Telegraful Roman, 1890 (Anul 38, nr. 6-110)

1890-07-31 / nr. 81

322 guvernul ca se mijlocescă o împăciuire între acele­­ două partide și acesta presupunere e cu atât mai verosimilă, căci în Praga încă cu mult mai nainte se vorbia despre acest plan, ce­­ au cehii. Acesta însă, după pretensiunile cehilor tineri, nu se pute face decât, dacă limba cehă va deveni limba oficiosă și se vede, că și Rieger nu e neaplecat să lucreze în acesta direcțiune. Acesta e și causa, pentru care foile oposiționale germane, aduc aminte contelui Taaffe, că el a fost totdeuna contrariu ca limba cehă să devină limbă oficiosă pentru Boemia. Densul s’a esprimat chiar la 1886 astfel cu: Regimul trebue se țină tare la re­­gularea limbei oficiase. El recunosce necesitatea ca limba germană să aibă în Austria o deosebită posițiune ca limbă de mijlo­cire și ca limba pe care o cunosce majori­tatea locuitorilor din Austria. Regimul nu se va pune pe un punct de vedere național se­­paratistic, va ave ínsé in vedere trebuințele singu­raticelor țeri etc. Despre pertractările, ce au avut loc între regimul francez și cel englez cu privire la politica coloni­ală comunică pariul parisian „Le Temps“ următo­­rele: Intre Francia și Englitera s’au schimbat două declarațiuni. In cea dintâia se învoesce Francia cu abatere dela declararea din 1862 pentru resta­­bilarea protectoratului engles preste sultanatul din Sansibar. Manat rămâne afară din noua decla­rațiune, precum s’a marcat în disposițiunile dela 1862. In a doua declarațiune supune Anglia, carea re­cunosce protectoratul Franciei preste Madagas­car, pe consulii sei îndatorirei esecutărei regimu­lui francez. Afără de acesta recunosce Anglia sfera de influință a Franciei în Africa preste posițiunile algerice, Senegal și Niger. „Journal des Débats“, ca­re le publică aprope tot acestea, mai adauge încă ur­­mătorele după o telegramă din Londra: Sfera de înfluință franceză se va mărgini la est prin o linie, care începând din Tunisia merge pănă la lacul Tschat. Marginea sudică începe de la un punct al lacului Tsciat pe la Say pănă la Niger. Acesta linie se va marcă în detalu ulterior prin o comisi­­une specială: împăratul german după călătoria în Anglia se duce la Helgoland. Călătoria în Anglia e comentată viu de jurnalele engleze și germane și ea dovedesce bunele relațiuni, ce domnesc între aceste două state, și cari s’au întărit și prin contractele din urmă în politica colonială. TELEGRAFUL ROMAN, după faptele lor să nu faceți, căci ei iilic, dară nu fac, pun sarcine asupra poporului, pe cari ei nici cu degetul nu le ating (Math, cap 23 v. 2 —5). Dacă predicătoriul va fi cu băgare de samă la acestea 3 împrejurări mai momentuase, el pote fi sigur, că cuvintele lui nu vor fi zadarnice­ și oste­nela lui va fi răsplătită. Nu este consult însă a scote din us cărțile fo­losite ca cuvântări pănă acum în biserică, pentru­ că ar trebui să se înlocuiască cu altele acestea și spe­cial cuvântările de la sărbătorile martirilor și altor cuvioși precum: sf. George, Dumitru, Teodor, Nicu­­lae, cari tóte descriu pre larg martiriul și viața sau biografia lor, greu de tot s’ar pute înlocui cu altele. Au mai eșit la lumină în timpul din urmă și multe cărți de cuvântări și chiar foi periodice cu de acelea, așa încât s’ar pare că se face o adevă­rată speculă cu acelea. La folosirea acelora trebue se fie preotul cu mare băgare de somn, se scie alege ce e bun și ce e rău, căci acceptându­le en bloc, adecă așa precum sunt, va spune lucruri contrare credinței sale. Afară de cuvântările bisericesci mai sunt cu­vântările la înmormântări. Aci i se dă preotului de multe ori și mai bună ocasiune ca în biserică a cu­vânta și învăța, fiind­că de multe­ ori are un public mai numeros și de totă etatea, ca în biserică, mai cu samă când înmormântarea se întâmplă Dumineca sau sărbătorea. Este forte consult a se pune la o parte pro­­povedaniele vechi și necorăspunzzătore, cu crtă­­ciunile lor infinite, și a se compune de preotul cu­vântare acomodată după viața răpausatului, cu care ocasiune se pot da povețe și îndreptări înțelepte celor vii. Mai sunt și alte ocasiuni, când preotul își pote desvolta povețele și îndemnările sale spre fapte bune, precum la sfințirea veștmintelor, clopotelor, crucilor, bisericesci, apoi la mese de pomeni și nunte, la ținerea esamenelor cu pruncii de scală și tineri­mea adultă. La tóte acestea preotul având totdeuna temă și material de vorbit, îndemnând, certând și admoniind cu tact și bună­voință, alegendu și tot­una terminii, în care să vorbescá, și pălind întru tote bunacuviința, silința lui totdeuna va fi bine resplătită. G. B. parte de un pătrar de oră. Voinicosul de fi­ sol găbi­t rău nici nu s’a mișcat să vadă pericolul și miseria. Doi gendarmi au făcut ce au putut ca să nu devină partea din sus a comunei întrega pradă flăcărilor. Asigurați nu au fost decât doi economi, celora­­lalți cărora li­ s’a prefăcut grânele tate în cenușă și nutrețul, sunt lăsați în mâna lui Dijeu. Cucuruzele cu seceta din urmă au rodit forte slab, cele mai multe au rămas nerodite, pume sunt pre puține, éi în vis nu e speranță ca să se potă recu­ma cei arși, și aici ajutoriul e neapărat de lipsă. In colonele prețuitului d-vóstră <j­‘ar s’a scris mult despre asigurările contra focului și despre fo­losul ce­­ pot are cei nenorociți prin foc. Pre la noi atâtea năcașuri are bietul popor îngrămădite pe umerii lui, încât la acesta dare de bună voie rar se póte îmbia, cu tóte sfaturile ce s’au dat. Așa nu-i rămâne decât „bâta în mână și la drum“, dacă pu­blicul cel mare românesc, nu va veni în ajutoriu. Streinii sunt indiferenți față de nenorocirea nostră. Mai anii trecuți a ars Trăscău­ și s’a adunat cu mult mai mulți bani decât era dauna. Pentru arșii noștri în timpul din urmă numai Onor. Direțiune­a „Albinei“ și puțini marinimoși binefăcători au făcut colecte, cari au prins bine celor ce erau în năcas. Și noi apelăm tot la aceștia, cari au și inimă și și putere să ne ajute, căci de nu poporul ajunge la marginea despera­țiunei nu are nici chiar ce băga în gură cu copii cu tot, și te ia mila, când ii vești fără coperiș, îm­­prăștiați pe la rudenii și cunoscuți și avisați la aju­toriu *). Datorința preotului de a cuvânta în biserică. (înch­eere.) Spre a satisface acestei grele misiuni, preotul trebue se fie înzestrat cu următorele însușiri: a) Să aibă perfectă cunoscință a sf. scripturi a dogmelor și canonelor bisericei, ca să nu vină in contra­zicere cu acelea, sau să cad­ă chiar in­eres. b) Se aibă în vedere gradul de cultură și apli­cările ascultătorilor, să le cunoscă tóte viiturile și relele lor aplicări, acelea să le combată cu blân­dețe și să nu eschidă pre ascultători dela posibilita­tea, că după îndreptarea vieții va urma și ertarea, adecă speranța în îndurarea lui Dejeu. c) Purtarea și ținuta lui între și ca poporul să nu fie așa ca să se potă explica asupra personei sale, cuvintele Mântuitoriului 4'de cătră farisei: „In scaunul lui Moise șed cărturarii și fariseii, deci tot ce vor zice ei să faceți și păliți; era Corespondențe particulare ale „Telegrafului Român“ Bucerdea vino să, în 8 August 1890 n. Die redactor! Lângă multele calamități, cu cari lup­tăm­­ Ji­de­­ți, a mai venit și elementele ca să se conjure asupra nostră. In 1 a curentei după prâniț s’a aprins un stog de grâu al primăriului comunal. Cum ? nu se scie ! Era o secetă teribilă. Apa secase din fântâni, valea ce curge prin mijlocul comunei secase cu totul, și așa focul nu aru nici o greutate de a lua dimensiuni, cum ii place. Pompe pentru stens focul pe la noi sunt un ce necunoscut, căci și cari sunt, sunt neingrijite și când isbucnesce vre­un foc, nu le afli, că unde sunt. Soția primăriului se pune să scoță din casă una-alta, incepe a duce în celariu și spre mai bună siguranță lasă și doi băeți micuți în celariu. Dar când aduse încă odată nu putu­ eși nici ea, nici copii din celariu, căci o înă­­bușise flăcările și trebui să și afle martea cu copii cu tot. Așa au călcat jertfă flăcărilor 6 omeni, 54 șuri și case, 54 familii au rămas fără să aibă decât cu ce au fost pe ei la lucru. Ighiul de la noi e de­ Representanții teologiei scientifice din restimpul apologetico-polemic. (Urmare). cian. 1O. Contimporan cu Metodie a fost presbiterul Lu­Cei vechi credeau despre dânsul, că s’a născut în Samosata (în Siria). După­ ce a primit o crescere bine îngrijită in Edesa a devenit presbiter și învețătoriu în An­­tiochia, unde dimpreună cu presbiterul Dorotei a înființat pe la finea secolului al III-lea o scala teologică, cunoscută sub numele de scala antiochiană. In acesta se cultivă cu predilecțiune explicarea gramaticala-istorică a sf. scripturi, or în teologie se urma o direcțiune critică-rațională. La re­nume și înflorire a ajuns acesta scola în secolul al V-lea. In sinodul din Antiochia de la anul 269 el a fost aderintele lui Paul Samorateanul, cunoscutului antitrinitar, ci în seco­lul al IV-lea din scala lui ese Arie, Eusebie din Nico­­media și alți mulți semiariani, cari se lăudau, că sunt lucia­­niști, adecă învățăceii lui Lucian. Cu tote acestea el se onoreza în biserică ca sânt, în urma morții sale martirice, carea a suferit-o în Nicomedia la anul 311 sub împăratul Maximin. Cu privire la activitatea lui literară avem puține date sigure. Abia Ieronim, de la finea secolului al IV lea ne spune, că Lucian a scris mai multe cărți, anume: co­mentare la sf. scriptură, epistole și scrieri dogmatice. Dar din acestea nu ni s’a păstrat nici măcar fragmente. Tot ce a rămas dela el este o recensiune critică a teistului gre­cesc, a T. V. și N., carea făcută de el s’a lățit din Antiochia preste Siria, Asia mică pănă la Constantinopolea, și încetul cu încetul a dobândit o autoritate oficială în patriarh­atul antiochian și constantinopolitan. Se dă cu socotela, că acest tecst, — numit în de comun tecstul asian, recensiunea asiană sau antiochiană-constantinopolitană — a servit de bază la lucrările esegetice a lui Chrisostom și Teodoret. In prelu­crarea latină a istoriei bisericesci scrise de Eusebie ne ofere Rutin un escerpt din o „vorbire apologetică“, în care­ Lucian mărturiseșce și totodată apără înaintea judelui păgân cre­dința sa creștină. Aceștia sunt representanții cei mai renumiți ai litera­turei bisericesci - grecesci din jumătatea a 2-a a secolului .) Eventualele oferte pentru acești nenenoriți le primim cu plăcere, și se vor administră primăriei locale spre dis­­stribuire. Apelul comunicat nu-1 putem publică, nefiind sub­scris în regulă. Red. Oglinda plugarilor după Fritz Möhrlin prelucrată de l­­a XIX. Sugătorii «le sange, sau belitorii țera­nului. (Urmare.) Puțin după acesta se ivi un biet țăran amărit ca vai de el cu nesce vestminte rupte, din fața lui nu puteai ceti, decât numai supărări și griji. El se răchima ca însemnut de ușă, pănă când își isprăvi bă­trânul cămătar scrisorile de pe masă. Intr’un târc fiu se întorce spre țăran și îl agrâesce cu o voce as­pră. Noi da cei, adusai banii? Domnule dragă! Ilise țăranul, fă bine și me mai îngăduesce, prelun­­gesce-mi încă odată cambiul, că­ura, eu am cugetat că voi pute vinde un vițel, fiindu-mi vaca de fătat, dar a lăpedat vițelul, și chiar vaca nu mi o pot vinde, că atunci ne rămâne casa fără o lingură de lapte, și pe lângă acesta mi s’a bolnăvit și nevasta. Ce gândesci, că eu îți cred minciunile tale, zise cămătariul, cu așa ceva nu scapi ? Totdeuna ai ve­nit cu minciuni de acele pe capul meu, și eu ți-am spus, că acesta este cea de pe urmă, eu am pro­­m­is la altcineva banii, și acuma trebue să i dau, veȘi numai de bani, și numai umbla cu minciuni, că nu ajungi departe. Bietul țăran începu a se ruga cu lacrămile în ochi, se facă bine să-1 mai așcepte, că bucuros plă­­teșce ceva și mai mult, dar cămătariul nici nu se uita la el, ci umfla din umăr și șh00; cu strugurul stors numai ai ce face, cu dragul meu nu ți pot ajuta eu nu fum de vină de ți s’a bolnăvit nevasta, de altcum aceste sunt numai nesce scopuri de ale tale. Bietul țăran desperat, văd­b, că nu are ce face, și răbdarea lui încă s’a gătat, acuma începe și el: „Așa tu câne bătrân, tu bidi că dela mine numai poți storce nimic, storcăte pe tine vermii de mă­duvă, vrei să ți bați joc de năcașul meu, și :Ș­ici că nu ești de vină la nefericirea mea, dar cine m’a adus la sapă de lemn? numai tu. Nu mi-ai prelun­­git totdeuna cambiul și l’ai mărit de me dóré su­fletul, ba mi-ai mâncat totă averea, și acum vrei să me lași în ușile ómenilor,n’ai avea noroc de­­jde, și banii ce i ai luat de la mine și altul ca mine se­i mănânci prin spitale cu doctorii. Acum umilesce-te și­ pleca cu cartea de rugăciuni la biserică ca fa­riseii cei blăstămați, că tot nu ți folosesce nimic, că Dumnez­ea dă cu darul. Are se scie totă lumea, că tu esci mișelul cel mai mare pe fața pământului, nu ești vrednic se calci pământul, șarlatan bătrân. Așa îl afurisi bietul țăran, când scobori trep­tele, căci acum văzu, că nu are nici un mijloc de a scăpă din cursa cămătariului. Cămătariul nu și făcu mult din vorbele bietului țăran, ci se întorce la masa lui după ce a aruncat o privire la icena Mântuitoriului, ca și când ar voi să 4­că: »Eu Și Dumnezileul meu ne seim bine trebile“. Dar să vei fi cine îi întră acum în casă? Nu e acesta are un țăran avut pre care toți îl cunoscem, cine ar fi cred­ut, că și el să ducă lipsă de bani ? El încă pare a fi în vre-o încurcătură, căci pănă as­­tăzi nu m- a deschis ușa. Cămătariul îl primește afa­bil, după­ cum îi este năravul, și omul acesta ’și pune acuma rușinea la o parte , el nu are cine sei ce lipsă mare de bani, ci se află numai în o încurcătură cum am­­ zis mai sus, anume el nu vrea să-și vândă grâul acuma, că nu are mai nici un preț, el ar pute să se împrumute și dela vre­un vecin, dar nu vrea bucuros, ar pute se bee și pe moșie adecă pe întabu­­lare (hipotecă), dar atunci l’ar sei satul întreg și acesta nu o vré el odată cu capul să se scie, că el are datorii, ba nu vrea să róge pe nime se-i fie chi­­zaș, ce ar zice lumea de el sosindu-i datoria, pre lângă acesta mai sunt și alte date despre care nu trebue se mai scie și nevasta. Destul, că acesta este numai o fudulie de a lui, pentru care are să platesca opt procente camătă și cinci procente rabat, și cămăta­riul, care îi stringe mâna la despărțire, e mai mult ca sigur, că cu timpul are se se intabuleze pe in­­trega lui avere. ________ (va urma),

Next