Timpul, iunie 1890 (nr. 161-176)

1890-06-10 / nr. 169

care au suferit din causa răcțtei; porumbul s’a îngălbenit pe une lo­curi din­ causa ploilor și a răcelei. Gradinele cu zarzavaturi, livezile, viile și fănețele sunt bune. La 16 Mai­ a căzut gridină pe teritoriul comunei Budeștii-Ghica cât mărimea oului de porumb ; din fe­ricire grindina n’a durat de­cât 10 minute și n’a cauzat stricăciu­n de­cât la 5­­ fâlci grâu și 64 fâlci or­zoaica. Aceste semănături sunt asi­gurate la Dacia-România. in numărul viitor vom arăta care e starea recoltelor și in cele­l’alte județe, corespondențele noastre ne­­sosindu-ne la timp, pentru ca s’o facem astăzi. Afi­itot. D-nu Giani „aucat“! Devine interesant d. Tache Giani !... Omul, care la sala Manu proclamase guvernul d-lui Ion Brătianu drept cel mai nelegiuit guvern din lume , acela, care după duoă ani avu curagiul să de­zertase bisericuța rosetistă spre a de­veni tristul erou colectivist din zilele de 14 și 15 Martie 1888, se pare că vrea astă­zî să’șî ia rolul de apărător convins al întregului regim brătienist. Adese ori 11 auzi zicând in Senat: «S’a făcut cutare învinuire asupra celor 12 ani de guvernământ al partidului li­beral,—me grăbesc, domn­i nu­i, de a răspunde la această nedreaptă întâm­pinare.» N’ar fi de glumit cu decanul barou­lui bucureștean; ca mâine ne-am putea pomeni că d. Brătianu, reabilitat, pă­răsește modestul negoț de țuică și de unt, spre a reintra cu majestate in stăpânirea scumpei sale patrii. Dar avem noroc: o soarta nemiloasă tot­deauna impinge pe d. Giani să facă pasul care desparte sublimul de ridi­col. ’L apără pe d. Brătianu cu atâia impetuoasă­ elocință, iar­­ Doamne, putem jura ! — dacă d. Giani are man­dat autentic, nicî odată d. Brătianu nu’șî va câștiga procesul. Voiți un document in această pri­vință ? Iată’l : Se știe că­­ liberalii ne-au acuzat de câte in lună și in soare, că au mers până acolo cu nesocotința in­cât să ne impute chiar droința ce avem de a munci . Voința Națională a calificat reformele guvernului drept lucrare re­voluționară, drept «operă de nebuni». La aceasta am răspuns, că excesul de muncă ce ne impunem, este o conse­cință naturală a sterilităței celor 12 ani de guvernământ liberal; ar fi fost mai comod pentru noi, dacă liberalii ar fi realizat, de pildă, reforma magis­­traturei, stăvilirea cumulului,­­ garan­tarea libertăței individuale, dreapta lege asupra pensiunilor, o lege care să asigure pozițiunea și înaintarea func­ționarilor Statului, etc., etc. De ce toate îmbunătățirile acestea, de mult deja și cu stăruință reclamate, nu le-a făcut partidul liberal in timpul celor 12 ani de putere? Ei bine, iată epazantul răspuns pe care meritosul apărător al colectivi­­tăței s’a grăbit să ni’l dea, in discur­sul seu din Senat asupra organisărei judecătorești : «Așa este , de­și ne-am gândit la aceste trebuinți, de­și am întocmit proiecte de legi in privința lor, totuși nu le am realisat. Dar știți pentru ce ?... Pentru câ­ am vrut săt ve Lisăm și d -voastră ceva de făcut spre în­tărirea și consolidarea edi­ciului so­cial... Ce pare rău ?...» Asta’i curată revelațiune. Auziți, mă rog, iubire și grijă ce ne-au purt­it noă liberalii, 12 ani de-a rindul și fără ca noi să bănuim măcar 1... Bieții oameni, știau ei bine ceea ce trebuia făcut in țară ; vreme liberă aveau cu ghiotura, majorități parla­mentare docile ca turmele de oi,... și cu toate astea, nu ! Au preferat mai bine să-și întrebuințeze timpul făcând «afaceri strălucite», aruncând in Turci cu obuze inofensive pentru Turci, spăr­­gându-ne geamurile de la redacții, pisă­­gindu-ne chiar binișor la alegeri și la întruniri,... de­cât să nu ne lase și noă ceva de făcut pentru consoli­darea edificiului social !... Ce e dreptul, am fost nu se putea mai miopi și mai nedrepți cu niște oameni atât de generoși !... Ne grăbim să recunoaștem că ceea ce ne-a spus d. Giani la Senat este, incontestabil, culmea devotamentului, dar, pardon d-le Giani, in acelaș timp și culmea neroziei omenești ! In loc de a ne fi rezervat noă ceva de mu­nă, ar fi fost mai nemurit să vă fi cărăbănit mai repede de la pu­tere. Ne-ați făcut să așteptăm prea mult, și țara să plătească prea scump, strălucitoarea moștenire ce ne-ați lăsat. CE IUȚI VICTIMA ! Ziarele opozițiunea se ocupă de câte­va zile­ de niște pretinse torturi ce ar fi suferit un anume V. Grigoriu Prodan, de profe­siune cetățean onorabil din par­tea polițaiului de la Dorohoiu. M­’am­ zis nimic pân’acum în aceasta afacere, pentru că am așteptat să aflăm adeverit­. 1 .’am­­­flat. Corespondentul nostru din Do­­rohoiu ne scrie că acela care a suferit maltratări, e tocmal po­lițaiul. Și, de alt­f­el, afacerea se anchetează în momentul de față, așa că ar fi și drept și prudent să așteptăm cu toții rezultatul anchetei judecătorești înainte de a ne rosti. Apelul acesta nu’l facem la foile colectiviste, a căror bună­­credință e de mult cunoscută F­aptele D ilei DIN BUCUREȘTI Nenorocirea de la Dudești.—O ma­șină a d-lui Stefanovici care trecra la Dude­ti, niște producte ale unor locui­tori a făcut explozie. Un fochist a fost ucis pe loc, alți 3—4 lucrători au fost răniți și aduși intr’o stare desperată. D. judecător de instrucție Maxim a ple­cat să ancheteze cazul. înc ** Pe cauțiune de 185 de lei a fost liberat Zottu, despre care am vorbit că a comis o escrocherie. Falsul și escrocheria care constă in falsificarea unei poliței au fost comise in prejudiciul d-lui deputat C. C. Arion, căruia Zottu îi făcea mici servicii plă­tite. DIN JUDEȚE Un copil mâncat de câini. — D-na Costică Păunescu, agent de portărei, a găsit in șanțul șoselei com­u­­na­le Ghi­­nești-Braniștea din jud. Dâmbovița, lângă canionul liniei ferate Titu-Târ­­goviște No. 2, cadavrul unui copil de sex fem­enin gros de câin, având capul și labele picioarelor mâncate. Cașul s’a comunicat parchetului și se urmărește descoperirea criminalului. * * Bătaie intre evrei și români. — «Meseriașul român» din Iași scrie că, Marți in ziua de 5 a. c. pe strada sf. Andrei, după români s’au apucat la ceartă și pe urmă la bătaie, cu nisce israel­i­ți. In acel interval, s’a­u­ adunat mai mulți evrei, de nu era in stare să treacă nimeni pe stradă, și până la so­sirea sergentului, toți evreii până și copii lor, au­ bătut pe români intr’un mod cumplit. In urmă sosind sergentul a dus la comisie pe provocatorii scan­dalului. TIMPUL 10 Inniü cu vîrf și indesat. Vorbim nu­mai cu organele cinstite. Pâ­n’a­tunci insă, pentru că ga­zetele colectiviste impopoțonează pe acest erou cu tot felul de ti­tluri, ne satrem datoria de a co­munica zeloșilor noștri confrați, că numitul mai are câte­va sen­tințe judecă­torești pe cap. Și știți pen ni ce fapte? Toate sunt pen­tru bătăi și ultragiu. Mai tinziu, tribunalul din Do­­rohoiu, prin­n sentința cu i­o. 963, a condamnat pe V. Gr. Prodan la 16 N­oembre 1881 la cinci­zeci lei amend , pentru faptul de ultragiu a dus comisarului Ilie Sofronie. Al d­oilea, la 23 ianuarie 1886, Curtea de A­­pel din Iași, secția 2-a, prin sentința l­o. 40, a condamnat pe același Prodan la 100 lei­­ amendă in folosul Statului, și la 100 lei despăgu­biri civile cffre Matache Pavlo­­gianu, și trei lei cheltueli de judecată, pentru faptul de lovire care a dat naștere la incapacitate de lucru. Al treilea — și cel mai elo­cvn­nt,—Curtea de Apel din Iași, Secția 1, prin sentința ,No. 35, condamnă la 16 Ianuarie 1885, fie numitul Prodan la cinci­zeci lei amendă, pentru că l a bătut pe mama sa, Sofica Prodan, cauzânduî incapacitatea de lucru pe timp de 15 zile. Iată cine este acest cetățean onorabil. Iată ce trecut strălu­cit are ! Și notați, că toate aceste sen­tințe sunt din vremea guvernu­lui colectivist. Credem, in fața acestor fapte, că gazetele colectiviste se vor mai biroșli, și că nu vor mai face­ atâta caz pentru stimabilul condamnat de trei ori. Știm că e un bătăuș d’al lui Cos­tazzi; dar* ori­cum, nu strică să fim cinstiți când ne apucăm­­ de făcut gălăgie. In urma astor antecedente— și păstrăm la redacție copie de fie câte creile sentințe,—am pu­tea trage concluzii in contra lui I­rodan și in ce privește aface­­rea sa de acumen polițaiul. To­tuși, repetăm nic’o dată : aveți puțină răbdare. i­u vom intarzia­­ de a publica rezultatul anchetei judiciare.­teresant articol asupra relațiilor din­tre Rusia și Bulgaria. Ziarele Vieneze cari ne sosesc azi, conțin extrase tele­grafice din acest articol, din cari cre­dem interesant a reproduce următoa­rele : Tatișev cere o schimbare a relațiilor dintre Rusia și Bulgaria, de­oare­ce cu atitudinea de până acum a Rusiei nu s’a ajuns de­cât la rezultate foarte puțin îmbucurătoare. Cinci ani de-a rândul Bulgaria a trăit izolată cu totul de Rusia, și în­străinarea a ajuns azi desăvârșită. Sta­rea de lucruri din Bulgaria, pe care Curtea rusească n’o recunoaște, s’a în­tărit și a prins rădăcină adîncă in țară. Bulgaria—aceasta trebue să se re­cunoască,—simte foarte puțin sau chiar de loc inconvenientele rupturei sale cu Rusia. E adevărat pe de altă parte că Stam­­bulov a dovedit in administrarea și gu­vernar­ea Principatului o însemnată des­toinicie, simț practic și tărie. Țara înflorește; ordinea și liniștea nu sunt tulburate. Din aceste motive d. Tat­șev se pro­nunță hotărît împotriva politicei espec­­tative de până acum a Rusiei. «Căci, — zice,—chiar dacă s’ar face o schimbare a stărei actuale de lucruri in Bulgaria, adică dacă d. Zancof ar veni la putere in locul d-lui Stambu­­lov, pentru Rusia aceasta n’ar fi nicî­­un câștig.» Politica espectativă e condamnată fără îndoială a rămânea neroditoare. Iar de neînțelegerile dintre Rusia și Bulgaria in mare parte sunt vinovați chiar diplomații ruși. Sistemul lor ar trebui schimbat ; a­­tunci Rusia ar putea intra pe calea unei politici înțelepte și vii, al cărei rezultat ar fi această dilemă: Ori Bul­garia va deveni iar prietenă sinceră și aliată a Rusiei, ori va dispărea, ca prietenă a Rusiei, cu desavârsire de pe suprafața pământului. RUSIA SIULGARIA Un articol al d lui Tatișev.—Se cere o schimbare a politicei rusești.— Lauda d lui Ntam­bulof. — Dilema finală. Cunoscutul diplomat rus Tat­șev, care, intre alte posturi a ocupat și pe acela de ambasador al Rus­ei la Viena, pu­blică in «Ruski Viestnik» un foarte in­furt de vite.—Poliția urbei Botoșani a pus mâna pe time unei întinse orga­­nisări de furturi de vite, care -și are ramificațiile prin județele Botoșani, Iași și Fălticeni. Deja, sunt prinși și ares­tați zece indivizi de prin diferite loca­­­litățî, cari fac pe fie­care zi unoî de­­clarațiune de complicități. Din această causă, cercetarea făcută de­­ pol­ița i­n Canidla, e departe incă de sfârșit și promite una din cele mai interesante descoperiri. DIN STRĂINĂTATE Om din lumea savantă. — S’a are­stat in Paris un individ care, aci se dedea de doctorul M... aci baronul K..., ambele de origină ungară. Acest pungaș a fost arestat in urma numeroaselor plângeri ce au făcut vic­timele sale. Ca doctor, se citează printe oamenii escrocați, directorul unei importante case din Chaussée-d’Antin, de la care a CRONICA IERI SI AZI Dintre toate roțile trecute, prezente și viitoare, este una singură infamă (ieste măsură, aceasta ș i roata lumei. Această roată nemiloasă te urcă până in slava bugetului, te înalță pănă la paragraful fondurilor secrete și repli­­liane, te cocoțează pe banca ministe­rială și de­o­dată, bîldirile­­ te pome­nești egalul lui Singe­ rece. Ce ironie a roatei. Tocmai vorba țiganului care, bucu­­rându-se peste măsură când a văzut că laptele i se umflă la fiert, a ex­clamat : «Aoleo, Doamne, cât lapte cumpăra! și cât luni dăduși». Și apoi, laptele scăzând, bietul țigan aftă : «Ad­­lică, Doamne, mincațiași, că iute lini dașî și iute Îmi luașî.» Nimic nu poate da o idee de mă­rirea și decadența colectivităței de­cât laptele gașperului. Ce era ieri și ce e astă­zi. Oi deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșert-faceM și­­ va trebui să exclame Fun­țescu sau Iepurescu. Inchipuiți—ve : Ieri insușî nemuritorul Tobac nu putea să-și scalde gingașul șeii corp sculptural de­cât la băile de la Elopatak, pe care indignatul cetă­țean îl pronunța Aleu-pataka. Astă­zi însuși Mitiță Sturza este obligat să facă băi naționale la Mitrasevsky. Erî căpitan Stănciulescu petrecea erî la Eins ca să ia miros de împărați, astăzi bietul colectivist este obligat să iși spele murdăriile la Jiguita. Era Radu Mihai îi își lua aere de mare vornic, astăzi Don Rados de las cupas Bacaras ia aer in nu nu maî știu care colț de țară. ■* De alt­fel tradiție, tradiție, obrazul subțire se ține cu cheltuială, dar ă ai fost ce­va in viața ta trebuie să-ți ții rangul, mă înțelegi. In­tocmai ca toate măririle căzute, așa procedează și colectiviștii , cu toții trăesc incognito. Stănciulescu, care strălucea in uni­formă pe podul Mogoșoaiei, umblă in­cognito țivil pe la marginea Capitalei. Simion Mihălescu, care a pretins să se lărgească podul Mogoșoaiei, pentru că nu mai încăpea erî el, acuma umblă in­cognito pe la Văcărești unde vrea să-și aleagă o Cameră pentru a trăi o viață retrasă de zgomotul anchetelor judecă­torești. Andronic, marele cavaler al apei de aur, umblă și dânsul incognito prin Transilvania. Și așa in curând tot partidul va fi incognito. Din interes ca să respecte tradițiile, dacă cine­va va inlălni mâine poi­mâine pe Ion Brătianu și -l va întreba : «Domnul Brătianu, dacă nu me înșel.» fostul vizir va răspunde mirat: «Eu?!.. ine confundați. Eu sunt Ienache Ra­­molescu, antreprenor de pompe nebre.» Dacă altul va intâlni pe Papuca și -î va face aceiași întrebare, Papuca va răspunde și el: «Eu Dumitru Brătianu?!.. protestez. Eu sunt V­asilache Papuceanu, de profesie fabricant de papuci.» Și așa mai incolo. Numai Conu Fănică, de și viță de boer, trăește tot pe față. Căci conni Fănică, afară de căneală, nu are obi — <‘­ei­ să poarte mască Și apoi, dacă s’o l’a afunci se duce dracului și clientelă și profil. Conu Fănică nu umblă incognito de­cât pe la biserica Butistea... Sic. CURIERUL PROVINCIEI Corespondența particularii din Iași Curtea de Apel, Secțiunea II, a pro­nunțat ieri sentința in procesul fostu­lui sub-prefect D. Cernătescu din ju­dețul Suceava, inculpat pentru abus de escrocat o mare sumă pentru oare­care invențiune, și al cărui autor se dedea. Numai după ce a luat banii, făcându­­se nevăzut, s’a reclamat un contra lui. Ca om din lumea mare, își procu­rase, nu se știe cum, formulele unei mari case de bancă din Paris, pentru cheltuelele sale de cari nu ținea seamă, și pe cari le semna cu multă nepăsare. Ancheta stabili că baronul R... și doctorul M... nu erau de­căt unul și acelaș pungaș, de­oare­ce plângerile e­­rau depuse in contra acestor două per­soane fictive. S’a făcut și o perchisiție la domiciliul acestui pungaș. * * * Incendiul din Havre.—Era dimi­neață cât­e 8 ore, pompierii erau ve­stiți că un incendiu isbucnise in strada Generalul­ Faidherbe. Un detașament complect plecă intr’acolo, și fură infor­mați că o femeie trebue să fi remas in camera ce o ocupa. Sub­ locotentul Ri­chard plecă in grabă: cu tot fumul și căldura, el ajunse la germana femeie pe care o scoase, apoi o transportară la o farmacie unde i se dădură primele aju­toare, dar nu intărzie d’a muri din causa asfixiei. * * * Un cadavru.—Parchetul din Moisac, a fost înștiințat că cadavrul găsit a­­cum in urma debordărei apei Garonna, este a unui așa numit Ernest Cousteau din Cognac (Francia) comis-voiajor. Un ultim cuvînt. La judecătoria de pace, Chiscorici e inculpat. — Ce fel, nenorocitule, îi zice judecă­torul, îți dați nevasta cu un baston de fer? — Ce se fac, domnule judecător, bas­toanele de lemn le-am rupt toate pe ea, caut sa fac economie ! IVea-Vede

Next