Telegraful Roman, 1856 (Anul 4, nr. 1-102)

1856-10-24 / nr. 84

324 nainte, carea din partea „Cores. Austr.” de nou se dec­lară de neadevărată. Foile franțuzești „Peiul” „Constituționalul” și „Patria” fieștecare pentru sine nu are față cu stăpânirea ace­­eași posiție, ce o are „Cores. Austr.” însă, consumătoarele lor declarații făcute deodată sânt fără îndoială semnele unei in­­spirații provenitoare de la locurile mai înalte.. Respectuoasa purtare și netăgăduita adeverire notificate neîncetat prin de­­c­larările „Coresp. Austr.” nu se lasă a ne mai îndoi nici un mi­­nut despre aceea, că stăpânirea austriacă are cele mai sigure do­­vezi pentru părerea ei despre purtarea Porții în această privință. O schimbare a părerii stăpânirei Otomane nu a putut fi nici­decum cunoscută mai naipate în Paris, decât în Viena, fiindcă linia tele­­grafică din Constantinopol la Paris trece prin Viena. Apoi aceea ar fi din partea Porții o procedură vătămătoare, când ea pre­­tențiile, ce are a le face cătră cabinetul austriac, le ar telegrafi prin Parte. Însă relațiile cele prietinoase pănă acuma în­­tre Austria și stăpânirea Otomană a fost astfeliu; încât de­­spre cea din ermi, nici decât nu se poate presupune o asemenea greșală. Noi putem dară a ne întoarce iarăși la presupunerea noastră de mai painte, că adecă în Paris o hotărâre a Porții, carea mai întâiu trebue să se stăruească din partea Franției, se pri­­vește, ca o faptă. Această pretenție a Franției se poate face în Constantinopol cu o astfeliu de urgință, încât despre efec­­tuirea ei în Paris să nu se mai îndoească nimenea. Împrejurarea, carea ne face pre noi a ne îndoi despre aceasta este­ terminul cel scurt pănă la sfârșitul lui Octomvrie, care se zice a se fi pus din partea Porții. O astfeliu de pretenție, pentru ca să se poată realiza la timpul hotărât, trebuia să se stăruească mai de timpuriu în Constantinopol, însă fiindcă pănă în ziua de astăzi cererea aceasta a Porții e necunoscută în Viena, așa afirmarea oficioasei prese franțuzești privi de diminu­tă. Într'un astfeliu de caos ar trebui să vină cineva la acea ipotesă, că în Paris și în Viena s'a trimis din se poate prin reciprocele fapte partea Porții dechlarări contrarie, și aceasta cu atâta mai vârtos­­ putea crede, cu cât că tocmai așa poapele elobozite în privința Se­ Mormânt, s'a întâmplat și cu fir­­care a dat cel dintâiu vicou la conflictul cel sângeros în causa orientală. Îîmtămplări de zi. * Maiestatea Sa c. r. apostolică și Maiestatea Sa Împără­­teasa a sosit în 29 Octom. c. n. de la Iși în Viena. *o depeșă telegrafică din Paris din 28 Octom. c. n. în­­ștințează, că jurnalele semioficiale „Constituționalul” „Peiul” și „Patria” pre lângă toată denințirea, ce li s'a făcut din par­­tea „Cores. Aus.” afirmează, că Poarta cere deșertarea Prin­­cipatelor dunărene și că va închide Dardanelele. *(Pre lângă toată contrazicerea pomenitelor jurnale din Paris, noi vom remânea zice: „Corespon. Austr.” pre lângă afirmarea de mai nainte­. *” După Jurnalul din Paris „Constituționalul” Ambasadorul franțuzesc D. Brenne, carele se află la curtea neapolitană, a părăsit Neapolul în 27 Octomvrie. Serano va remânea în Paris definitiv. * Jurnalul „Morning Post” din London scrie din 28 Octom: Astăzi s'a împlinit terminul tractatului în privința deșertării teritoriului turcesc; pănă când Rusia va împlini credincios toate stipulațiile, Austria va remânea în Principate, și flota Angliei în marea neagră. * După o depeșă telegrafică din London din 23 Octom­­r­­ialul englezesc „Tainsul” se dec­lară în privința ocupației Au­­striace din Principatele dunărene în chipul următoriu: Ocupația austriacă din pomenitele Principate trebue să se conceadă pănă când se vor regula tote și se vor împlini condițiile păcii. Frica pentru durarea ocupației e fără de temeiu, împreunarea Princi­­patelor e peste putință. * Cai toate foile englezești repețesc vestea despre mulțimea arestărilor politice, ce sa făcut parte în Paris, parte în provin­­ciile Franțolești. În mai multe eate s'a ridicat mișcarea peste măsurile polițiene într'atâta, încât adunânduse poporul cu furci de fân și cu rude în mâni, s'a încercat a scoate pre cei prinși din mânile Jandarmeriei. ” Din Paris se scriu următoarele: Veștile din Spania sânt foarte nefavoritoare. Se înștiințază, că Narvael ministrul Pre­­ședinte era cam pe aci să se dimisioneze, pentru că a amânat, subscrie decretul, prin care vândutele bunuri naționale se resti­­tuează iarăși proprietarilor de mai nainte. Poporul în Spania e aț­țat. Marșalul Serano remâne în Paris. Regina 'l­a poatit a nu 'și părăsi postul. Grasul Morin va sosi aici numai în Fe­­vruarie. Precum se înștiințează Ambasadorul franțuzesc e foarte îndestulit atât cu primirea, ce o află neântrerupt la curtea rusască, cât și cu purtarea Aristocrației. ”Despre furtuna cea grozavă și înspăimântătoare ce s'a în­­tâmplat la Varna în noaptea din 15 spre 16 Oct. se face „Curier­ din București” următoriul raport înfiorătoriu: Ploaea ce a început pe la 10 ore seara, pe la 2 după mezul nopții pica într'o astreliu de măsură, încât toate paturile fără deosebire de cazul, în care se afla, plutia asemenea luntrelor, eară fulgerile urma unul după altul cu atâta iuțime, în­cât la lumina lor s'ar fi putut ceti un furnal. Ca la 20 de case s'a dărămat și zidurile cetății s'a rupt pe mai multe locuri, totuși nu s'a primejduit decât numai un copil. Și afară de oraș încă a pricinuit furtuna pagube foarte mari; ghiața, ce a căzut pe la 3 oare dimineața, a pustiit câmpu­­rile și pădurile; lacul Devena, ce zace de 17 mii de la mare, întru atâta s'umplut, încât rumpând toate gâturile și împreu­­nânduse cu marea, a format numai o baltă. ” În privința ceruii jurnalelor franțuzești și Austriace, că oare cere Poarta deșertarea teritoriului turcesc, s'a dobândit oareșcare de slugire prin știrile telegrafice. ”Apșa sună pe scurt o depeșă: „După știrile sosite din Constantinopol Ministeriul își a dat dimisia.” Oulgă depeșă vestește: „După știrile din constantitate Sultanul­­­ a primit dimisia Mun­eter­um­ . * Fiindcă și foile parisiane publică neprimirea dimisiei, și o privesc de dovadă a zisei lor celi adevărate despre deșertarea teritoriului turcesc cerută de cătră Poartă, așa de bună samă Ministeriul lui Ali-Pașa e de o părere cu Franția, pe câd Ministe­­riul lui Reșid, pe care a vrut al înființa înrâurința englezască e pentru ocupație pănă la totala împlinire a condițiilor tracta­­tului de pace. Afirmarea „Cores. Aus.” se pare a fi totuși dreaptă, pentru că Sultanul n'a aprobat încă intenția Ministeriului său în privința deșertării. Despre primirea văduvei Împărătese din Rusia se scriu din Turin următoarele: Văduva Împărăteasă din Rusia l'a primit în Genua cu onoarea cuvenită stării ei celi înalte. Regele, ca­­rele încă mai înainte se dusese la Genua, a primit pe Împără­­teasa în curtea drumului de fer, și o au însoțit pănă la tră­­sura cea de gală, ce o aștepta, în care s'a așezat din­preună cu Principele de Savoia Carignan, pe lângă trăsură mergea Regele călare însoțit de o suită strălucită. Trupele și garda națio­­nală a format un spah­u de la curtea drumului de fer pănă la Pa­­latul regesc. Împărăteasa se vedea a fi foarte pătimașă, și așa a fost oprită musica și baterea tobelor. Regele, Principele Carignan și Graful Cavur și mai mulți domni din suita Împără­­tesei a cercetat seara teatrul cel grandios Carlo Felice. În ziua următoare a ținut regele cu trupele o manevră, la amiazi a prânzit cu Împărăteasa, Principele Carignan și Ministrul pre­­ședintele Graful Cavur. Seara s'a dat în teatru Carlo Felice un Conțert mare, în care se auzia vestitul virtuos de violină Sivori, un învățăcel al faimosului Paganini. *O depeșă telegrafică din Nisa din 26 Octomv. înștiințază că Împărăteasa văduvă din Rusia însoțită de Principele Saroei Carignan s'a dus astăzi la Vila Franca și 'și a luat cvartir în Vila Avigdor. *”Despre starea trebilor neapolitane se scrie„ gaz. C.” din Paris din 28 Octombrie: „D. Brenie a părăsit astăzi dimineață ;

Next