Telegraful Roman, 1882 (Anul 30, nr. 1-152)
1882-10-26 / nr. 125
49$ TELEGRAFUL ROMAN arene și se se mulțămiască a suveghia garanția materială a navțiunii pe Donare fără a’și permite se amestece pe teremul politic al tiunilor ca acelea despre care este rba aci. Se pare că pentru moment s’au încheiat un armistițiu asupra acestei neînțelegeri, dar, cu toate asigurările contrarii ale unor organe de publicitate, este positiv că cestiunea va fi readusă pe tapet în cel mai apropiat timp și că se va desfășura atunci in dimensiuni mai mari. Trebue se asigur că guvernul rus nu va renunța la posițiunea avantagioasă, pe care o ocupă și ca să îi înlesnesce de a-și permite lcrul celei mai mari moderațiuni. La pas când statele țermiiene vor crede de cuviință se reinceapă esecutarea sondărilor cari au provocat neînțelegerea, Rusia nu va face nici o resistență, dar în același timp după convingerea ce domnesce aici că are dreptate, ea va stărui în cererea sea, ca lucrările de sondagiu se fie efectuate de ingineri ruși, cărora vor putea se le fi dea concursul lor și inginerii statelor țărmurene.“ Această părere a guvernului rus o cunoașcem de mult și când s’a ivit pentru prima oară zgomotele despre refuzul Rusiei de a adera la prelungirea mandatului comisii dunărene, că ea face aceste dificultăți numai spre a sili pe Europa să -i permită a face în brațul Chilia lucrările pe care le doresce atât de multe. Dacă va reuși sau nu, aceasta este o cestiune pe care o vom vedea resolvată în curând. Peste puțin se vor deschide camerile franceze în împregiurări, în care felurite agitațiuni neliniștesc țeara. Această situație anormală atrage neapărat disensiunea publică asupra posițiunii ministeriului în fața parlamentului. Partida lui Gambetta se nutreșce cu cele mai mari speranțe; el crede că mișcările anarhice din lăuntrul Republicei î vor veni in ajutor. Planuri parlamentari din cele mai vaste se atribue lui Gambetta, și „Correspondance franțaise“ pretinde a si cu siguranță de la persoane foarte apropiate de cercurile conducătoare, că se fac pregătiri pentru a aduce iarăși la putere pe Gambetta. Vom încerca, scrie „Națiunea“, a desfășura puțin după reacționarul Gaulois aceste pregătiri contra ministesteriului Duclesc, fiindcă ele sânt foarte caracteristice pentru combinările partidelor. îndată după începerea Camenilor se va deschide o luptă violentă intre d. Gambetta și d. Freycinet. Dacă acum Francia va fi amenințată de complicațiuni externe, atunci este mai presus de orice îndoială că majoritatea 2. „Călătorii la Românii din Macedonia și muntele Atos sau Sânta- Agora de D. Bolintinean. Bucuresci, 1863. Această carte mi se pare scrisă cu ușurință, ca multe din operile lui Bolintinean. Fie și pe scurt sânt dator a mă explica. Poetul a întitulat opera sa: Călătorii la muntele Atos sau Sânta-Agora, când este probabil că n’a fost în peninsula călugărilor, despre care se vede ca a scris mai mult din aurite și din cetite; cel puțin a voit aplice neapărat: Sânta-Gora (Sveta-gora - Sântul Munte) ear nu „Sânta-Agora“, cuvinte care nu au de fel înțeles aci. în pagina 159 Bolintineanu începu se scrie despre muntele Atos și pretinde că Calamaria se află spre apus de Salonic, aproape de Vardar, când, din contră, orașul este situat între Calamaria și Vardar, care curge la 18 kilometri departe de Salonic. Ce s-ar crede oare despre un autor străin care, venind în capitala noastră, ar publica că Colintina se află spre miașlă-sli de Bucuresci, aproape de rîul Argeș? în pagina 163 scrie că mănăstirea Sântului Panteleimon ar fi clădită de Camerei se va decide pentru d. Freycinet, ca aceasta să formeze un Cabinet nou, însă fiindcă asemenea temeri nu există de nici o parte, Camera se va arunca iarăși în brațele dl Gambetta ca singurul bărbat capabil să restabilească înniscea și ordinea. Dar înainte de a ajunge lucrul aci majoritatea își va da toată osteneala posibilă ca să facă pe președintele Camerei, pe d. Brisson, să primească ministerul. Dacă d. Brisson va primi, — ceea ce nu este nici decum probababil —, se crede că un Cabinet Brisson va avea și mai puțină durată decât marele minister, pentru că el va fi atacat pe de o parte de d. Freycinet, pe de alta de d. Gambetta, și chiar de d. Lanesson, capul unei părți din extrema stângă. Din toate acestea ar urma neapărat că d. Gambetta va ajunge la guvern din nou, mai puternic decât oricând, și din cauza spaimei de care sunt cuprinse și seara și camerile, va deveni un fel de dictator. Mulți își puiceau pe furiș că preste puțin se așteaptă și în Paris esplosiuni de boambe și că ministerul actual este foarte îngrijit de urmările posibile ale unor asemenea evenimente, mai ales că pănă acum nu s’a putut explica într’un mod îndestulător comploturile anarhiste. Așadar, dacă mersul lucrurilor, așa precum l’am arătat mai sus, s’ar realisa, atunci D. Gambetta ar lua însuși cârma afacerilor sau va aduce, — se înțelege, numai pentru câtva timp —, pe D. Jules Ferry. „Sfântul sinod“ din România deschis senta întâiele sale lucrări și vom avea dar dificila, însă mult meritoria lucrare de a cerceta schimbările propuse de comisiunea noastră, ca să se poată face cât mai curând începutul tipărirei cărților. Asemenea vom avea a ne ocupa și de alte cestiuni, cari deși n’au aceeași importanță, totuși nu sunt lipsite de interes. Sfântul Sinod se va ocupa și de ele, dând deslegarea cerută de spiritul și folosul Bisericei. în fine, permiteți-mi prea sfințiți și prea iubiți frați a atinge aci și o cestiune dureroasă, care ni se va presinta. Frăția voastră cunoașce încordarea, ce există de un timp încoace în relațiune cu Prea Sfințitul Patriarh de Constantinopole, și sciți căușele, cari au provocat aceasta. Fără ca între biserica noastră și toate celelalte Biserici ortodocse să existe cea mai mică urmă de divergență, fie dogmatică, fie canonică și fără ca Biserica noastră să’nceteze un singur moment de a manifesta dragostea sa și respectul său cătră biserica din Constantinopole, Prea Sfințiți Patriarhi caută a slăbi aceste legături sfinte ce trebue să uniască diferitele biserici ortodocse. Pe de o parte, interese naționale, precum este deșceptarea simțului național în frații noștrii din Epir, Tesalia, Macedonia cari, cauză a înlocui scoalele grecesci cu scoalele romănesci, dacă căușele pentru cari Prea Sfințitul Patriarhh a început dela un timp încoace a nu mai avea dragostea cuvenită cătră Biserica noastră și stăruesce a aduce o încordare între ambele Biserici. în cel din urmă timp am primit o epistolă patriarhhicească sinodicească, care se va comunica frăției voastre, în care veți vedea și veți constata cu aceeași durere ca și mine, acea tendință regretabilă. Preasfințitul Patriarh împreună cu sfântul său sinod, basându-se pe un seim, cari în formațiuni de gazete, și nevoind a ține în seamă faptele glorioase petrecute în seara noastră și schimbările naturale provocate prin ele, și mergând chiar până a ne constata dreptul sfințirei sfintului Mir, a crezut de cuviință a ne adresa o epistolă lipsită cu desăvârșire de spiritul dragostei, cu care trebue să se adreseze bisericile ortodocse una cătră alta, lipsită chiar — e dureros să o spun — de respectul datorit unei biserici ortodoxe, unei biserici autocefale, datorit mai ales bisericei unei țări, care atâtea secole a vărsat cu abundanță bogățiele ei asupra acelor mănăstiri și acelei națiuni, ale cărora mănăstiri și acelei națiuni, ale cărora interese le apără astăzii P. S. Patriarhh cu atâta zel. Noi înțelegem pănă la un punct oarecare acest zel, deși pare ni-se notă că prea sfinția Sa, ca un șef spiritual al unor provincii, ca cele citate, în care sânt diferite naționalități, și mai vârtos ca unul ce poartă titlul de ecumene, nu ar trebui să favorizeze într’un mod așa de vădit și așa de exclusiv numai interesele unei singure naționalități. Dar aceea ce nu putem înțelege și reflectăm, este că acel zel a adus pe Prea Sfinția Sa pănă a face nesce aculări nedrepte, și aceasta în nesce termini lipsiți de respectul ce sântem în drept, și datori a-1 cere dela ori care să adresează nouă. Nu mă îndoiesc că Sf. Sinod, luând cunoscință de această epistolă, va seia apăra și această dată cu fermitate și demnitate biserica noastră națională în răspunsul, ce va da înaltei Sale Sanctități Patriarhului. Manevrele militare din Sudul Rusiei. Resboiul româno-austriaco-rus. O picanterie împărtășim în cele următoare după „Telegraful“. Dar și ca atare noi credem că nu e fără interes politic. După cele două titule de mai sus „Telegraful“ urmează : Un amic al nostru ne trimite un document foarte interesant și care privesce manevrele militare ce au avut loc luna trecută in guvernamentul Cherson. Acest document este ordinul generalului-adjutant Gurco, comandantul armatelor ruse de Sud. Acest ordin narează cu toate amănuntele planul manevrelor și critică defectele, cari s’au dat pe față cu această ocasiune. Spațiul nu ne permite a traduce acest ordin in extenso, dar fiind că considerăm destul de interesant, dăm aici un resumat, fiind siguri că chiar publicul civil îl va ceti cu oarecare interes. Dacă planul campaniei, proiectat de generalul Gurco. I Basarabia este ocupată de armata inamică, avantgardele au ajuns deja pănă la Chișinău și cavaleria ocupă linia Dnistrului, de la Bender și pănă la Grigoriopol.Ad~irTaQHGul-au primit scriea că armata rusă se află con^etrată la Cremenciuc, Odesa, Nicolaeff și Umani, unde se va afla infanteria, iar cavaleria va ocupa malul rîului Din altă parte inamicul va fi în cunoscință că această armată se rupă cât Beim sinodul acesta este analog cu sinoadele noastre arhhieresci. Cu ocasiunea deschiderei sesiunei de toamnă a acestui sinod, Metropolitul din Bucuresci a pronunțat discursul urmatoriu: Prea Sfințiți Frați Episcopii Cu dragoste și cu bucurie salutând buna venire a frățielor voastre la această sesiune a sfântului sinod, mă rog celui de Sus, ca întrunirea noastră și astă dată să fie bine roditoare pentru Biserica noastră. Cea mai de căpetenie cestiune, Prea Sfințiți, de care vom avea a ne ocupa în această sesiune este, fără îndoială, începerea revizuirei cărților bisericesci. Revizuirea cărților bisericesci este un act mare în toate privirile și face onoare atât corpului nostru, care a luat aceasta hotărîre, cât și onorabilului guvern, care a dat mijloace pentru realizarea ei. Comisiunea aleasă de noi pentru acest scop ne va prevre un domnitor catolic al Românilor marii Valachii din Aspropotamos și că biserica sa sobornicească s’ar fi zugrăvit de Panselinos. Cunoscut însă este că Panselinos, acest Rafael din orient, cărui se datoreșce frumsețile picturei bizantine, a trăit cam în secolul XII, pe când biserica sobornicească ca parte din întreaga mănăstire actuală „Rusicu“ s’a clădit din temelie în secolul nostru de Scarlat- Vodă-Calimachi, în anul 1819. în pagina 164 afirmă că Chilindaru este mănăstire bulgară, când ea este sârbească, etc. îmi pare rău că nu pot cu această ocasiune să dau pe față toate erorile numeroase și grave, ce cuprinde această publicațiune mai ales în privința comunelor române din Macedonia, ea se pot proba pe deplin că Bolitimanu, ca mulți din scriitorii noștri n’a înțeles îndestul cât este de serios tiparul, prin care nu se cuvine nimenui a induce publicul în eroare. Să fi mers într’adevăr poetul nostru în grădina maicei Domnului — cum <fic călugării muntelui Atos — nu ar fi scris alene numai în presă despre numirile mănăstirilor și cum sunt ele administrate , ci ei^ííra sa melodioasă ar fi cântat de la gur, dacă nu actele devotamentului' nemărginit al Românilor pentru'religiune, cel puțin podoabele fireasei din acel raiu pământesc. Pentru că vem vorba despre frumusețile naturii și despre minunile credinței creștină, se-mi fie permis a face pe scurt o digresiune. Domnule președinte, am călătorit mai prin toate țările din Europa și pănă când n’am stat în loc a privi Simopetra, credeam că nu pot fi posițiuni mai pitoresci decât pustia de groază prin care te urci la „Cartusia“ din muntele desert de la grande Chartreuse) și ca „San-Martino“ din Neapoli pe mare. Dar închipuiți-ve, domnule președinte, în peninsula sfântă, pe malul mării, albit de spume și de soare încălzit, unde poți culege portocale, într’un amfiteatru verde de rîpe înalte cu pomi seculari, un munte de peatră !" '*'midal, care plin de vegetațiune 1 singuratic în aer peste trei sute de metri. Sus de tot pe culme stau în picioare ca uriașii nisce ziduri cu mușchiu și nesce turle cu cruci înghiesuite de frică și pline de farmec, este sfinta mănăstire Simopetra; iar în altar, catitor al bisericei, se poți omenesce Mihaiu Viteazul... Bolintineanu poet abia dacă face mențiune despre numele mănăstirei , pe când nici meteocele de lângă Kalabaka, acele mănăstiri aeriane din munții Pindului, nici cele mai sumere castele din timpurile feudale, fie clădite peste malurile Rinului, fie peste văile Alpilor, nu pot întrece în frumsețe pe Simopetra, care să resfață cu drag în grădina soarelui pe malul mării și pe vârf de munte. Când din galeriile sale exterioare, care es afară din spațiu atârnate peste prăpastie, te uiți jos în mare, nu poți da bine cu ochii de fundul abisului; că -ți ia văzut amețeala! Uimit de frumsețe, îți vine secreții, în beția dorului de țeară, că poate Mihaia Viteazul a trimis vulturii din Carpați, ca să ridice în văzduh pe aripele lor materiale de zidit biserica, spre lauda lui Dumnezeu ! -