Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)
1876-10-14 / nr. 82
Telagrafu'a ese Duminec’a si Joi’a, la fie-care doue septemani cu adausulu Foisiórei. — Prenumerațiunea se face in Sabiiu la espeditur’a 'oiei, pre afara la e. r. poște cu bani gat’a prin scrisori francate, adresate eottraespeditura. Pretindi prenumeratiuniei pentru Sabiul este pre anu 7 fl. v. a. iar pre o jumetate de anu 3 fl. 60. Pen 82. ABULII XXIV. Sabiiu 14126 Octomvre 1876, traseelelalte patrti ale Transilvaniei si pentru provineiele din Monarchia pre unu anu 8 fiiera pre o jumatate de anu 4 fl. v. a. Pentru prine. si tieri streine pre unu 12 ', anu 6 fl. InMeratese «e plutescu pentru inf.IU’a ora cu 7 cr. siruJu, pentru a dou’a ora cu f> */t cr. si pentru a trei’a repotire cu H cr. v. h. Rosboinln. Este demultu de cându dela câmpulu de lupta telegrafulu séu corespundintrele diurnaleloru n’au mai impartasitu publicului nimic’a despre vre-o noua scena sangerosa. Acestu golu inse se îndeplinea prin raporturi despre pregătiri noue, cu deosebire din partea serbiloru. Aci suntu de a se socoti voluntarii cei numeroși din Russi’a, parte spre a inmulti numerusu ostirei serbesci, parte spre a forma brigade, escadrone si legiuni separate, cari inse sa combata împreuna cu serbii pre turci. Mai departe este de a se socoti completarea si formarea de legiuni nemtiesci, italiane si chiamarea celei din urma clase de militii, cu totul a patru brigade de infanteria, patru escadrone de cavaleria si trei baterii, la Deligradu. Aceste si alte pregătiri de o lunga campania ocupa loculu scriitoru despre lupte si bătălii. Serbii si mai făcuseră de problema in restempulu acest’a si stringerea armatei turcesci din valea Moravei ca intr’unu cercu, incungiurandu-o in positiunile ei cu alte positiuni, serbesci, din cari la momentulu binevenitu sa taie comunicatiunea turciloru cu Nissa. Turcii, cari au statu totu tempulu acest’a ca amortiti începură a se misca mai intâiul albar. In 15,16 si 17 Octobre st. n, turcii ataca positiunile serbesci. Luptele din aceste trei zile au fostu inversiunate si au costatu mari perderi, dara combinandu resultatulu vestitu, după obiceiu victoriosu, de ambe părțile, si unii si altii s’au batutu ca sa se bata si au remasu in positiunile cari le-au avutu. In 19 Octobre st. n. mișcarea turciloru se simte si in Valea Moravei. Din diu’a acest’a se începe o seria de lupte. Turcii ataca arip’a drepta a serbiloru la Veliki Siliegovacz si Gredetin si voru sa-si deschidă calea spre Krusievacz si ocupa unele positiuni de ale serbiloru. In 20 si 21 Octobre lupt’a a fostu si mai cătrănită. Insusi Cernaieff comandeza si se dice ca adese ori in ploi’a cea mai desa de grantte. Sfersitulu a fostu după telegrame serbesci victoriosu pentru șerbi, pentru ca si-au recastigatu positiunile ce le-au perdutu in 19 Oct. Telegramele turcesci afirma ca victori’a a fostu in partea turciloru, avendu acesti’a calea deschisa spre Krusievatiu, si cam intre amendóue. Adeverulu va Un’a se pare a fi fara indoiala, perderi mari de amendóue părțile. Lupte au fostu in acele’sidile si in valea Timocului intre serbi si turci. „Romanulu“ dela 8 Octobre publica unu articulu din care estragemu urmatórele: La întrebarea daca va fi resbelu seu pace, nu este astazi nimeni in lume care se póta respunde intr’unu modu positivu. Nici imperatulu si guvernulu Rusiei, nici imperatulu si guvernulu Austriei, nici Sultanulu si Inalt’a Porta nu potu dice astadi positivu déca va fi resbelu sau pace. Cum dara unu simplu diuariu aru puté sei positivu ceea ce nici unu cabinetu in Europ’a nu scie inca astadi ? S’au facutu conditiuni de pace si e’au propusu de puteri guvernului turcescu. Acest’a până astadi nici nu le-a primitu nici nu le-a respinsu categoricu, nu le-a primitu de frica din intru, nu le-a respinsu de frica din afara. In acésta situatiune, negresitu nici Russi’a, nici Austri’a nu putu se scie de va fi pace sau resbelu. Se cheau ca Russi’a este forte decisa a nu ceda intru nimicu din conditiunile de pace, si a contribui la urmarea resbelului, indata ce Turcia va declară categoricu ca refusa conditiunile ce i se propunu ; cu tóte acestea guvernulu rusescu totu nu pote dice positivu déca va fi pace seu resbelu, căci nu scie deca Part’a până in cele din urma nu va ceda, si astufeliu pacea se va incheiă. Asemene ori care aru fi decisiunea Austriei la casa de a urmă resbelulu, ea nu póte se scie deca va urmă, căci póte ca Part’a, sub presiunea din afara, se va supune conditiuniloru de pace. Part’a din parte-i, desi este mai in positiune decâtu ori care altu guvernu de a sei ceva positivu, căci ea are a primi sau a respinge conditiunile de pace, totusi, in greu’a situatiune in care se afla, n’a perdutu, după cum se vede, speranti’a de a găsi si de a face sa se primesca o alta solutiune decâtu aceea ce i o propunu unele puteri. Ceea ce se póte dar’ afirma astazi, este ca nimeni nu scie in Europ’a ce va aduce diu’a de mâne. Legitim’a curiositate si nerăbdare a publicului nu se póte mangaiă decâtu pe de o parte prin relatarea tuturora fapteloru resboinice sau diplomatice cari se sever siescu, iar’ pe de alta prin aprecieri, prin inductiuni, cari se modifica dela diuariu la diuariu, ca dela omu la omu, după vederile si raționamentele personale. Cantumu a da, in privirea primei parti, tóte lămuririle posibile , in ceea ce privesce inse partea a dou’a amu fostu si vomu remane cumparati; nu vomu emite o apretiare proprie a nostra, decâtu atunci cându vomu fi tare convinși ca rationamentulu nostru este esactu. Astfel cu la sosirea telegramei relativa la propunerea armistițiului de siese luni, amu demonstratu ca acestu armistițiu nu va fi primitu. Faptele ne au datu curendu dreptate. Russi’a a declaratu deja ca se opune unui asemene armistitiu, si din acesta causa Perfa se afla in cea mai mare perplesitate. A ne rosti inse deca va fi pace sau resbelu, acest’a ni se pare multa mai anevoie. Totu ce amu pute dice, este ca dupa parerea nóstra avemu 70 la suta sorti de resbelu si numai 30 sorti de pace. Acesta proportiune resulta pentru noi din schimbarea de atitudine chiara a Engliterei in privirea Turciei. Până ori inca Europ’a in genere si Engliter’a in specialu, ’si inchipuia ca numai Turci’a póte mantiene ecuilibrulu ei politicu; astazi incepe a vede ca Turcia nu este la inaltimea unui asemene rolu, si ca multu mai seriosu aru respunde acestei trebuintte de ecuilibru o puternica federatiune a nationalitatiloru constituite si libere in orientu. Acestu insemnatu revirimentu incuragieza neaperatu poporatiunile resculate si pe aliat’a loru naturala, Russi’a, se nu cedeze intru nimicu conditiuniloru de pace propuse, alu caroru scopu este tocmai unu inceputu de constituire a nationalitatiloru. Parte a din parte-i, ameninttata de sângerosele si barbarele efecte ale fanatismului musulmanu supraescitatu, desi vede pericolele refularei conditiuniloru de pace, nu cuteza se le respingă, câci ’si dice, primindu-le, s’aru pute produce revolte si măceluri interiore, deci intervenire armata străină, caci Europ’a nu mai pute sta nepăsătore in fati’a unora orori spaimentature ca cele dela Batak in Bulgari’a si altele. Deci, decâtu se pferă prin lupte intestine, Perfa ’si va dice póte, la ultim’a estremitate, ca totu mai bine este pentru dens’a se încerce forta unui resbelu, sperându ca pre acestu teremu mai lesne va găsi si aliați. Eea pentru cari motive ni se pare ca mai probabile este urmarea resbelului decâtu inchieiarea pacei. Cu tóte aceste nu respingeam de locu nici probabilitatea pacei. In favorea iei pledeza interesulu majoritatiei puteriloru; si de buna sema déca Germani’a aru trece intr’unu modu mai pronunciatu in favorea pacei, proportiunile sortiloru intre resbelu si pace s’aru schimbă. Germani’a vise, care până astadi pare a nu se fi despartitu de locu de Russi’a, pare ca nu va găsi in interesulu seu de a nemultiumi pe puternic’a sea aliata, modificându’i avantagios’a sea positiune. Remânemu dar’ la parerea emisa: mai multi sorti de urmare a resbelului decâtu de incheiare a pacei. Vimu acum celelalte preocupări.Urmându resbelulu, vomu intră si noi intr’ensulu sau nu vomu intră? Cine ne suntu aliații, cine ne sustiene? La aceste intrebari desfidemu ierasi pe oricine se póta respunde intr’unu modu positivu. Déca vomu intră sau nu in resbelu, acest’a depinde cu totulu de avantagiulu ce vomu găsi de a intră sau de a nu; si acestu avantagiu nu se va pute vede de câtu atunci cându se va desemnă o situatiune clara, ceace nu mai póte intârziă multu tempu. Vomu face cea ce demnitatea nóstra nationale, interesulu si preocuparea de viitoriulu nostru ne voiu dictă, fără a ne dă inapoi înaintea nici unui sacrificiu; scimu bine ca crutiarea unui sacrificiu in orecari ocasiuni, póte se coste viéti’a Nu ne vomu aruncă vise nici odata in aventuri nebune; vomu cumpăni bine puterea baseloru pre cari ne vomu radimă. Intr’unu cuventu, ne vomu face datori’a catra tiara, fără bravada si fara slăbiciune, cum si-au facut’o totudéun’a moși si strămoșii nostrii, de ne-au pastratu pana astazi o patria, trecendu prin cele mai mari furtuni ale secoliloru. Cu cine ne aliamu, cine ne sustiene ? Suntemu in fericit’a dar’ delicat’a situatiune, că sa ne voiasca de aliați toti acei’a in vederile caror’a amu voi sa intramu. Dar’ putemu noi intră orbesce, fara a consultă interesulu nostru, mai ’nainte de tóte? Cestiunea se pune dar’ astfeliu: cu cine amu găsi noi interesu de a ne aliă? Amu mai spus’o si o repetimu in modulu celu mai precisu, n’avemu preferintie preconcepute, n’avemu slăbiciuni speciale, ne vomu aliă cu acei’a cari ne vomu dă mai multe garanții de conservare si de isbânda; vomu primi sustienerea acelor’a ce vom fi in stare a ne-o acordă intr’unu modu mai eficaciu; si odata alianti’a făcută si sustienerea primita, nu vomu cruită nimicu pentru a figură cu onore in aliantia si a ne aretă demni de sustienere. Nici unu statu din Europa nu póte pretinde dela noi decâtu acést’a. Dar’ ce facemu deocamdată? La acesta ultima întrebare, celu putiemu, se póte respunde categoricu: Data sa ne pregatimu repede, pentru ori ce eventualitate. Daca se va incheiă pacea, cu atâtu mai bine ; acésta este cea mai viie a nóstra dorintia. Déca se va agrava resbelulu, sa nu ne surprindia evenimentele. In zilele trecute se respandi că fulgerulu faim’a ca ministrulu de esterne contele Andrássy si-aru fi datu dimisiunea. Foile din Berlinu se grăbiră a luă notitia de acést’a faima surprind ietóre si a indignă urmările unei atari eventualități. Din aprecierile foiloru din Berlinu se vede, ca contele Andrássy se bucura inca de complect’a încredere a cabinetului germanu. „Nat. Zig.“ dice . Abia atinseramu in fói’a de dimineti’a mereu cu degetulu punctulu criticu in Austro-Ungari’a si ne si sosi de acolo scriea, ca acesta atingere r' doruru forte tare. Raportulu contelui Andrăssy fatia de conventiunea încercata intre Austri’a si Russi’a relativu la o interventiune trebuiă sa deștepte ingrijirile nóstre, de vreme ce acest’a conventiune abia se mai putea trage la îndoiala. Noue ni se parea ca numai cu ocolirea contelui se putea realisă acelu tractatu si cumca acest’a presupunere eră drepta ni se confirma prin unele împărtășiri. „W. T. B.“ anuncie ca la burs’a din Vien’a a circulatu faim’a ca contele Andrássy si-a datu dimisiunea. Faim’a nu s’a confirmatu inca, dara alte fapte vorbescu câtu de lamuritu, in deosebi calatori’a contelui in Ungari’a spre a domiciliă mai multu tempu acolo. Ba o scrisóre ce nu vine din Pesta se si ocupa cu acést’a domiciliare. De va merge contele la Gödölö se póte așteptă inca o reintorcere, de va calatori la Terebes, acest’a va insemnă abdicatiune. Astă data si in Pest’a se astepta caderea ministrului si acest’a rădică probabilitatea ca politic’a orientale a Austriei a facutu o schimbare adencu taiatóre, a carei victima e conducatoriulu magiara. Se pare ca nu numai pentru orientu ci si pentru viitoriulu Austro- Ungariei in intru s’au aruncatu prin acést’a sortile. Caderea lui Andrássy aru fi mai multu decâtu unu evenimentu austriacu, ea aru fi unu evenimentu universalu. Cestiunea orientale perde in contele Andrássy unu radiemu de căpetenia ce impedecă o rostogolire repede; ea vine astfel iu mai putienu spinósa in mânile aliantiei de trei care o va tradă in interesulu Europei, póte o va si deslegă. Austri’a pierde unu barbatu de statu ungurescu, a carui desteritate si preoautiune aru fi meritatu unu succesu mai bunu, dara libertatea cugetarei si a lucrurei era impedecata prin multe consideratiuni ce nu erau inradecinate atâtu in persón’a sea câtu mai multu in glij a atenuata de piciórele lui. Pentru Germani’a inse barbatulu de statu austro-ungaru ce se gata de plecare a fostu unu ami cu probatu si de încredere (alu Germaniei), si cuventulu seu eră o garanția pentru vointia onesta si esecutare.“