Telegraful Roman, 1856 (Anul 4, nr. 1-102)
1856-01-28 / nr. 8
Telegrafulu ese de doe ori peseptemănă: Mercurea și Sămbăta. Prenumerațiunea se face în Sibiu la espeditura foiei; pe alfa scrisori francate, adresate către espeditură. prețiulu prenumerațiunei pentru Sibiu este pe anu 7. al. m. c.; ears Sibiu 28. Ianuarie 1850. - pe o jumătate de anu 3. fl. 30. cr. Pentru celelalte părți ale Transilvanii și pentru provinciele din Monarhiă pe unu anu 8. fl. ear pe o jumătate de anu 4. fl. Inseratele se plătescu cu 4 cr. șirul cu slove mici. Pentru princ. șireri străine pe unu anu 12 f. pe 7, anu 6 f.m. c. ră la C. R. poște, cu bani gata, prin Ne ACULU IV. Vereanță telegrafică. paris 5 Fevr. v. n. Monitorul de astăzi aduce consignația înputerniciților, care se vor aduna la congresul dela Paris. Pentru Franția: Comitele Valevsti, și baronul Bourdienei. Austria: Comitele Bud Șauenstein și baronul Hiubner. Anglia: Comitele Clarendon și Lordul Cobrei. Rusia: Comitele Orloa și baronul Vranov. Sardinia: D. Massimo d' Azeglio. Poartă: Ali pașa și Mehemed Djemil Bei.fșa un Așa a fost Erchingher, cel dintăiu baron de Swarțenberg, strămoșul principilor de acest nume. Patrusprezece congii, carii au rămas după el, au fost potriviți pentru o înbucurătoare făgăduință de o nouă puternică înflorire a genului său străvechiu. Prin unul dintre feciorii săi, care a fost însurat cu Elisaveta, fica lui Fridrich de Colovrat-Rebetinschi, au venit Svarțembertii și timpuriu cu cele mai de frunte familii nobile din Boemia în atingere rubitoare. Cu nepotul lui Erchinger Ioan, întimpinămpoi o statură precelentă din toate părțile, un bărbat de putere și de faptă, neînspăimăntat pe cămpul resboiului, înțelept și pregăndit în sfatul princinilor, dușmanul prihănilor și al tuturor pecuviințelor, a căror preluptător strașnic a fost el, pe lăngă aceasta un prietin al științelor, și al posesiei, fiind însuși poet și scriptor, un credincios soț, și chivernisitor al casei sale, cu un cuvănt o arătare imposantă în timpul seu cel mult mișcat, un uriaș în formă și putere trupească, un adevărat mobil german. A frănge potcave de cei nou făurite, și a rupe sfoare de un deget de groase să-i fie fost ceva ușor, și deacă se zice de el, că acoperișe unghioase acopereau închieturile cele mai din afară ale degetelor sale, atunci aceasta ne aduce aminte de eroii cei din povești ai timpurilor celor cărunți. Înciziua de crăciun 1463 dezeci de ani după moartea moșusău a văzut Ioan lumina vieții. Duhul cavaleresc și dorul poetic lau mănat și pe el, ca și mai nainte pe mai mulți ai lui străbuni, la mormăntul măntuitorului în pămăntul sfănt. Întorcănduse acasă au călcat pe scena istoriei germane. Cu Împăratul Macsimilian, eroul cel de pre urmă face el ca credincios al lui tovarăș campaniele de resboiu germane și italiane; în tumultul cel rău de la Briugte eră el ca coruptător și dzbănditor onorului german, și numelui german odată cu mai mulți de genul său de partea împărătescului său stăpăn, viteaz ca și sabia a știut el eminent că poarte și condeiul, dura judecătorească de gât hambergică, și fiindcă ea, după judecata conglăsuitoare a retoricilor de drept, a slujit de fundament Carolineei, condicei criminale a Împăratului Carol strălucește numele Ioan de Svarțenberg și în analele jurisprudenției, unde ei au aflat de nou în D-rul Toepfl un apărător elocvent al meritelor sale. El a trăit întru onorul omenirei. Ioan de Svarțenberg a fost, aceasta i o laudă istoria, care cu succes norocos au ajutat iarăși ca drepturile apăsate ale sănătoasei minți omenești iarăși învinte să vină la valoarea sa. Din prețuirea sa naintea omenirei, și ferbintele sale părginimi la toate, ce atingea binele, libertatea și drepturile omenești, a răsărit cugetul a aduce un duh mai blănd în legislația criminală. Așa a fost de mare vaza ea ca bărbat de stat și legislator încăt a fost tras la regimul imperiului, pe șezat Împăratul Carol V la anul 1521 în Normberga, care lau cei șai însemnați bărbați ai timpului său aflat el în relații edentizice, Ulrich de Huten a fost amicul lui. Aplecarea ea către Martin Luter remăne vrednică de înseimnat, și că acesta au însemnat în cartea despre consilii și biserică pe Hansen de Svartenberg de un bărbat, „căruia s'ar putea ceva încredința.” Din numeroșii săi urmași au trăit după el încă 3 feciori, și 5 fete, și patruzeci de nepoți și strănepoți au plăne la mormăntul său. Hristos fiul cel mai bătrăn, sau fost despărțit mai cu seamă pentru opinia sa despre biserică de tatăsău, și a merso din Franconia în Bavaria, și aci a fost fundatorul unei proprie, a liniei bavarice. Fridrich cel mai tiner fecior a primit moștenirea franconică, a perdut'o însă cănd au căzut aliații săi smarcaldici, în a căror șir sa luptat el, și se părea ca cănd ar vrea dintrodată să se întunece stepa casei în Franconia, însă fiul său Ioan cel mai tinăr a priceput cu recăștigarea bunului de familie să rădice și căzătoarea glorie a casei la un lustru mai nou și mai strălucitor. Și pe el lau înpresurat încurcăturile timpului, și el cu neclintită credință a stat pe lăngă Împăratul și sa bucurat de detinție tot la aceea dietă în Angeburg, în care rănduiala de pace a țerei sau revizuit și întărit, a fi rădicat cu frații săi precum și cu verii săi din linia avareză Svartenberg în măgulitoarea recunoștință a nobilitatei străvechi, și a strălucitelor merite, care și leau căștigat genul lor pentru Împăratul și imperiu în statul de comite, și cu el și dominiul Svarțenberg la Comitiat al imperiului (24 Mein 1566). Comitele Ioan a rămas fără moștenitori, după moartea sa bunurile de familie din Franconia la Svarțenberghii din linia bavareză, a căreia ambe ramuri, cel mai bătrăn și tânăr sau stăns însă curănd după aceea, astfeliu încăt acuma deveniră bunurile la a treilea linie la cea vlaldico-austriacă. Gheorghe Ludovic a fost cel de pre ujmă din linia bavareză. Mai nainte de ce el încheind șirul străbunilor săi, sa pogorăt în cripta moșilor și strămoșilor, ia căștigat neobosit activa sa viață, care sau contopit în nesăcăcioasele jertfe pentru binele obștesc și servițiul Domnului său, un lustru atăt de lucitor pe lăngă eminenta sa personalitate, încăt el acuma pe lăngă mai multe schimbări ale timpului în tradițiile istorice nu au perdut nimic din lumina ea originnarie, țărilor vrednică de luare frinte trebue negreșit să se numească și aceea, căci momentul înpreunării amănduror linii ale casei, al muritoarei bavareze și al nou înfloritoarei olandice atăt pretestatorul celei dintăiu, Gheorghe Ludovic, căt și pe motenitorul celei din urmă, Ioan Adolă îi află în servinele casei austriace, și pe cel din urmă îl salută ca fondatorul al liniei stăpănitoare de acum olando-austriacă. (va urma). Casa prinților Stvartenberg. (urmare). Lui are de a mulțumi originea sa proțe și așa au venit! O întălnire a întregiu Monarhia Austriacă. Transilvania. Sibiiu 27 Ianuarie. Șirile ce vin din cabinetele diplomației europene, dau cele mai bune nădejdi că decursul conferințelor ce se vor începe pentru restatornicirea păcii la Paris va fi bun. Pripa cu care se grăbește adunarea conferinței este un semn cum că la toate cabinetele predomnește trebuința a eși din starea încordărei. „Ghimeșul” însemnă ziua din 7 Fevruarie ca