Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)
1876-10-17 / nr. 83
resbelu (cu 420 tunuri) si alipinduse si Angli’a cu 120,000 soldați si 248 nave (cu 2100 tunuri) ce pute ca sa le presteze, intreg’a putere de resbelu s’aru urca la 060,000 soldați si 325 nave cu 2520 tunuri. La aceste fortie combatante impreunate Russi ’a aru ave sa opună 540,000 soldați si 24 nave cu 100 tunuri; forti’a sea de pe uscatu o aru pute spori in casulu celu mai bunu cu 60,000 serbi, cu 60,000 români, 25,000 montenegrini si 50,000 greci si asta aru fi cu totulu 735,000 soldati. Presupunendu in fine casulu estremu, adeca, ca Germani’a merge cu Russi’a, si adaugenduse armat’a germana cu 700,000 soldați si 24 nave de resbelu (cu 60 tunuri), aceste doue state aliate aru da împreuna 1,515,000 soldați si 48 nave de resbelu cu 160 tunuri, care in casula la care nu putemu cugetă, cându s’aru alipi si Itali’a cu 3 G0,000 soldați si 34 nave (cu 340 tunuri) s’a ru pate urcă la 1,815,000 soldați si 82 nave cu 500 tunuri. In casala acest’a insa Franci ’a aru spori si din partea sea puterea armata coaliata a Turciei, a Austro-Ungariei si a Angliei cu trupele sele de pe uscatu in numeru de 740,000 soldați, 60 nave de resbelu si cu cele 600 tunuri ce se afla pe ele caru aduce la 1,800,000 soldați si 885 nave de resbelu cu 3120 tunuri pe nave. unei Corpurile legiuitóre ale Romasuntu convocate in sessiune estraordinara pe 21 Octobre. Despre pregătirile de resbelu in Romania se comunica „ Corespondintiei politice“ din Turnulu Severinului la 19 Octob. Noi ne aflaim in vertegiulu miscarei militare ce a provocat’o guvernulu asupr’a României. Pre lânga turnulu Severinului se voru postă, se dice, dóue brigade infanteria, 3 escadró de cavalerie si 3 baterii. Se mobileza si corpulu dorobantiloru; reservistii trebuie sa vina sub stindardu până in 1 Novemb.r. Cei ce voru intardiă voru fi tractati că desertori. Cum se vorbesce pe aici, in 23 Oct. armat’a va porni in susu catra frontier’a danubiana. Cumca nu e vorb’a numai de manevre se vede dintr’unu 324 „Pest. L1.“ constata ca poporulu in Romani’a nu vrea sa scie de comedi’a tragica inscenata de guvernu care e cuprinsa de ametinla. Intr’o corespundintia din Bucuresci cu dat’a 19 Octobre ce o publica „P. L.“ se dice, ca principele Carolu va incepe sa inspicieze divisiunile armatei concentrate. Voluntarii rusesci trecu in numeru mai mare că pana acum. Hârtiele române iara au scadiutu tare in cele trei zile din urma. Conscriptiunea de cai se face in modu forte seriosu, o comissiune merge din casa in casa atâtu la tiara câtu si in prasie si neteza cai ce-i afla etc. Se vede inse din ce in ce mai lamuritu ca nici poporulu românu nici armat’a nu are o deosebita aplecare de a purtă resbelu. Pregătirile de resbelu—concentratiunile se condamna, de cându s’a recitu vremea si e firescu lucru ca depestele ultime cari punu in perspectiva conservarea pacei se intempina cu bucurie din partea tuturora. Principele Carolu e in Romani’a puterniculu omu care nu partecipa la acesta bucurie, pentru ca cu pacea corón’a regale de care a visatu dispare intr’o depărtare negurosa. Guvernulu românu s’a alipitu de Russi’a numai pentru ca nu are alta cale de scapare din acești pericoli inminenti. Disparendu acești pericoli actitudinea guvernului țara se va schimbă; ba se va denega cu totulu actitudinea din septamânile ultime, circulara amicabila alu ministrului de resbelu catva oficieri prin care acestia suntu provocați a se prevede cu echipare suficienta pe iarna caci probabilu armat’a va remane mai multu tempu afara de teritoriulu patriei. Câtu de putieru e publiculu incantatu de perspectiv’a evenimenteloru resboinice,pe atâtu de voiosu a primitu corpuli oficialu prospectele unui rolu activu alu armatei române. Dela avenirea pe tronu a principelui Carolu s’a facutu forte multu pentru radicarea armatei si acest’a dispune acum cu deosebire de unu corpu de oficieri distinsu. La doua lucruri a devotata principele din cass’a Hohenzollern o atențiune cu totulu deosebita si necurmata , cualificarea oficieriloru si procurarea de materiala solida pentru resbelu. In ambele direcțiuni s’a prestatu multu. Armat’a e comandata de oficieri bine disciplinați si posede o armatura eminenta. Tóte carale câte suntu numai disponibile s’au recuiratu in turnulu Severinului. Statulu majoru alu divisiunei de aici a recuiratu 300 cara pentru 28 Octobre, statulu nu reflecteza la vre-o prestatiune gratuita si pune in perspectiva plati bune. Prefectulu despartiementului nostru a intrebatu in modu amicabilu, déca o subscriptiune de unu imprumutu nationalu póte sa aiba prospectu de reusire. Cei mai multi posessori de case din cetate precum si domnii proprietari de pamentu din cercu au declaratu ca suntu gat’a a face totu ce si va fi cu putintia. In acestu despartiementu se compteza la unu venitu cam de dóue milione lei (franci). Cum ni se spune imprumutulu natiunalu se va escrie in luna lui Decembre. Societatea de vaporu pe Dunăre asistatu comunicatiunea la Dunarea de josu si anume cu dóue septamâni inainte de cum se cugetă. Nu se scie, daca situatiunea politica sau scăderea apei a causatu acest’a dispositiune. După cum se comunica „Corespondentei politice“ din Seraievo o rescula in massa a poporului mohamedanuin Bosni’a e inminenta. Mohamedanii s’au intaritatu forte tare audienda de realisarea autonomiei proiectata pentru Bosni’a. E temere intemeiata, ca mahomedanii voru mai sacră fara crutiare pe creștini. Chiaru si organele guvernului nu se sfiescu a spune pe fatia ca rescul’a va urmă, déca se va introduce autonomi’a in Bosni’a, demn cu satisfactiune, ca conducatoriulu oficiului nostru pentru afacerile străine se retrage din ce in ce la interesulu specialii alu monarchiei si fara de a vatamă concursulu diplomatum se pregatesce „in interesulu pacei“ pentru tóte eventualitati1e. încordarea cu care se astepta scirile din Constantinopole despre primirea ultimatului rusescu de câtra Sublim’a Porta e, după cum afirma „Post. L1.“ putiemu justificata. In respectu formalu pasulu lui Ignatieff póte ca e de însemnătate intru câtu elu la totu pasulu e de natura a acceleră desvoltarea sau daca mai vreți complicarea; obiectivu elu abiă va pute produce o schimbare a situatiunei, care nu se póte tăgădui sta sub semnulu resbelului. Decisiunile Portei relativu la ultimatulu rusescu nu voru alteră intru nimicu acést’a situatiune. Reducerea terminului de armistițiu, la care se voru supune cei din Constantinopole fara greutate e de insemnatate forte inferiora fatia de întrebarea de garanții — si in punctulu acest’a Part’a nu póte fi destulu de induplecabila, pentru a desarmă agressiunea Russiei. Voiesce Russi’a conflictulu de resbelu — si dorere in privinti’a acest’a tóte indoielele dispăru din ce in ce — atunci ea afla in pretensiunile de garanție o arma ce nu i se va pute smulge din mâni prin nici o concessiune turcesca — decâtu pate prin aceea, ca Pórt’a ’si va dă consemnementulu la ocuparea provincieloru resculate prin trupe străine. Intre atari impregiurari ve Italia si Orientalii. Itali’a care in tempulu ultimu lasă sa transpire prin organele sale publice dorinti’a de a capetă limiteasea naturale, Trentino, nu a disparutu inca din publicistica. Alianti’a ei cu Russi’a, care e considerata de unu faptu necontestabilu, totu mai dà impulsu la combinatiuni noue. Unu corespundinte la „Fr. Bl.8 din Rom’a vrea sa scie, ca Itali’a speculeza după o insula in Marea mediterana si pentru a obtiene o stațiune marina pe sem’a naveloru sale ea s’a aliatu cu Russi’a. Iata cum se pronuncia acesta corespundentu in acesta materia: Scirea colportată de foile »din Vien’a, ca intre Itali’a si Russi’a s’a realisatu o conventiune relativa la restabilirea ordinei pe peninsul’a balcanului si anume scu pe socotel’a Austro-Ungariei sau a imperatiei turcesci firesce ca n’a lipsitu a face o mare sensatiune in tóte cercurile poporatiunei nóstre, pentru ca adeverirea unei serii de astă insemnatate mare politica azui semnifică o părăsire a politicei orientale urmata până acum de Italia. Multi dintre deputații noștri parlamentari, intre cari si unii partisani ai opositiunei, se grăbiră a se informă indata pe cale amirabila despre adeverulu acestei sciri din Viena ; capetara inse la usiele unde au batutu nisce respunsuri cari pentru ambiguitatea loru aru fi facutu tata onorea chiaru si oraculului din Delfi. Nu mai putiem norocosi fara in acestu respectu multi membri din lumea diplomatica de aici, cari de asemenea nu s’au pututu procopsi din respunsulu ce l’au primitu la intrebarile loru in obiectulu acest’a. De atunci au trecutu deja multe dile, dar’ si astadi nu scie nime apriatu, care va fi propriaminte cea mai noua politica orientale a cabinetului nostru si spre ce se insuiesce elu bucurosu. Atâtu se scie si acum ca regatulu Italiei relativu la părerile sele asupr’a viitoriului imperiului osmanu s’a smulsu pentru totu déun ’a de la Angli ’a si s’a aruncatu int’unu saltu in bratiele Russiei, a trecutu prin urmare dintr’unu estremu intr’altulu. Se tagaduesce in cercurile nóstre guvenamentali mai inalte cum ca Itali’a aru ave intentiunea, a se mai mari pe socotel’a Austriei, dar’ nu este eschisa o estindere pe socotel’a Turciei. Si intr’adeveru, Itali’a starnesce de multu a se asiediă cu firmitate in resaritulu marei mediterane, pentru asi pute spori comercialu in aceste parti si a-si creă acolo o statiune pentru flot’a sea. De aceea ea arunca de multu tempu privirile sale asupr’a insulei Cipru, atâta de frumósa si roditóre, dara durere si neglijenta, care a apartienutu multu tempu la republic’a Veneției si pe a care Itali’a uita că mostenitóre numitei republice aru posede-o bucuros unea Sub guvernulu si administrația unui poporu apuseau insul’a acést’a pe care in anticitate se dice ca au esistatu sie se spre diece regate, si-aru pute redobendi vechi’a sea strălucire si bunăstare, dar’ ea aru deveni in acel’asi tempu si marutlu de certa intre Itali’a si celelalte națiuni mari maritime, pentru ca cine e domnu preste acést’a insula are in mânile sale si o mare parte din comercialu siricu. Póte ca togm’a insul’a Cipru e aceea ce doresce atâtu de tare Itali’a in anim’a sea, dara potu se ve comunicu atâtu la totu casulu in modu autenticu, ca ea de multu staruiesce sa aiba o insula in archipelagu pentru că sa-si puta desfasiară aici tricolorulu seu si sa intemeeze o stațiune marina pentru navele sale. Deci nu e mirare déca cabinetulu Depretis-Melegări, care si-a scrisu pe stindardulu seu si desvoltarea puterei marine a Italiei si a comerciului ei marinu, apuca cu bucurie mân’a ce i-o intinde amiculu dela Nev’a in speranti’asigura, ca acest’a mânai va dă o insula in archipelagură recompensa a prietiniei. Oricum ■ va sta lucrulu un’a e siguru, ca Itali’a s’a smulsu cu incetulu din firele politicei englese si se alipesce mai intimu de Russi’a, care va primi in Itali’a unu aliatu bunu in marea mediterana. Societatea academica româna. Siedinti’a dela 14 Septemvre 187ß. Pressedinte, A. Treb. Laurianu. Membrii presenti : Iosifu Hodosiu, Gr. Baritiu, Gr. Stefanescu, Al. Romanu, I. Caragiani, I. C. Massimu, G. Sionu, V. Urechia si Al. Odobescu. D. Maniu, membrulu nou alesu, luându -si loculu, multiumesce societatiei de onorea ce i-a facutu chiamandu-lu in sinulu ei. Se cetesce procesulu-verbalu alu siedintiei precedinte si se adopta. Se rădică propunerea de a procede la alegerea unui alu V-lea membru. După ore-cari discussiuni, se da precădere discussiunei asupr’a propuneriloru sectiunei filologice, resultande din procesulu verbale supusu in siedinti’a dela 6 ale curentei. D. Românu da cetire asupr’a manuscriptului despre sintactic’a româna venitu la concursu. D. Baritiu, cerendu curentulu, dice ca opiniunea majoritatiei nu tiene comptu de conditiunile puse in concursulu publicatii despre acestu operatii. In acelu concursu se lipseza suma premiului ce se ofere. Admitiendu-se opiniunea majoritatiei, aru fi sa intrâniu in toemala negutiatoresca cu concurintele ; asemenea procedura póte avu ofensă demnitatea autorului. Conchidiendu la respingerea propunerei cere că cestiunea sa se formuleze netedu : merita operatulu premiulu sau nu ? caci de-sea numai astă ’si póte dă votulu. D. Babescu sustiene aceea’si opiniune : adauga ca numai după resolvarea aceste intrebari póte sa se puna in desbatere compensarea autorului afara din conditiunile concursului. D. Odobescu, unindu-se cu cele dise de preopinenți, sustiene ca nu se pute admite trunchiarea premiului. D-sea scu ’lu acorda intregu cum a fostu anunciatu, scu ’lu refusa intregu. Aru fi periculosa pentru societate o procedere că acest’a, a scade premiere si a institui tocmela, aru ave de consecintta descuragiarea concurentiloru de a se mai încrede in promisiunile societatiei. D. Urechia crede ca nu este competinte a intră in examinarea si apreciarea operei. Că formalista in ceea ce privesce competinti’a, rediendu ca conclusiunile majoritatiei tindu a afirmă ca oper’a nu respunde pre deplinu la conditiunile concursului, mai curendu se unesce a formulă propunerea de refusu, decâtu aceea ce o propune majoritatea. D. Laurianu crede ca d. Urechia a pusu cestiunea pe cea mai nemerita cale de discursiune, si provoca pre societatea in urmă, societatea nefiindu competinte a intră in detaiuri. D. Odobescu aduce aminte societatiei ca ea, instituita dela inceputu pentru confecționarea dictionariului si a gramaticei limbei române, in aceste materii a lucratu totu-deun’a cu caracteru de corpu filologicu. D-sea considera pe dlu Românu că raportare alu societatiei, iér’ nu numai alu