Timpul, septembrie 1891 (nr. 192-215)

1891-09-19 / nr. 206

2 de consiliul de Stat, în cazuri anume de­terminate. „In Francia după legea asupra învăță­mântului primar din 30 Octombrie 1886, revocarea se pronunță de Prefect, cu drep­tul de apel la ministru, iar interdicțiunea de a mai reintra în corpul didactic, care acolo nu este, ca la noi, consecința revo­­cărei, se pronunță de cons­liul departamen­tal, cu dreptul de apel la consiliul supe­rior de instrucțiune. Profesorii secundari și superiori, sunt ju­decați de consiliul Academic, cu dreptul de apel la consiliul superior. Consiliul Aca­demic este un consiliu instituit în fie­care din cele 16 Academii în care este Franța împărțită, și compus dintr-un număr varia­bil de membri, dintre care unii sunt numiți de ministru, alții aleși de colegii lor dintre profesorii secundari și superiori; numărul acestor din urmă este în genere cam a treia parte din acela al membrilor numiți de ministru. Consiliul superior se știe ce compozițiune are: „în consiliul general s’a afirmat că și în alte țări de­cât la noi, profesorii se judecă unii pe alții; s’a evitat însă cu prudență a se spune în care țări anume. Din expu­­nerea de mai sus se vede că nici o țară nu este în cazul acesta. Singură Franța este, unde pentru profesorii secundari și supe­riori, pedeapsa suspensiunii și a revocărei se pronunță de consiliele Academice, în care membrii numiți de ministru, sunt de două ori mai numeroși de­cât cei aleși, și de consiliul superior, în care iarăși figu­rează 19 membri numiți de ministru, din numărul total de 58. Să se observe însă că, în Franța, corpul didactic n’a ajuns încă a se pune în stare de revoltă pe față și permanentă contra ministrului; acolo profesorii înțeleg cu totul alt­fel de­cât la noi datoriile lor și uzul ce trebue să facă de drepturile lor. Holtke, maoriile lui și războiul viitor Răspuns la memoriile mareșalului.—Na­poleon și Moltke.—Războiul viitor.— Ipoteza unei desarmări generale. D. Eduard Lockroy, cunoscutul deputat al Parisului și fost ministru, va publica în curând, după cum am anunțat, un fel de răspuns sau comentarii la Memoriile mare­șalului de Moltke, pe cari le publicăm de cât­va timp în extenso în ziarul nostru. Un colaborator al ziarului L’Fdair fiind primit de d. Lockroy, a putut dobândi câte­va indicații interesante asupra cuprin­sului cărții ce deputatul francez va pu­blica. Titlul cărții va fi: D.de Moltke, memo­riile sale și războiul viitor. D. Lockroy va vorbi mai întâiu de om, învingătorul Franței de la 1870, apoi îi va comenta memoriile, și în sfârșit va trata marea cestiune a războiului viitor, care preocupă actualmente, cu atâta dreptate, pe toată lumea. D. Lokroy ia pe d. de Moltke de la începutul carierei sale militare, în anul 1839, pe când comanda în Siria artileria armatei turcești. D va promite niște docu­mente inedite foarte curioase din această epocă. Apoi îi va urmări cariera pe rând până la campania cu Austria și apoi la cea cu Franța. Iar concluzia d-lui Lockroy a­­supra omului Moltke, este. El a fost un om foarte remarcabil, fără îndoială, dotat cu mari calități militare, dar n’a fost un om de geniu, cum ar fi dispuși unii să crează. E departe de a e­­gala pe Napoleon ca om de războiu. Prin siguranța conbinațiilor lui, prin sângele rece, prin știința-i militară, a fost un dibaciü mânuitor de batalioane, dar n’a fost, ca Napoleon, un însuflețitor (entraineur) de oameni. Nu trebue să se uite nici că ma­reșalul de Moltke a fost și un om noro­cos. In condițiile în care s’a început răz­boiul de la 1870, victoria, pentru el, era destul de ușoară. După comentarea memoriilor mareșalului, d. Lockroy va trata în chipul următor despre războiul viitor: O dată războiul declarat, din vre­una din cauzele probabile pe cari le examinea­ză pe rând, autorul răspunsului examinează ce s’ar întâmpla în Franța, toate acele masse de oameni de 20 până la 45 de ani părăsindu-și de­odată căminurile, lucrările, ca să se arunce asupra altor masse puse în mișcare și ele pentru aceleași cauze. „Apoi, urmează d. Lockroy, urmăresc pas de pas această operație atât de dificilă, atât de delicată, a mobilizării, care va a­­vea, după cum știe ori­cine, o importanță enormă. Trec în revistă mijloacele noastre de transport, organizația lor, și mă silesc să arăt calitățile și defectele, să atrag a­­tenția asupra unor puncte cari mi s’au părut că lasați de dorit. „Mobilizarea terminată, începe lupta. Fi­­ra lungă, fi­ra scurtă? ”Examinez ambele ipoteze. In decursul operațiilor, cum vor trăi Gmiliele celor cari erau până la răz­boi, susținătorii lor? Cari vor fi sarcinele ce se vor impune Statului prin acest fapt ? „Situația finanțelor noastre este oare des­tul de înfloritoare pentru ca să ne putem angaja acum într’un războiu ? Suntem gata de luptă? Ce șanse de succes sau de ne­­succes vom avea ? Care va fi rolul marinei în războiul viitor? „Trebue să se ia în băgare de seamă și faptul că praful de pușcă fără fum va pri­­cinui o adevărată perturbație în arta răz­boiului. Tactica va trebui să se schimbe cu totul, trupele nemai­știind de­cât foarte imperfect unde se va găsi dușmanul cu care vor avea de a face. „Armele cere nouă, din ce în ce mai perfecționate, mai ucigătoare, vor avea și ele rezultate de carn­e cu neputință să și dea cine­va compr­esact. Pe mare, cu tor­pilele cele noul surprinderile vor fi și mai mari.­ „Care va fi situația învingătorului, a în­vinsului, după luptă? Care va fi situația Europei? Ce va fi de așteptat din partea alianței franco-ruse consacrată prin între­vederea de la Cronstadt. „Terminând examinez ipoteza unei de­­farmări gen­iale. Dacă ea ar­ fi posibilă și în ce condiții“. Cartea d-lui Lockroy, după cum se vede va trata chestii din cele mai interesante și mai la ordinea zilei. Eastern ȘTIRILE ZILEI Temperatura : Observațiunile Casei A. Menu et C­une, optician la Calea Victoriei 88, pe ziua de 18 Septembre. Monitorul de azi publică raportul d-lui G. I. Ionescu-Gion, relativ la expozi­­țiunea geografică internațională de la Berna, adresat d-lui ministru al cultelor și instrucțiunei publice. D. Ionescu-Gion mai promite două ra­poarte: unul privitor la crearea unui muzeu pedagogic pe lângă ministerul ins­trucțiunei publice și altul cu privire la amănuntele ce a cules prin bibliotecele Parisului în vederea viitoarei biblioteci a Fondațiunei universitare Carol I. * * * D. Nicolae Krețulescu, care se află la Paris, se va întoarce peste câte­va zile în București. * * * D. Fonton, ministrul Rusiei în capi­tală, a plecat la Petersburg, de unde se va întoarce peste 15 zile. * * * Concursuri. Concursul pentru ocuparea catedrei de matematici de la școala de agricultură de la Herestreu, s'a terminat ora. Juriul a recomandat pe tânărul C. Mi­­clescu, licențiat în științe.­­ La 15 octombre va începe concur­sul pentru ocuparea catedrei de mate­matici de la liceul Matei Basarab. * * * Un eveniment în lumea medicală: D-na d­e Crătunescu-Cuțarida a depus erî jurământ pentru postul de medic se­cundar al secțiunei ginecologice de la spitalul Maternitatea. D-na Cuțarida va intra azi în func­țiune. * * * Era comisiunea de examen a căpita­nilor, a cercetat numai memoriile. Astă­zi începe examenul căpitanilor de infanterie. După aceasta se va examina cava­leria, artileria și la sfârșit intendența. Miezul nopții..................4-10,2­7 ore dimineața . . . . +12 Amiazi...........................+20 înălțimea barometrică . . 76,6 etorno­nom­ini • T­RAVAQ DIN JUDEȚE­A Comuna urbană Piatra e autorizată să contracteze, în condițiunile votate de con­siliul comunal în ședința sa de la 22 August 1891, un împrumut provizoriu de 18.000 lei, plătibil din resursele ordi­nare ale comunei pe anul viitor 1892-93, spre a servi la plata lucrărilor de tro­tuare, rigole, borduri, podețe și expro­prieri angajate în anul curent. STRlINETATE Se vestește din Odesa lui Standard că mai bine de șapte mii de evrei ruși au plecat deună­ri cu destinație pentru re­publica Argentina. Vre o două mii au ple­cat săptămâna trecută la America și Australia. * * * Agenția Dalziel zice că, de câte­va luni se șoptește prin Londra despre un divorț neevitabil și scandalos. Iată de ce e vorba: Colonelul Henry Hozier a intentat pro­ces de divorț femeei sale, lady Blanche Hozier, fiica contelui d’Ailie. Complicele se pare că este unul din oamenii politici cel mai remarcabili din Englitera, însăr­cinat cu cele mai înalte funcțiuni, mem­bru în parlament și ocupând o poziție mare în lume. De mult timp se cunoștea această istorie, dar se credea în­deobște că scandalul avea să se acopere prin vr’o învoială oare­care între părți. * * * Agenții diplomatici ai Eogliterei, Aus­triei și Italiei în Bulgaria au primit — TIMPUL 19 SEPTEMBRE după cum e informat le Temps—instrucții ca să fie în viitor mai puțin rezervați în raporturile lor cu prințul. Vor putea să se prezinte în audiență și să primiască invi­tările ce li se vor face. Este probabil că și reprezentantul Ger­maniei va invita pe colegii săi. Guvernul bulgar a primit de la Con­­stantinopol o notă în care Poarta contestă Bulgariei, vasala el, dreptul de a bate mo­­netă cu efigia prințului Ferdinand și pro­testă în contra comandei de 8 milioane de monete făcută acum două luni de către ca­binetul din Sofia la Pesta. UN ULTIM CUVÂNT Chimiță trecând de pe un trotuar pe altul e răsturnat de o birjă și lovit răui la cap. Dus într’o farmacie, pe când farma­cistul Îi lega rana, Chimiță exclamă: — Cum draGU de m’a lovit tocmai în­­tr’un loc așa de prost. Moș­ Neagu după care, dacă până la ziua ce se va fixa în viitoarea întrunire nu se va da satis­facție gorgonilor, aceștia vor lăsa toți din acea zi să le crească mustața, iar dacă u­­nii patroni recalcitranți vor concedia pe a­­ceia cari vor fi reluat liberul exercițiu­ al dreptului lor, toți f­argonii se vor cotiza spre a forma­­ un fond de rezistență din care se vor ajuta „camarazii ce vor suferi pentru cauza comună“. Și [ședința a fost ridicată în mijlocul strigătelor repetate de : „Trăiască mustața!“ Trăiască mustața! Se știe că în Francia băeții de cafenele și birturi nu pot purta mustață, nici barbă plină; tot ce li se concede este o pereche de favorite, iar în unele cafenele trebue să fie rași peste tot obrazul. Uzul acesta există de mult și s'a înrădăcinat într’atâta încât de câte ori s’au făcut încercări­­ pen­tru a’l suprima ele n’au reușit. Se pare însă că chelnerii sau mai bine zis gargon­ii din Paris și-au perdut răbdarea de a nu putea să se bucure și el, nici după un veac, de „drepturile omului“ proclamate de Re­­voluțiunea franceză din 1789 și dar ei au ținut Sâmbăta trecută o întrunire la Bursa muncitorilor din Paris, unde, de astă dată, în locul strigătelor de „Trăiască sociala! Trăiască Revoluția!“ păreții sălei celei mari de întruniri repercutau strigătul de „Trăiască mustața!“ a scos din pepturile a patru sute de gargoni pe cari îl convocase „comitetul de propagandă pentru liberul port al barbei.“ Deja în iunie trecut ei ținuseră o adu­nare în scopul acesta și după promisiunile patronilor ei sperau că în curând dorințele lor vor fi realizate. Dar au așteptat de­geaba și acum s’au văzut siliți a face din nou un apel către patroni în următorii termeni: Voim să afirmăm încă odată în mod pacînic și demn dreptul nostru de a purta must­ață ca ori­care alt om. Acest drept negreșit că’l posedăm, dar în­țelegem foarte bine că e cu neputință ca fie­care patron să lucreze în mod iz­oat , fără a se expune de a se vedea părăsit de câți­va clienți cari sunt vrășmași reformei ce reclamăm și care ar putea găsi la concurenții săi garsoni­ci, obrazurile fasonate după placul lor, am hotărît a provoca o mare întrunire patronală în care toți aasistenții vor decide împreună dacă această rețe­mă trebue sau nu să fie realizată. Cu chip­ul acesta toate cafenelele și birturile din Paris vor adopta în același timp moda cea nouă, și suntem încredințați că clienții se vor deprinde cu ea tot așa de bine cum se de­prind, la fie­care schimbare de sezon, a vedea pe croitorul lor facându-le un vestment croit în alt chip. Foarte puțini patroni răspunseră la acest apel. Totuși, unul din el d. Catelain, membru al Consiliului Uniunii sindicale a patronilor restauratori a luat cu energie apărarea „liberului port al barbei.“ „Nu mă tem, a zis el în substanță, de a rădica foarte sus desbaterea. Aici este vorba de demnitatea omenească. S’a ne­glijat partea cea mai importantă a cestiunii. Sunt o sută de ani de când, în urma unei propuneri a d-lor de Noailles și de Mont­morency, Adunarea Constituantă a decretat, în 20 iunie 1790 că „nimeni nu va putea „sili pe servitorii săi să poarte livrea“. Ei bine, această livrea voi sunteți siliți s’o purtați pe fețele voastre. Vi se pălmuește obrazul cu ea. Departe de a consolida în cetățeni simțimentul demnității omenești, care e temelia civilizațiunei noastre, se a­­duce atingere acestei demnități“. El adaogă că membrii consiliului sin­dical patronal pot face ca această măsură să fie adoptată în mod pacinic. Președintele Bigex și secretarul Thone regretă absența patronilor. Secretarul, de temperament mai tragic, evocă amintirea lui Bazaine și a lui Bis­marck, cu privire la cunoscutul birtaș Mar­­gnery, care, zice el, „a fermecat pe limo­­nadieri cu cuvintele sale îndulcite cu miere.“ „Da, esclamă d._ Durieux, d. Margnery a zis că suntem siguri de succes, pentru că avem femeile pentru noi și cu toate astea el n’a făcut ca acel director al unei companii de biril care a permis vizitiilor săi de a purta mustața cu singura condi­­țiune de a fi politicoși cu clienții. Noi suntem 20,000 de gorgoni cari așteptăm dreptul de a purta pe obrazul nostru ceea­­ce ne-a dat natura“. Se citește apoi o lungă scrisoare a d-lui Margnery care declară că din 100 de pa­troni consultați, 92 sunt opuși portului barber, 4 sunt pentru, iar 4 nehotărîți. „In calitatea mea de președinte al ca­merei mele sindicale, zice el apoi, nu puteam să aplic la mine o măsură pe care o re­probă colegii mei“. Acest răspuns provoacă protestațiuni fur­tunoase. Unii strigă : „Jos Margnery! Să-l aruncăm în gârlă!“ Insă președintele invită adunarea a se liniști zicând că nu e acum momentul de a face o grevă. Se hotărăște a se mai face o ultimă în­cercare pe lângă patroni, n’l mai convocă la o întrunire și se votează o ordine de zi DIN STRAIN­ĂTATE Situația europeană de Nord constată că cu cât forțele di­feritelor națiuni se echilibrează și cu cât sunt, prin urmare mai multe motive ele li­niște, cu atâta sporește neliniștita agitație a spiritului public. Această nervositate este totuși cu mult mai puțin sensibilă la Ruși de­căt la cele­l­alte popoare. Aceasta e un fapt firesc, căci în alte părți se practică necontenit un adevărat sistem de conspirațiuni internaționale, și când a­­cestea nu isbutesc, se încearcă a se reme­dia această neisbândă prin noul manopere. Se caută ast­fel, în zadar, a se răsturna starea de lucruri creată de tratate, pe când Rusia se ține neclintită pe terenul chiar al tratatelor, împedicând ca ele să fie violate, și această atitudine dă celui care o adoptă o mare seninătate de spirit. Ast­fel, dacă lordul Salisbury are în a­­devăr intenția de a convoca o conferință internațională pentru a ajunge să se per­mită și altor vase a trece prin strâmtorile turcești, va fi de ajuns ca Rusia să decli­ne invitarea de a participa, pentru ca să facă să nu isbutiască această încercare. Tulburările din China Se telegrafiază din Londra lui New­ York- Berald resumatul comunicațiunei guvernu­lui chinez remisă Foreign­ office-ului și da­tată din Peking 20 Septembre. Guvernul chinez informează cabinetul de Saint-James, că oferă puterilor europene, în semn de pace, despăgubiri bănești impor­tante pentru măcelul Europenilor și pentru jefuirea proprietăților lor de la Yu-Hu, Yuhue, Tang-Iang, Yu-Lei și toate cele­­l­alte locuri unde au fost tulburări. Guvernul imperial, recunoscând întreaga-i răspundere și datoria de a menține ordi­nea în porturile deschise Europenilor și de a ocroti pe misionari, a ordonat vice­regi­lor de Nankin și de Si­ Hli să trimeată i­­mediat escadrele de Nord și de sud în Yang­ Te, ca să dea Europenilor ajutor și pro­tecție. Patru din capii tulburărilor au fost e­­xe­cut­ați, 21 exilați și cinci mandarini vi­novați de a nu fi reprimat imediat disordi­­nele vor avea să răspundă înaintea împă­catului care-l va pedepsi cu asprime. Guvernul chinez nu știe nimic de cons­pirația formată pentru a se pune mâna pe arsenalul de la Fu­ Cen, dar recunoaște e­­xistența unor societăți secrete și le atri­buie un rol important în tulburările cari s’au întâmplat. El adaugă că, de altă parte, un număr oare­care de străini au făcut învoieli de in­teres cu acele societăți. Un englez, am­ploiat la vămile de la Kin-Șiang, a încer­cat să le transmită 35 de lăzi cu puști și dinamită. El a fost dat pe mâna autorită­ților engleze. Alți doi englezi și șase străini de o naționalitate nedeterminată, sunt im­plicați în această afacere. Guvernul imperial crede că a fost de bun augur faptul că examenele, care atrag tot­deauna în decursul acestei luni un nu­măr mare de studenți în orașele de pe țăr­muri, s’au ținut fără a pricinui turburări. El termină afirmând din nou că e sin­gur răspunzător, și prin urmare singur com­petent să restabilească ordinea. Sinuciderea lui Balmaceda Despre modul cum s’a sinucis Balmaceda fostul preșident al republicei Chile, foile americane publică următoarele detalii: fos­tul prezident a părăsit orașul Santiago la 29 ale lunei trecute, cu speranța să plece din Chili. Dar când a văzut că toate dru­murile îi sunt închise, la 2 Se­ptembre s’a dus de-a dreptul la ambasada argentină. Avea de gând să plece de aici cu vasul „Almirante Condeli“, pe care credea să-­l găsească la San­ Antonio­ Bas- Se întristă mult când auzi, că vasul a plecat deja. In palatul ambasadei era foarte demoralizat, întristat. Afarâ de Uriburi, ambasador și un alt intim al lui, nu a vorbit cu nimeni. La 19 Septembre Uriburi a fost la tea­tru și după ce s’a întâri a stat mult de vorbă cu Balmaceda. Vorbiau despre ceia ce are să se întâmple, căci Balmaceda zicea că o să se predea de bună voe sunte­. Era tre­cut de miezul nopții când se despărțiră. A doua­ zi dirainiață la orele 8 și jumătate d-na Uriburi auzi un detunet în camera lui Bal­maceda. Chemă repede pe soțul său, care la rândul lui se duse după Carlo­s Walker Martinez și amândoi intrară în camera lui Balmaceda, spărgând ușa. II găsiră jos cu capul sdrobit în sânge cald încă. Revolverul îl ținea în mâna dreaptă. Torzo, cumnatul lui Balmaceda și ambasadorul Uruguay el veniră de asemenea la fața locului. Se luă apoi procesul verbal de către judele Au­­gerta, iar junta fa și ea incunoștiințată despre sinuciderea lui Balmaceda. Fostul prezident a lăsat în urma lui două scrisori una mamei și alta soției sale. Bani avea la dânsul numai 2500 dolari, pe care-i dă­duse nevastă-sa încă la 28 August. ÎNTÂMPLĂRILE zilei Foc. Azi la orele 11 a. m. a isbucnit un foc în str. Dreaptă No. 25 în casele d-lui­­ Nae Panaitescu, în care locuește un tâmplar. Focul a luat naștere de la niște talași ce erau în pivniță. Pompierii sosind la timp fo­cul a putut fi grabnic localizat. — x— Legea lui Lynch în Ungaria. —Ziarului N. Fester Journal i se scrie din comuna Szalök un îngrozitor act al popo­­rațiunii ungurești de acolo. In noaptea de 19 spre 20 Septembrie st. n., doar locui­tori din acea comună intrară în magazinul de tutun al unui fabricant de acolo și fura­ră câte­va pachete mari de tutun. Ei însă au fost surprinși în timpul săvârșirii fap­tei de către vecinii din apropiere. Aceștia îl prinseră și îndată constituiră dintre ei un tribunal, care îi osândi la moarte. Ne­fericiții culpabili au fost spânzurați de grin­zile magazinului de tutun. Când Îi crezură că sunt morți, îi luară jos și îl aruncară într’o groapă. Unul dintre aceștia fu găsit a doua zi mort, dar cela l­ alt jumătate mort. Tribunalul din Szigetvár a pornit cerceta­rea criminală în contra acelora, care au osândit la moarte pe cei doi culpabili. —x— Criminali precoci.­­Două copil de opt și nouă ani, Crawford și Shearon, din Liverpool, au fost declarați de către juriul de instrucție culpabili de a fi asasinat pe unul din tovarășii lor de aceiași vârstă ca și dânșii, pentru ca să-i fure hainele. Ei vor fi judecați dar de curtea cu jurați. Această afacere dă naștere la o proble­­­­mă curioasă : nu există adecă în Englitera nici o lege care să limiteze răspunderea minorilor din punctul de vedere criminal, și, dacă juriul din Liverpool ar declara pe cei două copii vinovați, ei ar trebui să fie condamnați la moarte. IIHFORHHAȚIUNI Primim următoarele telegrame cu data de 17 Septembre : §* * d Monza.'— Regina Margareta sosește azi la 4 ore după amiazi din Stressa. Regele României va sosi la 6 ore cu un tren regal. El va fi însoțit de un aghiotant general și de un maestru de ceremonii ce l-a trimis Regele Um­berto, de generalul Fior­escu, de d. Ma­­vrocordat, însărcinatul României la Roma, și­ de alte persoane din suita Sa. jD. di Rudini va sosi la 2 ore. La 8 ore va fi un prânz de gală în onoarea Regelui Carol. Roma.— „Opinione“ zice­ că Regele Carol merge la Monza numai ca să mulțămească Regelui Umberto pentru­­ interesul dovedit de Suveranii Italiei Reginei Elisabeta în timpul boalei Sale. Nu poate fi în această vizită nici un scop politic. D. L. Catargiu nu va mai aștepta întoarcerea generalului Florescu și va pleca Sâmbătă seara la Golășei, unde va sta două zile. D. G. Vernescu, care se află la Râmnicu-Sărat, nu se va întoarce în capitală de­cât mâine de dimineață. D. Vernescu se va duce apoi pen­tru două sau trei zile la una din moșiile sale. Cu ocazia concentrărilor cari se fac, d. ministru de rezbel va trece în inspecție trupele tuturor corpuri­­lor de armată. •+­D. general Lahovari, va fi însoțit în această inspecție de șeful marelui stat-major. Astă­zi nu va fi recepțiune diplo­matică la ministerul afacerilor stră­ine, din cauză că d. ministru Exarcu, se afla bolnav,­­și în imposibilitate de a părăsi 3—4 zile casa. Le Nord declară lipsită de ori­ce temeiu știrea dată de Kölnische Zei­tung despre niște negocieri începute între Rusia și România pentru un schimb al Basarabiei cu Dobrogea, precum și știrile ziarelor germane vorbind despre ciocniri de trupe la granița ruso-afgană. Aceste știri nu sunt de­cât o nouă dovadă de im­­presionabilitate a publicului. Lupta află că astă noapte a fost un foc îngrozitor la Ploești. Au ars peste 20 de prăvălii. Pagubele se urcă la peste 800,000 franci. Amănuntele lipsesc.

Next