Timpul, iulie 1890 (nr. 186-209)

1890-07-31 / nr. 209

MARȚI 31 IULIE UN EXEMPLAR 10 BANI MANUSCRIPTELE NEPUBLICATE SE ARD EDIȚIA A DOUA ABONAMENTELE : ANUNCIURI SI ÎNSEMNA in t­oata țara, pe an • • „ „ pe 0 luni . „ pe 3 luni . Pentru streinătate pe an. i Abonamentele se primesc la Administrație ZIAR COTIDIAN ReAdministrația: Calea Victoriei, No. 54. ANUL XI No. 209 Linia 30 litere petit pag. IV . 0.40 Reclame pag. III......................1.50 .. II......................2.50 ANO­NC IU­RILE SI INSERȚIILE sunt exclusiv primite la administra­ția ziarului, Calea Victoriei, No. 54. IN PARIS ia Agenția Havas, 8 Place de la Bourse« SCRISORILE NEFRANCATE NU SE PRIMESC INDUOIALA Ceva curios se petrece in la­gărul colectivist. O parte—mică, nu-i vorbă—din soldați, cu câte un căprar in frunte, pe alocu­­rea și câte un general, au in­­ceput să se burzuluiască impo­­triva statului-major. Motivul sau pretextul acestei n­oi disidențe este programul, vecinicul program de idei. In Iași Drapelul, la Botoșani Libertatea, d. Romanescu Craiova, afară de alții mai pu­ța țin însemnați, afară de glasuri isolate,—toți se plâng că cei de la centru nu vroesc să alcă­tuiască un program n­ou, cu care să se poată prezintă alegătorilor. Firește, la prima vedere, ți se pare că refractarii aceștia me­rită toată lauda, căci de­și cam târziu, totuși au inceput a se convinge că grupările politice nu se mai cuvine, nu se mai pot face astă­zi pe numele unui om, ci pe numele unor idei. Evident că, dacă e să credem sinceră manifestațiunea aceasta, d­. Gheorghian și cei-l­alți sunt preferabili grosului armatei co­lectiviste, acestei armate care nu discută, care nu gândește, care numai se supune poruncei con­ducătorilor. In principiu clar, trebue să ne bucurăm când vedem chiar in lagărul colectivist, că se naște un curent n­ou, un curent de idei. Căci e mai folositor și pen­tru noi și pentru țară ca parti­dele să nu mai fie reprezentate de un om, ci printr’un num­­ăr de principii, d­ar și sincer for­mulate. De­cât, iată ce se întâmplă: când vedem o disidență colec­tivistă, noi o cam­punem la ca­rantină, cel puțin de­o­cam­­dată. Căci este o particularitate a liberalilor din țara românească, că ori de câte ori vântul sparte î ii aruncă in opoziție, să înceapă a face pe pocăiții, a striga că trebue reformat partidul, a fă­gădui toate îmbunătățirile cari au figurat in toate programele par­tidelor din Europa întreagă. In fond, această pocăință nu se deosibește de aceia a lui Raton. N au făcut ast­fel inainte de 1848 ? Dar inainte de 1876 ? Ce n’au făgăduit ! Ce n’au decla­mat ! Iar când au intrat in caș­caval, vorbele frumoase fură lă­sate afară, precum Turcii își lasă papucii la ușa geamiei, și aceste stomacuri, strânse in vre­mea postului, s’au dilatat enorm. Cum voiți dar sa nu privim cu un ochiű neincrezator aceste manifestațiuni spontanee, aceste protestări de pocăință! Căci mai cu seamă nu uităm un lucru : in vremea când guvernul bră­­tienist săvârșia toate nelegiuirile posibile, in acea vreme când scrupul nu mai exista pentru co­lectiviști, d-nii disidenți actuali priveau unii impasibili, alții a­dăugau la arbitraritățile regi­mului. Pentru ce n’au oprit atunci pe cei rătăciți ? Pentru ce nu s’au gândit atunci la program ? Pentru ce nu erau atunci așa de dornici de reforme ? Căci de­si­gur atunci când aveau puterea, manifestațiunea aceasta ar fi pu­tut fi privită mai bine de adver­sari, ar fi fost mai in stare de a ne convinge că ea e sinceră și mai cu seamă ar fi avut imensul avantagiu de a folosi țârei, pe cât timp ea se putea realiza. Dar astă­zi ? ! Iată o neîncredere deplin justi­ficată ! Și dacă unii dintre disi­denții actuali pot fi luați la serios, sunt insă alții de cari ne mefiăm ca de omul­ roșu din romane îm­brăcat in rasă călugărească. Vor in adever să fie crezuți de oameni hotărîți ? Vor să în­ceteze de a mai fi bănuiți de prea multă tactică fin de siècle? Atunci n’au de­cât să inceteze cu mur­murele surde, cu șoaptele la ureche, cu isbucniri slabe și rare, lipsite de acea francheță a omului care știe să pună hotărît și­ energic piciorul in prag. N'au de­cât să ocura­ ștergerea lor din controa­lele armatei colectiviste, să facă o grupare sinceră și deosebită de biserica de la club, să spună verde că nu-i nimica de făcut cu cei înfeudați la politica bizantină a omului de la Florica. In cazul acesta, i-am putea privi ca un organism sănătos, care n’a putut trăi in atmosfera viciată a lui Sturdza, S­­ătescu, etc. și am putea discuta cu d-lar cum se discută cu un adversar sincer. Așa cum stau astă­zi insă, nu. Mai cu seamă când avem in fața noastră exemplul trist, scanda­losul exemplu al d-lui C. Bră­­tianu, care s’a întors... cum zicea d. Blaramberg intr’unul din dis­cursurile sale. Regilor Belgiei și Suediei la manevrele germane; împăratul Frantz Josef insă va asista la manevrele din Silezia. Delegații tuturor națiunllor au res­­puns la discursul de închidere al con­gresului medical pronunțat de d. Vir­­chon. D. Baccelli a ținut un discurs in latinește. Membrii Congresului au fost pri­miți azi­ intr’un mod oficial de către împărăteasă. Republica Argentina Buenos Ayres, 10 Iulie.—Situațiunea s’a îmbunătățit, mâine va fi un mare meeting public pentru a-șî arăta­ încre­derea in noul guvern. Circulă zgomo­­tul că situațiunea Băncei Naționale e foarte critică. TELEGRAME Serviciu Agenției Ro­mâne America Lima, 10 August. (Reuteur). — Noul președinte d. Morales Bermundez, a intrat azi in funcțiune Cabinetul este compus ast­fel: D-nci Valoare­, pre­ședinte și Lucrări publice; Pedro Alex. Solar, prim vice-președinte și Interne; Borgono, al ciuoilea vice președinte și Finanțe ; Elmore, Externe ; Guinlana, Comerț; Chaves, Justiție și Juares, Rezbel, Bruxella, 10 August­—40.000 de per­soane au ținut un meeting in favoa­rea sufragiului universal; ordinea a fost perfectă; fie­care grup de mani­festanți purta câte un steag cu ins­cripția: «sufragiul universal». La ora 1 și un sfert a inceput o ploae toren­țială care a imprăștiat pe manifestanți. După ce ploaia a încetat, manifestanții s-au adunat din nou și au mers in parcul St. Gilles unde șefii au depus un jurământ că vor lucra din toate puterile până când vor putea obține adoptarea sufragiului universal in Bel­gia. O a doua ploaie a imprăștiat defini­­tiv pe manifestanți. Germania Berlin, 10 August. — «Gazeta Ger­maniei de Nord» desminte din isvor autorizat, știrea despre participarea Belgia MAREA SERBARE A SOCIETĂȚII PRESEI Sâmbătă­ seara De Sâmbătă la orele 7 seara ma­rele serbări organisate de societatea Presei pentru sporirea fondului a­­cestei societăți, au inceput in gră­dina Rașca. Publicul Capitalei a ți­nut să arate toată iubirea ce are pentru presă precum și curios de a vedea ce a putut să organiseze co­mitetul acestei societăți intr’un așa de scurt timp și in așa chip ca să intreacă in splendoare’ toate serbă­rile de felul acestora, a năvălit in mase compacte și controlul erau pe blăneî. intr’un ceas grădina era plină. Aspectul sărbărel De la intrare aspectul serbărei era feeric. Ghirlande și figuri de gaz, lampioane venețiene de diferite mă­rimi, culori și forme m­oi și plăcute, gero­ tdele, sori perpetui de lumină atrageau și orbeau privirea. Stea­guri, verdeață, aleile, instalațiunea jocurilor toate se intreceau să atragă atențiunea publicului. Tombola De o săptămână de zile curiozita­tea publicului era ațâțată de minu­­nele ce se vor vedea la tombolă. Așteptările erau mari și comitetul organisator cât și intregul comerciu al Capitalei le-a intrecut. De când se dau serbări de felul acesta nu s’a văzut o asemenea splendidă tombolă. Pe o estradă cu 4 trepte inălțată in­­tr’o posiție foarte potrivită, tombola aranjată­ cu un gust care făcea o­­noare aranjatorilor, atrăgea toată lumea imprejurul ei. Trebue să spunem că nici o dată nu s’au manifestat comercianții Ca­pitalei ca acuma. De la cel mai mare pînă la cel mai mic au ținut ca o onoare și o mulțumire sufle­tească să își arate iubirea ce au pentru pres­a, cu care a trăit tot­dea­una in cele mai bune relațiuni. De aceia tombola avea obiecte pe cari nu le-ar fi oferit cu atâta gra­­țiositate nici unei inițiative de ser­bare. Pentru presă ei s’au intrecut și nimic din bogatele lor magazine nu gaseau prea scump și frum­­os ca să nu fie oferit pentru tombola presei. A enumera noi obiecte ofe­rite ar fi a preumbla pe cetitor prin fața tuturor splendorilor ce conțin toate magazinele din Capitală. împrejurul tombolei, precum am spus, era adunată toată lumea. In zadar focuri de artificii splendide, baloane, oameni sburători, bal, con­certe militare și de orchestre, drum de fer, curse de cai automatice, mat de cocagne etc., in zadar toate. Tombola absorbea tot. Și de, la drept vorbind, ea prezenta un in­teres deosebit, se caștigau sume­denie de lucruri de valoare intre cari unele treceau peste 2, 3, 4 sute și ajungeau pînă la 500 de franci, și cele mai frumoase cu un leu, duei. Biletele se smulgeau­. Strigăte de bucurie și exclamațiune vesele in­­soțea i eșirea fie­cărui număr câști­gător și vederea obiectului câștigat. Admirația și bucuria erau la culme. Sâmbătă serbarea s’a terminat a­­proape la orele 2 când o ploaie re­­coli aerul, fără a răcori si entu­­siasmul publicului care pleca cu brațele incărcate cu câștiguri de la tombolă Dim­inecă ieri serbarea a inceput incă de la trei ceasuri. La intrare a fost ceva excepțional. Lumea curgea, capitala întreagă năvălea asupra celor 4 ca­sieri de bilete și cei doi neobosiți controlori ajutați de jandarmi, abea puteau opri valul de lume. Peste 2000 de persoane au încăput abea in grădina Rașca care nu s’a văzut nici­o­dată vizitată de atâta lume. Ruinele tombolei erau totuși foarte atrăgătoare și un număr însemnat de obiecte de preț luaseră locul ce­lor câștigate in ajun. Același entusiasm in public. Arti­ficii, iluminațiune, jocuri, ridicări de baloane, dar și tot felul de dis­tracții din cele mai plăcute au mul­țumit lumea și asează pe deplin. Produsul net al serbărei a intrecut suma de 900R de lei și o serbare atât de splendidă Capitala incă n’a văzut și nu va mai vedea una mai frumoasă de­cât dată iarăși de So­cietatea Presei. Aflător. „SOLDAȚII VERDUTI“ D. loc.-colonel Capsa, comandantul regimului 32 de dorobanți, a dispus ca 80 soldați din trupa permanentă să muncească, cu plată de 1 leți și 50 bani, pe proprietățile d-lor Boră­­­nescu și Mareș din Afazii. Acest fapt a­ dat prilej mai multor ziare oposiționiste să facă o larmă a­­surzitoare. ’Iată, zic ele, că actualul guvern a ajuns deja in halul de a trata drept «robi» pe apărătorii patriei și de a’i vinde «­ca pe vite» la «favoriți set­s). Iată ce avem de răspuns strigăto­rilor de profesiune : Nu este adevărat, mai întâiü de toate, că hotărîrea colonelului Capșa ar putea constitui cum­va un act de păsteală, căci proprietarii Mareș și Borănescu nu sunt amicii guvernului actual,—dar, precum ne asigură Ro­mânia de ori, «ei fac parte din tagma, liberală-națonală .si Prin această sin­gură împrejurare, gravitatea faptului trebue să scadă intr’un mod consi­derabil, căci chiar și cel mai rău gu­vern nu calcă legile pentru folosul direct al adversarilor săi. Al douilea, închirierea brațelor mi­litare pentru munca agricolă este ho­­tărîtă printr-un regulament alcătuit de generalul Fălcoianu, actualul șef al Statului-major, incă de la anul 1885. Cuvintele care au dictat acest regulament sunt două : lipsa de brațe necesare agricultura pe de o parte, și pe de alta nevoia soldaților de a pune la loc efectele perdute. Este de datoria guvernului să vină in ajutorul producțiunei, când aceasta îi este posibil, fără de a micșora pres­tigiul și demnitatea cui­va. Or, măr­turisească ori­cine in conștiință, dacă nu este perfectă ușurință *să se afirme că munca agricolă poate să degradeze pe militarul român... Ce fel, este un rang intre diferitele ocupațiuni, menite a crește puterea națiunei? Țăranul care * își cultivă moșia lui este mai puțin * demn de­cât acelaș țăran care s­e pregătește spre ași apăra moșia ? Chipul acesta de a ințelege demni­tatea cetățenilor ni se pare cu totul din alte vremuri, de­cât din aceasta in care se strigă pe toate tonurile «libertate, egalitate și fraternitate»­— cel puțin, el este nepotrivit in gura marilor, oneștilor și purilor liberali de la «.Națiuneas. D. loc.-colonel Capșa a făcut bine de a permis soldaților să meargă la muncă, și ar fi de dorit ca pe viitor măsura aceasta să se ge­­neraliseze, cu aceeași desinteresare po­litică de care s’a dat dovadă astă­zi. Măsura apoi, este și in avantagiul personal al soldaților,*— căci se știe greaua răspundere ce cade asupră-le când își perd sau deteriorează efec­tele lor militare și când n’au de unde le pune la loc, precum se intâmplă in cele mai multe cazuri. — Regula­mentul dispune, ca jumătate din pre­țul muncei fie­cărui soldat să fie dat soldatului, iar cea­laltă jumătate să se depună la masa de intreținere a tru­pei. Această dispozițiune­­ înlătură as­primea legei față cu greșelile nu atât de grave ale bieților soldați săraci. In sfirșit, dovadă că măsura d-lui loc­­ colonel Capsa nu e o arbitraritate guvernamentală, este faptul că însăși ziarele colectiviste Voința și La Li­berté sunt de acord cu noi. Trebue să fie o imensă dreptate in partea noastră. IMPERATUL (URMAM 191 RUSIA întâlnirea Împăraților și alianța În­treită. — Cancelarul Caprici în­soțește pe Wilhelm II.—Nici un program politic.­—In­­­sem­nătatea călătoriei in Englitera. Cu cât se apropie mai mult epoca fixată pentru călătoria împăratului Germaniei in Rusia, cu atât se gră­mădesc comentariile asupra ei, și se înțelege că se discută cu o vioiciune cu atât mai mare, cu cât e aproape singurul eveniment mai insemnat in acest timp de secetă politică. Oficiosul pestan «Pester Lloyd», apreciind comentariile cari s’au fă­cut până acum, zice că, de­și nu se poate tăgădui importanța, mai­ mare de­cât a unei vizite personale intre­­vederei ce va fi intre cei doi împărați, totuși e greșită părerea că ar fi vorba de incheieri importante și de pers­pective m­oi ale politicei europene. Un lucru e sigur : Alianța întreită nu suferă nici o sguduire, împăratul rus va putea fi confirmat in inten­țiile sale pacinice, cu atât mai bine , dar bulevardul păcei, ridicat de alianță, e neatârnat in existența lui de evenimentele politicei zilnice. * Asupra călătoriri împăratului Wil­helm II in Rusia, publică «Politische Korrespondenz» următoarele amă­nunte pe cari le primește din Berlin : «Suita impăratului va fi intocmai ca și acea care l'a insoțit in Suedia, Norvegia și Englitera. Afară de ad­jutanții generali, adjutanții de aripă, medicul de casă și un consilier din ministerul de externe care insoteste c­a­pe împăratul, ca și odinioară pe bu­nicul său, in toate călătoriile, se vor mai afla in suită numai două per­soane m­oi. «Acestea vor fi : cancelarul Ca­­privi și Prințul Albert de Sachsen- Altenburg. «Firește—zice «Politische Cores­pondează—că se va aduce vorba și despre politică intre cei duoi împă­rați de o parte și bărbații de Stat, de altă parte. «Se desminte insă cu toată hotă­

Next