Telegraful Roman, 1895 (Anul 43, nr. 1-143)

1895-11-28 / nr. 131

518 TELEGRAFUL ROMAN e­ ficient spre a demonstra, că politica italiană, ori­cât de înclinată a fost în­totdeauna, să caute o alipire in­­timă către Anglia, cu tote acestea totdeauna a pus înaintea tuturor ce­lorlalte datorințe buna înțelegere cu aliații săi, Germania și Austro-Unga­­ria. Italia are desigur un merit în faptul, că acțiunea Angliei, Franciei și Rusiei în chestia armenească s’a transformat cu încetul într’o acțiune generală europeană, la care participă tóte puterile în acelaș spirit și în aceeași tendință, însă e remarcabil, că totdeauna înainte de acestă transfor­mare, precum și după aceea, s’a do­vedit înțelegerea puterilor din alianța triplă, ca solidă și de tot sigură. Dacă dintr’o parte, adecă din partea politicei germane, s’ar putea ijice, că a manifestat un fel de abți­nere, acesta imputare este tot atât de puțin îndreptățită, ca și aceea, care i să face politicei italiene, că D­­ieu­sche, ce acțiune separată intenționază ca in înțelegere cu Anglia. In V­i­­ena, unde este mai aprope interesul, ca să țină în vedere acesta chestie, lumea oficiosă este intru tată pe de­plin mulțămită cu atitudinea imperiului german, și cu a ce­lui italian, și acesta ajunge spre a arăta, că nici Germania nu să portă prea încet, nici Italia prea repede, că din contră amândouă statele se țin corect de linia, în care să mișcă con­certul puterilor europene. — Așa dară incă odată : 1) Tate puterile europene lucreză în cel mai comun acord în chestia orientală 2) Intre puterile, cari fac parte din tripla alianță, există cea mai intimă legătură, pănă și in cele mai mici detalii. Cine se mai pote îndoi în fața acestor fapte, că pacea Europei e pe deplin asigurată!? * * * Cetim în „Fester Lloyd“ : „Si­nodul episcopesc sârbesc convocat pentru ziua de 15 Decembri e la Carl­ovi­tz, ca să-și continue ac­tivitatea și să facă alegerea episco­pului din Buda. Să prevede, că va fi ales, precum i se scrie­­ fiarului „Egyetértés“, preotul greco - oriental din Buda, Ieremia Magyarevici. Acesta e un bun patriot cu sentimente un­gurești și toc­mai de aceea din partea minorității i să fac dificultăți; minoritatea a can­didat pe arh­imandritul Mitrofan S­e­­vici și fie fostul preot militar Zme­­i­an­o­v­i­c­i. Probabil, că Magyarevici va avea majoritatea absolută.­­ Cu­vintele ziarului guvernamental: „Ace­sta e un bun patriot cu sen­timente un­gureștic n’au lipsă de loc de comentar. In ce privesce retragerea mini­­t­r­ului Keller din cabinetul i­m­periului german, nu mai încape nici o îndoială. Faia oficială încă nu a publicat pân’acum nimic; pe vecie, e forte greu, să se găsască succe­sorul. Despre motivele, cari au pro­vocat retragerea, scrie­­ siariul german „Volk“ următorele: Koller a fost cel mai de căpetenie representant al politicei, care se face cu pumnul. Mo­dul, cum a înscenat el luptă contra socialiștilor, n’a fost după gustul prin­cipelui Hohenlohe, care ca diplomat le cum­penesce tóte cu liniște. Im­pre­­giurarea, că el a întreprins disolvarea neîndreptățită a reuniunilor social-de­­mocrate fără scirea colegilor săi, i-a săpat terenul de sub piciore Daul de Keller a crezut, să potă pușca cu un glonț de pușcă printr’un părete de stâncă. Dar glonțul s’a rentors și a nimerit pe vânătorul. Puțini omeni vor versa lacrimi după sinucisul fără voie. Cei mai mulți vor gândi. Lucrul cel mai bun ar fi fost, se nu fi de­venit nici­odată ministru, apoi mai bine a fost, că n’a stat nici un an ministru. L’ar linguși acela, care l’ar numi o mediocritate pe scaunul mi­nisterial. Intr’o altă țară, d­e. în Anglia, ar fi fost de tot cu neputință, ca un om de o cultură generală atât de minimă și de o nedibăcie parla­mentară atât de exprimată, peste tot să ajungă la un oficiu atât de res­ponsabil. Putea el vorbi, despre ce voia, despre „Romeo și Julia la țară“, despre artă sau literatură, despre po­litică sau morală, totdeuna aveai sim­țul, că nu e crescut pentru tema sa. Siguranța burșicolă a debutului său pate, că i-a asigurat cândva un loc în parlament, între conservatori, dar ea n’a fost suficientă, ca să înlocuiscu­ și celelalte calități de ministru, care îi lipsesc. — Ne mirăm, că și in Ger­mania se întâmplă, să alungă miniștrii omeni așa de puțin cualificați. In Stuttgart s’a aliat din in­cidentul alegerilor comunale, par­t­i­d­a poporală germană cu p­iida social - democrată. E inte­resantă resoluția, cu care s’a făcut compromisul d­intre a­ceste partide: „In fața politicei, care se face acum în Berlin (al­i Keller), din fundament greșită și plină de amărăciune, prin care se reînoiesce persecuția de par­tide ți suprimarea polițiană a partidei lucrătorilor s’a semnalat un protest și din partea celor mai hotărîți con­trari ai social-democraților, și prote­stul nu pate fi mai demn și mai cu efect înălțat, ca prin inactivarea unei politici de toleranță. Partidul poporal tebue să se opună hotării în intere­sul unei desvoltări sănătose ori­cărei încercări de complot nimicitor al par­tidei, care posede încrederea marilor cercuri din păturile­­ de jos și care mai puțin prin escluderea de la conlucrarea positiv­ă la problemele poli­tice și comunale pate fi în­frântă în rătăcirile ei“. Acestei convingeri i am dat și noi espresie in țiariul nostru immediat, ce am cetit despre disposițiile polițienesci ale mi­nistrului Koller. Am cuis atunci, și­­ ficem și acum, că un curent atât de puternic, cum e socialismul, nu se pute omorî prin ordine ministeriale sau polițieneșci, cari din contră în loc, să-l nimicască, îl promovază. Fap­tul deja sigur, că tocmai din acastă causă va fi silit Keller să se retragă, e un nou triumf pentru socialism care, așa se vede, că merge cu pași gigantici înainte. Nu în politică este de a se căuta locul, ci în amelio­rarea stărilor sociale econo­­mice-financiare. In interesul ome­­nimei întregi ar face bine după a nostră părere, tóte guvernele din lume, să se ocupe mai mult cu cestiile so­ciale, economice-financiare, cu o edu­cație religiosă și să facă mai puțină politică! s * * Faptul, că în Varșovia a fost numit guvernor-general, Șuvaloff a provocat o nemulțămire mare, mai in tóta pressa rusesca. Nu e o gazetă, care se nu stinge, că influința rusască în polonia decade, că polonismul își ri­dică capul mai cutezător ca ori și când, și că nu trebuie să aibă cine­va încredere în poloni, cari nici­odată nu se fac ruși. La tote aceste acuse în­dreptate contra contelui Șuvaloff, a răspuns numai o singură faie, cea ofi­­ciosă a guvernorului amintit. Eă nu­­mesce tote aceste acuse­niece agitații stricăciose, cari împedecă apropierea pacinică, a polonilor de ruși Acastă declarație în ce a aruncat numai ulei pe foc. Presa rusesca s’a mâniat și mai tare și continuă a-și esprima fără reservă indignarea ei. Ar putea deocam­dată să nu se mai întrecă,­­jice „Neue Freie Presse“ . Un guvernor general din Varșovia trebuie se bage bine de semă la aceea, cum suflă vântul din Petersburg și deocamdată suflă acolo vânturi atât de diferite, încât și cea mai fină ureche diplomatică ar putea ajunge în dubiu asupra întrebării, care direcție e predominantă. Contele Șu­valoff e cu toți afabii și caută după putință, să-i mulțămască pe toți o afa­bilitate deosebită cătră poloni din [tar­tei nu se­­ póte nega. El scie forte bine, că lumea oficiosă în Peterburg e mul­­țămită cu el, dacă își va împlini dato­rințele sale, întru cât e cu putință pe lângă hotărîta ținere a polo­nilor la na­ți­o­n­a­l­i­ta­tea l­or, fără de a ajunge la măsuri brutale. De alt­mintrelea și polonii se vor feri, ca să­­ facă greutăți contelui Șuvaloff, pentru că ușor s’ar putea trezi cu un al doi­lea „Gurko“ Nu ne putem mira din destul pentru ce atâta îngrijire din partea presei ruseșci, pentru o mână de poloni. Lacomi mai sunt și rușii, ar vrea sa cuceresca tota lumea. Ru­­s­­­ifi­car­ea este problema tuturor guvernelor colosului dela Nord ! * Si­ * In Vinerea trecută, în momentul, când s’a închis ședința camerei din Paris, s’au auzit în sală trei p­u­ș­­cături de revolver Mai erau de față numai 15 deputați. N’a fost nici unul rănit. Ce lucru grozav, nici în parla­ment nu mai póte fi francezul sigur de viața lui. Etă unde duce lipsa de religiositate! * * * informatorii entusiaști ai tuturor acelora, cu cari ei au venit în contact, le-a arătat prin practica lor în scala însemnătatea lucrului manual educativ pentru poporul nostru și în modul acesta multora le-a câștigat intere­sul de a lucra împreună cu ei pentru răs­­pân­direa acestui obiect în scalele primare din țară. O propagandă mai puternică în acestă direcțiune a făcut în timpul din urmă d-nul Ioan Kalinderu, administratorul domeniilor Corónei. D-sa s’a îngrijit de timpuriu nu numai pentru pregătirea învățătorilor săi în lucrul manual, ci și pentru punerea în prac­tică a acestui obiect, intr’o măsură mai mare și într’o formă mai corespund­ătore interese­lor țării. Bogata colecțiune de produse in­dustriale din comunele domeniilor Coronei, colecțiune ce s’a red­ut la esposiția coopera­torilor din țară în anul 1894 și 1895 din Bucureșci, este o industrie națională frumósă și destul de perfecționată, isvoritâ numai din lucrul manual școlar. Cât pentru activitatea mea pe terenul practicei obiectului des menționat, de când am întrat în țară pănă la data scrierii ace­stor rânduri, activitate care a depins și de­pinde în cea mai mare parte de alții și sub influența diferitelor împrejurări, nu vreau să înregistrez de altă­ data, decât cursul estra­­ordinar din vara anului 1894, asupra căruia urmeza relații la rândul său mai la vale. Cursul ținut în Sibiiu, 1 — 30 August, 1890. După­ cum­ corpul nostru didactic s’a arătat de doritor de a-și câștiga cunoștințe temeinice în practica lucrului manual, era natural, se ție — precum a și fost — o aflu­en­ță mare la acest curs, cerut cu atâta in­sistență din tote părțile. Cereri pentru în­scriere au venit dela învățători din Țară, din Transilvania, Ungaria și Bucovina. Numai 60 de locuri au fost hotârîte de consistoriul eparh­ial. Mulți împinși de dorința entusiastâ de a învăța cu ori­ce sacrificiu lucrul ma­nual, au stăruie și după ce au fost odată respinși, ca­se de primiți la curs (unii chiar cu tóte cheltuelile lor proprii). Lipsa de spațiu și de puteri didactice pentru instruire n’au permis cu tóte aceste­a se spori mime­sul participanților acestui curs. La acest curs s’au învățat urmatorele specialități de lucru manual: împletituri de pae, papură și inele, cartonagiul cu legatul cărților, sculptura geometrică cu traforagiul­­ și tâmplăria. Din aceste 6 specialități fie­care parti­cipant a putut învăța câte două j numai cei,­­ cari și-au ales împletiturile de paie și papură au putut învăța, pe lângă acestea, încă una din celelalte specialități. Pentru prevederea instrucțiunei teh­­­nice practice am avut ca ajutor pe dl insti­tutor din Brașov, Candid Mușlea, cu care fă­cusem primele întreprinderi de lucruri ma­nuale. Afară de partea teehnică practică am predat tuturor participanților în mod colec­tiv și teoria lucrului manual:­­Explicațiuni asupra principiilor pedagogice, cari servesc de bază practicei acestui obiect, desvoltarea istorică a lucrulu­i manual și esplicațiuni asupra m­ateriilor prime asupra, uneltelor necesare și metodologia lucrului manual). Obiectele lucrate au rămas în proprie­tatea celor ce le-au confecționat; ei și le au putut însă ridica din sala, în care au fost expuse, numai după încheierea cursului. Timpul de instrucție a fost 7 ore pe zi. Aceste ore au fost sporite în urma cererii unanime a participanților cursului. Discuțiunile de sé­­a, asupra diferitelor cestiuni relative la anumite împrejurări lo­cale, cari influințără într’o formă sau alta practica lucrului manual, au fost obligătorre pentru toți. (Va urma.) Răspuns la o întrebare. Din incidentul articolului nostru „Cartă între frați“ din Nnul 128, dl Ax.... din Brașov, din a cărui pre­dicare de post citasem o alinea, pen­tru unica observare ce o făcusem între parantese „prea târziu te ai pocăit și D-Ta, die Ax ... ne pune următorea întrebare: „Ce legătură are certa între frați, adecă părerile din „Dreptatea“ și com­baterea „Tribunei“ cu postul de căr­­nării, epictuÓ8e și tabac a lui Ax....? Ce com­binațiune, ce deducțiune, că dela lipsa de capi ori conducători naționali și nihilism să ajungi la pre­dica despre post și convingerea lui Ax... , că cu postul am pute îndupleca pe adversarii noștri se ne recunoscă de națiune politică? și dacă și un astfeliu de păciuitor propoveduitor ar pretinde a fi cap sau conducător, ce a greșit, ce delict, ce fără de lege? Ce crimă a comis sau ce ar fi trebuit să facă și nu a făcut, ca să nu fie prea târziu pocăința?“ Venim cu plăcere să satisfacem cererea dlui Ax........ La tóta intemplarea este o coin­cidență frapantă între disputa „Drep­tății“ cu „Tribuna“ și între vederile dlui Ax.... despre modul de a recâ­știga românii dreptul de „națiune po­litică. „Tribuna“ se laudă cu „condu­cătorii“ fără a­i numi, „Dreptatea“ c­ice, că nu cunosce nici un conducător, noi constătăm, că în faptă nu se arată pe scenă nici un conducătoriu, prin urmare pretinșii conducători, cu toții s’au pus pe infrânare dela luptă — pe post politic. Deore­ce insé nu se pate presu­pune despre conducătorii români, că ei n’ar lupta pentru revendicarea drep­turilor politice confiscate, ci dl Ax... afirmă, că cel mai sigur mijloc „de a pute îndupleca pe adversarii noștri să ne recunoscă de na­țiune politică“ este postul, cel mult în 2—3 ani, trebue să presupu­nem despre pretinșii conducători, că și ei sunt inspirați tot de vederile dlui Ax ... și întru împlinirea sfintei lor chemări au abandonat lupta purtată fără succes 30 ani, ca postind 2—3 ani să ne pomenim p.­e. în anul Dom­nului 1898 cu autonomia Tran­silvaniei, presentată drept cadou de Crăciun de cătră adversarii noștri. Vechi die Ax .... că între cele scrise în „Tribuna“ și „Dreptatea“ și între articolul D-t,ale din „Gazeta Tran­silvaniei“ este o „legătură“ strînsă, o „combinațiune“ fundată, oi „deduc­­țiunea“ nostră este logică. Ei ce privesce păcatul Dtale de carele atât de târzjiu te ai „pocăit“, acela nu este altul, decât că atât amar de timp ai ținut „lumina sub obroc“ ci numai acuma după ce trei c­eci de ani ne-am sleit tóte pu­terile în luptă sterilă, vini și ne des­chizi ochii, cum ? cu ce mijloce putem noi în 2—3 ani să devenim „națiune politică“ ? și încă un mijloc atât de ușor, să ] oștim adecă Mercurile și Vi­­nerile și cele 4 posturi prescrise de

Next