Telegrafulu Romanu, 1877 (Anul 25, nr. 1-103)
1877-09-15 / nr. 73
intrebandu lu in acestu punctu înainte cu câteva cicle, asta: „Ce se atinge de ace„st’a poti fi pe deplinu siniscitu, pentru ca „Romani’a este unu statu noue inruditu si „înainte de a concede ca acesta sa fia niini„citu, vomu avé sa diremu si nei unu cuventu.“ 292 publice, la care au luatu parte chiaru si amploiații statului, in favorulu semilunei, nu ne plângemu dicu, caci ne-amu dedatu a vedea in Ungari’a pe di ce merge asemenea fapte si suntemu siguri ca lumea se va judecă după cuviintia celulu teribilii pe teritorulu Bulgariei case si verse sângele nevinovatu pentru interesele si scopurile nesățiosului colosu dela nordu. Compatimesce pre confratii de preste Carpati si tot odata ’isi condamna pentru acestu faptu, dar’ n’are ce face si spera ca victoriósele arme turcesci dela Plevn’a ’i voru intidepti. Bata enigm’a neiluminarii ressedintiei episcopesci din Oradea-mare. X. „Úgy látszik, az egész ország megbolondnlt“ *). Déca a disu séu n’a disu aceste cuvinte ministrulu pressedinte Tisza cându i s’a presentatu deodata cinci interpelatiuni in cestiunea orientala, magiarii se straduescu din resputeri a le preface in adeveru. Nici nu se respandise bine faim’a mincinasa despre luarea fortului Nicolai in trecatórea dela Sipc’a si fi jindu inca Osman-pasi’a incungiuratu giuru impregiuru de trupele russoromâne, magiarii au saritu in susu de bucuria si au umplutu lumea de sgomotu. Budapest’a in frunte si după ea intregu sirulu aceloru cetati si sate magiare, a caroru nume se pomenescu mai alesu cându e vorb’a de o banda de hoți renumita, s’au intrecutu in demonstratiuni turcofile. Prin conducte cu țiganii in frunte, acompaniate cu spargerea de ferești si-au datu magiarii espressiune vina simtieminteloru de fratietate catra consângenii loru. In Casiovi’a conducturu turcofilu, trecendu pe lângă locuinti’a unui generalu austriacu au aruncatu cu petri in ferești. O trupa de soldați au arestatu pre unii din tumultuanti. In casarm’a mare de infanteria s’a datu signalulu de alarmu si militi’a numai cu baionetele a pututu risipi tumultuantii. Din Oradea mare ni se scrie ca româniloru nu numai ca li s’au spartu geamurile ci s’au aruncatu prin odai cu bolovani si s’au sdrobitu chiaru crucile ferestiloru. In Clusiu de asemenea s’au spartu ferestile româniloru. N’a mai lipsitu decâtu basi-bozucii, cari sa pradeze si sa omore pentru a da festivitatiei unu lustru mai natiunalu. Din M. Osiorheiu primimu urmatórele impartasiri: „ . . . Marti sér’a s’a iluminatu orasiulu de catva turcofili. Noi românii amu trebuitu sa remanemu cu fric’a in spate de a nu ni se sparge ferestile preste nópte. i Totu deodata s’a pusu in scena unui feliu de conductu cu lampe. Yr’o 5—6 pompieri in uniforma cu lampele loru cu stindarde pe cari se vedea semilun’a, cu țiganii in frunte si după ei o ciurda de copii au datu rata prin cetate, strigându din resputeri la „elien“. De sine se inttelege, ca s’au tienutu si cuventuri, un’a de Dr. Knopfler, si alta de Kerekes. Cesta din urma este invetiatoriu la scólele populare de aici (ve puteti esplica mulțimea copiiloru la conductu) si totu deodata si redactoru la o foia numita „Maros Vidéki hiradó“. Sciu ca nu cunosceti foi’a d. Kerekes, dar ea este prea interesanta. De unedile aduse scrrea, ca principele Carol nu mai este intre cei vii............“ Noi nu suntemu contrari fratietatiei magiaro-turce, ba dorimu chiaru, ca ea sa devină realitate si sa vedemu sub scutulu gloriosului semini alu semilunei sortea magiariloru legata de sortea turciloru. Numai cu un’a nu ne invoimu. Nu ne invoimu ca regimulu sa protejeze astfeliu de demonstratiuni selbatice, si pretindemu ca civi ai statului austro-ungaru scutu pentru vieti’a nóstra si siguranti’a publica. Nu ne plângemu noi ca ori alalta ori ministrulu sub cuventu ca statulu austro-ungaru este unu statu neutralu, a desfiintiatu comitetele noastre de dame pentru ajutorirea rânitiloru si astadi totu acelu ministru privesce tacendu la demonstratiuni Românii magiaroni cu simpatii turcofile in contr’a fratiloru de sânge. De lângă Aradu, 10/22 Sept. 1877. Estasulu, de care se vedu incangrenati compatriotii nostri magiari, facându demonstratiuni tumultuose pentru învingerea (?) armeloru barbare asupr’a crestiniloru si confratiloru noștri de sânge, — nu se manifesteza numai la magiari, frați inruditi si de ei insi si recunoscuti ai turciloru, ci precum ne anuncia diurnalele loru din provincia, au escelatu si unii dintre românii magiaroni — intru asemene manifestatiuni demonstrative. Asta ne spune diurnalulu magiaru „Alföld“ din Aradu, cum dintre cetatienii români de acolo si anume: cutare domnu Bonis Döme, notariu publicu regescu de profesiune, desi românii de naționalitate dar’ celu mai bravu patriotu (derék hazafi) nu numai a iluminatu tote ferestrile casei sele din strad’a domnésca, ci, ca sa dee solenitatiei o splendóre si mai espresu turcésca, a impodobitu iluminarea si prin unu „transparentii“ ce represinta semilun’a cu emblema si o inscriptiune ce esprima adeveratele simtieminte de bucuria pentru triumfulu armeloru turcesci la lupt’a dela Plevn’a, până in momentu asta dicendu nedecisa. Unu altu, alu doilea românu de simtieminte incarnate magiare, care s’a insufletitu, ca si dlu Bonciu, este cunoscutulu mare patriotu, românu de nascere, dar’ nici cându de simtieminte nationali, Michailu Codula, fostu lungu timpu vice-comite si fiscu comitatensu. Nime dintre românii din totu comitatulu Aradului nu a pututu fi suprinsu, cu atâtu mai putiemu indignatu de aceste manifestatiuni turcofile ale numitiloru doi cetatieni români renegați , caci fia-cine cunoscându-le trecutulu si tata viéti’a, trebuie sa-i escuse ca pre unii cari desi născuți români, insa crescuți in spiritu magiaru de cându au devenitu maturi, pururea s’au invertitu prin cercurile magiariloru, dela cari au si suptu simtieminte antinaționali, ba ce e mai multu, si unulu si altulu, nu odata, ci la diferite ocasiuni inca pe timpulu miscariloru naționali din comitatulu Aradului, cându inteleginti’a româna cea insufletitu pentru desvoltarea simtiului de naționalitate se lupta cu energia pentru respectarea postulateloru constituționali, adeca a egalei îndreptățiri, — s’au dechlaratu contrari astoru aspiratiuni.*) Amu fi nedrepți, déca si-amu lua un nume de reu aceste manifestatiuni purcese naturalminte din identificarea simtieminteloru pure magiare sau mai bine, din renegarea devenita a dou’a natura. Cine aru si pote ascepta sau pretinde dela astfeliu de omeni, ca ei intre constelatiunile actuali sa nu se insotiasca si sa nu simtiasca un’a cu acei’a, caror’a au de a le multiemi educatiunea si esistinti’a. Nu le póte nime desaproba acésta gratitudine, dar’ cu atâtu mai putienu ’i va invidia bataru uniculu românu adeveratu care ’i cunosce după trecutulu loru. Ei si oricine ca si ei, n’au avutu, nici nu potu ave inima si simtiu pentru caus’a naționala cu atâtu mai putienu potu nutri in pepturile loru simpatii pentru frații de sânge, cari astazi se lupta voinicesce cu pagânulu ; ba cum ’i vedemu, din contra, ei salta de bucuria, ’si ilumineza ferestrile si le imbraca in transparente in a-si manifestă marea bucuria pentru victori’a armeloru turcesti, ucigatorie de români. Veteranulu Cociub’a totu dem’a s’a feritu de a se manifestă cu românu, precându pe dlu D. Bonciu ’lu vediuraniu si metamorfosându-se — la timpu potrivitu, in „românu mare“ nationalistu dar’ firasce nu altraistu, ca alții, ci moderatu, va sedica pururea omulu regimului. Tu vediuramu, deputatu la dieta, deputatu la congrese si sinódele nóstre bisericesci; totu dem’a alesu de poporulu românu; iar astadi d-sea cu no. ‘ tariu reg. publicu, cu — potemu dice I — celu mai avutu si nedependinte cetatianu in Aradu si dóra iérasi alesu deputatu la congresulu nationalii bisericescu, Tu vechiuramu cu ferestrile iluminate si inpenate cu transparente turcesci. O enigma forte caracteristica, conduuri representante alu regimului cu organu publicu oficiale tradeza „neutralitatea respective corelatiunile bune ale monarchiei nóstre fatia cu Russi’a si Romani’a, prin cea mai eclatanta demonstratiune turcofila; caci de nu aru fi dlu Bonciu ce este, nu ne-amu mirat de feliu, pentru ca — o repetimu, — Ielu nici cându n’a probatu simtieminte nationali române, iar’ de câte ori s’a aretatu si elu cu românui, séu a fostu recomendatu de atare prin altii ce se bucurau de positiune si reputatiune nationala, totu déun’a au fostu ingagiate interese particularie si ambitiuni personale. Regretéza fói’a magiara „Alföld11 ca de ce n’au urmatu si ceilalti ceitatieni români patrioticului esemplul turcofilu a numitiloru doi inși, acést’a tocmai demustra ca in totu Aradulu numai cei doi s’au impartasitu de bucuri’a magiariloru pentru „învingerea“ armeloru turcesci asupr’a crestiniloru, a confratiloru noștri de sânge. In Oradea-mare demonstranții 1 sparsera ferestrile la ressedinti’a episcopului gr. cath. Ioanu Olteanu, la locuinti’a archimandritului A. Papp si la ale advocatiloru Zigre si Borbol’a, din furia, ca nu erau iluminate , dar’ incatu privesce ressedinti’a episcopésca ni se parea o enigma, caci nu poteamu pricepe, cum sa fia recita cunoscutele mari simpatii magiare ale Ilustr. Sele episcopului Olteanu si cum prin urmare Ilustr Sea sa casiune superare in regiunile magiare prin neparticipare la demonstratiuni in favorea turciloru civilisatori! Enigm’a inse se deslega curendu, caci diurnalulu magiaru de acolo „Nagyvárad“ in Nr. 218 publica unu articulu subscrisu de „Pappffy lusztini camerariulu papalu, in care densulu escula tóta treb’a si justifica înaintea forului publicitatii magiare caus’a pentru ce n’a fostu iluminata resiedinti’a episcopésca. Elu spune francu, ca nime sub sare nu póte trage la indoiala adeveratele simtieminte patriotice precum si simpaticiele ferbinti fatia cu magiarii ale Ilustr. Sale episcopului Olteanu, carele de 2 luni fiindu absentu dela ressedintia si aflându-se cu intregu personalulu in Belusiu, a lasat o inchisa si asta n’a fostu nime ca se arangeze iluminarea, carea nici la o intemplare nu lipsia, si asta, déca comitetulu de arangiare avisa destulu de timpuriu celu putieru pre inspectorulu casei. Articlulu vorbesce apoi si de aceea spre multumirea magiariloru, ca Ilustrrea episcopulu Olteanu totu aceleași simpathii nutresce pentru victorioșii turci, cari se manifestară din partea cetatieniloru magiari cu ocasiunea iluminării, caci nici unu românu adeveratu (?) nu va dori gerirea Turciei si învingerea moscovitului barbaru. Au nu sciu magiarii ca si Sf. Pafa din Rom’a a binecuventatu armele turcesci numai ca se învingă asupr’a Russiei colosui. Vorbesce in parabole de Ianuscelu cu doua fetie si-si esprima si dlu camerariu papalu bucuri’a vina pentru ca turcii au batutu pre muscali, dar’ dice ca de alta parte ilu dóre cumplitu inim’a, ca si Romani’a s’au lasatu sedusa de moscovitu a redica arm’a asupr’a Turciei si a-si mana fii la ma Apele filantropicii. Onoratu publicu românu! Incredintiata de concursulu binevoitorii alu d-vóstre ’mi permitu din nou a'mi radica debil’a voce intru ajutorarea fratiloru, cari ’si versa sângele nobilu pentru aperarea umanitatiei, pentru sustienerea si radicarea onorei si reputatiunei numelui de români. Sa amintescu părerile nefavorabile, cu cari a fostu intempinata armat’a româna inainte de a lua parte la marele resbelu orientalu ? E de prisosu! Griviti’a, acestu Termopile castigatu cu sângele a mii din frații noștri, va mărturisi in veci despre curagiulu si devotamentulu românu, or’ umbrele mariloru străbuni versâ voru lacremi de bucuria intie legendu de bravur’a domniloru loru urmași! Deja press’a intrega este plina de laude asupr’a eroicei armate române. Vestea despre curagiulu ei astazi a strabatutu preste tóta fati’a pamentului. Desi cu lacremi in ochi, dar’ cu fala spunemu acést’a in fati’a Europei. Resbelulu insa nu s’a terminatu. Sacrificii noue se receru ! Mii de viteji români se afla deja râniti in spitalele României si transilvăneni români, cari se afla de presentu dincolo de Carpati, ne spunu, ca ajutorele adunate până acum nici pe departe nu potu acoperi lipsele neprevediute, incâtu viéti’a a sute de râniti usioru póte veni periclitata, déca suferindiloru nu li se va întinde mâna de ajutoriu la tempu .... Mame ’si plângu fiii, socrele bărbații, surorile frații, or’ patri’a ’si deplânge tesaurii cei mai pretiosi. Romani’a intrega este imbracata in doliu. Matrone române, socii tenere, fiice plapande si nu publicu românu, cari puteti apretiui durerea nemărginită, ce o simte o muma, o socia, o sora si patri’a, pentru perderea fiiloru ei, nu pregetați a contribui: bani, scaune, pânzaria, ștergare, legaturi, schimburi, intr’unu cuventu, ori ce,prin care amu pute alina incâtu-va durerea prea iubitiloru noștri frați vulnerați pre câmpulu de onore. Acestu micu sacrificiu ni-lu impune umanitatea, ni-lu cere consângenitatea. Tu reclama i’ecunoscinti’a pentru salvarea onorei române. Amu fi de doritu, ca in fiacare comuna cei mai de influintia sa se puna in frunte, sa faca totu feliulu de colecte si ale tramite seu directe, séu la subscris’a, spre a pute fi espectate de vreme la destinatiunea loru. Sibiiu, 22 Sept. 1877. Iudita Macelariu. *) Asta se vede ca a nebunitu tiér’a intrega. *) Despre dlu Bonciu iin ast’a parte noi avemu alte informatiuni chiaru contrarie cu ale dlui corespondinte. Red. Corespondintie. Clusiu, 22 Sept. n. Demonstratiunea softalica respective iluminatiunea inscenata — cum se dice — pentru învingerile turciloru, aduse locuitoriloru români din Clusiu pre lângă câte-va ferestri sparte și unu articulu plinu de injuriuri, a cârui scopu nu e altulu, decâtu a defaima pre cei 5—6 amploiați de stătu, și a discredita pre cei unu si diumetate funcționari politici români cu privire la câtu de curendele alegeri noue. Articulu respectivu e situ in „M. Pol.“ dela