Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)
1876-09-26 / nr. 77
rel^ram'nese Dinninec’a »i .Tei’a, la fie-care dóne «eptemani cu adausulu Foisiórei — Prenumeratiunea neface in Salim la eapeditur’a 'oei,pre afara la s. r. poate cu bani int’a prin acrisori francate, adresate cat traespeditura. Pretint premumeratiunei pentru Suliim cate pre mm 7 fi. v. a. iar pre o jmnetate de ami 31. 50. Pen 11. AXCLU XXIV. Sabiiu 26 Septemvre (8 Oct.) 1876. j tre’celelaltfl pficti ale Transilvaniei af pentru prIvindele din Monarchia pre uu ami 8 fl.ierare I o jinetate de ami 4 fi. v. a. Pentru princ. siliét! streine pre ami 1‘2 '» ami 5 fi. Inseratele se platesca petitre iutrtt'a ora ca 7 er. airnin, pentru a dou'a ora ca 5 */» er. si pentru a trei’a repetire cu 3'/, or. v. a. Invitarea de prenumeratiune la „Telegrafiilu Romanii“ cu „Foisier’a 44 pre unu patrariu de anu (Octomvre- Decembre) alu anului 1876. — Pretiulu abonamentului pre *4 de anu e . Pentru Sabiia 1 fl. 75 cr. v. a. Pentru Monarchi’a austro-unguresca 2 fl. v. a. Pentru Romani ’a sî străinătate, 3 fl. v. a. DD. abonanti suntu rugați a nu intardiu cu tramiterea prenumeratiuniloru. Adresele ne rugamu a se scrie cu rata, a se pune numai posta ultima, dara nu câte doue poște ultime, sî in locu de epistole de prenumeratiune recomandamuion. publavișurile poștali, (Posta-Utalvány. — Post-Anweisung.) ca împreunate cu spese mai puliene sî ca mai sigure pentru înaintarea baniloru de prenumeratiune. Editur’a „Telegrafului Homania in Sabiiu, La cestiunea legiloru vechi si nouc. Sabiiu in 1/10 1876. Nu este superfluu a reveni la cestiunea acést’a pentru noi prea momentósa. Nu dóra ca se scriemu istorie, ci ca se lamurimu româniloru nostri situatiunea, sa spunemu adeverulu, sa-i linistimu in privinti’a viitoriului si se delaturamu tóte ilusiunile ivite pre acestu terenu. Fatia de opiniunile mele din Nr. 70 alu „Teleg. Rom.“ s’au ivitu in anii 71 si 72 si alte păreri sub semnulu (77) pre cari i place „Tageblatului“ din Sabiia in Nr. 834 ale espune si publicului seu, póte ca semnu, ca noi românii de aici, pre candu combatemu privilegiele si constitutiunea sasésca eramu in retacire, iér’ acum sub organismulu nou neamu desamagitu. In o nota ne dice „Tagblatt“ ca este falsu candu vorbimu de „privilegii“ sasesci, si ca confundamu conceptulu de „privilegiu“ cu „drepturi particulari“ sasesci. Unu semnu nou alu tempului! „Tagblatt“ insusi fuge de cuventulu „privilegiu“ si i-aru place a numi le*gile sasesci „dreptu particulara.“ ’Mi permitu a respunde ceva la acest’a. Dreptulu particulara sta fatia de dreptu universala si distingerea astea are in vedere extinderea teritoriala a unui dreptu. Altu sensu au inse acelea drepturi ce le au pretinsu si sustienutu natiunea sasesca ca o individualitate politica esclusiva pentru sine si pentru sasii genetici apartienatori la ea, dela cari toti alții, de alta națiune s’au eschisu. Atari drepturi individuali, cari făcu esceptiune dela drepturile generali, ori ce juristu le va numi — privilegii. „Tagblatt“ se face nesincerit trecutului sasescu, cându se feresce denumirea „privilegiu“, si a-si pute cita multi numeri ai acestei foi, prin cari se desavueza ea insasi. Dar’ sa reprivimu putienu la istoria, literatura sasesca si la conceptele inascute in fia-care sasu, si vomu afla ad unu „privilegium andreanum“, pre care ’si baseza natiunea sasesca tóta esistinti’a sea politica esceptionala, aflamu acum acolo „privilegia“ Sigismundi, Ludovici, Ladislai etc. totu privilegii, pre a cărora basa au eschisu sasii pre românii din giurulu Brasiovului, Bistrittei, Sabiiului dela drepturile individuali sasesci, tocmai asemenea, precum au facutu natiunea magiara cu românii din comitate facendui iobagi si lipsiți de ori ce dreptu omenescu. Cetiti pactumu numitu „unio trium nationum“ din 1459, unde se lega sasii cu celelilte națiuni privilegiate, ca se si apere „privilegia et prerogativa“ in contr’a româniloru. Cetiti diplom’a leopoldina din 1691 si legile dietali din 1791 unde pretindu sasii a li se intari „privilegiele si prerogativele naționali“ asemenea precum s’au intaritu privilegiele unguriloru si secuiloru. Nenumerate acte de statu ardelenesci amu pute cita, unde se pretindu sasii a fi asemenea națiune privilegiata cu dreptu nobilitaru asupr’a româniloru, precum au fostu nobilii unguresci. Si pre care juristui dela „Tegblatt“ va denega acestor’a numirea si natur’a de „privilegiu“ pre care l’au intinsu nu numai asupr’a unui tienutu compactu, ci si asupr’a oazelor dela Brasiovu si Bistriti’a, si altora comune si si aci numai la individualitatea sasesca ? Dar’ cine nu scie ca sub aripele acestora privilegii s’au creatu unu „Sachsenland“ unde romanulu au fostu numai toleratu si au incaputu din grati’a domnitoriloru sasi! Dar’ nu va crede din corespondente „(77)“ cum ca acésta domnia nu au apelatu pre romanii din fundulu regiu ? întocmai asia, cu cea ungara preste iobagi. Dovada suntu statutele sasesci (st. jus mum. saxonum) in a câtoru frunte, in primulum se dice, ca deórece sasii, scaunele si cetatile loru s’au privilegiatu prin regi, a-si alege toti amploiații etc.; iar’ in L. I tit. 4 § 2 se dice: ca limb’a oficiósa este numai cea germana, apoi in L. III tit. 6 § 10 se opresce de a se cumpera ceva din mân’a unui romanu, ca se nu fia lucru de hoție etc. etc. Dovada mai departe despre cele ce le-amu afirmatu, este subjugarea si sugrumarea in iobagie a tuturoru tienuturiloru si comuneloru curatu romanesci din scaunulu Sabiiului, districtulu Brasiovului si Bistrittei din scaunele Mercurei si Sabesiului, si adeca unele prin universitatea sasesca (Talmaciu, Saliste), altele prin cetatile sasesci (Branu, Törösvár, Sacele, Rasinari, Poplac’a etc.) iar’ altele prin comunele dominante sasesci (Sadu, Gurariului, Rodu, Carpenisiu etc.), cari le despoia de administratiunea proprie si de atare. Dovada mai departe suntu statutele locali mai in tóte scaunele sasesci asia si in alu Pocrichiului după cari romanii din comunele mixte sasesci si libere, erau opriti a-si clădi case solide, a locui in intrulu satului, a se bucură de indigenata, si a caroru pamentu era supusu dreptului de caducitate a satului sasescu. Cetiti inca si statutele cele mari ale Sabiiului din anulu 1698 unde se dice,cumca privilegiata unitate a poporului sasescu consta in deosebi in unitatea si puritatea lui adeca a nu se amestecă in elu omeni de alte natiuni, si apoi ve puteti închipui situatiunea vechia din fundulu regiu. Si cine nu scie, ca acésta apasare sistematica au durata pana la 1848 si inca in parte si adi dureza ? Tienuturile sub titlu nobilitariu si adi ’si dau veniturile loru in lad’a z loru judetie si a cetatiloru. Comunele române, cari nici prin militarisare nu au scapatu de jugulu sasescu, numai de une dile perdura muntii in favorulu universitatiei sasesci. Comunele singuratice române subjugate de cele sasesci si adi tragu in procese de morte pentru recastigarea orareloru si drepturiloru loru, până cându numai unor’a din ele le-au succesu a-si dobândi libertatea prin simiiulu de drejttu alu imperatului Iosifu. Foștii colibasi si servitori români din comunele mixte si aici se lupta zadarnicu pentru a-si castiga ajutoriu la scólele si bisericele loru. Nu va crede amiculii „(77.)“ cumca acești români de ori-ce categoria umilita se aru fi representatu in trebile politice administrative conformu puncteloru regulative anume după comune, pre care modu de representatiune „Tageblatt“ pune mare pondul nu, caci punctele regulative cunoscu numai dreptulu de representare a comuneloru libere, si comune libere după constitutiunea sasesca s’au privitu numai cele sasesci. Ne aducemu dóra aminte, ca in anii 1861—1802, cându au admisu ministrulu pe românii din tinuturile Salistei si Talmaciului la representare in adunarea scaunala, toti sasii dimpreună cu universitatea sasesca si cetatea Sabiiului au protestatu cu aceeasi furia, cu care ne-au respinsu de unedire in congregatiunea comitatensa tóte propunerile nóstre juste. Dar’ chiaru si in a. n. raporta de motive alu majoritatiei sasesci din congregatiunea comitatensa din 25 Sept. 1876 asemenea in decilaratiunea protocolara a comunitatiei Sabiiului din 30 Sept. 1876. se provoca sasii la Diploma Leopoldina din 1691 p. III. unde li se intarescu privilegiulu Andreanu, statuta jurium municip. sax. si alte privilegii, si la legile din 1790/1 art. 13, unde se garanteza natiunei sasesci, universitatiei, scauneloru, cetatiloru, opideloru si comuneloru loru privilegiate“ administratiunea politica, conformu diplomei leopoldine, si adii inca mai reclama sasii atari privilegii! Fara aci pe scurta oglind’a sistemului si situatiunei sasesci, si nu potu concede ceea ce dice diu (77.), ca prin privilegiele sasesci românii nici cându nu au fostu nepastuiti. Din acea situatiune ne-au scosu legile none municipala si comunala, desi prin acestea inca nu amu venitu la limanulu doritu, dar’ amu aretatu in articululu meu din nr. 70 valorea loru. In adeveru este frumósa idea recitus „combinatiunea“ confratelui (77.) din „Telegr. rom.“ la carea tiene multa, ca adeca si celea si cestea legi ara fi acceptabile „cu unele modificatiuni“. Caci deca amu putea noi modifică legile, cum ne place si ne convine, atunci nu amu mai avea lipsa a le compara una cu alta. Sa putemu noi sterge virilismulu si scadea censulu si cassa art. VI din 1876, apoi amu fi cei mai fericiti. Se potu intempla pe viitoriu atari modificatiuni in legile noue, si déca nu, poporulu nostru se póte avanta cu tempulu la o stare materiala mai buna, ca sa corespunda censului. Dar’ in sistemulu sasescu, ce au statu de 700 ani pe capetele nóstre, ce poteamu modifică ca sa devenimu noi la domnia ? Dar’ numai atunci amu fi ajunsu aci domni, cându scu ne-amu si sa situ cu totulu (cum dice romanulu) sau asteptamu total’a stingere a némului sasescu, ca asta noi sa ne bucuramu si veselimu de ereditatea privilegieloru, si — cum dice confratele — sa devină universitatea sasesca la dispositiunea nóstra. Ei dar’, modulu celu dintâiu nu e recomandabilu, alu doilea arust inmoralu, ambe inse impossibile. Confratele (77.) se provoca la majoritatea româniloru din scaunele Orastie, Sebesiu si Mercurea sub legile sasesci; iér’ la afirmatiunea mea, ca cându ara fi fostu legile sasesci, comunele Salistei si Talmaciului ara fi ajunsu la o cultura admirabila, respunde , ca adi Rasînarenii, Sadenii etc. cari nu au statu sub pressiunea privilegieloru, nu arata fatia de ceilalti nici unu progresu admirabilu. Este adeverata posetiunea indignata a fratiloru dela S. Sebesiu si Orastie. Dar’ intrebu, déca de 700 ani incace au pututu ajunge romanii la o majoritate in cele doue mai mici, dintre 22 municipii sasesci câți ani nu mai trebuia, sa ajungemu la majoritate si in celelalte 20 municipii ? Câtu pentru progresulu comuneloru nóstre sub legile sasesci asta si despre majoritățile indignate, observa, ca daca guvernele nóstre si îndeosebi guvernulu dreptului imperatu Iosifu nu aflau, ca sachsenlandulu este fundu regescu si poporulu de aci egalu indreptatitu, si déca după acestu principiu salutaru nu s’aru fi datu libertate comunei Rasinari, Sadu, Rodu, Carpenisiu etc. si chiaru româniloru din cetatea Sabiiului, in contr’a protesteloru natiunei sasesci, apoi dar’ nici la Mercurea, Sabesiu si Orastia nu aveamu majoritate, si comun’a Sadu, Rasinari etc. sub legile si institutiunile sasesci nici aici nu aru fi avuta atari scóle si biserici frumóse nici venituri alodiali, ci acestea serveu si aici pentru promovarea culturei germane, precum mai servescu veniturile Salistei, Talmaciului si Branului. Vechi, chiaru si numai scaparea unora putiene comune romane de sub jugulu sasescu in tempulu imperatului Iosifu ne au adusu unele folose. Confratele (TI) mai amintesce si de robotele iobagiloru, aratandu, ca positiunea româniloru din fundulu regiu aru fi fosta mai favorizóre si acesti romani aru fi trasu favoruri din privilegiele sasesci. Se intrebe confratele pre toti batrinii din Salisce si celelalte sate romane, si i voru spune, ca ’si aducu aminte de cându sabadasii magistratului sabianu ducea pre acei locuitori cu poterea ba si legati, la Sabiiu, ca sa mature stradele, sa curetie cloacele, sa torca in resbóiele zechiuriloru si sa rădice murii casarmeloru si ai cetatiei. Si cari alte favoruri se fiu trasu romanii sub scutulu privilegieloru sasesci ? Dar’ nu industrie, comerciu si cultura ? Caci scimu, ca si dela acestea