Telegrafulu Romanu, 1875 (Anul 23, nr. 1-102)

1875-10-26 / nr. 85

Despre sugrumarea insurectiunei in Brzegovin’a si Bosni’a nu póte fi inca vorba. Din contra se vede ca lucrulu va lua dimensiuni mai seriose si se va complica totu mai tare. Pre lângă aceea, ca si bulgarii agita din tote puterile intru rescolarea masse­­loru poporului bulgaru, vedemu acum si pre colosulu dela nordu, ca se in­­tereseza pre facia de sortea insurgen­­tiloru. Fói’a oficiale din Petrupole esi difele aceste cu colórea pre facia si intre altele dede espresiune urmató­­rieloru . Evenimentele de pre pe insul’a Balcanu au aflatu pre Rusi’a gat’a, ca in alianti’a cu alte dóue staturi se faca totu ce se va pute intru interesulu păcii euro­pene. Inse Rusi’a n’a sacrificatu aces­tei aliantie simpaticiele séle pentru creștinii slavi din Turci’a. Sacrificiele ce națiunea rusesca le-a adusu pentru poporatiunea slava din Turci’a suntu asta de mari, incatu Rusi’a se vede indreptatita, a-si areta simpatiiiele, sele, înaintea Europei intrege... In urm’a interventiunei Turci’a a promisu, ea va ameliora sortea crestiniloru slavi... Deci in totu casulu starea cea trista a poporatiuniloru crestine din Turci’a trebuie sa ajunga la unu capeta. — Acést’a este o amenintiere, ce inspira cele mai mari temeri si ingrijiri. Sabiiu in (4 Nov.) 23 Oct. 1875. Astadi se tienu adunarea scau­­nale, amanata in rendulu trecutu din lips’a numerului acelui’a de represen­­tanti, care se recere spre a se con­stitui adunarea si a pute aduce con­d­use valide. — La ordinea dilei sta pre lânga ob­­iectele cuprinse in parti’a convocatóre din 15 Octobre a. c. — ca nou ob­­jectu, alegerea deputatiloru pentru confluxulu conchiamatu pre 22 No­vembre a. c. — Deputații se presentara si cu oca­­siunea acést’a forte rari la numeru; in deosebi dintre români abia puteai numera până in 10, lipsindu chiaru si de acei’a, cari locuescu in cetate si cari, mai ca nu voru fi avutu alte afaceri atâtu de urgente, incâtu ab­­solutu se nu le fi pututu parasi !*) Cu tóte acestea siedinti’a deschi­zi Unii au participatu la Consistoriulu metropolitans Red. 338 diendu-se, mai intâiu se procese la alegerea deputatiloru pentru confluxu­l la carea românii, nefiindu destui spre a-si institui deputați proprii, — con­curseră cu bile albe. Sașii ’si alesera deputații loru in persónele Wittstock, Gébbel si Kästner. După acestaa urma cu obiectu de interesu mai mare, propunerea majo­­ritatiei comitetului, pentru esmiterea unei deputatiuni la regimu si Majes­­tate spre medifocirea arondarei fun­dului regiu, după calapadele croite de universitatea sasesca din 1873 si de majoritatea adunarei acestui scaunu din Octobre a. tr. — precum si spre csuperarea unei legi municipale, féra prim’a cualitate eostr’a. — Si inca tóte acestea sa se plasmuiasca pre contulu cassei scaunale ! Nu va dubita nime, ca se primi propunerea si inca duplicata, trimi­­tiendu-se acum’a in locu de 2 depu­tati 4; acést’a pentru ca se li se faca dreptate si celoru de pre la sate ! — Românii din Sabiia trenara, după cum se vorbesce, sfatu mare, si se in­­ttelesera asupr’a modului de proce­­dere, impartiendu intre sine rolele de combatere si incrediendul unui’a anume chiaru si insinuarea votului separatu obicinuitu. — Cu tóte aceste vise după ce se făcu propunerea pentru depu­tăție, făcură cei chiamati, ca in Bra­­siovu si alrea ! — fara desbatere pro­punerea ; de nu se vede deputatulu Pred’a — altcum fara mandatu spe­­cialu din partea conferintiei tienute si numai cu representantu alu votului minoritatei din comitetu­l indemnatu a combate atâtu propunerea câtu si argumentele sofistice pentru sustiene­­rea si validitarea privilegielora. — Densulu propuse din parte­ si trecerea la ordinea dilei asupr’a propunerei majoritatei comitetului, si receptarea acestei’a; cu tóte acestea inse propu­nerea sea, fiindu spriginita numai de cei câti-va români presenti remase in minoritate eclatanta si neaflandu-se nime, care după inttelesulu avutu se insinue baterii viii.«In cailía si sarcin’a acést’a asupr’a opo­­nentelui anume neautorisatu. — Sașii iise cu totu votulu sepa­ratu ’si alesera deputatiunea loru, ca­rea­cum se crede in scurtu va cale­­tori, după dreptate sasésca! — Cum voru urma românii mai de­parte Ddicu va sei­ — fiinduca până acum’a in privinti’a acést’a inca nici nu se sfatuira. — Apoi esperinti’a ne areta, ca si cându se sfatuescu de a­­junsu, nu făcu nimic’a ! Quousque tandem atât’a caciulire órba si atât’a politetia de a se retrage din ori­ ce afacere, chiaru spre daun’a acelor’a, cari m­-au tramisu ? ! Unu deputatu. De pre câmpulu panei 1/11 1875. Poru­m­bu­lu si sierpele. „Națiunea româna e victim’a unei politice; — e aruncata cu unu go­­lum­bu (porumbu) in gur’a sterpelui — pentru­ ca se lu imblandiasca, si se i aline veninulu. — Cui se credemu? care e acel’a de nu­ne a instelatu ? Se dice ca diplomații in politica nu au inima; noi putemu dice, ca nu aru aré nice sufletu, nice Dumnedieu — ca nu aru fi omeni, candu aru sacrifica unu poporu credinciosu.“ Cuvintele de asupr’a citate, a unui românu, a unei auctoritati po­litice imperiale austriace, din anulu 1861, suntu scrise in „Gazet’a Tran­silvaniei “din anulu 1861 sub m­ulu 12 pre lângă subscrierea cu m. p. (mana propria) a numelui deplinu a auctoriului. Si iata acum, după 15 ani, se afla națiunea româna cu o victima, jertfa, adeverata, la sterpele cu gur­a deschisa, ca se o inghita, sa o manance seu se o ucidă. Dara inca totu nu e de desperatii. Viati’a natiunei române se póte inca apera si scapa. Națiunea româna până acumu e numai la gur’a sterpelui, déra inca nu in gur’a lui. Asta stamu de aprópe de gur’a cascata a sterpelui, câtu de si nu ne póte inghitii cu totulu de­odata, — totuși ne póte musc­a de morte la­­sandu-si veninulu in trupulu nostru. De­si cuantitatea veninului ver­­satu de sterpe in trupulu nostru, pen­ Lil *"■ f-wipnim' vir­ ofT»n nation­alu, până acum nu e de ajunsu spre uci­derea si omorirea totala deodata; to­tuși pre rendu, din ce in ce, mai tare ne aru poté si omori, déca nu ne vomu sei apera. Pescii mari mananca pre cei mici in apa. Paserile mari mananca pre cele mici in aeru. Asta făcu si omenii pre pamentu, nu numai cu singuratici, ci si cu popóre întregi fatia cu alti ómeni, cu alte popóre; insa numai până atunci, până candu nu au ajunsu la gradulu acela de cultura adeveratu spirituala si morala, câtu se domnéscu in ei, nu instinctulu dobitocescu, câte odata furibundu, ci consciinti’a de sine a omenimei, si simtlulu de onóre si de dereptate. După legea firei, adeca a naturei, celu mai micu, celu mai slabu se fo­resee de celu mai mare, de celu mai tare, déca acest’a i e spre stricare si nimicire celuilaltu. Celu mai micu, celu mai slabu incungiura lupt’a cu celu mai mare, cu celu mai tare, ca se nu cada victim’a­cestuia. Numai in coșuri ne­­incungiuravere se apera prin lupta. Starea presenta a natiunei ro­mâne nu pretende lupta cu contra­­riulu si dusmanulu ei, ci mai multu o incungiurare a contrariului, o feri­re, o depărtare de elu, se nu si faca causa comuna cu elu. Pentru ca, după proverbulu latinescu, comunio est mater fixarum“ adeca, comuniunea e mam’a certeloru, svedeloru, proce­­seloru si intre mai multi comunisti, in urma totudeauna a sufere dauna, cei mai de omenia, cei mai slabi, déca nu e cineva strainu neinteresatu preste ei, ca se judece fara părtinire după principiulu dreptului si alu dreptatii. Candu esti silitu a incungiura o lupta directa cu contrariulu si dusi­­manulu teu, nu urméza a te lasa de totu in neactivitate, ci sau sa te lupti indirecte sau cu altfeliu de arme, altmintrea esti ca si mortu. Armele intrebuintiate in contr­a natiunei romane, spre nimicirea ei, nu suntu armele moralitatiei, nu a drep­­tatiei, nu a onestatiei, nu a solidita­­tiei, nu a bunei cuviintie. Déca si românii in lupt’a loru de aperare, de detensiune, intrebuintië din arme de feb­ulu contrariului seu, a­­tunci ei inslal co espunu periculului, de a fi invinsi si nimiciti. Incungiurandu natiunea romana pre contrariulu ei, in ceea ce privesce mijlo­­cele, ferindu-se si departandu-se de ele, purtandu-se astfel in passiva fatia cu con­Studii essegetice. Secțiunea II-a. C­A­P­U II—IV. Cele dintâiu minuni a lui Iisusu in Ga­­lile­a, Samari’a si Iudei­a. (Urmare:) Capu II, 2, 23—25. Iisusu afla cre­­dintia in Ierusalimu. VI. 23. Evangelistulu ne da sa intielegemu ca Iisusu a facutu mai multe minuni si a invetiatu in Ieru­salimu­l cu acesta ocasiune, cari mi­nuni si invetiaturi au avutu resulta­­tulu ca­ multi au credintu in numele lui. (Yedi 1, 12.) VI. 24. Traducerea acestui viersu este prea silita, prea silita după liter’a testului grecescu, si in contr’a natu­rei limbei romanesci. Românulu nu dice: „eu me incredu pre mine tie“, ci „eu me incredu tîe“, sau „in tine“. Astfeliu in locu de­­lara Iis, nu se in­­credea pre sine loru, mai bine aru fi sa se dica: Iisusu inse nu se incredea boru, seu: nu se incredea intr’ensii . . pentru ca-i scia pre toti. — Nu mi se pare a fi interpretarea cea adeverata a acestui Ys. ca Iis. era cu reserva in invetiaturile sele, caci acest’a contradice caracterului invetia­­turiloru lui Iis., carele a invetiatu totu­­deun’a in publicu, in fati’a sinedristi­­loru, inimiciloru lui (compar. 5, 19— 47. 6, 32—58. 7, 10—24, 28 seq. 37 seq. 8, 12—58. 9, 39—40, 38 seq.) ba contradice invederatu cuvinteloru­ lui Iisusu la 18, 20 seq. si in atare casu aru fi retienutu dela adeverat’a credintia pre multi si astfeliu n’aru ave nici unu temeiu sentinti’a espri­­mata la 15, 22; ba trad­area cu Ni­codimu dovedesce contrariulu. N’a fostu asta dara cu reserva in invetia­turile sele. A fostu vise cu reserva in tienut’a sea latia cu densii,­­ n’a intratu cu ei in confidentia in carea era fatia cu adeveratii lui inveti acei, pentru ca-i scia ca nu suntu adeveratui, deplini credinciosi. In internulu seu era departe de densii si nu s’a demisu in relatiuni mai de aprope cu ei (compar. 6, 15. cu 6, 26—31. 66.) Vs. 25. Si pentru ca nu avea elu lipsa ca sa-i marturisesca cine­va pentru omu, ca elu sciu ce este in omu. Ultim’a constructiune din VI. 24 este conditionată, se incepe cu „pen­tru ca“; in acestu viersu ambele con­­structiuni cu „pentru ca“ — ca. In­tielesulu este multu mai greoiu de câtu sa fimu necessitati, a fi cu tóta rigo­­rea la liter’a originalului. Spre a in­­lesni intielesulu nu va strica daca in acestu Ys. vomu lasa conjunctiunea „pentru ca“ — avendu atunci Vsulu. Si nu avea lipsa ca sa-i marturisesca cine­va pentru omu, ca elu sciâ ce era in omu. — Altcum si lasandu conjunctiunea „pentru ca“ la loculu ei inca se póte afla intielesulu, numai catu mai greu, si nu asta ponderosu. Intielesulu­­sului in combinare cu celu precedente este: (Vs. 24.) Elu (Iis. nu se incredea b­ru, pen­tru ca-i sciu pre toti) (Vs. 25.) mai multu; elu nu numai ca-i sciu, dara sciu ce era in internului omulu, si n’are lipsa ca se-i marturisesca ci­­ne­va despre vre-unulu. — Ca si in c. 1, r­3. acestu Vs. repetiescu con­­firmandu intielesulu pârtiei a dou’a din Vs. precedente. Va se­dica, pen­tru aceea nu se incredea boru, pentru ca­­ repetiescu eu — dice evangelis­tulu) elu sciu ce este in omu si n’are lipsa sa-i spună cine­va (cu juramentu) despre vre-unulu. — Aci ca si in 1, 48. 4, 17. s. a. se arāta puterea di­vina a lui Iis. de a cunosce infernulu III. Capu 3, 1—21. Nicodimu unu membru alu Sinedriului crediendu in Iisusu pentru minunile lui — lu cer­­ceteza pre sub ascunsu. Iisusu in con­vorbirea sea conduce pre Nicod, la cele multe, asieza tain’a botezului si-si profetiesce crucificarea (restignirea) si inaltiarea sea la ceriuri. Convorbirea acest’a cu Nicodimu contiene, pre lângă introducere (VI. 1) doue parti esentiale 1) convorbirea despre a dou’a nascere asiediarea tai­nei botezului v. 2—­10. si 2) vorbirea de incheiare a lui Iis, in carea pro­­fetiendu-si mortea si inaltiarea la ceriu se descopere a fi fiiulu lui Dolicu, si-­si arata comunitatea si cu tatalu. Vs. 1 seq. Iora era unu omu din farisei, Nicodimu numele lui Domnu Ji­dovescu. (Vs. 2.). Acest’a a venitu catva sis. nóptea.“ Versiunea este pre silita, in con­­tradicere cu natur’a limbei nóstre. Fidelu atâtu originalului, câtu si na­turei limbei rom. aru fi: Era inse unu omu dintre farisei, cu numele Nico­­dimu, boieriu*­ alu judeiloru. (Vs. 2.) Acest­a a venitu la Iisusu nóptea, si dise lui: Vis-a-vis de Vs. ultimu din cap. precedente, evangelistulu — după aria sea de a incopoia ideile — ne pune pre Nicodimu ca pre unulu din cei ce cred eu in numele lui (2, 23.), si inca pre unulu dintre fruntașii judei­loru, dintre boerii de sect’a fariseiloru, carele era si invetiatoriu jidovescu (VI. 10). Acestu boeriu, carele din tienut’a sea se vede a fi fostu unu omu flegmaticu, circumspectu, si ca­rele din acésta causa intra in rela­­tiuni cu Iis. pre sub ascunsu, pasiesce pre incetulu, daru securu in calea cre­­dintiei. Pre elu lu vedemu pasindu in Si­­nedriu intru aperarea lui Iis. (7, 50 seq.) si luându împreuna cu coleg’a seu Iosifu din Arimathi’a corpulu lui Iis. de pre cruce si inmormêntandulu (19, 39 seq.). — Omu dintre farisei, boieriu alu judeiloru Evang. ne spune ca Nicod. nu numai ca era fariseu, si ca atare omu inve­tiatu, dara era boeriu; unulu dintre *) Domnu: ccQ/oDV-rog, aci are intte­lesulu de magnati, aristocratu membru alu sinedriului: boieriu, ca si in 7, 26. 12. 42. Luc­a 14, 1. 23, 13. 35. Fapt. Apost. 4, 5. 8. 26. s. a. — unde in versiunea rom. avemu: boieriu. Totu acestu intielesu este si la Ioanu 7, 18. Luca 24, 20. Fapt. app. 3. 17. unde este tradusu cu: Domnu fiindu ca: dy/cu v­ocura si cu intielesulu strictu de „Domnu principe“ cu Ioanu 12, 31. 14, 30 16, 11. _ spre deosebire amu cugetutu a face bine acomodandu-me intielesului, si terminului mai usitatu pentru acestu intielesu (vezi fosturile citate la boieriu).

Next