Telegrafulu Romanu, 1868 (Anul 16, nr. 2-104)

1868-08-08 / nr. 63

Telespraful­ ese de doua ori pe septe­­mana : joi’a ai Du­minec­a. — Prenume­­ratiunea se face in Sabiiu la espeditur’a foiei pe afara la c. r. poște, cu bani gat’a prin scrisori francate , adresate catra espeditura. Pretiusu prenum­eratiu­­nei pentru Sabiiu este pe anu 7. fi. v. a. ear pe o jumetate de anu 3. fi. 50. Pen­tru celelalte parti ale Transil­aniei si pen. Du­ra onomastica a MHaiestatiei Sale c. r. Apostolice. In preser’a acestei dîle a fostu la ora usi­­lata retragere cu musica. In dîu’a ins’asi , dimi­ Beti’a la 5 ore a fostu reverite cu musica. In a­­cestu tempu o bateria a dalit 24 salve de tunuri. Servitiulu Ddicescu pentru ostasime sa facutu in câmpu unde a fostu esitu regimentulu de aici (nr. 9.) din garnisona, unu escadronu de ulani, o bateria pedestra, unu desparticmentu de gendarmeria, scóla divisiunei s.­a in parada de­plina cu semne de cam­pania. Trupele erau puse in doua atacuri cu frun­tea spre altariulu de verdelia. In Biseric’a greco-orientala a celebralu St’a Liturgia Escelenti’a Sea Pre sântîtulu Archiepi­­ecopu si Metropu­litu A­n­d­r­e­i­u Bar. de S­i­a­g­u­­­n ’a cu preotimea cuviinciósa, sub decursulu cărei s slujbe s’a cetitu rugăciunea din genunchi pentru M­S* Imperatulu sî Regele Franciscu losifu. I După rugăciunea acést’a corulu membriloru re­­uniunei sodaliloru români au intonatu imnulu popu­lar­, esecutând­ lu spre indestulirea tuturoru celoru ce au asistatu la servitiulu divinu. In onórea dîlei Escelenli’a Sea Prea sântitulu Archieppu si Metropolitu a datu unu prândiu fes­­tivu. Sub decursulu acestui’a music’a capelei regi­mentului de inf. nr. 9 a esecutatu înaintea resse­­dintiei metropolitane mai multe piese alese. Cându se rădică toastulu pentru Majestatea Sea o bateria pedestra a datu 24 de solve (de pre Sioltisu). Sabiiu, in 820 Augustu 1868, j­iin provinciile din Monarchia pe anu anu­l 8 fl. era pe o jumătate de anu 4 fl. v.a. I Pentru prin a. si ti'eri străine pe ano I* p« '/, *nu. ti fl v. a. Inseratele se plătesc« pentru intern Ara­di 7. stg. sim­lu , pentru 6 dnn­a ora ni 51­, or. "1 pentru a trei'a ropetréc eu 3V, Cr. v. s. i­TM 63. A Mi A XVJ Opiu inni. despre Compediulu de dreptulu canonicu alu bisericei gr­d­­ientale. Hrztg in n­ulu 192, sub rubric­a „Literarische Anzeige“ arata publicului seu aparerea compe­­d­i­ti­l­u­i de drepturu canonicu alu bisericei greco­­orientale de A­n­d­rei n Bar. de S­i­a­g­a­n’a, in tra­­ductiune germana de Dr. Aloisin S­e­n­t­z profe­­soru la Academi’a reg. ung. de drepturi din Sabiiu sî membru onorariu alu Asociatiunei Iranne pentru literatur­a sî cultur’a poporului romanu , pre lângă conlucrarea profesoriloru de teologia Zachari’a B­o­i­u sî Ioanu P­o­p­e­s­c­u, tiparitu la Iosifu Drotleff. Pretiulu 3 fl. v. a. E de­capetatu din lipografi’a archidiecesana gr­ or. din Sabiiu. „Compendiu­lu acest’a“, dîce articululu, „alu dreptului canonicu gr. or. a devenitu accesibilu sî pentru literatur’a germana sî asia va fi de intere­­sulu cetitoriloru noștri a afla unele date despre principiele sî cuprinsulu acelui compendiu, cu atât t’a mai verlosu, cu câtu acel’a deocamdată (vorlän­fig) e uniculu in feliulu seu, pre cându lucrările cele mai noue ale lui Zhisman in Vien’a suntu nu­mai de natura fragmentaria „Dlu Archiepiscopu sî Metropolitu Baronu de Siagun’a a intreprinsu e revede, ordina sî a aduce in sistema materialulu scientificu cumulatu in massa, in isvóre, dara nepusu in ordine, in urmatoriulu modu: „Partea prima despre dreptulu canonicu in­­ternu e de natura dogmatica sacramentala si forme­­za, deosebitu prin infatistarea constitutiunei bisericei gr. orientale, basea, pre carea radima opulu intregu. „Partea a d­o­u ’a trateza dreptulu canonicu esternu , adeca referintiele de dreptu ale statului catra biserica sî ale bisericei catra statu , precum sî alu diferiteloru biserici intre sine. „Partea a t­r­e­i ’a trateza despre legislatiune, administratiune si autoritățile eclesiastice, ale bise­ricei gr. orientale. „Ce se atinge de principiele dela"cari procede dreptulu bisericescu gr. orientalu, in lini’a dintâiu ni se infatisieza, in afaceri de legislatiune, de admini­stratiune bisericasca-economica si de ocuparea pos­­turiloru ierarchice, principiulu sinodalu. Sinodele după compunerea loru, incepeaiu de­­ sinodulu parochialu pana la celu patriarcalu, cari tote constau din mem­brii bisericesci si lumesci, alesi după o baia larga, cei din urma totu­deun’a in numeru precumpanitoriu, representéza adeveratulu elementu administrativu­ in biseric’a­gr. orientale. „Coldur’a, cu carea se intrepune dlu autoru, ba­­satu pre sânt’a scriptura sî canone, pentru princi—­piulu constitutiunalu in biserica sî cu care3 pasie­­sce prin acést’a indirectu contra ori­carui absolu­­tismu ierarchicu clericalu, su presenta (pre autoru) ca pre unu barbatu alu progressului, care se tîne tare si nestramutatu de institutiunile primitive ale bisericei creștine. „Ce se atinge de nationalitate, invetia autorulu, ca biseric’a, consecința institutiuniloru sele falia cu demnitatea omenésca, primesce pre tóte nationali­­tătile in sinulu seu de mama sî le stringe pre tóte la pepiniu ei, dandu-le dreptulu, a servi lui Odieu in limbile loru, a ave preoți sî episcopi de natio­­nalitatea loru , cari porta oficiuiu loru sublimu in limb’a poporului respectivu. „Ce privesce referintiele statului fatia cu bise­ric’a, autoriulu respecteza principiulu intregirei re­ciproce, in urm’a carui statulu are lipsa de bise­rica că de o conditiune a fiintiei sele , totu asia insa sî biseric’a de stătu că de o conditiune a fi­intiei sele, asia incâtu statuia cu biseric’a sî bise­ric’a cu statulu sa se impretinésca in modu intima, sa lucre laolaltă cu puteri armonice, pentru că vié­­ti’a omenesca sa se desvalte sî perfecționeze in sen­­sulu celu mai nobilii. Numai toleranti’a cea rece intre mărturisitorii diferiteloru confessiuni se res­pinge sî se presenteza iubirea împrumutata in intie­­lesulu evangeliei că principiu, pre care sa se ba­­seze referinti’a intre cei de confessiuni diverse, autoru „Ce se atinge de legislatiunea bisericésca, dlu presentéza invetlaturile lui Christosu din E­­vangelia dreptu canone sî că celu dintâiu isvoru alu dreptului canonicu. După aceste vinu numai de câtu faptele apostoliloru sî canónele apostoliloru cu isvoru urmatoriu, in fine canónele celoru siepte si­­nóde ecumenice sî dóue­ spre-diece locale, pre cari se recunosce biseric­ a orientala sî scrierile sânii­ loru părinți înșirate in alu doilea canonu alu sino­dului VI ecumenicu. Ca isvóre ajutatórie ale drep­tului canonicu se punu înainte cărțile testamentului vechiu, tâlcurile lui Balsamon, Zonara, Aristenes, sin­­tagm­ a alfabetica a lui Blastariu, noroccanonulu lui Fotiu, traditiunile, obiceiurile si ordinatiunile paterei lumesci Avendu in vedere problem’a unei, aretari (An­zeige) nu putemu intră in omenuntele concrete a­le opului celu aveinu dinantea nostra sî asta mai ac­centuămŭ numai din dedicatiune, acelui’a , ca con­­spectulu opuriloru tipărite in limb’a româna, com­uni­­catu acolo arata 37 de opuri retipărite si 19 opuri parte compuse de Escel. S. din Metropolita, parte tra­duse si edale si in fine 21 la insarcinarea sea com­puse si traduse de altii. Opurile esîle in restempu de 18 ani in totalitatea loru suntu caini de 3000 cale. Din numerii acestiea sî cu deosebire din opu­rile înșirate acolo se vede unu argumentu insem­­natu de a sîrguiniia viua catra înaintarea literaturei romanesci, carea mai nainte a facutu atât’a tempu nefruptifera. Opulu e dedicatu clerului sî poporului credin­cioșii alu Metropoliei româniloru de religiune gr. orientala din Ungari­a sî Transilvani’a dreptu semnu alu iubirei archipastoresci a autorului. Ni se pare ca Escel. Sea dlu autoru nu a pu­­tutu da unu semnu mai bunu alu iubirei sele ar­chipastoresci, de câtu tocm’a prin o infatiniare sis­tematice ordinată a dreptur­iloru sî indetoririloru bisericesci, a olaririloru canonice despre activita­tea prin carea intregitatea et ca a bisericei gr. o­­rientale si a impartirei ei s’a sustinutu in Ungari’a sî Transilvanii, se susține sî desvolta mai departe. (Va urmă) luvenen­inte [»otitic«. Sabiiu­l Augustu. Spre restituirea armatei na­tionale u­n­g­u­r­e­s­c­i, se facutu unu pasin de mare însemnătate. Maj. La Imperatulu a emisu catva m­nistrulu imperialu de resbelu o pre inalta de­­mândare, in urm’a carei’a suntu de a se inparti pre viitoriu in regimentele din tierile coronei unguresci, după putintia numai oficieri născuți in acestea tieri Legatur’a intra acést’a pre inalta scrisóre sî intra proiectele de lege pentru armata, ofarite deja de ca­­s’a legislativa unguresc’ este evidenta. Scrisórea , carea contiene prescrierile in privinti’a limbei rege­­­menteloru suna astufeliu.: „Prescrierile mele de înaintare din anulu tre­­cutu pentru oficieri armatei sî marinei mele de res­belu suntu deja supuse din partea Dvóstre unei seri­ose consultări­­ dupa ordinatiunile mele organice din tempulu din urma. Decisiunea mea pentru slrafor­mările necesarie in amintitele prescrieri va urma la tempulu seu, cu tóte acestea este voia mea, ca sa se ocupe îopurile tie olfl­HoH in re­gimentele si preste totu in corpulu militariu din tierile coronei unguresci, in intielesulu sistemei de armata intro­duse, pre de o parte cu referintiele corespundielóre unei organisatiuni de armata, implinindu pre de alta parte si dorintiele tierei. Revocandu in memoria pre­scrierile de repetite ori emanate in privintia lim­bei regimenteloru tuturoru corpuriloru militare, do­­rescu ce sa se fie in considerare la impartirea oficie­­loru conoscintia precumpanitóre limbeloru din regi­mente. Unu corespondinte din Pest’a Ia „Vorstadtzig“ da aslufeliu de părere despre viitoriulu armatei unguresci: ludata ce voru fi gata cadrele gardei ungu­resci, nu va putea opri nici unu guvernu ungurescu ca sa nu se formeze din ea o armata unguresca. Ur­ita­r­ea va fi ca stânga va câștigă, sî Andrassy se stringe totu mai multa in cercuri. Deși nu putemu aprobă, din parte-ne temerea deputatului, parti­dei de aiciane contelui Czebrianu ca legea de apa­­rare se fie numai sî numai caus’a unui conflictu in­tre armata permanente sî garda, totuși nu putemu nega ca simburele unui conflictu incol­iesce deja. Spiritulu armatei austriace remane neatinsu, pre­­cându gard­a ungurésca nu se nationaliseaza ci se magiariseaza. Romani, Serbi, Slovaci se voru co­mandă unguresce, sî voru stă sub stindardu ungu­rescul. Nationalizarea armatei permanente si con­topirea ei cu garda a aru fi unu felii de garanția pen­tru unitate, căci unitatea se pote formă si in va­rietate, pe cându magiarisarea armatei (gardei) des­­bina in fapta arm­ata in doua parti, dintre cari fiecare parte este petrunsa de unu altu spiritu. Revista dîuaristica. Press’a vieneza e indignata in corpore asupra manifestatiuniloru dfuaristicei din Pesta pentru to­astete dela bancheturile serbatórei datatoriloru la semnu. „Die Presse“ nu-si póte suprime necasulu, ci­ lu da pre falia in unu fulminante suprascrisu : „Dem groben Klotz ein grober Keil“ cu carele se des­carcă asupra neakistiioru sî cu deosebire asupra ministrului de culte din Pesta. Numitulu douariu

Next