Telegraful Roman, 1854 (Anul 2, nr. 1-80)

1854-05-05 / nr. 35

îtelegrafulu ese de doi ori pe septemănă: Mercurea și Sămbăta. Prenumerațiunea se face în Sibiu la espeditura foiei, pe afla­­tă la C.R. pește, cu bani gata, prin scrisori francate, adresate către espeditură. Sibiiu 3. Maiu 1854. Pregiulu prenumerațiunei pentru Ev - Pl­­ Sibiu este pe anu 7. o­. m. c.i ear­­ jur.­­­ pe o jumătate de anu 3. al. 30. cr. Pe­ntru celelalte părți ale Transilvanii și pentru proviniiele din Monarhiă pe unu anu 8. fl. ear pe o jumătate de anu 4. fl. Inseratele se plătescu cu 4. cr. și rulu cu slove mi­i.­ ­ N2 35. A­NU lup - Depeșe tem­ografice. De la Atina se înștiințeză din 5 ale trecutei, cum că came­­rele se amănară și că se înființară doue comande noue generali. După ce în timpulu din urmă se împrățieră numai reporte ne­­zavoritorie despre starea resculațiloru, acum se aude, că ei la Tricala și Cardița aru fi căștigatu ceva folose asupra turciloru. Starea cea nesecură a lucruriloru în întrega Grecie și în înve­­cinatele provincie ale împĕrăției turcești ce se află resculate, pricinuește, de pirații se îmulțescu în tote părțile. Dela Constantinopole din 5 Maiu se află, că lordulu Ra­­glanu aru oi sositu în căpitala turcescă. Se dă cu încredințare, că comandanții flotei aliate din marea negră s'au lăsatu de pro­­pusulu pentru bombardarea Sebastopolei, căteva fregate s'au a­­propietu de portu și au aruncatu căteva bombe spre a întărâta pe nasele rusești de resboiu, ca să esă la targu; acele însă re­­tre Batavia. Dela China se aude,­fla încă în mănele insurgințiloru, că Șangai la 14 Marțiu se a­ În giurulu Cantonului pe la 26 Marțiu se escară turburări mai ușioare, care se compuseră fără multă greutate. prarisu 11 Maiu. „Monitorele” arată, că Vagagța, d' Niliege, solulu fruncescu la Constantinopole prin decretu împerătescu aru fi fostu rechiămatu dela postulu ce­lu avu pănă acum, spre a primi comanda castreloru la Sf. Omeru, subt nemeziata demăn­­dățiune a împĕratului. Triestu 11 Maiu. Colonelulu rusescu Covalevschi se află în Ragusa. Montenegrinii în numeru de 8,000 se concentrară în Centine, fără a fi pășitu pănă acum la dușmănie. După șiri­­le dela Țara din 9 ale acesteia fregata anglică „Diamond,” sub căpitanulu Peel, a ajunsu în Sf. Cruce, lângă Ragusa. Hamburgii 11 Main. La 8 ale acesteia după umezi flota fran­­țuzească în numeru de 11 vâsle a slobozitu anghirele în insula Hirte­­holm la Iutlandia. De la Alesandria în Egiptu se spune din 4 Maiu, că din acea cetate s'aru fi scosu și gonitu 1.000 de greci, toate pășirile pen­­tru de a se îmuie ordinățiunea sultanului, a fostu în deștertu. Comercialu neguțetorescu prin scoaterea greciloru din toate țerele împĕrăției turcești, a suferitu mari sguduiture. Dobrogea și bulevardulu lui Traianu săntu doue numiri, peste care astăzi dai mai în tote paginele unui ziaru ale politicu, care se coprinde cu știri din cămpulu resboiului ruso-turcescu, și cu tote aceste săntemu siliți a recunoște, că nu numai noi romănii, dar­ nici chiaru germanii nu săntu cunoscuți mai nimicu cu acele, din causă că pănă acum nice unu scriitoru nu'și a bătutu capulu a ne împăr­­tăși date statistice și topografice din aceste locuri puținu cerce­­tate de literații Europei, și pe lângă care totuși înainte de sute de ani s'a învâartitu interesulu poporeloru, ear' astăzi ele joacă o rolă atătu de însemnată în istoria cea mai nouă. Să nu credă omulu, că luăndu o cartă amănă, seu deschizându o carte seu alta, cu aceea și cu aceasta s'a ajutatu după dorință. Dobrogea este unu terenu agătu de caprițiosu, în cătu nime n­uși poate face ideă de­­­­spre acela, pănă căndu nu'lu a vezutu cu însuși ochii sei; elu este acuș înălțatu, abuș adâncitu, însă nu în formă de delu și vale, ci cum săntu drumurile, pe care îmblă pacele. Ceea ce se arată pe cartă, că aru fi m­uri, săntu parte sare numai părăuțe de ploiă, care căteodată secă de totu, ceea ce se arată ca portu seu schelă, abia este o cotitură seu apu­să nurelu, ceea ce figureză ca satu, adeseori nu este mai multu decătu bolibuțele ciceșiloru ce se află pe pustele Ungariei. Și cu toate aceste Dobrogea este mai mare decătu multe principate și regate germane, de­și p­are mai mulți locuitori decătr Pesta au Praga. Dobrogea este o limbă de pământu, ce se ține de Bulgaria și care se învecineză de către apusu și meză­nopte cu Dunărea, de către resăritu cu marea neagră, de către meză­zi cu Bulgaria, de care se desparte numai prin șanțulu lui Traianu. Cum că odată aru fi cursu Dunărea dela Rasova în liniă dreaptă la Constantina­scu chiustenge, este numai o fabulă, căci muchea deluriloru ce se tragu prin Dobrogea și săntu redicate ca la 200 de urme peste supra­­fața mărei, este unu petrișu din petre de vara, ce se pote socoti ca o declinățiune a Bălcanului, care a datu Dunărei direcțiunea spre meză poapte, silinduo ca dela Rasova pănă la marea negră pe la Galați să mai facă unu încungiuru ca de 30 mile geografice. Către marea negră malulu mai în totă lungimea sea este unu pă­­rete de stânce de o înălțime ca de 10 stângini. Adâncimea mă­­rei pe acolo este forte mică și abia a fostu de ajunsu căndva pen­­tru naiele grecești și romane, fiindcă în diametru abia face 7.8 urme. Schelele ce se află însemnate pe cartă, abia merită acestu nume, căci chiaru Chiustengea nu toate scuti doue naie de o mărime ca cele de pe Dunăre, și cu cățiva ani înainte de acesta unu pașă turcescu a propusu guberniului seu, că aru fi cu cale, ca acolo să se cufunde o fregată vechiă, încărcată cu petre, sare a mijloci în cătra o apărare pentru vase mai mice. Navigățiunea pe lângă malu este forte periculosă pentru vân­­turile cele dela resărituru de meză­noate, din care caută nase mai mari zice că cuteză a se apropie de țerma; de aci urmează, cum că este cu neputință, ca flotele aliate să poată sprigini cu tunurile sele vr­ o aseră în Dobrogea. Malulu acesta vartosu se întinde în dereptulu lacului Raseni pănă către Tulcea și Măcina. Numai pe la Tulcea se începu aluviunile sau esundările guriloru Dunărei, care în partea cea mai mare se privescu ca unu teritoriu neutrale și păpă astăzi formeză bălți și paludini depline, care se taiă de către gurele Dunărei, Chilia și Sf. Gheorghie. Pe pământulu acestora estindățiuni se află numai puține sate tică­­lose scu mai bine zicându colibe de pescari. Partea cea mai bună a Dobrogei este malulu Dunărei, căci de­și chiaru delurile Dobrugei coprindu unu pământu roditoriu și peste totu zi căndu, pământulu ei este foarte capace pentru cultivățiune, totuși celu mai bunu și mai fructificătoriu este acela, pe care se varsă Dunărea la timpulu seu. Nenorocirea cea mai mare a ace­­stui ținutu este lipsa totale a isvoreloru de apă, de aceea co­­loniele cele mai numeroase se află lăngă Dunăre, care celu pu­­ținu dă o apă de beutu. Împregiurarea aceasta nu trebue lăsată din ochi nice la acestă espedițiune a armatei rusești, care din lipsa apei de beutu și din pricina drumuriloru celoru rele și necăutate trebue să se țină totu cam pe lângă Dunăre. Aci se află și te­­meiuru, pentru care rușii înainteză așia de încetu, în cătu li se facu mustrări din tote părțile, maseră nemișcate în posețiunea loru. Șirile cele mai noue dela Bombai și Calcuta ceva însemnătoriu,­­ nu coprindu Flota rusescă în oceanulu indic în 15 Mai, a părăsitu Manila și după cum se spune, a luatu direcțiunea că­­ Dobrogea și bulevardulu lui Traianu, ce se chiamă Sulina,

Next