Telegraful Roman, 1904 (Anul 52, nr. 1-141)
1904-12-04 / nr. 132
Ar. 132 Sibi n, Sâmbătă 4/17 Decembre . 1904 Anui LII TELEGRAFUL ROMAS, Apare Marţia, Joia şi Sâmbăta, ABONAMENTUL Santin Sîbile pe an 14 C., 6 luni 7 C., S In ii 8 C. N U ‘ ■intru msnaroble pe an 1.6 C., 6 luni 8 C., 3 luni 4 C. felurin străinătate pe an 24 C., S luni 12 3 luni 6 C. Pentru abonamente şi inserţia»la ie «stress la AtietsistratiaBsa dasfratel arahid la eaaaasibiiu, limia Măcelarilor 45 Corespondenţele sunt a se adresa la Radaatlassa „Telegrafii« Rean»“, strada Măcelarilor Nr. 34. Epistolele nefrancate «e ref««' . Articolii nepublicaţi nu se înapoiază. IMiSRTSUNlLEi Paatrn «data 14 01., — da don« ari 34 fll., — da trai sr 8® iii. rSodul cu litere gmmoad Din parlament. Sibîiu, 16 Decembre n. SSlbătăciile de Marţi nu s’au mai repeţit în dieta ţârii. Mercuri la orele 10 dieta a putut fi redtschisă. Vre-o câţiva scrintiţi la minte din oposiţia unită ţineau ocupat scaunul presidial şi Mercuri înainte de deschiderea şedinţei, sub pretext, că nu lasă se presideze Perczel, presidentul camerei, care a făcut lovitura din 18 Novembre, dar’ după ce li s’a spus că nu Perczel va deschide şedinţa, ci un vice-president, au curăţit locul şi s’au aşezat pe scaunele lor. Membrii guvernului au intrat la 10 ore în sală şi s’au aşezat în prima bancă din dreapta, după ce hotelurile lor au fost sfârâcinate în ziua premergătoare. La masa presidială (masă improvisată, cu un scaun de rând) apare vice-presidentul Jakabffy, care deschide şedinţa. Oposiţia se purtă liniştit. Ministrul-president Tisza predă presidentului rescriptul preaînalt referitor la deschiderea nouei sesiuni parlamentare, care presidentul dispune să fie cetit. Oposiţia îl ascultă în linişte. Presidentul stabileşte apoi ordinea de zi pentru şedinţa următoare, — în care se va face alegerea vice-preşidenţilor şi a celorlalţi membri din biroul dietei, — între aprobările dietei întregi, va să zică şi a opoziţiei. Se ceteşte în urmă procesul verbal al şedinţei şi se autentică fără observare, şi cu aceasta şedinţa e terminată. Deputaţii oposiţionali părăsesc în linişte sala de şedinţe, pocăiţi, probabil, şi ruşinaţi în internul lor de actele de selbaticie săvârşite în ziua premergătoare. * Gardiştii cari au fost bătuţi sunt afară de orice primejdie. Mai rău a fost bătut Farkas, comisariul diete, care a căzut ameţit la pământ în urma loviturilor primite, dar şi el e afară de pericol. Guvernul a predat afacerea judecătoriei penale, care a început numaidecât cercetarea. Judele de instrucţe şi poliţia a stat Marţi seara pănă târziu în sala de şedinţa a dietei, luând reproduceri fotografice despre devastările tăcute şi precizând bine făptuirile bravuroşilor deputaţi din oposiţie. Daunele causate au fost preţuite din partea esperţilor la suma de 6000 cor. Generoasa oposiţie unită a trimis scrisoare cuestorului dietei, rugându-l în ea să ’i comunice paguba făcută în lupta da „legitimă apărare“, pentru că vrea să o platescă. Curioasa luptă de legitimă apărare, în contra servitorilor cari n’au atacat pe nimeni, și nici măcar nu s’au apărat, și apoi în contra tribunei prezidentului și contra fotelurilor ministeriale!... * Care poate să fie causa, că leii sălbatici din ziua premergătoare au fost de data aceasta atât de blâtuji, în cât nici un răcnet n’au slobozit din pepturile lor indignate? Două pot să fie motivele: frica de procesul ce li s’a intentat din partea guvernului pentru scârbosa purtare manifestată Marţi, şi frica şi mai mare, că guvernul va disolvă dieta, după cum spusese ministrul-president Tisza în conferenţa de Marţi a partidului guvernamental, că are de gând să facă, dacă pacea nu va putea fi restabilită în dietă. Şi după bravuroasele prestaţiuni săvârşite Marţi în dietă, membrii oposiţiei unite cu greu s’ar pute prezenta cu sorţi de isbândă în faţa alegătorilor cinstiţi, fie din orice cerc electoral. Văd şi înţeleg deci inşişi scandalagiii din dietă, că au făcut un lucru prost Marţi, care nu strică guvernului, pentru că guvernului numai spre folos poate să-i fie, dar’ li-a stricat lor, colosal de mult. * Procesul a fost intentat făptuitorilor vandalismului din dietă pe basa §n ilor 152 și 155 din codul penal, cari vorbesc despre pedepsirea revoltei, și sună astfel: §. 152. Aglomeraţia făcută în scopul ca: 1. parlamentul ţării, o cameră ori o comisiune a ei; 2. delegaţiunile esmise pentru tranşarea chestiilor comune, ori vre-o subcomisiune a acestora ; d. guvernul ungar, să fie împedecat cu forţa, ori prin ameninţare; primejdia sa în libera eserciare a funcţiunei sale, în luarea hotărîrilor ori a disposiţiunilor, sau să fie constrîns a abandona ceva, constitue crima revoltei şi se pedepseşte cu temniţă, de stat de la zece pănă, la cincisprezece ani. § 155. Dacă grupul revoltaţilor comite acte de hoţie, incendiare, sau acte de forţă în contra persoanelor singulari, şi nu e stabilită o pedeapsa şi mai mare, pedeapsa e pentru conducători şi iniţiatori temniţă de la zece pănă la cinsprezece ani, pentru ceilalţi temniţă pănă la cinci ani. Au deci motiv voinicoşii, cari au bătut în dietă oameni cărora le era aspru interzis să se apere, că legea va pute fi aplicată cu toata asprimea în contra lor, cum credem că se va şi aplica. Şi astfel vom ajunge să vedem aplicaţi paragrafii citaţi din codul penal în contra celor ce i-au votat la timpul său, în scopul, ca să poata fi aplicaţi cu totă asprimea în contra naţionalităţilor nemagiare. Şedinţa de eri, joi, n’a mai decurs sau neted ca cea de Mercuri. Nu tu nu s’a lucrat in ea nimic. S’a făcut numai vorbă pe tema ilegalităţii condusului din 18 Novembre, referitor la modificarea regulamentului de casă. A vorbit întâiu contele Andrássy Gyula, disident eşit din partidul guvernamental, care a declarat, că nu recunoşte de valid conclusul şi nu i se supune. I-a secundat apoi Kossuth şi contele Apponyi, şi când li-a răspuns ministrulpresident Tisza, că conclusul trebue să fie recunoscut de valid, pentru că legea trebue să stee deasupra tuturor, s’a născut tumult şi gălăgie asurzitoare. Şedinţa a trebuit să fie suspendată mai de multe ori. A fost şi o votare, în chestia deputatului Lengyel, cel mai guraliv în şedinţa aceasta, care pentru făptuirile sale va fi supus judecăţii comisiunii de imunitate, şi cu ocasiunea aceasta au votat cu guvernul 242 deputați, cu opoziția 164. Va să zică guvernul dispune de majoritate puternică. Ședința s’a încheiat la orele 2 d. a. (a fost deschisă la orele 10) fără alt incident mai remarcabil. Ce va urma astăzi, vom vedea. FOIŞORĂ Copiii cei orbi. — Traducere. — De Leonil. Odată un profesor bătrân, care în tinereţa ea a funcţionat în un institut de orbi, a vorbit şcolarilor sei următorele: —Voi când ziceţi despre cineva „e orb“, ziceţi tot aşa ca şi când aţi zice, că e sărac, bolnav sau ştiu eu cum. Dar’ înțelegeţi voi bine, ce resemneaza aceasta vorbă? Gândiţi-vă numai puţin ! A fi orb, a nu vedea nimic. A nu putu deosebi ziua de coapte, a nu vedea nici ceriul nici caarele, nici chiar părinţii proprii, nimic din ceea ce e în jurul nostru, de ceeaee simțim. A fi cufundat într’o întunecime vecinică, ca îngropat în fundul pământului. Cercaţi a închide ochii numai la un moment şi închipuiţi-vă, că astfel trebue să rămâneţi pănă la sfârşitul vieţii voastre! Nu e aşa, că îndată simţiţi un fel de durere, un fel de spaimă, şi credeţi că a rămâne astfel ar fi imposibil; că aţi muri,e vine să strigaţi?! Şi totuşi, dogii mei, dacă cineva pentru prima dată ar întră în un institut de orbi şi cu deosebire dacă i ar vedea pe aceştia în decursul pauselor, când cântă, vorbesc, râd şi umblă cu paşi sprinteni încoace şi încolo, niciodată n’ar putea crede că sunt atât de nefericiți precum într’adevăr sunt! Trebue să-i observe bine omul! Sunt, ce e drept, totre ei tineri de 16—18 ani, tari şi veseli, cari se pare că pot suporta orbirea cu oare-care uşurință, am putea z’ce cu oare-care bărbăţie; dar’ după espresiunea aspră a feţelor iar de altmintrelea frumoase sa pite vede, că mult au suferit pănă s’au dedat cu acésta nefericire. Sunt alţi apoi, a căror faţă plăpândă, arată cea mai mare abnegaţiune în suportarea nefericirilor. Dar’ ne putem închipui, că şi aceştia, sărmanii, câte-odată în ascuns varsă lacrimi! Şi trebue să ştiţi, iubiţii mei, că unii dintre aceşti nenorociţi astfel s’au născut; au întrat deci în lume ca într’un mormânt, şi nu ştiu cum e faţa omenescă, car’ alţii şi-au perdut lumina ochilor după ce au suferit operaţiuni dureroase, adevărat martiragiu! Dar’ închipuiţi-vă cât au trebuit şi cât trebue se sufere şi acum bieţii, când se gândesc la deosebirea mare ce este intre ei şi întră cai ce véd, şi când se întrabă pentru ce acâstă deosebire, când n’eu comis nici un păcat ? Dacă eu, care am fost intre ei, me gândesc la clasa mea, la acei phi închişi pe vecie, la acele pupile fără privire şi fără viaţă, şi apoi vă privesc pe voi, ţin de imposibil, ca voi toţi să nu fiţi fericiţi ! Şi numărul acestor nefericiţi nu e mic. Numai în ţara nostra avut mai mulţi de 20 de mii, înţelegeţi ? Mai mult de 20 de mii sunt de aceia, cari nu văd lumina soarelui. O armată întregă, care dacă ar defila pe sub ferestrile noastre, defilarea ei ar ţina cel puţin 3 ore. E drept însă, că la ei sensul vederii este suplinit prin alte sensuri, cari le sunt mai desvoltate de cât la oamenii cari ved. Dar’ ei pe aceste le şi esercită mai mult. Dimindţă în sala de culcare, îndată ce se dejteptă se întreba: ce fel de vreme e? Și cel ce se îmbracă mai întâiu îndată ese pe coridor, mişcă mâna prin aer, și dacă simte căldura soarelui, alerga în odaie cu vestea, că afară e vreme frumoasa. Dacă aud glasul unui om, pot să și închiue făptura lui. Noi judecau internul unui om după ochi, ei după glas. (Va urma). Fragmente istorice. Despre boerii dinara Făgăraşului. De Non quis, sed quid. (Urmare). La anul 1498 regele Vladislau zălogeşte castrul Terch, ce ’i ţineau voivozii Ardealului, Braşovenilor pentru 1000 fl. apoi încă 2000 fl. = 3000 fl. Tot regele Vladislau la anul 1500 escinde din comitatul Albei si incorporeaza la Brasov Castrum Terch cu satele: Pwrcaretz, Zaizon, Tatrankfalva, Hosszufalu, Zent-Mihalyfalva, Tyrkes, Bathfalva, Kruczpok, Apaczya ad castrum Therch, Sárkány, Mikefalva et Újfalu ad civitatem Brassoviensem, nec non Csemest et Ihokna ad ecclesiam parochialem B. M. Virginis. — Tot în anul 1500 Vladislau scuteşte pe Braşoveni în folosinţa taxelor de sare la, Feldioara, ce aparţineau la Castrum Iherch, şi în stăpânirea ţiganilor de la Iherch. Regele Vladislau la anul 1508 ridică suma zălogirei la 5000 fl., apoi in anul 1513 la 6300 fl., care la anul 1515 ordoneza suprimarea resistinţei coloniilor din satele aparţinetbre de castrul Thewrch, cari nu voiau a se supune Saşilor, şi demândau lui Beldi din Budila se restitue Saşilor porcii opriţi din pădurile Buzăului. loan Zápolya la anul 1531 dărueşte Braşovenilor satele Şercaia şi Pârâul, car’ G. Báthori (1608) mai adaugă şi satele Perşani şi Holbach, pănă ce G. Bethlen în schimb pentru toate aceste sate, ce se incorporăză la Făgăraş, cedază Braşovenilor domeniul Branului la anul 1625. In După ani sunt în stare a-şi reaminti o melodie, ba şi o intonaţiune mai deosebită. Ei observă, dacă în o odaie sunt mai mulţi oameni, chiar şi atunci când numai unul vorbeşte, care ceialalţi stau nemişcaţi. Ei cu uşurinţă pot observa dacă o lingură e curată, ori mai puţin curată ? Fetele sunt în stare a deosebi bumbacul colorat de cel necolorat. Mergând pe stradă sunt în stare a deosebi boitele după miros. Ei mirosa şi acolo, unde noi nu simţim nimic. Afară de acesta alerga cu rota, joică la popice, sar cu funia, fac case de patră, culeg viorele, ca şi când le-ar vedea, împletesc cârfe din paie pistriţe, şi încă repede şi bine, atât de bine le este desvoltat pipăitul. Pipăitul e vederea lor. Cea mai mare plăcere a lor e a pipăi şi din pipăire a afla forma obiectului. E interesant a-i vedea într’un muzeu industrial, unde pot pipăi ce voiesc. Cu câtă plăcere pipăesc figurile geometrice, modelele de casă, uneltele le întorc, le trag prin mâni, ca să stabilească cum sunt. Și ei zic, că văd.