Telegraful Roman, 1863 (Anul 11, nr. 1-116)
1863-08-08 / nr. 69
Sabini 8 Augusta 1863. tru provinriele din Monarchia pe unu an 8 fl. era pe o jumatate de anu 4. fl. v. a. .Pentru prnite, si tieri străine pe anu 12 fl. pe V« «nu fi fi v. a. Telegraful« est de doua ori pe «optemana: joi’a si Dunithó«’«. — Premumeratiunea se face la Salem la espeditura foiei; pe afara la e. r. poște, cu hani rat’n, prin scrisori francate , adresate ratra espeditara. I'retiuni prenumeratiunei pentru Săbii» este pe anu 7. 11. v. a. ear’ pe o jumatate de auu d. 11. 50. Pentru celelalte parti ale Transilvaniei si pen- XTM 69. AMILII X. 1 Inseratele se platescu pentru * tinteia ora cu 7, cr. siculu cu litere liniei, pentru a doua ora cu 5‘i, cr. t ' pentru a trei'« repetire in 11V, cr. T. Dieta transsilvana. Siedinti ’a XII, tînutu Vineri in 214 Augustu 1863. (Continuare sî capeta). Conte Siu 1utiu sprigiresce pre Alduleanu. Pressedintele intreba : de remâne Vayda pe lângă ameiutementulu seu ? Vayda si Balomiri resignéza de cuventu. Hanni’a se adreséza in termini fórle ageri catra Thiemann, pre care su invinuiesce, ua au aruncata o umbra de suspiciune asupr’a stângei, (scaunele Româniloru), că cându ei aru fi contrari ai diplomei din 20 Oct. 1860 sî ai patentei din 26 Februariu 1861 , câci Românii au documentatu de sute de ori alipirea de aceste acte de stătu. Vagda va sa vorbească (Sensatîune). Mogda inca va sa înfrunte pre Thiemann, pressedintele lu intrerumpe, ca sa nu vorbească totu una (Strigări din raule parti: Schluss!-sa se încheia desbaterea !) Pușcăria se alatura la părerea lui Alduleanu. Thiemann se scula, ca sa vorbesca , strigări: Schluss! Balomiri si ca reflecta pre Thiemann, ,,deputatulu din Jadu“ (ilaritate). Rannicher cere locu de cuventu pentru Thiemann , ca sa se rectifice. Se face liniste, sî Thiemann dîce, ca déca cuvintele lui au datu ansa la vreo neînțelegere, aceea densulu n'a facut’o cu voi’a, ci numai din zelulu celu mare, cu care a trebuitu sa vorbésca pentru salutariele acte din 20 Octobre 1860 sî 26 Februariu 1861. Nimenea nu scie mai bine de câtu densulu, cu ce pietate, cu ce devoțiune, cu ce fioru sântu au mersu populațîunea româna la alegerea deputatîioru, cu ce tresvia sî bravura s’a poratu, sî preste totu câtu de strinsu sta ea alipita de imperiu. De aceea nici prin cugetu nu s-a umblatu, a aruncă suspiciune asupr’a Româniloru, sî se ruga a nu fi intțelesu reu. Bolog’ a protesteza incontr’a terminului intrebuintiatu de unu membru din centru (ni se pare Budacker), care vorbindu de amende mentulu lui Vayda, dîse. ,,Vayda sî soții“. Vayda n’au avutu soți fara numai la multiumirea pentru restituirea constitutiunei. C. Schmidt sta pe lângă testulu originalu, care e bunu sî potrivitu. Rannicher renuncia la parerea sea sî priimesce amendementulu lui Aldulenu, care se enuncia prin presiedintele in modulu urmatoriu: din anu ne’a se stergu cuvintele „pentru gatu vechiulu dreptu la legislatiune ca noi mi-amu recastipentru afacerile interne ale tierei, ci sî din temeiuu adausu din nou“— sî la sfersîtu se adauge. ..ci sî pentru aceea, caci marele-principalu a recastigatu vechiulu seu dreptu de legislatiune pen’ru afacerile din launtru ale tierei in spiritulu constituiî unei sele patriotice basate pe caracterulu sistemei de statu politiconatiunalu.“ Se trece la aline’a 10. Manger rostesce (seau mai bine póte amu dîce cetesce—) unu cuventu lungu, in care după o scurta introducere dîce : „Sî eu me tînu de acei’a, cari puiu pretiu fórte mare pe autonomi’a cea pastrata de sute de ani a marelui principatu Tranni’a sî pe dreptulu legislatiunei proprie garantate prin acesta autonomia. Insa, Domnitoru! tocmai prin esecutarea acestui dreptu de legislatiune alumii s’a făcutu si uniunea Transsilvaniei cu Ungari’a la anulu 1848. Nume voiu întinde la diatribe juridice , ea urmat’au tóte formalitățile recerute pentru o lege, ori nu; aceast’a voiu a o iasă barbatîloru de specialitate, juristiloru, din parte-mi nici ca prin vreunu pretiu deosebitu pe aceea, caci o socotescu a fi unu obieptu mai putînu momentosu. Eu, innalta casa me multiamescu cu aceea, ca a anulu 1848 in diet’a Transsilvaniei staturile adunate acolo au decretatu uniunea Transsilvaniei cu Ungari’a sîca Maiestatea Sea p. n. Imperalulu Ferdinandu o-a sanctiunatu. Nu e grij’a mea,deaca s’au implinitu, ori nu, tóté normalitatîle, ce se tînu de dreptulu de statu transsilvanu ; caci intr’aceea nu vedu nici unu momentu mare, nici unu momentu insemnatu, ca are póre-se realisa acésta lege, ori nu. Déca-i mai lipsescn câteva momente, tiera prin representatiunea seatotdeauna e in stare a mai adauge aceste momente si a observă tote aceste formalități, ce suntu de lipsit pentru o lege completa. Se duce aici, ca majoritatea multa intrecatare a locuitorilor a tierei pune pretiu mare pe autonomia marelui principatu pastrata de secuii, că pe autonomi’a unui membru deosebitu sî independinte alu corónei ungare , adeca s’a dechlaratu in contr’a uniunei Transsilvaniei cu Ungaria. Si eu acést’au credu, credu, ca majoritatea intrecatere a locuitoriloru Traniiei nu va uniunea Tranniei cu Ungari’a. Cu tote acestea insa este sî o parte iu despre tiuibila a locuitorimei Tranniei, carea uniunea Tranniei cu Ungari’a o recunosce ca lege, o privesce insasi sî va sa o privesca sî altii ca lege, sî cere esecutarea acestei legi. Eu nu voiu sa vorbesca asladi despre aceea, caci nu e astazi tempulu, sî inca mai pulînu voiu se decidu, deaca aceasta lege e tierei de folosu au de paguba. A me dechiara despre acést’a, credu ca voian mai ave ansa sî ocasiune. Legea uniunei insa, oricum, credu ca o potu privi ca unu faptu,ca o fapta complinită, sî basesu convicțiunea mea parte sî pe cuventu Iu p. n. rescripts alu Maiestatei Sele Imperatului din 1 iuliu: aici in aline’a 9 se duce, ca uniunea marelui-principatu alu Tranniei cu Ungari’a decretatu la anulu 1848 cu deplina valore de lege neci cându nu s’a efeptuitu ; adeca cu deplina valóre de lege; iar ca uniunea s’a decretatu, aceea se enuncia tocmai aici. Se duce mai departe, ca aceea sî in fapta s’a dissolvatu, sî aceast’a e adeveratu. Ear’ ca e faptu, faptu ce nu se póte șterge prin negare, ca uniunea e decretata, se vede sî de acolo, ca Maiestatea mea in aline’a ast’a a 9. a dîsu espressu, ca aceea vasa o lase neatinsa. Domniloru ceva ce nu esista, nu se póte lasa neatinsu. Uniunea Tranniei cu Ungari’a, carea esista, e unu faptu, unu faptu completu; pentru ca s’a efaptuitu ca lege la anulu 1848. — Se reflecta in contra eu, ca uniunea e unu fetu nascutu mortu. Concedu ca e fetu nascutu mortu ori mai bine decendu astu concede, ca uniunea porta in sine sâmburele nevieltuirei; insa deaca remanemu pe lângă assemenarea, ca uniunea e fetu nascutu mortu, mi-iau voia a continua si a amplifica acésta asemenare sî a dice: ca chiaru sî unu fetu nascutu mortu trebuie ingropatu, nici unu copilu nascutu mortu nu póte remane cu cadavru putredîtoriu neingropatu (Ni se pare vorbitoriulu a mai adausu, ca si unu copilu nenascutu are drepturi omenesci. Red.); trebuie sa se faca ceva, că o lege efeptuita pe cale legala iar sa se suspendeze pe astfel de cale legala.