Teatrul, 1960 (Anul 5, nr. 1-12)

1960-01-01 / nr. 1

lipsuri sau neajunsuri constatate în diferitele sectoare ale acestei activități. Printre aceste lipsuri și neajunsuri, mai dăunătoare au fost: întîrzierile frecvente în alcă­tuirea și definitivarea repertoriilor ; îndeplinirea nu întotdeauna conștiincioasă și la înălțimea chemării, a îndatoririlor ce revin secretariatelor literare și consiliilor artistice (nivelul scăzut și adesea caracterul formal, de serviciu, cu care se duce în unele teatre munca de stimulare și promovare a dramaturgiei originale) ; reali­zarea deficitară din punct de vedere artistic a unor spectacole etc. In problema valorificării și îmbogățirii dramaturgiei originale, problemă-cheie pentru viața și dezvoltarea sănătoasă a teatrului nostru, lucrătorii din teatre și con­ducerile teatrelor s-au deprins, pare-se, pînă acum, să-și subordoneze inițiativele și munca cu autorii dramatici, criteriilor, concluziilor și, pînă la urmă, chiar dispo­zițiilor forului de stat, reducîndu-și, dacă nu chiar anulîndu-și astfel, parcă de bună voie, răspunderile și satisfacțiile care, în fond și legitim, trebuie să revină institu­ției teatrale, chemată să însuflețească, să promoveze creația dramatică originală. De aceea, măsura unei „descentralizări substanțiale a muncii cu autorii dramatici“ apare din toate punctele de vedere importantă. Din punctul de vedere al realității acestei munci, din punctul de vedere al operativității și al eficacității ei. O asemenea descentralizare este menită de asemenea să ducă, în însăși virtutea consecințelor ei imediate — creșterea răspunderii — la creșterea competenței ideologice și artis­tice, „la îmbunătățirea serioasă a activității conducerilor artistice și a secretariatelor literare“. Ea va grăbi așteptata operație de „întărire a secretariatelor literare cu cadre capabile, cu autoritate, bine pregătite din punct de vedere ideologic“, întărire la care se referă cu limpezime instrucțiunile. Ea va determina o ordine riguros și realist planificată a muncii consiliilor artistice ; ea va activiza conducerile tea­trelor în împlinirea îndatoririlor lor privind organizarea, orientarea, controlul activității acestor importanți factori, ca și în neîntîrziata completare a golurilor din repertoriile propuse pe stagiunea în curs și în alcătuirea repertoriului pe viitoarea stagiune. Cu simțul de răspundere sporit, conducerile teatrelor vor proceda fără ezitare la revizuirea și, unde e cazul, la îndreptarea calității artistice a spectacolelor aflate încă pe afișe, ori la înlăturarea lor de pe afișe atunci cînd sînt iremediabil degradate. Se va statornici, astfel, o preocupare permanentă și obligatorie de a ana­liza și discuta înainte de premieră și după premieră, de-a lungul reprezentațiilor, valorile și neajunsurile spectacolelor, de a înlătura, pe cît e posibil, neajunsurile și de a menține neabătut spectacolele la un cît mai înalt nivel artistic. Sarcina de a stabili cu precizie, odată cu definitivarea repertoriului viitor, căror anume regizori, scenografi, interpreți, urmează a fi repartizate diferitele piese din repertoriu ; sarcina de a se asigura, în mod special, condiții deosebite de realizare spectacolelor cu piese originale, de a se încredința aceste piese celor mai bune forțe artistice din teatre ; toate acestea sînt sarcini care decurg din importanța care se acordă măiestriei artistice în aceste instrucțiuni și care se cer, de asemenea, puternic subliniate și avute în seamă. Căci, ele vin să satisfacă nu numai pasiunea creatoare a artiștilor, dar și, mai ales, una din cele mai însemnate cerințe ale momentului artistic actual, în care legăturile dintre teatre și marele public se string tot mai mult, mai organic, în care, în unitatea creației teatrale artistice, factorul spectator cunoaște o foarte activă, determinantă, pondere. In acest sens se și cer aplicate măsurile pe care instrucțiunile le solicită conducerilor teatrelor, de a intensifica — cu sprijinul secțiilor de învățămînt și cultură ale comitetelor executive ale sfaturilor populare — activitatea teatrelor în afara sediilor, în întreprinderi, la sate, în școli, în unități militare etc. ; de a înmulți numărul spectacolelor, de a spori cît mai mult inte­resul creatorilor pentru teatru. Mai mult cu caracter minimal, de orientare a muncii în teatre, măsurile cu­prinse în Instrucțiunile Ministerului învățămîntului și Culturii vor contribui la gră­birea trecerii pe o treaptă superioară a mișcării noastre teatrale, de care pe bună dreptate sîntem mîndri.

Next