Telegrafulu Romanu, 1872 (Anul 20, nr. 1-104)
1872-11-26 / nr. 95
ablu scivitoriu la regimu, liberali ei conservativi, episcopi si murari liberi, invetiati si comercianți, sasu tota si unguru. Cânda a fosta inse vorba ca se marturisimu adeverulu regelui, si natiunei despre starea nóstra deplorabila financiara a părăsita cu totii stindardulu. De cându esista lumea o partida mai impotenta mai incapace ca cea de akiana n’a gubernamn unu statu. Vedemu deci sî urmările. „Reforma fói’a regimului cadiutu astfeliu se esprima totu in acesta materia: „Ungaria sangeroza din rane grele si afunde, mai afunde si mai periculose decâtu acelea ce i le-a capsatu absolutismulu , caci e lucrulu mâniloru fiiloru sei. Barbatii cei mai eminenți, cei mai zeloși, care suntu chiamali a da desvoltarei triste intru conducerea si gubernarea statului magiaru o alta direcțiune mai salutarie, se indeparteza unulu dupa altulu cu îngrozire, caci nu e modu de vindecare. Fara a folosi patriei ceva’si se espone batjocurei publice. Da, astă e, caoionarea a incetatu a mai fi enore in Ungari’a, abia după 5 ani de libertate, înainte catanele se prindeau cu funi’a — astadi iise miniștri. Sî cum se póte altcum cându nici acei 400 de omeni cari au luatu asupra’si cea mai sânta sî frumósa missiune de a lucră pentru promovarea intereseloru poporului — nu cunoscu alta chiamare mai sublima decâtu a-si rădică in Iata lun’a simbri’a. Ca astfeliu de societate politica intempinamu viitoriulu. Unde o se mai ajungemu ! Sî cugeta cineva ca prin o cârpitura noua ministeriala, seu chiaru sî prin unu ministeriu nou, se voru vindecă morburile sociale de care patimimu de mérte. Se nasca acel’a ori acel’a alte noțiuni, alte eimitemente in ablegatii nostri. Amăgire aru si a crede asia ceva. Unu michiloeu numai mai póte mântui slatulu din capsulu si prapasli’a in care se sila acei’a, că sa se incépa pedépsa in cas’a legislativa a Ungariei, sî sa se gonésca din ea afara tóte elementele nechiamate. 372 v Esli ala tinat un ias nn atice din balt’a cea négra a ortodocisiei ultramontane.“ Motto: Cuiu cu cuiu, desî nu toffin’a Dre tosm’a. (Urmare.) Nu vei negă, die „Cat. Cens.*, precum nu nega, ci togm’a afirma scriitorii, cari nu potu fi in prepasulu ca au scrisu din părtinire, ca o parte mica a româniloro, strămoșii dróstra, sedusi de promissiunile strainiloru, pre la anulu Domnului 1700 ni-au spartu biseric’a străbună si prin acest a s) națiunea cea până aci pururea un’a. Prin spartur’a acest’a cu prin nisce porti au intratu inimicii nostri natiunali, ca sa ne turbure sî sa ne ne odihnésca in cas’a nóstra, in fimlu familieloru nóstre celoru pacifice sî liniscite. Prin acést’a se dedu prim’a lovitura amarei fratiesci, concordiei cu domnia până aci intre românii sî români, facendu-se locuurei, discordiei, certeloru si afaceriloru celoru mai inversionate intre fiii aceleia d’ai mame , se infipse pre scurtu cutitulu in inim’a bietei mame comune, incâtu de atunci si pâna astadi n’a mai pututu vedé dîle bune. Déca nu mi-ai crede mie, vei crede dóra istoriei nóstre natiunali sî ómeniloru dvóstre ! „Cu uniunea deodata — dice Sim. Bar „nutiu — a intrata o ura intre români, care a „trenulu mai bine de 80 de ani (si tiene sî adî !) „Iertati-me fratiloru, sa trecu furiele iadului, cari „i-au sfasiatu pre români in aceste tempuri nefericite, nu postulareu că sa descriu.............cum „interită pre episcopii uniti si pre calugeri ca sa „facă prosesiu din români , si acesti’a nu vedea, ca „suntu numai unelte................si dușmanii româniloru, cari nu dormu nici odata, priveghiu, că sa „nu stingă vre-odata din mijloculu loru acestu „focu infernale, ur’a !“ Bata ur’a, eata sumutlatorii unde sunta de a se caută, unde ’si au culcu siulu loru, in unatia ! La anulu 1848, ameninttându pericululu pre români, iérasi se apropiara unii de alții, bai s’aru fi parutu cuiva ca reinfratirea loru va fi eterna. Se secura si încercări din partea unor’a, spre a deratură pentru loru deuu’a reolu principale, desbinarea confessiunale dintre români , darafara de efectu, caci, cum se vede iesuiti smulu priveghia si atunci: „că sa nu se stingă vre-odata in mijloculu loru „acestu foca infernale, ur ’a !“ Abia potolitu incâtu-va „acestu foca infernalu“, celu putienu pre din afara, la anulu amintitu, sî se încinse din nou cu o îndoita furia indata după aceea, durandu preste intregu periodulu celu de fiece ani alu asia numitului absolutismu. Inceputulu sî’lu făcu acesta furia a iadului cu petitiunea aloru trei barbati eruditi uniti, data regimului pentru infiinttarea unei Metropolie unite, in contra instinntteloru manifestate in adunarea din Blasiu pentru restaurarea Metropoliei celei vechi. După aceea se continua cu învinuirile cele grele ridicate asupr’apro atunci episcopului ortodocsu din Sabiia si a credinciosiloru sei, in adunarea episcopiloru romano- sî greco-catolici din Strigoniu in Aug. 1850 sî adeca, ca acei’a in an. 1848 aru fi oinoritu (horribile dictu) 300 de preoți uniti, sî li-aru fi pustiita (unitiloru) bisericile, si-aru fi predatu averile sî scotele loru le-aru fi asemenatu cu pamentului cu infiintiarea faptica a Metropoliei unite si cu cerculariele nou denumitului Metropolis Siulutiu, prin care cerculare se provocă intreg’a națiune româna dela Tis’a până la Marea negra sî până la munții Plodului — a trece la unire cu biseric’a papista pârile cele multe ale aceluia—si Metropolitu, radicale la regimu asupr’a Arelvereului ortodocsu românu, pentru ca a infiintiatu tipografa, pentru ca tiparasce cârti bisericesci in trens’a, pretindiendu ca numai uniții au privilegiilu de a tipări astfeliu de cârti, — până si pentru dispensaliunile archieresoi de casatoria ca le-aru fi dandu netimbrate — — — dă, cu faptele acelui Metropolis unitu (fia iertatu !), despre carele se ducea a fi nationalistulu celu mai mare, dara carele in fapta eră membru activu alu societatiei de propaganda a sântei uatie in orienta, si carele din amare fratiésca se vediu indemnatu a denega dreptulu trimisului archierescu, protopresbiterului ortodocsu, Ioanu Tipeiu , spre a catechisa pre studentii de religiunea nóstra dela gimnasiulu din Blasiu, incatu era p’aci satu scóta cu gendarmi din acelu opiciu , cu clevetirile, insinuările sî sospiciunurile cele mai nerușinate, cu cari incarcau uniții pre persónele cele mai însemnate ale bisericei ortodocse, — buna era că sî iu presentu pre Archiereulu românu ortod. din Sabiiu in „Gaz. Trans.“ sî prin tóte dînariele române de dincci sî de dincolo de Carpati, cu deosebire prin cei doi clarissimi dela intâiu numit’a fóra sî prin agenții sî missiunarii loru din tóte părțile romanimei s. a. s. a. s. a. s. a. Asia de departe ajunsese ur’a dvóstre contr’a ortodocsiloru in periodulu indicatu, incatu chiaru si biseric’a nóstra nu ve sfinti a o înfiera cu epitetele cele mai batjocoritóre, precum : c . . . a 1 Nea sî altele 1 Veni a. 1860 cându séra se iviră noua încurcături si temeri politice, cari din nou cereau in modu imperativa reinfratirea si solidaritatea româniloru. Cine a spartu atunci parelele celu desparțiutoriu, raorulu chinesescu dintre noi ? Cine a provocam timale ? pretiasiu la acțiune comuna politicona Cine a restaurata reinfratirea intre români si atunci ? Întrebați numai pro vatarulu mireanu alu d-vóstra de aici din apropiarea nóstra sî ve va spune, ca, după cum mi se asigura, elu insusi a dîsu la o ocasiune solemna in cuventarea mea : „Escelenti’a ta (Metrop. Siagun’a) ai ruptu parelele ce eră intre noi.“ Ba ce e mai multu, după informatiunile cele mai positive ce le amu, acela’si Metropolita „neunitu“, după cum ne batjocoriti dvóstra, oarele déca aru fi fostu alu vostru, nu până la alu treilea, dara până la alu nouelea ceriu l’ati fi inaltiatu si totu vi saru fi parutu ca nu lu inaltiati destulu, acela’si Metropolitu dacu, pentru că reinfratirea e fe ploita sa fia durabile si pentru că sa se sterga in viitoriu totu prilegiulu, wmmmsk. Desteptati.ve sî priveghiali. 1 Petr. 5 8-Adunati-ve averi, cari nici rugin’a nu le strica, totrii nu le sapa nici se fura. Mat. 6. 20. „Glasulu tempului striga înainte, totu înainte, vai de acel’a care sta pre locu sî nu pricepe acestu glasu alu tempului.“ Mintea nostra sanato'sa. (Fine.) A fostu unu tempu, cându puteamu fi desvinovatiti pentru lipsa nóstra de cultura si lumina. Tempulu acest'a a fostu, cându fiii poporului nostru nu erau primiti la nici o dregatoria, macaru calu de mica, cându românulu eră opritu dela negotiu chiaro, dela ori-ce meseria prin legile si asiediamintele cele neomenóse ale tempului acelui’a. Sub astfeliu de tempuri nu pote fi vorb’a la români de scule, de înaintare in sclintie, cându ei erau după legile tierei numai suferiți, pâna cându i places domnitoriului tierei sî locuitoriloru streini ai tierei. In astfeliu de stare ticalosa ne aflamu noi falia cu cele-lalte națiuni conlocuitóre. Capulu unui românu se plătea alunei cu 35 fi., poporulu românu lucră atunci la domnulu seu si semană cu biciulu de din daretu la lucru. Preoții rom. plateau dijm’a la domui, seu la preoții streini sî erau despretiuiti si batjocoriți, iéra metropolitulu Sava biciuitu in fla care dî. Sub astfeliu de tempuri nu le-a pututu lua nimenea in nume de zeu româniloru, ca nu umblau după sclintie, ca de aru fi sî umblatu, zadarnica era tóta încercarea loru, caci nu erau primiți in nici o slujba că românii macaru, sa fi fostu picați din ceriu, nu erau primiți nici in prăvălii, nici la meserii cu români, fiindu ei opriți dela tóte acestea prin lege. Dara de voma cercetă bine, ce a pututu fi pripin’a si unei astfeliu de umiliri a poporului nostru pre tempulu acel’a, vornu veni desiguru la acelu resultatu, ca totu lips a de minte a fostu pricin’a slavei sele triste st jalnice de atunci. — Din lips’a de intielegere au isvoritu imparecherile, frecările si prigonirile intre români. Români cu români se sfadeau sî se bateau, si străinii se bucurau, si românii ’si sapau mormentulu cu insesi mânile loru sî străinii se urcau pre tainile loru, pre sfurimaturile poterei loru, si le puneau lantiulu de gâtu, sî-i tienora incatusiati, pâna cându i sloboziră anii 48 din prinsure. — Sa nu fia o invetiatura fratiloru patiani’a parintiloru nostri, mosiloru si stramosiloru nostril, sa nu asteptamu sa ne intieleptimo din patiani’a nóstra, ca va fi reu de noi , sa cautamu a ne lumina de tempuriu sî cu ori ce pretiu, că sa potemu vede arcanele, ce ni le tiesu sî ni le intinda dusimanii vietiei nóstre de josu impregiurulu nostru. Sa fimu cu minte sî prevediatori, pentru ca sa putemu abate primejd’ia din ori si ce parte ni s’aru infatisia. Primejii’a este pre drumu fratiloru, ea vine sburandu cu puterea vaporului, sî vai nóue, amaru poporului nostru, de lu va află nepregatitu. Capitalele streine voru omori negotiulu nostru, meseriașii noștri voru fi reduși la sapa de lemnu , purtătorii noștri de poveri hamalii noștri voru fi siliți sa ia lumea in capa. La lucru fratiloru tempurile suntu grele, gândirea si judecat’a nóstra seriósa, munc a nóstra insocita de lumin’a solintieloru le voru face usiore. Sa ne unimu poterile nóstre, sa infiintiuim societăți si reuniuni, sa ne deslusimu unulu altui’a folosolusi modala si chipulu cum sa infiintiamu astfeliu de reuniuni pentru înaintarea si asigurarea meseriasiloru si hamaliloru nostrii, cari suntu mai intâiu amenintiati prin venirea drumului de feru. Sa ne trimitemu copii la scala toti cu totii, dela celu mai bogatu pana la celu mai seracu si sa ne damu tóle silintiele pentru de a aduce lucrulu acolo, că in Brasiovu cu tempulu sa nu fia nici unutu, care sa nu scia sa cetésca sî scrie sî sa socotésca. Până la 12 ani suntu siliti toti părinții prin lege sa-si trimita copii la scóla fii sî fiice, sa nu asce ptâinu sa ne silesca dorobanții de a ne trimite copii noștri la scóla, ci sa-i damu de buna voia. Dara chiaru si dela 12 ani in suâu, déca nu ne ierta polerile sa-i lasamu sa invelte mai departe, sa-i lasauiu sa invelie mai departe in scólele de repetitiune ad. in scólele de Dumineca. Aicea se voru primi sî acei’a cari nu sciu de felia sa cetesca si scrie ori sî de ce versta voru fi densii până la 40 de ani, sî si mai susu, sî de ori ce seclu barbati sau femei. Profesorii sî invetiatorii sculeloru din Groveru fratiloru conduși de dorinti’a, de a mijloci propășirea tuturoru claseloru poporului nostru au inliiitiatu sî lenuto sub restempu de 2 ani prelegeri cu adulții adeca cu cei crescuti dela 12 ani in susu, sî aceste prelegeri voru deveni cu totu zelulu sî óta jertfirea pentru bnele poporului nostru, mai cu sema alu tinerimei, sa le tiena si in anulu acest’a, cu adaosu de cursurile pentru fete. Pentru ca prof. si invetiatorii dorescu, că si fiicele dvóstra sa înainteze cu tempulu, sa respândésca luminile sclintieloru pre lângă iii, si intre fiicele dvóstra, că intre acela fiinlie, cari suntu chiamali in locuia dintâiu a înainta binele sî fericirea copiiloru, nepotiloru sî stranepotiloru nostrii. Profesorii si invetiatorii fratiloru (