Telegraful Român, 1927 (Anul 75, nr. 1-95)
1927-01-01 / nr. 1-2
I Anul LXXV *—~~ Sibiu, 1 Ianuarie 1927 Nr. 1—2 Abonamentul: Un an 500 Lei. — Șase luni 250 Lei. — Trei luni 130 Lei. — Pentru străinătate un an 900 Lei. Pentru America 4 Dolari. . — Ziarul apare Marția și Vinerea ----Pretul Insertiunilor: un șir petit 6 Lei pentru odată, dacă se publică de mai multe ori se dă rabatul cuvenit. Abonamentele $1 aserțiunile =să se adreseze Administației ziarului „Telegraful Român”, Sibiu, Strada Mitropoliei Nr. 45. -----Corespondențele să se adreseze Redacției „Telegraful Român”, Strada Mitropoliei Nr. 45. — Scrisori nefrancate se refuzâ — Articole nepublicate nu se înapoiază 1927 «Să stăpânim durerea, care pe om supune». Și, cercetându-ne propriile adâncimi, să cumpănim bunurile, cu cari intrăm în noul an. Sânt ele produsul vredniciei și râvnei noastre de progres, sau sânt brianții pe cari alții, caii s’au dus dintre noi, ni i-au lăsat spre păstrare și adăogire? Avem o țară, pe care ne-au lăsat-o, scut și ocrotire libertate, alții. Avem o cultură, abia mijindă, pe care ne-a înjghebat o truda atâtor mucenici. Am avut o credință, care a fost izvorul de nădejde al strămoșilor. Azi abia ne mai aducem aminte de ea. Ce este al nostru? Căci noul sol al veșniciei, care pentru trei sute șaizeci și cinci de zile, vine martor al bucuriei ca și al durerei, al strădaniei, ca și al nepăsărei, vrea să știe acest lucru. El nu este tânărul frumos din basme, care ne așteaptă, să așeze cu mână de frate cununi de lauri pe frunțile noastre. Și ne înșelăm, când credem că îl mulțumim cu o cupă de vin și cu strigătul entuziast, pe care-l ridicăm în onoarea lui, când ceasornicul, la miezul nopții, bate a douăsprezecea lovitură. Salve ție!... Dar noul an nu ne vine tovarăș de petreceri. Nici nu vine să tindă vălul uitărei pe nepăsarea trecutului, netezind cărarea spre indolența viitorului. Sfinx cu ochi de judecător neîndurat, el ne întreabă cu ce am însemnat existența noastră în anul ce s’a dus, ca să putem pretinde răsplata de la el, care acuma vine? Ce am făcut cu talanții pe care ni i-au lăsat înaintașii? Ce am făcut ca să creștem prestigiul țărei noastre? In ce chip am obosit, ca libertatea întronată de ei sa-și poată revărsa tot harul luminei? Care năzuință spre întruparea armoniei s’a tradus in faptă prin sprijinul nostru ? Ce dureri s’au alinat prin jertfa noastră? Dacă mărturisirea fără de rezerve a geșalelor este începutul îndreptărei, să avem curajul și să recunoaștem că nu ne-am arătat prin nimica vrednici de realizarea celui mai îndrăzneț dintre visurile ce s’au visat pe pământ. Am fost căzuți. Bunătatea cerească ne a ridicat, unde aspirațiile noastre nu cutezau să se avânte. Și, odată ajunși sus, ne am arătat răi, neminostiți cu suferința, neingăduitori cu de aproapele, cruzi cu cei slabi, lași in fața celor ziși puternici, disprețuitori ai izvoarelor cari au adăpat viața trecutului, nevrednici de cei cărora le-am luat locul. Ei și-au pus în cumpănă viața și au înfruntat moartea în mii de feluri, ca să vadă pentru noi triumful dreptaței. Noi nu riscăm o infamă situațe de dragul de a vedea strălucind advarul. Noi, spre a nu ne deranja din confotul nostru, menajăm susceptibilități anormale, și cu ipocrizia fariseului ne descoperim înaintea mutrelor, pe cari le disprețuim. Noi am r dcat secătura netrebnică până la apoteoză și lui burtă verde i-am creat cult special. Ce găsește la noi anul rupt din veșnicie spre a veghia asupra pulsațiilor vieței noastre? O banală alternare de noapte și zi, de foame și saturație, de instincte și izbucniri animalice, cari toate la un loc formează pentru noi viața. Domnule recent îmbogăți, nu te gândi la alții. De ata este vorba. Ți-ai spart simițik și mai mare ți le-ai zidit. Dar ce năzuință frumoasă a primit prin dumneata întrupare? O, în îngustimea orizontului ce ți l-ai creat, te crezi cineva? Și nu ești decât o pată pe ceea ce eroii trecutului au înțeles a fi viață. Nu. Anul acesta, ca și cei cari s’au dus și ca și cei ce vor veni nu se ilustrează în fața eternităței decât prin eroi, cari, deslegându se din lanțurile humei, au știut să-și închine viața unui ideal. La mulți ani! Dar materia este așa de neputincioasă în fața târnăcopului vremei!... Mulți ani numai spiritul încălzit de dragostea luminei și de alinarea durerei poate săi întâmple. S’a cufundat de mult în uitare bogatul nemilostiv, ale cărui comori ascunse, se găsește din întâmplare, după sute de ani, săpătorul, fără să se aștepte. Ci umilul cerșetor Lumănărică trăește și sfidează anii prin duhul care i-a încălzit haina de lut a existenței lui mizerabile pe pământ. Trăiește prin eroismul lui. Voi, cari ați dat vieței nouă forțe în copiii voștri nevinovați, voi cari sunteți chemați a’ndruma tinerele odrasle spre viața cea adevărată, modelați aceste suflete, ca din fiecare să se ridice un erou. Veți da patriei un braț puternic spre apărare și umanităței o nouă stea în întunerecul, în care se sbate. Anul martor acestei nobile năzuințe va fi adevăratul «An nou fericit». O, de ar fi 1927 anul reculegerei sufletești a acestui neam românesc! Noi îl vom binecuvânta. Și vom binecuvânta truda sfântă a eroilor cari vor îndruma viața noastră spre această reculegere. Anul nou cu avânturi nouă! . V. Sorinn. Alte pastorale de Crăciun, cu frumoase cuvinte și părintești îndemnuri am mai primit dela PP. SS. Lor: Episcopul Iosif al eparhiei Caransebeșului, Episcopul Gherontie al eparhei Constanței, Episcopul Lucian al eparhiei Romanului. 2 ori. Nașterea Domnului Sfintele sărbători ale Nașterii Domnului au fost prăznuite și anu! acesta in centrul mitropoliei noastre cu deosebită solemnitate. In ziua primă a oferit sfânta liturgie in catedrală I. P. S. Sa Mtropolitul nostru Nicolae cu mare asistență. In decursul slujbei I. P. S. Sa a hirotonit lotru diacon pe absolventul Academiei noastre teologice Inocrnțiu Tieța. Răspunsurile liturgice le-a dat corul mixt al catedralei condus de prof. T. Popovici, finea sfintei liturgii I. P. S. Sa Mtropolitul a rostit una din cele mai frumoase cuvântări. A început cuvântarea cu cuvintele dela Ioan 1, 27 *fn mijlocul vostru stă Acela, pe care nu l cunoașteți», arătând, că deși efirturaii și fariseii aveau prorociile despre sosirea Mesiei — la sosirea lui — nu l-a cunoscut. In cuvinte Înălțătoare descrie locul nașterii Mântuitorului peștera, unde a luat ființă cea mai minunatâ făgăduință dată de cer omenimei. In partea a doua a cuvântării a descris personalitatea Mântuitorului, care prin nașterea sa a despicat istoria omenimei in două, rămânând El centru — întemeind împărăția sa pentru vecinicie, î n care se înrolează tot mai mulți ostași și apostoli, arătând că împărăția întemeiată de Mântuitoriul e fără de hotară, fără de sfârșit, împărăția dreptății, a binelui, împărăția in care e stăpână voința atotsfântă a lui Dumnezeu. Scoate la iveală însemnătatea cel nwe a sfintei Scripturi. Cuvântul cel scris al lui Dumnezeu, care pentru suflet e aceea ce este apa pentru pește și arată cum s'a îndeplinit dealungul veacurilor opera de înaintare culturală, de adevărat progres bazat pe cuvântul neînșelător al evangelic!... A arătat ce înseamnă și ce este Mântuitorul Hristos pentru fiecare din noi. El bate astăzi și nn toate zilele vieții noastre la ușa sufletului nostru, pentru binele și fericirea noastră să f prmm cum se cuvine. Cu El să ne trăim fiecare clipă a vieții. In fine a dorit tuturora ca aceste sfinte zise să le petreacă în pace, liniște și mulțumire. Cuvântarea I. P. S. Sale ascultată într'o liniște solemnă de numeroși credincioși, a făcut adâncă impresie. A doua zi a Nașterii Domnului I. P. S. Sa a asistat la sfânta liturgie in biserica din suburbiul Iosefin a orașului nostru, ținând la finea slujbei credincioșilor din aceia parohie o instructivă și luminoasă predică, ascultată cu multă atențiune. In catedrală, a doua zi, la finea sfintei liturgii, părintele protopop E. Cioran a cetit pastorala I. P. S. Sale Mitropolitului publicată în numărul precedent al ziarului nostru și trimisă tuturor parohiilor de pe teritorul arhidiecezei.