Telegraful Român, 2002 (Anul 150, nr. 1-48)
2002-01-01 / nr. 1-4
I í~ö~b~ö~i~ö~M~ö~m ö~i~ö¥ö~λcTă Pregătirea omenirii pentru venirea lui Mesia în lume Cât timp protopărinţii noştri au avut parte de binele oferit de Dumnezeu în Eden, ei n-au ştiut să-l aprecieze la adevărata lui valoare. Când însă nu l-au mai posedat, în stare de adâncă decădere, cu regrete şi-au dat seama de mărimea şi splendoarea paradisului pierdut. Odată cu izgonirea din rai şi cu blestemul asupra şarpelui, a făgăduit Dumnezeu că din sămânţa femeii sa va naşte un mântuitor, care va zdrobi capul şarpelui (Fac. 3, 15). Adam şi Eva au crezut că prin primul lor fiu, Cain (= dobândă), se va ridica osânda căzută asupra lor. O, dar deşartă iluzie, căci acesta avea să fie ucigaş de frate. Descoperirea făcută de Dumnezeu protopărinţilor a fost păstrată prin generaţiile care au urmat. Patriarhii Avraam, Isaac şi Iacob au cultivat credinţa într-un singur Dumnezeu şi nădejdea, că întru seminţia lor se vor binecuvânta toate popoarele pământului (Fac. 22, 18). La bătrâneţele sale, Iacov şi-a chemat fiii, să-l asculte pe Israil, părintele lor. Iată profeţia prin care l-a binecuvântat pe fiul său (Continuare în pag. a 4-a) Prof. PETRU DUMITREASA Fondator: Mitropolitul ANDREI ȘAGUNA 1853 FOAIE mum EDITATA DE ARHIEPISCOPIA ORTODOXA ROMANA 2002 * SUB SEMNUL BINECUVÂNTĂRII CEREȘTI Botezul Domnului* Testamentul - danie a lui Mihai Viteazul Iată ne-a ajutat Dumnezeu să ajungem până astăzi, zi în care Mântuitorul s-a botezat în Iordan de la loan. După ce a petrecut până la vârsta maturităţii, împreună cu familia Sa şi cu ceilalţi din jur, într-o zi s-a hotărât să pună început misiunii Sale pe pământ. Astfel, pe când Ioan Botezătorul boteza în Iordan, pe toţi cei care veneau, s-a dus şi El la botez. De ce? Oare de ce s-a dus Mântuitorul la botez? Avea El nevoie de aceasta? La drept vorbind nu avea nevoie. Doar dat fiind că venise cu o misiune pe pământ, trebuia s-o facă şi pe aceasta.Şi s-a dus la loan. loan L-a recunoscut. A refuzat la început să-L boteze dar, Iisus i-a spus că aşa că aşa se cuvine şi, în timp ce-L boteza deasupra Lui s-a auzit o voce. Era vocea Tatălui: „Acesta este Fiul meu cel iubit întru care bine am voit“. Şi Duhul Sfânt era prezent în aşa fel încât toată Treimea a fost de faţă la acest botez al Mântuitorului. Duhul Sfânt în chip de porumbel, aşa ne spune Scriptura, în felul acesta Mântuitorul ne-a dat tuturor un exemplu, un exemplu de cum trebuie să facem noi, cum trebuie să fim noi, cum trebuie să intrăm în creştinism. Şi de atunci a rămas taina botezului ca taină de intrare în creştinism. Cine nu e botezat, nu e creştin. (Continuare în pag. a 2-a) * ANTONIE Mitropolitul Ardealului * Predică rostită de înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Dr. Antonie în Catedrala mitropolitană din Sibiu. Sărbătoarea Bobotezei. Anul Domnului 2002. Doar moartea survenită neaşteptat l-a făcut pe Mihai Viteazul să nu se revanşeze pentru credincioşia românilor din Şchei, care i-au făcut fastuoasele primiri, însoţindu-l în Ardeal sau în tabăra de la Prejmer. în acest context apreciem gestul urmaşilor săi, Nicolae Pătraşcu (fiul), al Doamnei Stanca şi al fiicei Florica, care la 28 septembrie 1602 dăruiesc bisericii din Şchei moşia Micşuneşti din Ţinutul Ilfovului. Pentru cunoaştere şi importanţa lui deosebită îl redăm integral prin transcriere din chirilică: „Adecă noi Ion Nicolae Pătraşcu Voevod ce-am fost Domn în toată Ţara Rumânească, feciorul răposatului Mihail Voevod şi cu Doamna Stanca a răposatului Mihail Voevod şi Doamna Florica, fata răposatului cu Mihai Voievod, scris-am această carte a noastră ca să aibă ştire toţi Domnii, care va dărui Dumnezeu cu domnia moşiei noastre Ţărei Rumâneşti şi toţi boiarii Ţârei şi mari şi mici şi toţi părinţii vlădici şi egumenii şi preoţii şi toţi creştinii, că de mult a avut osârdie şi văeştanie (n.n. dorinţă) părintele nostru, răposatul Mihai Voevod, împreună cu noi cătră sfânta beseareca din Şcheai, de lângă cetatea Braşovului, ce iaste hramul Uspenii Precestei vie (n.n. Adormirii Maicii Domnului) şi a lui Sveti (Sfântului) Nicolae ca să întărim şi să miluim acest sfânt hram pentru sufletele noastre şi ale părinţilor noştri, cum au întărit şi au miluit şi alţi Domni creştini, ce au fost înainte de noi şi ca să fim şi noi ctitori la această sfântă besearecă, cum au fost şi alţi Domni şi ctitori. Direptu aceia, cu faţa luminată şi cu inimă curată, cu tot sufletul şi cu toată vrerea noastră, noi am miluit şi am dăruit Preocistii vite şi lui Sveti Nicolae satul anume Micşeneştii deîn judeţul Ilhovului, de lângă Gherghiţa, să fie al sfintei besearece, ce este hramul Precestei şi a lui Sveti Nicolae din Schiai, lângă cetatea Braşovului, cu tot hotarul şi cu toată ocina şi deîn cămpu şi deîn pădure şi de apa şi cu morile cu toate şi cu tot venitul, c-au fost sat al nostru Mihail şi păntru sufletele părinţilor noştri şi păntru sufletele noastre şi să fim şi noi ctitori la acest sfântu hram ca şi alţi Domni şi ctitori bătrâni ce-au fost ca să avem rugă şi pomeană până în vecie şi până ne va ţinea Dumnezeu viţa şi pre noi şi fiecine de ruda noastră să avem a griji şi pururea a întări şi a milui această sfântă besearecă, ca să se poată ţinea preoţii şi diaconii şi ţărcovnicii să slujească întru sfănta besearecă, ziua şi noaptea şi să roage Dumnezeu dreptu (păntru) sufletele noastre şi păntru toată creştinătatea. Dereptu aceia, ne rugăm cu faţa la pământ cumanele sfintei troiţe, cu ruga Preacistei şi a lui Sveti Nicolae cătră Domnia Voastră domni creştini, carii va alege Domnul Dumnezeu în Ţara Românească, au de ruda noastră, au de altă rudă, să vă înveaţe Dumnezeu şi prea curata maică şi Sveti Nicolae să întăriţi pomeana noastră şi cu puteare ce v-au dăruit Dumnezeu şi cu cărţi de ocină ca să întărească Dumnezeu pre domnia voastră întru domnie, domnia voastră în ceastă viaţă cu pace şi cu multă tărie şi sănătate, iar în cela veac cu împărăţia ceriului şi pre domnia voastră şi pre toţi (Continuare în pag. a 2-a) Prof. dr. VASILE OLTEAN LA MULŢI ANI 20021 Am intrat iarăşi într-un An Nou! Cu sufletul cuprins de credinţă şi de nădejde ne întăm către Dumnezeu, în mâna căruia este „suflarea , ţa noastră", întru care „trăim, vrem şi ne mişcăm“ 17, 28) şi cerem ca Noul An în care am intrat să an cu binecuvântare, cu pace şi cu mântuire, să fie , cel plăcut Domnului" (Luca 4, 19). Am intrat iarăşi într-un An Nou! Şi cu siguranţă, ne gândim cu nostalgie la clipele ficoase şi binecuvântate pe care le-am petrecut în anul a trecut. Cu nostalgie şi cu părere de rău pentru că din caierul vieţii noastre s-a mai depănat un an. Cu speranţă şi cu dorire de mai bine pentru tocmai a sosit din veşnicie şi a bătut la pe noastre. Anul ce a trecut s-a retras deja în colbul venit istorie. O istorie pe cât de zbuciumată nesigură şi de încordată. Chiar sângeroasă pe., părţi ale globului unde violenţa şi ura s-au marit sălbăticie îngrozind întreaga lume. Pe cât depărtarea omului de Dumnezeu şi de valorile moralei creştine devine mai accentuată, pe atât necazul, suferinţa şi încercarea se înmulţesc în lume, făcând-o să pară, contrar destinaţiei ei iniţiale, o „vale a plângerii”. Anul ce vine aduce cu el noi speranţe de pace lăuntrică şi de bună înţelegere între oameni şi popoare. Aduce cu el noi nădejdi de progres spiritual dar şi material şi noi căutămi întru dobândirea vieţii celei noi la care suntem chemaţi cu toţii. Hristos Domnul cel care este „Calea, Adevărul şi Viaţa“ (Ioan 14, 6), trebuie să ne fie tuturor farul călăuzitor şi în acest an, întru câştigarea mântuirii şi întru „înnoirea vieţii“. El care este „Uşa“ (Ioan 10, 9) ne poate trece şi pe noi prin poarta Noului An spre dobândirea desăvârşirii. Căci pentru noi, turma Lui cea aleasă, El s-a întrupat, a pătimit şi a înviat şi ne hrăneşte pe fiecare din „verdeaţa dumnezeieştilor Lui taine“ ieri, azi şi în veci. Am intrat iarăşi într-un An Nou! Şi din prima zi a lui, Biserica ne pune în faţa ochilor noştri icoana smereniei şi icoana sfinţeniei. Icoana smereniei prin praznicul Tăierii împrejur a Domnului care nu s-a ruşinat să se supună prescripţiilor Vechii Legi pentru a ne da pildă de umilinţă spre mântuire. Icoana sfinţeniei prin amintirea tot în această zi a Sf. Vasile cel Mare, ierarh şi păstor al Bisericii lui Hristos rămas peste veacuri ca turn de apărare al credinţei şi dreptar de sfinţenie şi de viaţă morală. In toate bisericile ortodoxe răsună în zi de An Nou imnul de preamărire a lui Dumnezeu prin slujba de Te- Deum în care cerem de la El „iertarea păcatelor, începutul şi petrecerea cu spor a anului, domolirea vrăjmaşilor, vremuri rodnice, pace, dragoste tare şi nefăţarnică“. Am intrat în Noul An 2002! (Continuare în pag. a 4-a) | VISARION RASINAREANU Episcop-vicar SIBIU Iubiţi credincioşi. „Nu există pace fără dreptate şi nu există dreptate fără iertare“* In dimineaţa zilei de 1 ianuarie 2002, Papa Ioan Paul al II-lea a prezidat o celebrare euharistică în bazilica Sf. Petru de la Roma, cu ocazia celei de- a XXXV-a Zile Mondiale a Păcii. întâistătătorul Bisericii Romane a adresat, în acest context, un mesaj, din care reproducem unele părţi. Astfel, suveranul pontif a arătat că „In anul acesta, de Ziua Mondială a Păcii noi reflectăm asupra Păcii într-un climat de preocupare alarmantă, ca o consecinţă a recentelor evenimente dramatice care au zguduit lumea. Dar, chiar dacă se pare omeneşte dificil de a mai gândi la viitor cu optimism, nu trebuie să cedăm totuşi tentaţiei descurajării. Trebuie, din contră, să lucrăm pentru pace cu curaj, convinşi că răul nu va prevala. Lumina şi speranţa pentru acest angajament vin de la Hristos. Pruncul născut la * Aspecte din mesajul Pape I Ioan Paul al II-lea transmis cu ocazia Zilei Internaţionale a Păcii (1 ianuarie 2002), preluate din „L’Osservatore Romano", nr. 2/8 ianuarie 2002, p. 2. Betleem este Cuvântul veşnic al Tatălui, Care s-a întrupat pentru mântuirea noastră. El este „Emanuel“, care se tâlcuieşte „Dumnezeu este cu noi". El aduce cu Sine secretul Păcii adevărate. El este Prinţul Păcii“. Papa Ioan Paul al II-lea a explicat apoi că tema pe care a ales-o pentru mesajul pontifical de Ziua Mondială a Păcii, din acest an, este formulată în titlul redat mai sus. Referindu-se la această temă, suveranul pontif a ţinut să sublinieze că „Dreptatea şi iertarea sunt doi piloni ai păcii“. între dreptate şi iertare nu există opoziţie, ci din contră o complementaritate, deoarece amândouă sunt esenţiale pentru promovarea păcii. Singură iertarea poate stinge setea de răzbunare şi să deschidă inima pentru o reconciliere adevărată şi durabilă între popoare. Sanctitatea Sa a continuat apoi spunând: 7.Ne îndreptăm astăzi privirile spre Prun(Continuare în pag. a 4-a) Pr. prof. DUMITRU ABRUDAN Anul 150 SIBIU 1 și 15 ianuarie Nr. 1—1 2002 rarturile. Doamne, fă din suferinţă pod de aur, pod înalt. Fă din lacrimă credinţă ca-ntr-un pat adânc şi cald. Din lovirile nedrepte faguri facă-se şi vin. Din înfrângeri, scări şi trepte, din căderi, urcuş alpin. Din veninul pus în cană fă miresme ce nu pier. Fă din fiecare rană o cădelniţă spre cer. Şi din fiece dezastru şi crepuscul stins la piept Doamne, fă lăstun albastru şi fă zâmbet înţelept. RADU GYR (Din volumul: Antologie de Poezie creştină, de Anatol Ghermanschi şi Anton Nicolae, Editura „Orator“ — Braşov).