Telegraful Roman, 1904 (Anul 52, nr. 1-141)

1904-08-05 / nr. 84

Sibiiu, Joi 5/181]August 1904. Anul LII Ar. 84 TELEGRAFUL ROMM Apart) Marfa, Me și Sâmbăta ABONAMENTU 1 L Pentru Sibilu pe an 14 C., 6 Iuni 1 C., 8 Iuni 8 C. 50 fii I­entru m­onarehle pe an 16 C., 6 Ioni 8 C., 3 Iuni 4 G. Porcmi străinătate pe an 34 C., 6 Ioni 13 C., 8 Ioni 6 G Pentru abonamente şi inserţiuni a se adresa la AialalstratlMH dlpeiralel aroblfilaoaaaat Sibiiu, strada Măcelarilor 45 Corespondenţele sunt a se adresa la Redacţia asa „Telegrafului RumSn“, strada Măcelarilor Nr. 34. Epistolele nefrancate ’se reins*. a­rticolii nepublicaţi nu se înapoiau­. INFEHŢIUNILE: Pentru odată 14 111., — da doni ori 34 dl., — de trei ori 84 fii. rândul cu litere ganaond * Centenariul al optsprezecelea. Sibiiu, 17 August n Uu călduros ar­icol de fond pu­blică ziariul „ Cronica“ din București in chestia serbatorirei în mod cuvenit a împlinirei centenariului al optspre­zecelea de la aducerea coloniilor ro­mane prin divul împărat Traian în Dacia cucerită de oştile sale, şi prin urmare de la zămislirea naţiei româ­neşti, care trecută prin mii de primej­dii, s’a putut conserva optsprezece vea­curi de-a rendul, asigurându-şi bine vii­­tor­ul pe acestea plaiuri frumoase. Ideia nu e nouă, pentru­ că ea a fost sulevată şi la noi, şi preocupă cer­curile conducătoare ale „ Asociaţiunii pen­tru literatura română şi cultura popo­rului, român“, sngura ndstră institu­­ţi ne­­­hemată se stabilesc şi modalităţile şi programul după care am putea să sărbătorim şi noi acest eveniment în­semnat. Fireşte, fraţii din regat au teren mai larg pentru aranjarea festivităţilor ce se vor afla necesare din prilegiul împlinirei centenariului al optsprezece­lea de la aşezarea strămoşilor noştri pe aceste plaiuri, şi e bine că chestia e pusă din vreme în discuție publică, pen­­tru­ că numai aşa se poate deştepta in­teresul general, se pot trezi conştien-*. țele naționale, pentru ca atunci, când­ va sosi ziua pe care istoricii și învă­­­țaț'i au să o stabileascâ, un neam în l ung se poatá îmbrăca luină de serba-' toare, — serbatoarea românismului. Frații din regat au presă liberă,­­au guvern propriu, au „Academia Ro-' mână“, — tot atâția factori însemnații în viața publică a unui popor, cari si-5 gur își vor da silințe să pregătescă te-, renul pentru aceasta mare serbatoare na-­ țională astfel, ca ea să fie vrednică de memoria strămoşilor noştri, dare nouă mângăere şi totodată fală să ne aducă. Va fi ziua acestei mari sărbători naţionale cel mai potrivit prilej pentru a ne afirma unitatea de neam, toţi cei ce în urma voin­­ţei de sus aparţinem la diferite stăpâniri pământeşti, pentru­­că toţi de la o singură rădăcină ne tragem, adusă din Roma şi aşezată la poalele Carpaţilor, pentru­ ca din ea se crescu falnicul stejar al ne­mului ro­mânesc de astăzi. Nu ne îndoim deci, că pusă din vre­me în discuţie chestia sărbatorirei centenariului al optsprezecelea de la întrarea Imperatului Traian în Dacia cu coloniile romane, — strămoşii no­ştri, — ea va da ca resultat stabilirea unui program croit în stil mare, care esecutat bine la timpul său, numai onoare are să ne facă. Fraţii din regat au do­vedit-o şi cu ocasiunea aranjării festi­vităţilor întru memoria voivodului Şte­fan cel Mare şi Sfânt, că ştiu să-şi facă datorinţa, ca Români şi ca patrioţi, faţă cu figurile cele mari din trecutul nea­mului nostru. Ş -au facut-o faţă cu Ştefan cel Mare, şi-o vor face şi faţă cu divul­g­raian. Un lucru însă ar trebui să nu ’i perdă din vedere, şi noi îi rugăm din vreme, să ţină cont de el. Să se fe­­resce până şi de umbra presupunerii, că sărbătorirea evenimentului din în­trebare ar putea să aibă caracter duş­mănos faţă de alte neamuri, şi în spe­cial faţă de compatrioţii noştri magiari, la adresa cărora găsim chiar și în ar­ticolul din „ Cronica“ mai multe espre­­siuni nepotrivite, cari după părerea noastra n’aveau nici un rost în patrio­ticul şi românescul articol. Sărbătorile noagre naționale avem să le aranjăm pentru a noastra desfătare și mângâere, și n’avem să supărăm cu ele pe nimeni. Că suntem aici, şi că sunt n de opt­sprezece veacuri aici, e meritul nostru, nu al altora Ear’ că suntem aşa cum suntem, e păcatul earăşi numai al no­stru, nu al altora, pentru­ eâ n’am fost în stare să ne ridicăm la stare mai bună. N'avem deci să învinovăţim pe nimeni, şi nu mai ales la zile de săr­­bători­, când bucuriile trebue să le îm­­părţim cu toata lumea, chiar şi cu aceia dintră vecinii noştri, cari ni-au făcut câte­odată şi mici dare trecătoare supă­rări. Credem că confraţii de la „ Cro­nica“ ne înţeleg, pe cari de atâta vreme Rusia le aş­­tepta. Cine ştie! Pe lângă lărgirea drepturilor străinilor, de care vorbesc ziarele ruseşti de câteva zile şi de care adevăratul popor rus nu va avea mult să se bucure, poate că Ţarul va da şi Constituţia, pentru câştigarea căreia s au fi­cut atat de multe jertfe. Dec­­i Dumnezeu acest gând bun. Bucuria Rusiei. In mijlocul tristelor vești cari vin de pe câmpul de răsboiu la Petersburg, o veste imbucuratoare s'a răspândit acum în toate colțurile vastului imperiu rus: Țarevna a născut un băiat. Nicolae II nu avuse pănă acum fericirea de a avea un fiu care să mo­­ștenască coroana și imperială, și acesta a fost în­totdeauna cea mai mare du­rere a sa. Moştenirea tronului Rusiei pănă acum se socotia că va fi luată de unul dintre Marii­ Duci, fraţi ai Ţa­rului. Acum doi ani, când s’a născut ul­tima fiică a Ţarului (Ţarul are patru fice) se spera mult că va fi un băiat, dar’ speranţele au fost înşelate. Pe lângă bucuria personală a Ţa­rului, Rusia Iutrega tresaltă de bucurie pentru naşterea unui Ţarevici. Ecoul celor 301 bubuituri de tun se va repercuta în toate colţurile vastu­lui imperiu şi în toata Europa unde se găsesc r­efugiaţi ruşi, pentru­ că îmbu­nătăţirea sorţii multora atârnă de la venirea pe lume a acestui urmaş al Ţarului Nicolae. Bucuria Rusiei pentru naşterea ţareviciului este mai mare deci chiar şi de­cât a fericitului părinte. La naşterea unui fiu, după vechiul obiceiu, Ţarul iartă pedeapsa la mii şi mii de condamnaţi, mai cu seama la condamnaţi politici. Temniţele se des­chid, deportaţii se întorc la căminul lor, cei refugiaţi în alte ţări au voie să reintre în patrie. In aceasta privinţă bucuria Ţaru­lui va fi împărtăşită şi de Români, căci se ştie că mare este numărul fraţilor basarabeni refugiaţi în ţara româneascá, din causa prigonirilor administraţiei ruseşti. Acum, după ani de zile de exil, ei vor putea să treca nesupăraţi Prutul, să ’şi revadă vatra parinteascá, şi pe pă­rinţii, fraţii şi rudele lor. Multe lacrimi va şterge uirea pe lume a ţarevi­­ciului. Pe lângă acestea, pe lângă cei închişi, deportaţi sau refugiaţi, e tot poporul Rusiei care se bucură, pentru că ei speră acum temeinic că Ţarul se va milostivi să realizeze reformele Fragmente istorice. Despre boerii din ţara Făgăraşului, de Non quis, sed quid. (Urmare). După ce Ana Bornemissa muri în anul 1688, curând îi urmă cu tre­cerea din lumea acesta şi bărbatu­­seu cel debil Mihail Apafi, care muri în Făgăraş la 13 April 1690. După Apafi Mihail I urmă ca principe al Ardealului minoreanul seu fiu Mihail Apafi 11, luat sub protec­­ţiunea şi curatela împăratului Leo­pold I. Leopold I, după bătaia de la Viena 1683 curăţind Ungaria de Turci, întră cu armata sa învinge­­toare şi în Ardeal, unde asigură sta­turilor constituţionale de trei naţiuni privilegiate, a Ungurilor, Secuilor şi Saşilor, şi de patru confesiuni re­­cepte, r. catolică, reformată, luterană şi unitară privilegiile prin diploma, aşa numită Leopoldină din anul 1691, în care însă de Români nu era nici o amintire. Pentru administrarea Ardealului institui un guvern regiu, o Cancelarie aulică, o comandă mi­litară, restitui episcopatul r. catolic, şi puse în lucrare unirea Românilor cu biserica r. catolică, etc. In contra tinerului Apafi II, se rescula pretendentul Emeric Tököly, care sprijinit de Turci întreprinse o invasiune în Ardeal prin pasul Bra­­nului, bătu ostea lui Haiszier la Zer­­nești, se proclamă de Principe al Ardealului la Cristian lângă Sibiiu, dar’ fu din ţară alungat în România prin armele imperiale conduse de marchionul de Baden, şi mult esilat în Nicomedia 1705. Apafi II, în urma păcii din Car­lo­viez din anul 1699 resignă pe lângă o pensiune de 12.000 fi. şi muri la anul 1713, d­ear’ Ardealul mai tre­când şi peste revoltele Kurutziane ale lui Francisc Rakoczy (1705 —1711) — deveni definitiv sub casa austriacă dimpreună cu districtul Făgărașului ca domeniu fiscal De la Mihail Apafi II. încă au rămas câteva diplome confirmato­­riale în boeronatele următorilor: a lui Frâne de L.­Comana dată din Fă­găraş la 1 Februarie 1696, a lui Coste de A.-Comana din Făgăraş 2 April 1696, şi în fine a lui Stanislav de Besimbak dată din Viena 9 Martie 1700, care de la Leopold I, mai multe diplome nobilitare, întră cari însem­năm pe a lui Bojer alias Ilalmăgyi de A.-Comana, din Viena 5 Novembre 1701 cu armale: pe scut ceruleu o corona din care ese un leu pe ju­mătate cu spada în gură, pe a lui Bota din Perșani, din Viena 23 April 1703 cu armale, pe scut ceruleu trei coline cu trei stupi, din cari­es albine, etc. După Leopold I. urmă Iosif I. (1705 — 1711) sub care încetă revolta lui Francisc Rakoczy şi se încheia pacea cu protestanţii pe basa con­­venţiunei de la Sătmar. După Iosif I. veni la cârmă Ca­rol VI. (1711—1740), de la care boerii făgărăşeni au câştigat mai multe di­plome de nobilitate, întră cari în­semnăm aci, pe a lui Balga de Dragoş cu datul din Viena 25 Februarie 1718 având armale: pe scut ceruleu un brachiu ţinând lancea; pe a lui Popa de Voila, din Viena 14 Martie 1718, cu armale: pe scut ceruleu un bra­chiu ţinând cartea în mână; pe a lui Stojka de A.­ Venitze, din Laxen­burg 15 Iunie 1718, cu armale: pe scut ceruleu un umăr ţinând gladiul evaginat, etc. Sub Carol VI.* se in­stitui episcopatul unit din Făgăraş înzestrat cu moşiile Sâmbăta şi Gherla, — denumit fiind de episcop loan Giurgiu Pataki, — sub care se luară pentru uniţi mai multe bise­rici ortodoxe, şi întră aceste şi cea din Făgăraş zidită de principele Brâncovean. La anul 1729 fu denu­mit episcop al Făgăraşului Ioan Ino­­cenţiu Klein, care la anul 1738 schimbă domeniul Sâmbăta şi Gherla cu do­meniul Blajului, unde se mută cu reşedinţa. La anul 1722 se înarticulase sancţiunea pragmatică pentru suc­cesiunea la tron şi a liniei femi­nine, după care urmă Maria Theresia (1740—1780). Sub Maria Theresia se înfiinţă la anul 1762 graniţa mi­litară cu două regimente infanterie, întră cari regimentul I cu ştatul la Orlat, având două batalioane cu câte 6 companii, dintră cari cele prime şase se întindeau de la Orlat pănă la Haţeg, care celelalte şase spre ţara Oltului pănă la Ţînţari, şi a­nume a 7-a comp. la Racoviţa, a 8-a la Viştea, a 9-a la Lissa, a 10-a la Mărgineni, a 11-a la Ohaba şi a 12 a la Ţînţari, având ştabul Bata­lionului II în Recea. Se înfiinţase şi un regiment român de dragoni din mărginaşi, care însă disolvân­­du-se, dragonii grăniţeri se incorpo­rară parte la regimentul pedestraşilor grăniţeri, parte la regimentul de hu­sari grăniţeri din S.-Giorgii-săcueşti, din cari în districtul Făgăraşului ră­mase numai aripa de husari români din Dejani, — pănă ce toata graniţa militară se desfiinţă, — trecând la starea civilă în anul 1851. Dominiul fiscal al Făgăraşului, în cât nu se militarizase, la anul 1764 se înscrise naţiunii săseşti pe 99 de ani pentru suma de 200.000 fi. — care pe lângă reintoarcerea acestei sume fu rescumperat de fisc la anul 1863 — Sub Maria Theresia se re­gulară administraţiunea politică şi judecătorască, contribuţiunile pu­blice, şi serviciile urbariale ale clă­­caşilor, cum şi afacerile monta­­nistice; — apoi ridică Ardealul la mare Principat. Maria Theresia concedtend ne­uniţilor din Ardeal să aibă Episcop ortodox, la anul 1762 denumi pe episcopul de la Buda Dionisie Nova­­covici, şi la anul 1770 pe Sofronie

Next