Telegraful Roman, 1905 (Anul 53, nr. 1-140)

1905-12-08 / nr. 131

Nr. 131 Sibiiul Joi 8/21 Decembre 1905 Anul LIII ABONAMENTUL. Pentru Sibiiu pe an 14 C., 6 luni 7 C., 3 luni 3 C. 50 fii. Pentru monarhie pe an 16 C., 6 luni 8 C., 3 luni 4 C. Pentru străinătate pe an 24 C., 6 luni 12 C., 3 luni 6 C. Apare Marţia, Joia şi Sâmbăta. Abonamentele şi inserţiunile să se adreseze Administraţiei tipografiei arhidiecesane, Sibiiu, str. măcelarilor 45. Corespondenţele să se adreseze Redacţiei „Telegrafului Român“, strada măcelarilor nr. 34. Epistole nefrancate se refusă. Articoli nepublicaţi nu se înapoiază. INSERŢIUNILE. Pentru odată 14 fii., — de două­ ori 24 fii., — de trei­ ori 30 fii rândul cu litere garmond. Corona nu cedheză. Sibiiu, 20 Decembre n. Spuneam în numărul trecut, că a fost primit în audienţă la Viena şi fo­stul ministru de finanţe Lukács László, şi că Maiestatea Sa­­ ar­­fi încredinţat să continue cu tratările de pace, ca în­sărcinat din partea Coroanei cu misiu­nea aceasta. Ştirea, aşa dată, nu corespundea adevărului, pentru­ că Maiestatea Sa na dat fostului ministru de finanţe Lukács László absolut nici o însărcinare s£ facă pe mijlocitoriul păcii între Coroană şi coaliţie, nici înainte de audienţă, nici după audienţă. Şi tocmai în fap­tul acesta residă tragicul pentru coa­liţie şi pentru şefii ei. Domnul Lu­kács adecă a început tratările cu frun­taşii din coaliţie pe propria sa răspun­dere şi socoteala, şi după­ cum se spunea, nu fără succes. Domnii din coaliţie au lăsat mult, foarte mult din pretensiunile lor naţionale, şi s’au mulţămit cu foarte puţin, aproape cu nimica, cu mutarea unui ministeriu comun (probabil cel minimul pe care 1 schiţarăm mai sus,— şi n’a spus cu nici un cuvent, că pri­meşte ofertul coaliţiei, între alte îm­prejurări destul de acceptabil, care dl Lukács a eşit de la audienţă tot aşa de plouat, cum au eşit în 23 Septem­­bre n. cei cinci şefi ai coaliţiei, când Corona le-a dictat programul pe basa căruia pot să vină la putere. Să lăsăm însă să ne spună un organ al coaliţiei, „Budapesti Hírlap”, că dl Lukács ce a isprăvit la Viena? „Lukács preste tot na adus ni­mic de la Viena, decât numai faptul gol, dar’ şi acesta învălit în mantaua secretului, că Maiestatea Sa l’a pri­mit în audienţă şi i’a ascultat păre­rile. Dar’ nici încurajare, nici îndem­nare, nici împuternicire, nici îndru­mare, fie de ori­ce natură, nu a adus cu sine din odaia de lucru a Maie­stăţii Sale. Ragele a ascultat pe Lu­kács, şi tfia spus nimic. După ce Lu­kács a fost gata cu espunerile sale, a fost terminată şi audienţa. Regele n’a spus, nici că e bine, nici că e rău. N’a spus absolut nimic a1,1. ..... Si T­jiil­a.rva st. nlpnaf r]» lo Moi’o-I meze o majoritate parlamentară, care poate accepta programul Coroanei. Alt mod de eşire din încurcătură pentru coa­­ţie nu esistă! Prorogarea dietei. Eri, 19 Decem­bre n. dieta a fost de nou prorogată, pănă la 1 Martie 1906. Opoziţia coalisată a ri­dicat iarăşi protest în contra prorogării. Protestul l-a motivat şi presentat contele Apponyi. Partidul liberal s’a alăturat la protest, vorbind în chestie contele Tisza István. Numai trei deputaţi magiari n’au fost pentru protest, şi apoi deputaţii na­ţionalişti. Saşii au votat cu — coaliţia. Guvernul nu s’a presentat la şedinţă. So­cialiştii nu au făcut demonstraţie. gume şiecibkmdtr ci* ins;, re in 8 i'ea şefilor din coaliţie a ?o meze e t*ai i­aiuloDgureacu o8 Ci,it dea în cercurile, di o coa ţie, că pitsoui acei»ta va fi acceptat i ... i.gpflr ; mân ne dit. jartea Coreoi SI Diai DtîU'u c.oaîiției așteptau din ce. în ceas telegramă de la \ »eiIfi, SUCt De aci urmeazâ, că nri cât depu­Vuvftt­l îi» tvtul** nn. Ibf n I» ptAlchlj L-a tgtt fci& «e țin se cc.râ coaliția ■ ■ L Cord. h.pe in­­e siringa mâna cu căldura pentru „jert­tru a putea lega pace cu ea, pace voViilS oa rSmânS nini oo V»1q ono­­ele aduse“, renunțând la drepturile ■m Q+.ă lor naționale, numai pentri a p*ee$ se iBăuifces. țtînî % ii-Tif se iwifiwescJt mt Z. poala fi restabilită între Co­țiune“.h ♦ a j. tri î f: o j' q ^ « e­■e. Și ce se vezi ? Corul ui a png și iDUnJâi ^UtFiUl al absolut nici un preţ pe Cororej pote ca'U puterea în iâ­ce i­ le-a făcut fostul mi im de fi­ona nanţe Lukács László, că mrio, goth­mi primeşte. Venim dosei de re la Jiţ'a e gata se renunţe la ete­nsionile vorbele pe cari mai oată, naţionale cu privire la Iii ^ iaia îq sunaţi? îa eere j. ajum. coliția de comandă în armată, ar face mai bine/ d%v*.& ea­­dtigmi ar primescu formarea unui c: net" &DaT«i se se făcu sieger' ti’oue. /i­ar parlamentar, dacă Coroana îi acordă căuta, ca la nouele alegeri se sefor­ată de vcrit K, mc: oc oamenikr de perfect?. ș: fostul naniatru di r.owiA I f* HiBJ €Spre m ci rea crecei Lim e T ri FOISORA­ Păgi tanciu. (II) Pe basa sf. st ii celei mai vechi, voesc a cum a fost monoteismul, şi ul, reli­­­giunea primitivă. L­­ă din­tră om şi un singur e vede dej ■ 16 primele ei Dzeu bir ’ntă prima păi desti­nat ei şi a urc uvin­teli 'steţi şi vă îpleţi păr i-’l supuneţ dom­niţi -iţii mărei ş ■3 ce­riul i anii îişcă pe u lisi t suşi Dze tate iţea lui ta di ţaţă în c se nt Un sing mijlo lui Ada să nu po­mul r•­sului. Cai iui sing jertfi ul­ţării Omenimea însă din ce în ce a de­căzut astfel, în cât pe timpul lui Noe nu­mai el a aflat „char înaintea lui Iehova*, cu blândeţă şi religiositatea sa. „Noe era om drept şi perfect întră contimporanii săi, şi după Dzeu umbla Noe“ (c. VI, v. 9). Din întrega scriptură nu vedem alt­ceva de cât legătura dintră om şi un singur Dzeu pe deoparte, care pe de altă parte a­­dorarea acestui singur Dzeu de cătră acela. Insă dacă din aceasta legătură reci­procă nu reese altceva, de­cât că religiunea primitivă revelată a fost monoteismul, ce poate fi politeismul ? Aceasta întrebare tre­­bue să ne intereseze cu atât mai vârtos, că partea cea mai mare a omenirei și as­tăzi este politei­stă. Astfel ar urma, că min­ciuna, cum zic unii că e politeismul, ar avea mai mare sau cel puţin tot atâta putere asupra spiritelor, ca şi adevărul, ceea­ ce nu stă, dat fiind­ că spiritul omului este creat pentru aflarea şi cunoşterea adevă­rului şi chiar el este o scântee din spiri­tul divin, care insuşi este adevăr şi drep­tate, şi astfel nu poate adera minciunei. Din împrejurarea, că păgânismul are milioane de aderenţi, conchidem că el nu poate conţinea minciuni scornite din par­int­­ea unora cu intenţiune, ci trebue să aibă de basă adevăruri revelate, trebue să stee în legătură cu revelaţiunea divină, care deşi e cam obscură, totuşi are putere de-a înlănţui spiritele. Este de altfel chiar o naivitate afir­marea, că religiunea ar pute fi inventată din causa, că ori­cărei minciuni îi serveşte de basă un adevăr, respective minciuna nu e altceva de cât v Acesta este deci , non pentru muncii fost religiunea pri­sabilă pentru ca­­ şi astfel să dee­ât cum nu pote esist esistă nici religi fantasiei. Sunt îns­uni decăzute, în c s’au schimonosit nu le mai cunoşti dovedi, că într’ad credinţa diferitele cu revelaţia divi esemple. Este superfic amintesc, că în a Grecilor Iupite întră ceialalţi zei, precum Dzeu-Iehova întră îngeri. Acela, precum şi acesta este domn absolut cu o putere nemărgi­nită. Prima omonime şi la aceste două popoare, respective în miturile lor ni­ se presintă cu o viaţă fericită, fără bele, fără gânduri, fără bătrâneţe şi fără morte. Iată cum descrie Ovidiu viaţa acestei fericite generaţiuni: (Ovid T. 3, vezi: Dr. N. Preda: „Mitologia Grecilor şi Romanilor“): „Aurea prima sata est aetas, quae vindice nullo, Sponte sua, sine lege, fidem, rectunque colebat Poena metusque aberant; nee verba minacia fixo, Aere legebautur ; vec supplex turba timebat Indicis ora sui, sed erant sine judice tuti ..............................................•••••**« Flumina jam lactis, iam flumina nectaris ibant“ Ou alte cuvinte, erau ca Adam și Eva în raiu, fericiţi fâră să aibă vre-o temere, fără să aibă legi, afară de con­ştiinţa lor, la a cărei glas urmăreau numai ce era bine. (Va urma. Despotismul tot aşa zace în firea omu­lui, ca şi egoismul. Sunt însuşiri nedespăr­ţite de om a­devărului, sine qua precum a indispen­­falsificată ului. Pre­­salută, nu ît pur al de religi­­revelate ât aproape să putem respective­­ legătură a câteva căi totuşi nanilor și ut un rol ------- I Ii­gea electorală. Ministrul de interne a publicat ori proiectul seu de lege despre reformele electorale. Se acordă drept de alegere fie­cărui cetăţan de stat, care a împlinit anul al 24-lea al etăţii şi ştie ceti şi scrie în limba sa. Cei trecuţi deja în listele electorale, rămân alegători pentru mai departe, pe zece ani de la pro­mulgarea legii, fără privire la aceea, dacă navea rauuiojoftire­a comitatului Făgăraş, DUIr t­ ro$un­­ 3r0a membrului Dr. Senthrn s’a de- SSl'văpen­fcr'a ut asta va traduce pcesii­e lui clarat eri. Marţi, vamnira pentru votul uni­ ,V OjZb vărsai, secret, m » v»strict, ast*. Dr Senuha« ::06 ti. «acei Nemţi, a căror uns dintră cele a ajdu­cat apei aspra guvernul, pentru or­donan­ţeîe iin Lak* în­ oit08ti H­ÎD'vSţâ* faţă d­e Români, in urma scorniturilor marşave despre mişcarue lor revoluţionare. Cronică bucureşteană. Bucureşti, 17 Decembre n. Poetul Goga e de câteva săptămâni Incoace oaspetele Bucureştilor. Pentru el zilele petrecute aici vor fi fără îndoială cea mai frumosă parte a vieţii sale, dar’ şi pentru istoria literaturii noastre ele vor fi de o în­semnătate nu mai puţin preţiosă. Nici o­­dată n’a avut vr’un scriitor român o in­trare atât de strălucită în încăperile olim­pice ale Parnasului, şi nici odată nu s’a 1 d in limba germană pentru a ie pute .tartae calităţi de astăzi e ţi aceea, c.e, mai „statornici în chitea­ de lege şi ţară, şi ’s» focul credinţe, statornici“, şi cari pe on cine vine să aducă jertfele lau­dei la altariul acestui simţământ, îl ştiu preţui din destul. Cetitorii acestui ziar nu vor mai a­­ştepta nici un comentar, ci vor înţelege singuri importanţa acestei înalte distincţii şi consideraţii, de care s’a făcut vrednic un ardelean de al nostru, care ne-a făcut în acelaş timp şi nouă o mare cinste. La trei zile după acâstă audienţă la Regina, „feciorul lui Iosif preotul“ din Ră­şinari, cedând stăruinţelor continue ale da­melor din cea mai înaltă clasă a societă­ţii bucureştene, a ţinut o conferenţă la mai ivit caşul, ca un scriitor să cucerască de­odată cu atâta repeziciune şi lumea scrii­torilor şi a cetitorilor, cum s’a întâmplat cu Goga. Dacă ar voi să scrie cineva a­­mănunte din petrecerea lui Goga la Bu­curești, ar pute scrie sute de pagini, din cari s’ar puta pe deplin convinge, că vor­bele de mai sus, nu numai că nu sunt exa­­gerări, dar’ nici nu spun măcar atât, cât ar trebui să spună. Dar’ nu acesta mi-e scopul. Prin acestă cronică voesc să rele­­vez numai un singur moment din lanţul acelor multe şi frumoase, anume audienţa, pe care a avut-o Goga Marţi în 29 No­vembre v. la M. Sa Regina României. M. Sa, care e şi o scriitoare mare, cunoscută sub numele de Carmen Sylva, a cetit cu mare bucurie noua solie venită din Ardeal, s’a bucurat cu o bucurie sinceră şi a ţinut să ’l potă vedea pe noul proroc şi în per­­sonă, să vorbescă cu el şi să ’i păstreze amintirea, de aceea l’a invitat la palat. Cu sfiala­’i îndeobşte cunoscută şi cu acea blândeţă, ce -i şade atât de bine, Goga s’a conformat dorinței Reginei şi s’a presen­­tat la Palat Marți soara la 6 ore. Audiența a durat s/4 de oră, în cursul căreia Maie­rit.Afi S» a nnsf. forte veselfi, da nrma cnno­pOYestesdl- Înmii i&l&a I*? str&ma&ilui Ar­­­ea ’. *

Next