Telegraful Roman, 1856 (Anul 4, nr. 1-102)
1856-08-08 / nr. 62
No 02. Șu telegradulu ese de doe ori pe septemănă: Mercurea și Sămbăta. Prenumerațiunea se face în Liviu la espeditura foiei; pe aflată la C.R. pește, cu bani gata, prin scrisori, adresate către espeditură. prețiulu prenumerațiunei pentru Siviu este pe anu 7. al. m. c.; ear Sibiiu u August 1850. pe o jumătate de anu 3. 1190.cr. - Pentru celelalte ale Transilvanii și pentru proviniiele din Monarhiă pe unu anuu., d. ept pe o jumătate de anu 4. al. - Inseratele se plătescu cu 4. cr. șirul cu slove mici. Pentru prunc. și țeri străine pe unu anu 12 f. pe 7, anu 6 f. m. c. ---- Depeșă telegrafică. Parie August. Împăratul a primit ori preîmputernicitul rusesc. Uruuu, narele i au predat ordinul Sf. Andreiu, Destinația femeilor. ---- Femeia în casă, în soțietate, și în conversarea practică. Dintre toate chiemările femeilor nici una nu se potrivește așa de bine cu natura lor, ca chiemarea pentru casă și economie. Boldul înăscut al femeilor, de a se ocupa cu lucrurile cele mai de aproape și mai singuratice, iscusința și ușurătatea lor în conversarea personală, neoboseala și elasticitatea, cu carea se învârtesc ele împrejurul unui cerc de isprăvi mici ba mărunte, dar totuși trebuincoase, le face apte spre a întra într'o chiemare, în carea fără de aceea le rănduește toată posiția vieței lor. Ceea ce prevărbat l ar obosi, ba doară l'ar repune, acea schimbare necontenită a lucrărilor singuratice, mai nelegate între sine, acea neodihnă fără capăt, carea o face de se apucă, se lesă și iarăși se apucă de zeci de puncte deschilinite, acea trebuință a sări iute de la una la alta, lipsa ocupației continue, și nemărginita neodihnă cu atătea mestecături -toate acestea plac muierii, o desfătează și o mulțămesc, o deșteaptă spre activitate tot mereu înoită și totdeuna potrivită, pornesc și mișcă toată ființa ei, spre plăcerea ei însuși, spre folosul casnicilor și spre ajungerea scopului comun, unde își pune dănsa măna cea sigură, pot firește vorbim aici de femeie, carea e cum trebue să fie, de cea cu minte și cu creștere bună, acolo iregularitea părută și isprăvile fără loc și fără timp se contopesc în ordin și plan bun, fără de a se jertfi mișcarea cea liberă a casnicilor unei sisteme neclătite, pedantice și silite. Prin simțul cel delicat, cu care toate le rănduește și le înfrumsețează, prin gustul cel bun, prin plăcerea cea sigură de schimbări desfătăcioase, știie muierea cea adevărată revărsa și preste ținutul casei celi mai smerite și cu mijloacele cele mai mici mulțămirea aceea, carea e isvorul cel dintăiu al fericirei casnice și al binelui celui adevărat al cercului familiar, și carea are înrurința cea mai mare asupra tuturor mădularilor familiei, dar anume asupra capului acela, îmbărbătăndul, măngăiidul, cultivăndul și nobilisăndul. Deacă ar socoti toate femeile puterea cea mare a înrăurinței ceii binefăcătoare și lățite, ce o poate avea purtarea lor pe cămpul acesta, zeul nu le ar mai veni a se scoate din jugul datorințelor acestora de aproape, de a zice, că acelea sănt nimicuri și de a dori altă viață, alt cămp de lucrare, altă laudă, altă fală și demnitate, de cum este a fi găzduie bravă. Și deacă ar avea toți bărbații simțirea cea adevărată și vie, carea se afectează prin mulțămirea casnică prin rănd bun și armonie împrejurul lor, deacă o ar avea aceea, zic, din tinerețe și o ar păstra cu scumpătate,ceea ce încă este mai cu seamă datoria muerilor) - atunci ar fi mai multă mulțămire și fericire în familii, femeile ar avea mai multă recunoștință și mai mare respect din partea bărbaților, ar crește tragerea de inimă a bărbaților cătră casă și familie, carea s'au răcit în zilele noastre mult, și din carea purcedrele nenumerate. (va urma). Popoarele Turciei europene, după cum sânt ele ă lr fim au lo gu Pe când în Constantinopol se ocupă cu o mulțime de proiecte pentru clădirea liniilor de drumuri ferecate și pentru a altor drumuri, pentru înființarea institutelor de bancă și de credit, care toate țintesc a apropia Turcia cea veche de Europa cea civilisată, comercială și industrioasă; pe când franțezii cu cea mai mare îngrijire se străduesc prin mijloace de bani europenești a ajuta Islamul, nu le vine în minte acestor reformatori și cosmopoliți franțuzești, că numai în chipul acesta nu vor putea consolida fundamentele cele subminate ale Turciei. Banii singuri nu sănt de ajune; mai întâiu trebue ștearsă toată economia dregătorilor de pănă acum, și e neapărat de lipsă, ca puterile toate să se consfătuească în privința reorganisării administrației acestui împărății. Noi nu voim a întări, că doară poarta n'ar avea voe a vedea Hathamaiumul pus în lucrare. Aceia, carii se află la cârmă sânt oameni onești, însă în mânile lor se leagănă toate, și în întreaga ocârmuire nu este nici o putere. Ea abia e în stare a susținea liniștea și rândul cel bun în capitală (Constantinopol) afară de aceasta e fără putere. Să se privească numai meștecare Pașă, ca Guvernator deosebi. Ei ejot oameni fără șiințe supuși orbește fatalismului, ca unii din copilărie crestuți prin Haremuri sânt stricați cu totul, lipsiți de propria voință se conduc numai de niște castrați, sau de niște parasiți fanarioți, care e cu atâta mai rău. Turcii cei mai tineri, carii a petrecut mai mulți ani prin capitalele Europei, și carii acuma ocupă posturile cele mai î nalte sânt încă numai pe deasupra cevași poleiți. Pentru că creșterea Haremului ce cuprinde în sine propriul timbru al blăstămului, nu e în stare a produce vreun talent și cu atâta mai puțin vreun geniu. Ce se atinge de renegați, aceștia numai chiar atunci pot ajunge la vre o dregătorie mai î naltă, când ei toate le vor face mai cu forfotura să zică, când ei vor ținea în Haremuri de doue ori atâtea mueri, câte țin Turcii cei ruginiți, când ei dânduse prilej vor maltrata precrețini cu mult mai rău decât aceia. Ei însă sânt și remân totdeauna înaintea născuților Musulmani Ghiauri. Supt astfel cu de împrejurări toți aceia, cărora statul le a dat oareșcare putere asupra altora,și căștigă avuții cu orișice mijloace, și ca să se arate pre sine de apărători zeloși ai coranului, se străduesc din toate puterile a nimici tot ce nu se ține de Islam. Mânile ajutătoare ale magnaților turcești sânt Fanarioții, Armenii și Arnăuții. Fanarioții cei talentați și măiestrii în vorbire sânt pentru demnitarii turcești neapărat de lipsă. Turcul e cu mult mai leneș decât să poată grăi ceva chiar în limba maicii lui, apoi ași exprima el dorințele sale prin semne mimice încă nu e obicinuit; limbile străine sânt pentru el un ce nesuferitoriu. Pitulat într'un unul din ungiurile minderlicului (divanului) trage dintr'un ciubuc sau narghile fumul cel celui tare, ce e mestecat cu opiu, pre lângă tot ciubucul aduce cafegiul o tasă cu cafea neagră amară. Privindul în mijlocul unor astfeliu de ocupații, pu poți ca să nu cugeți, că ai înainteți pre un automat; mișcările lui sânt așa de regulate, încât trebue să te minunezi, însă renegatul îndată se poate cunoaște pentru că el pre lângă toată buna sa voință nu e în stare, a împiedeca unele mișcări mai slobode. Lenea Turcului e pricina îmbătătoriu al tăbacului RH -