Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)
1876-01-22 / nr. 7
27 dintie s’a departatu dintrens’a, dupa ce se luara conclusu asupr’a acuseloru dlui Dr. Olariu si asupr’a propuneriloru contrarie, primindu-se acestea, ier’ ceilalti membrii ai amentitei siedintie, continuandu-si afacerile, au discutatu si au deliberatu asupr’a obiecteloru, pentru care propiamente s’au fostu adunatu. Acelu membru alu sredintiei, care estra din ea mai tempuriu, a facutu acest’a — precum insusi mi-a marturisitu — nu din vre-o „indignatiune“, ci numai si singuru din cause privitórie la privatele sele trebuintie personale. Tóte acestea demustra pana la evidentia, ca plasmuitoriloru citatei corespondintie din „Tel. Rom.“ nici câtu de putieru nu le-au pasatu de sartea „Asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romanu“, ci le-a facutu la inima numai si singura compromitere a persónei mele a pressedintelui si inca a unor’a vechi si demni membri ai Asociatiunei nóstre. Pentru acea au transplantatu ei berferele din „Teleg. Rom.“ si in „Hermannstädter Zeitung,“ carea in Nr. seu 5 din estu anu mistifica adeverulu inca si mai amaru ca „Tel. Rom.,“ si prin „clarissimii“ doctori si profesori de pre lângă dens’a, vrea sa ne dee inca si mai ample invetiaturi, de care „daru Domnului“ nu avemu nici cea mai mica trebuintia. Ca autorii articulului din cestiune n’au avutu altu scopu, compunendulu decâtu a compromite cu ori-ce pretiu persón’a presiedintelui Asociatiunei nóstre, se vede lamuritu si din acea, ca ei au scornitu neadeveruri, ca pre temeiulu acelor’a sa póta enuncia la finea articulului cestiunatu, ca „activitatea subcomitetului e impedecata chiaru „prin presidentulu Asociatiunei.“ O acusatiunea acést’a onorabilu comitetu care la momentulu, in care s’aru constată de adeverata, nu mi-aru mai permite a ocupă acestu locu presidiale. Interesele Asociatiunei nóstre, de a cărei esistentia si prosperare are fia-care romanu, dara cu deosebire presiedintele ei, a grigi, că de lumin’a ochiloru sei, aru pretinde in casu, cându eu a-si pune pedeci scopuriloru acelei’a, in modu imperativu, că se depunu mandatulu, primitu dela adunarea generala, numai decâtu, si eu de chiaru serbatoresce, ca voiu a coji respunde acestei pretensiuni indata, câtu se va constată de adeverata grav’a invinuire, radicata asupr’a mea prin „Tel. Rom.“ ! Binevoiésca onorabilulu comitetu a luă la revisiune actele, ce-i stau inainte, si convinsu de adeverat’a stare a lucrului a decide in acesta cestiune pentru mine si Asociatiunea nóstra atâtu de momentósa! — § 3. Ascultandu-se din partea comitetului cu tota atentiunea aretarea făcută de câtva dlu presiedinte, dlu interpelante Iosifu Sterc’a Siulutiu cere, dupa incheiarea ei, cuventului se declara pre deplinu multiumitu cu deslusirile date de dlu presiedinte, si deóre-ce ataculu in contr’a acestui’a s’a facutu prin diurnalu, propune că, spre nimicirea invinuiriloru aruncate asupr’a dlui presiedinte, comitetulu se medilocésca publicarea acestui respunsu in diurnalulu, in care s’a facutu ataculu. Dupa o scurta discusiune, dlu Elia Macellariu face, si comitetulu primesce si rădică la conclusu cu unanimitate de voturi— afara de alu dlui Zachari’a Boiu, care intrându numai pre la finea respunsului datu in sredintia, si neavendu cunoscintia despre decursulu lucrului, s’a abstienutu dela votu — urmatori’a propunere. Comitetulu ia respunsulu dlui presiedinte spre solintia multiumitória si-si esprima profund’a sea indignatiune, ca se afla in finulu natiunei individi, că autorele corespondintiei de date Sibiiu 30/18 Decembre 1875, apărute in „Telegrafulu Romanu“ nr. 101, (a. tr.) care nu s’a sfiitu a pâsi in publicitate cu învinuiri, pre câtu de grave, pre atâtu si de nefundate in contr’a pressedintelui Associatiunei. Pentru informarea publicului sa se publice atâtu interpelatiunea dlui membru Iosifu Sterc’a Siulutiu adresata pressedintelui, câtu si intregu respunsulu acestui’a in fói’a Asociatiunei si in „Telegrafulu Romanu.“ Acestu estrasu s’a estradatu prin Sibiiu in 27 Ianuariu 1876. D. P. Barcianu, secratariulu alu II-lea. Legea de comeicia (Urmare) § 49. Prin actulu incheiatu de unu procuristu seu de unu prepusu comercialu, in virtutea procurei sele seu a mandatului seu in numele siefului, cesta din urma adeca siefulu dobandesce latia cu tertii drepturi si devine obligatu. Nu are locu distinctiunea (deosebirea), ca actulu s’a incheiatu espresu in numele siefului, seu ca numai in urm’a circumsturiloru si dupa vointi’a contractantiloru va trebui considerații că incheiatu in numele fiefului. Intre procuristi sau prepusii comerciali si intre tertii, unu actu incheiatu nu produce nici drepturi nici obligațiuni. § 50. Procuristulu sau prepusulu comerciale nu póte fara voi’a siefului, transferă procur’a sau mandatulu asupr’a altui’a. § 51. Procur’a precum si mandatulu de comerciu se potu revocă oricându, fara că prin acesta revocatiune sa se altereze drepturile ce provinu din reportulu de servitiu in fiintia. Martea siefului nu atrage dupa sine stingerea procurei. Mandatulu de comerciu numai atunci se va atinge totu odata cu mórtea siefului, cându a fostu datu espresu numai pentru decursulu vietiei acestui din urma. § 53. Cine va incheia o afacere comerciale in calitate de procuristu sau de prepusu comercialu fara a fi primitu procuratiune séu mandatu, totu asemenea unu prepusu comercialu, care la incheiarea unei afaceri va trece preste limitele mandatului seu, acesti’a toti voru fi responsabili fatia cu a trei’a persona interesata, conformu dreptului de comerciu; partea interesata va pute actionă (da in judecata) pe contravenientulu dupa voi’a sea sau pentru daune — interese (despăgubire) sau pentru aducere la îndeplinire a contractului. § 53. Unu procuristu seu unu prepusu comercialu autorisatu cu gestiunea intrega a unei professiuni de comerciu, nu va pute face comerciu, fara autorisatiunea siefului seu, nici pentru propiulu seu contu nici pentru contulu altuia. Autorisatiunea siefului se va presupune chiaru si atunci, cându la deferirea procurei seu a mandatului eră solutu, ca procuristulu sau prepusulu comerciale esercită vre-unu comerciu pentru contulu seu, séu pentru contu strainu, si daca in tóte aceste nu se condiționase abandonarea acestei întreprinderi. Cându procuristulu sau prepusulu comerciale va calcă acesta prescriere, fiefulu va pute reclamă daune — interese pentru prejudiciulu suferitu. Siefulu este autorizatu, că operațiunile, procuristulu séu prepusulu comerciale le-a facutu pe contulu propriu, adeca alu procuristului séu alu prepusului comerciale, sa le considere că încheiate pe contulu seu, adeca alu fiefului. Dispositiunile de susu suntu valibile si in privinti’a comisiloru. § 54. Dreptulu siefului de a consideră — in cașurile paragrafului precedente — operațiunile că încheiate pe contulu seu si de a reclamă daune — interese se stinge dupa trescerea unui terminu de 3 luni, socotitu din momentulu, cându siefulu a avutu sclintia despre contractarea operatiunei. Titlulu II. Despre personalulu de adjutoriu. § 55. Reporturile de serviciu si drepturile de salariu (lofa) si de sustentatiune ale personalului de adjutoriu (comisi, ucenici) voru formă obiectulu liberei conventiuni. In lips’a unei asemene conventiuni se voru aplică, pre lângă observarea divergintieloru stipulate de acésta lege, dispositiunile capit. 3, 5 si 6 din legea de profesiuni (art. de lege VIII din an. 1872). § 56. Unu adjutore de comerciu, care va fi impedecata cându va prin vre-o nenorocire fara vin’a sea dela îndeplinirea servitiului seu, nu va pierde din acesta causa drepturile sele la salariu, si sustentatiune. De acestu beneficiu se va bucură inse numai pe terminu de 6 septamani. Reportulu de servitiu intre siefu si intre prepusuri comerciale se va pute suspinde de fiacare dintre parti dupa o congediare (prenunciare) prealabile de 6 saptamâni, daca prin contractu nu va esiste unu terminu mai lungu sau mai scurtu de congediare. In privinti’a adjutorului de comerciu insarcinata cu agende mai importante, in speciale in privinti’a contabililoru si a cassariloru, terminulu de congediare reciproca este ficsatu pre trei luni. Dispositiunile acestui paragrafu se aplica si in casa de falimentu alu fiefului. § 58. Adjutorele de comerciu va pute suspinde reportulu seu de servitiu si fara concediu : 1. cându siefulu nu va îndeplini obligațiunile contractate; 2. cându siefulu, substitutulu seu seu membrii familiei sele voru vatemă prin maltratare fisica pe adjutorele comercialu seu voru comite o sesiune (vatemare) grava a onorei lui; 3. déca cineva din circumstantie, cari la incheierea contractului nu erau latente, voru apare puse in periculu sanetatea sau viati’a ajutoriului comercialu prin continuarea raportului de serviciu. Drepturile ajutoriului de comerciu la salariu si sustentatiune, in aceste cazuri, vomu remanea in vigóre pentru intregulu terminu de concediu. § 59. Ajutorele de comerciu va pote fi departatu fara concediu indata : 1. Déca va adusă de încrederea siefului seu, punendu astfel iu in periculu interesele intreprinderei; 2. Déca va face comerciu pentru contulu seu, sau pentru contulu unei a treia persóne, fara autorisatiunea siefului; 3. Déca nu-si va îndeplini obligațiunile séle; 4. Déca va fi condemnatu la inchisóre pre unu terminu mai lungu de trei dile, sau déca fara autorisatiunea siefului si fara causa legitima va lipsi mai multu de câtu 3 dile dela postulu seu; 5. Déca va fi incapabilu de a-si îndeplini detortele servitiului, la care s’a obligatu ; 6. Déca prin unu morbu mai indelungatu va fi retienutu dela servitiulu seu ; 7. Déca va suferi de unu morbu scarbosu séu contagiosu; 8. Déca va deveni culpabilu câtva fiefulu ori substitutulu lui ori catra membrii familiei lui prin maltratare fisica sau prin sesiune (vatamare) grava a onorei lui. 9. Déca prin nebăgare de semn, admonitu fiindu, va pune in periculu siguranti’a casei séu a stabilimentului de comerciu . 10. Déca prin cupiditate (pofta) de castiga va comite o crima. Se va decide in sensului lui 56, daca in cosurile din aliniatele 6 si 7, dupa circumstantiele aparendi, se voru cuveni ajutorului de comerciu salariu si sustentatiune. § 60. Dispositiunile acestei legi nu se refera la acele persone, cari făcu servitiu de manoperari la o întreprindere comerciala. Titlulu Y II. Despre societățile comerciale in generalu. §. 61. De societati comerciale se considera: 1. Societățile in nume colective; 2- Societatile in comandita; 3. Societatile pre acțiuni; 4. Asociatiunile mutuale. § 62. întrunirile de a intreprinde pre profitu si pre perderea comuna una sau mai multe operatiuni speciale de comerciu, nu suntu supuse dispositiuniloru acestei legi, cari tracteza despre societatile de comerciu. Daca nu va fi stipularea altumintrea prin conventiune, toti participanții la o asemenea întrunire voru fi obligatia aportă (a aduce bani) in reportu egalu la întreprinderea comuna ; profitulu si perderea in lips’a altoru conditiuni se va imparti pre capete In afacerile, pre care unui participantu le au incheiatu cu o a trei’a persona, participantulu singuru va deveni indreptatitu si obligatu fatia cu a trei’a persona. Candu insa unu participanta va fi vorbita totu odata in numele si din ordinulu celorulalti, seu candu voru fi tractatu toti participantii in comunu sau printr’unu mandatara comunu, atunci fiecare dintre participanți va fi solidariu indreptatitu si obligatu fatia cu a trei’a persona. Dupa terminarea operatiunei comune participantele, care a geratu (portatu) afacerea, va trebui se de contu celorulalti participanți. _ Totuodata este obligatu a efectuă lichidatiunea. § 63. Societatile de comerciu sub rațiunea (firm’a) loru potu dobendi drepturi, contracta obligațiuni, câstiga drepturi de proprietate ei alte drepturi asupr’a imobilieroru si iacoșuri de litigiu (procesu) potu fi actori si acționați. Despre societatile de comerciu in nume colectivu. Capa 1. Despre infiinttarea societatiei § 64. O societate in nume colectivu esiste, candu doue scu mai multe persone eserciteza o profesiune de comerciu sub ratiune comuna si cu obligatiune neliminata nettermurita si solidaria. Spre validitatea conventiunei de societate nu se emige (recere) nici unu actu inscrisu nici alte formalități. < § 65. Infiinttarea unei societati comerciali in nume colectivu trebuie anunciata la începerea afaceriloru din partea asociatiloru pentru înscrierea in repertoriale de comerciu la acelu tribunalu, in alu carei circumscriptiune va ave siediulu seu, si inca la fiacare tribunalu, in alu carei circumscriptiune va ave o sucursala (filiale). Anunculu trebuie se contiena: 1. Numele, positiunea sociale si domiciliulu fiacarui’a dintre asociați. 2. Rațiunea societatiei si loculu, unde si va ave siediulu; 3. Epoc’a de cându s’a infiintiatu societatea; 4. Déca va esiste conditiunea, ca sa fia representata numai de unulu seu de unii dintre asociați, trebuie se contiena vindicatiunea, carele sau cari suntu destinați pentru acest’a, totu asemenea se va indică, déca dreptulu de representatiune se va esercită in comunu. § 67. Anuniurile menționate in paragrafele precedente, cari voru trebui înscrise cu intregulu loru cuprinsu in repertoriale de comerciu, se voru subsamnă de toti asociații cu propri’a loru mâna dinaintea tribunalului, seu se voru susterne in forma autentica.