­rile ţării noastre a avut loc o eclip­să totală de Soare la 16 aprilie 1177 î.e.n. Viitoarele eclipse totale de Soare vor avea loc în ţara noastră la Prof. univ. CALIN POPOVICI 15 februarie 1961 şi 11 august 1999, în secolul 21 vor avea loc la noi nu­mai eclipse inelare de Soare, la 1 iunie 2030 şi 23 iulie 2093, iar urmă­toarea eclipsă totală de Soare se va produce de abia la 7 octombrie anul 2135, în sudul ţării. Ultima eclipsă totală de Soare a avut loc la noi la 20 noiembrie 1816 e.n., iar ultima eclipsă ine­lară, la 6 martie 1867! Deși se produc de 2 pînă la 5 ori pe an, eclipsele de Soare sînt feno­mene foarte rare pentru un anumit loc de pe Pămînt, iar pentru acest loc ele se văd în medie la 300 — 350 de ani o dată. Cauza este că umbra Lunii pe suprafața Pămîntului are un diametru maxim de 2­70 km. Mişcîndu-se cu aproximativ 40 km pe minut, în cele mai favorabile cazuri, eclipsele totale de Soare pot dura cel mult 7,6 minute. Dar acestea sînt cazuri foarte rare. Lungimea fîşiei de totalitate măsu­rată de umbra Lunii pe suprafaţa Pămîntului poate ajunge însă la mai multe mii de kilometri, iar durata eclipsei pe tot Pămîntul poate ajunge la 4 ore. ASPECTUL ECLIPSEI PE GLOB E­clipsa totală de Soare din 15.11. 1961 începe în sudul Fran­ţei, o dată cu răsăritul Soarelui,­ apoi fîşia totalităţii trece prin nordul Italiei, R. P. F. Iugoslavia, R.P.Bul­garia, prin ţara noastră, apoi din Marea Neagră trece în U.R.S.S., prin Crimeea, sudul Ucrainei, iar eclipsa se termină la apusul Soare­lui în Urali şi nordul Siberiei ves­tice. Fazele eclipsei pentru toată ţara au fost calculate la sectorul solar al Observatorului din Bucu­reşti al Academiei R.P.R.

Next