Timpul, septembrie 1891 (nr. 192-215)
1891-09-19 / nr. 206
2 de consiliul de Stat, în cazuri anume determinate. „In Francia după legea asupra învățământului primar din 30 Octombrie 1886, revocarea se pronunță de Prefect, cu dreptul de apel la ministru, iar interdicțiunea de a mai reintra în corpul didactic, care acolo nu este, ca la noi, consecința revocărei, se pronunță de consliul departamental, cu dreptul de apel la consiliul superior de instrucțiune. Profesorii secundari și superiori, sunt judecați de consiliul Academic, cu dreptul de apel la consiliul superior. Consiliul Academic este un consiliu instituit în fiecare din cele 16 Academii în care este Franța împărțită, și compus dintr-un număr variabil de membri, dintre care unii sunt numiți de ministru, alții aleși de colegii lor dintre profesorii secundari și superiori; numărul acestor din urmă este în genere cam a treia parte din acela al membrilor numiți de ministru. Consiliul superior se știe ce compozițiune are: „în consiliul general s’a afirmat că și în alte țări decât la noi, profesorii se judecă unii pe alții; s’a evitat însă cu prudență a se spune în care țări anume. Din expunerea de mai sus se vede că nici o țară nu este în cazul acesta. Singură Franța este, unde pentru profesorii secundari și superiori, pedeapsa suspensiunii și a revocărei se pronunță de consiliele Academice, în care membrii numiți de ministru, sunt de două ori mai numeroși decât cei aleși, și de consiliul superior, în care iarăși figurează 19 membri numiți de ministru, din numărul total de 58. Să se observe însă că, în Franța, corpul didactic n’a ajuns încă a se pune în stare de revoltă pe față și permanentă contra ministrului; acolo profesorii înțeleg cu totul altfel decât la noi datoriile lor și uzul ce trebue să facă de drepturile lor. Holtke, maoriile lui și războiul viitor Răspuns la memoriile mareșalului.—Napoleon și Moltke.—Războiul viitor.— Ipoteza unei desarmări generale. D. Eduard Lockroy, cunoscutul deputat al Parisului și fost ministru, va publica în curând, după cum am anunțat, un fel de răspuns sau comentarii la Memoriile mareșalului de Moltke, pe cari le publicăm de câtva timp în extenso în ziarul nostru. Un colaborator al ziarului L’Fdair fiind primit de d. Lockroy, a putut dobândi câteva indicații interesante asupra cuprinsului cărții ce deputatul francez va publica. Titlul cărții va fi: D.de Moltke, memoriile sale și războiul viitor. D. Lockroy va vorbi mai întâiu de om, învingătorul Franței de la 1870, apoi îi va comenta memoriile, și în sfârșit va trata marea cestiune a războiului viitor, care preocupă actualmente, cu atâta dreptate, pe toată lumea. D. Lokroy ia pe d. de Moltke de la începutul carierei sale militare, în anul 1839, pe când comanda în Siria artileria armatei turcești. D va promite niște documente inedite foarte curioase din această epocă. Apoi îi va urmări cariera pe rând până la campania cu Austria și apoi la cea cu Franța. Iar concluzia d-lui Lockroy asupra omului Moltke, este. El a fost un om foarte remarcabil, fără îndoială, dotat cu mari calități militare, dar n’a fost un om de geniu, cum ar fi dispuși unii să crează. E departe de a egala pe Napoleon ca om de războiu. Prin siguranța conbinațiilor lui, prin sângele rece, prin știința-i militară, a fost un dibaciü mânuitor de batalioane, dar n’a fost, ca Napoleon, un însuflețitor (entraineur) de oameni. Nu trebue să se uite nici că mareșalul de Moltke a fost și un om norocos. In condițiile în care s’a început războiul de la 1870, victoria, pentru el, era destul de ușoară. După comentarea memoriilor mareșalului, d. Lockroy va trata în chipul următor despre războiul viitor: O dată războiul declarat, din vreuna din cauzele probabile pe cari le examinează pe rând, autorul răspunsului examinează ce s’ar întâmpla în Franța, toate acele masse de oameni de 20 până la 45 de ani părăsindu-și deodată căminurile, lucrările, ca să se arunce asupra altor masse puse în mișcare și ele pentru aceleași cauze. „Apoi, urmează d. Lockroy, urmăresc pas de pas această operație atât de dificilă, atât de delicată, a mobilizării, care va avea, după cum știe oricine, o importanță enormă. Trec în revistă mijloacele noastre de transport, organizația lor, și mă silesc să arăt calitățile și defectele, să atrag atenția asupra unor puncte cari mi s’au părut că lasați de dorit. „Mobilizarea terminată, începe lupta. Fira lungă, fira scurtă? ”Examinez ambele ipoteze. In decursul operațiilor, cum vor trăi Gmiliele celor cari erau până la război, susținătorii lor? Cari vor fi sarcinele ce se vor impune Statului prin acest fapt ? „Situația finanțelor noastre este oare destul de înfloritoare pentru ca să ne putem angaja acum într’un războiu ? Suntem gata de luptă? Ce șanse de succes sau de nesucces vom avea ? Care va fi rolul marinei în războiul viitor? „Trebue să se ia în băgare de seamă și faptul că praful de pușcă fără fum va pricinui o adevărată perturbație în arta războiului. Tactica va trebui să se schimbe cu totul, trupele nemaiștiind decât foarte imperfect unde se va găsi dușmanul cu care vor avea de a face. „Armele cere nouă, din ce în ce mai perfecționate, mai ucigătoare, vor avea și ele rezultate de carne cu neputință să și dea cineva compresact. Pe mare, cu torpilele cele noul surprinderile vor fi și mai mari. „Care va fi situația învingătorului, a învinsului, după luptă? Care va fi situația Europei? Ce va fi de așteptat din partea alianței franco-ruse consacrată prin întrevederea de la Cronstadt. „Terminând examinez ipoteza unei defarmări geniale. Dacă ea ar fi posibilă și în ce condiții“. Cartea d-lui Lockroy, după cum se vede va trata chestii din cele mai interesante și mai la ordinea zilei. Eastern ȘTIRILE ZILEI Temperatura : Observațiunile Casei A. Menu et Cune, optician la Calea Victoriei 88, pe ziua de 18 Septembre. Monitorul de azi publică raportul d-lui G. I. Ionescu-Gion, relativ la expozițiunea geografică internațională de la Berna, adresat d-lui ministru al cultelor și instrucțiunei publice. D. Ionescu-Gion mai promite două rapoarte: unul privitor la crearea unui muzeu pedagogic pe lângă ministerul instrucțiunei publice și altul cu privire la amănuntele ce a cules prin bibliotecele Parisului în vederea viitoarei biblioteci a Fondațiunei universitare Carol I. * * * D. Nicolae Krețulescu, care se află la Paris, se va întoarce peste câteva zile în București. * * * D. Fonton, ministrul Rusiei în capitală, a plecat la Petersburg, de unde se va întoarce peste 15 zile. * * * Concursuri. Concursul pentru ocuparea catedrei de matematici de la școala de agricultură de la Herestreu, s'a terminat ora. Juriul a recomandat pe tânărul C. Miclescu, licențiat în științe. La 15 octombre va începe concursul pentru ocuparea catedrei de matematici de la liceul Matei Basarab. * * * Un eveniment în lumea medicală: D-na de Crătunescu-Cuțarida a depus erî jurământ pentru postul de medic secundar al secțiunei ginecologice de la spitalul Maternitatea. D-na Cuțarida va intra azi în funcțiune. * * * Era comisiunea de examen a căpitanilor, a cercetat numai memoriile. Astăzi începe examenul căpitanilor de infanterie. După aceasta se va examina cavaleria, artileria și la sfârșit intendența. Miezul nopții..................4-10,27 ore dimineața . . . . +12 Amiazi...........................+20 înălțimea barometrică . . 76,6 etornonomini • TRAVAQ DIN JUDEȚEA Comuna urbană Piatra e autorizată să contracteze, în condițiunile votate de consiliul comunal în ședința sa de la 22 August 1891, un împrumut provizoriu de 18.000 lei, plătibil din resursele ordinare ale comunei pe anul viitor 1892-93, spre a servi la plata lucrărilor de trotuare, rigole, borduri, podețe și exproprieri angajate în anul curent. STRlINETATE Se vestește din Odesa lui Standard că mai bine de șapte mii de evrei ruși au plecat deunări cu destinație pentru republica Argentina. Vre o două mii au plecat săptămâna trecută la America și Australia. * * * Agenția Dalziel zice că, de câteva luni se șoptește prin Londra despre un divorț neevitabil și scandalos. Iată de ce e vorba: Colonelul Henry Hozier a intentat proces de divorț femeei sale, lady Blanche Hozier, fiica contelui d’Ailie. Complicele se pare că este unul din oamenii politici cel mai remarcabili din Englitera, însărcinat cu cele mai înalte funcțiuni, membru în parlament și ocupând o poziție mare în lume. De mult timp se cunoștea această istorie, dar se credea îndeobște că scandalul avea să se acopere prin vr’o învoială oarecare între părți. * * * Agenții diplomatici ai Eogliterei, Austriei și Italiei în Bulgaria au primit — TIMPUL 19 SEPTEMBRE după cum e informat le Temps—instrucții ca să fie în viitor mai puțin rezervați în raporturile lor cu prințul. Vor putea să se prezinte în audiență și să primiască invitările ce li se vor face. Este probabil că și reprezentantul Germaniei va invita pe colegii săi. Guvernul bulgar a primit de la Constantinopol o notă în care Poarta contestă Bulgariei, vasala el, dreptul de a bate monetă cu efigia prințului Ferdinand și protestă în contra comandei de 8 milioane de monete făcută acum două luni de către cabinetul din Sofia la Pesta. UN ULTIM CUVÂNT Chimiță trecând de pe un trotuar pe altul e răsturnat de o birjă și lovit răui la cap. Dus într’o farmacie, pe când farmacistul Îi lega rana, Chimiță exclamă: — Cum draGU de m’a lovit tocmai într’un loc așa de prost. Moș Neagu după care, dacă până la ziua ce se va fixa în viitoarea întrunire nu se va da satisfacție gorgonilor, aceștia vor lăsa toți din acea zi să le crească mustața, iar dacă unii patroni recalcitranți vor concedia pe aceia cari vor fi reluat liberul exercițiu al dreptului lor, toți fargonii se vor cotiza spre a forma un fond de rezistență din care se vor ajuta „camarazii ce vor suferi pentru cauza comună“. Și [ședința a fost ridicată în mijlocul strigătelor repetate de : „Trăiască mustața!“ Trăiască mustața! Se știe că în Francia băeții de cafenele și birturi nu pot purta mustață, nici barbă plină; tot ce li se concede este o pereche de favorite, iar în unele cafenele trebue să fie rași peste tot obrazul. Uzul acesta există de mult și s'a înrădăcinat într’atâta încât de câte ori s’au făcut încercări pentru a’l suprima ele n’au reușit. Se pare însă că chelnerii sau mai bine zis gargonii din Paris și-au perdut răbdarea de a nu putea să se bucure și el, nici după un veac, de „drepturile omului“ proclamate de Revoluțiunea franceză din 1789 și dar ei au ținut Sâmbăta trecută o întrunire la Bursa muncitorilor din Paris, unde, de astă dată, în locul strigătelor de „Trăiască sociala! Trăiască Revoluția!“ păreții sălei celei mari de întruniri repercutau strigătul de „Trăiască mustața!“ a scos din pepturile a patru sute de gargoni pe cari îl convocase „comitetul de propagandă pentru liberul port al barbei.“ Deja în iunie trecut ei ținuseră o adunare în scopul acesta și după promisiunile patronilor ei sperau că în curând dorințele lor vor fi realizate. Dar au așteptat degeaba și acum s’au văzut siliți a face din nou un apel către patroni în următorii termeni: Voim să afirmăm încă odată în mod pacînic și demn dreptul nostru de a purta mustață ca oricare alt om. Acest drept negreșit că’l posedăm, dar înțelegem foarte bine că e cu neputință ca fiecare patron să lucreze în mod izoat , fără a se expune de a se vedea părăsit de câțiva clienți cari sunt vrășmași reformei ce reclamăm și care ar putea găsi la concurenții săi garsonici, obrazurile fasonate după placul lor, am hotărît a provoca o mare întrunire patronală în care toți aasistenții vor decide împreună dacă această rețemă trebue sau nu să fie realizată. Cu chipul acesta toate cafenelele și birturile din Paris vor adopta în același timp moda cea nouă, și suntem încredințați că clienții se vor deprinde cu ea tot așa de bine cum se deprind, la fiecare schimbare de sezon, a vedea pe croitorul lor facându-le un vestment croit în alt chip. Foarte puțini patroni răspunseră la acest apel. Totuși, unul din el d. Catelain, membru al Consiliului Uniunii sindicale a patronilor restauratori a luat cu energie apărarea „liberului port al barbei.“ „Nu mă tem, a zis el în substanță, de a rădica foarte sus desbaterea. Aici este vorba de demnitatea omenească. S’a neglijat partea cea mai importantă a cestiunii. Sunt o sută de ani de când, în urma unei propuneri a d-lor de Noailles și de Montmorency, Adunarea Constituantă a decretat, în 20 iunie 1790 că „nimeni nu va putea „sili pe servitorii săi să poarte livrea“. Ei bine, această livrea voi sunteți siliți s’o purtați pe fețele voastre. Vi se pălmuește obrazul cu ea. Departe de a consolida în cetățeni simțimentul demnității omenești, care e temelia civilizațiunei noastre, se aduce atingere acestei demnități“. El adaogă că membrii consiliului sindical patronal pot face ca această măsură să fie adoptată în mod pacinic. Președintele Bigex și secretarul Thone regretă absența patronilor. Secretarul, de temperament mai tragic, evocă amintirea lui Bazaine și a lui Bismarck, cu privire la cunoscutul birtaș Margnery, care, zice el, „a fermecat pe limonadieri cu cuvintele sale îndulcite cu miere.“ „Da, esclamă d._ Durieux, d. Margnery a zis că suntem siguri de succes, pentru că avem femeile pentru noi și cu toate astea el n’a făcut ca acel director al unei companii de biril care a permis vizitiilor săi de a purta mustața cu singura condițiune de a fi politicoși cu clienții. Noi suntem 20,000 de gorgoni cari așteptăm dreptul de a purta pe obrazul nostru ceeace ne-a dat natura“. Se citește apoi o lungă scrisoare a d-lui Margnery care declară că din 100 de patroni consultați, 92 sunt opuși portului barber, 4 sunt pentru, iar 4 nehotărîți. „In calitatea mea de președinte al camerei mele sindicale, zice el apoi, nu puteam să aplic la mine o măsură pe care o reprobă colegii mei“. Acest răspuns provoacă protestațiuni furtunoase. Unii strigă : „Jos Margnery! Să-l aruncăm în gârlă!“ Insă președintele invită adunarea a se liniști zicând că nu e acum momentul de a face o grevă. Se hotărăște a se mai face o ultimă încercare pe lângă patroni, n’l mai convocă la o întrunire și se votează o ordine de zi DIN STRAINĂTATE Situația europeană de Nord constată că cu cât forțele diferitelor națiuni se echilibrează și cu cât sunt, prin urmare mai multe motive ele liniște, cu atâta sporește neliniștita agitație a spiritului public. Această nervositate este totuși cu mult mai puțin sensibilă la Ruși decăt la celelalte popoare. Aceasta e un fapt firesc, căci în alte părți se practică necontenit un adevărat sistem de conspirațiuni internaționale, și când acestea nu isbutesc, se încearcă a se remedia această neisbândă prin noul manopere. Se caută astfel, în zadar, a se răsturna starea de lucruri creată de tratate, pe când Rusia se ține neclintită pe terenul chiar al tratatelor, împedicând ca ele să fie violate, și această atitudine dă celui care o adoptă o mare seninătate de spirit. Astfel, dacă lordul Salisbury are în adevăr intenția de a convoca o conferință internațională pentru a ajunge să se permită și altor vase a trece prin strâmtorile turcești, va fi de ajuns ca Rusia să decline invitarea de a participa, pentru ca să facă să nu isbutiască această încercare. Tulburările din China Se telegrafiază din Londra lui New York- Berald resumatul comunicațiunei guvernului chinez remisă Foreign office-ului și datată din Peking 20 Septembre. Guvernul chinez informează cabinetul de Saint-James, că oferă puterilor europene, în semn de pace, despăgubiri bănești importante pentru măcelul Europenilor și pentru jefuirea proprietăților lor de la Yu-Hu, Yuhue, Tang-Iang, Yu-Lei și toate celelalte locuri unde au fost tulburări. Guvernul imperial, recunoscând întreaga-i răspundere și datoria de a menține ordinea în porturile deschise Europenilor și de a ocroti pe misionari, a ordonat viceregilor de Nankin și de Si Hli să trimeată imediat escadrele de Nord și de sud în Yang Te, ca să dea Europenilor ajutor și protecție. Patru din capii tulburărilor au fost executați, 21 exilați și cinci mandarini vinovați de a nu fi reprimat imediat disordinele vor avea să răspundă înaintea împăcatului care-l va pedepsi cu asprime. Guvernul chinez nu știe nimic de conspirația formată pentru a se pune mâna pe arsenalul de la Fu Cen, dar recunoaște existența unor societăți secrete și le atribuie un rol important în tulburările cari s’au întâmplat. El adaugă că, de altă parte, un număr oarecare de străini au făcut învoieli de interes cu acele societăți. Un englez, amploiat la vămile de la Kin-Șiang, a încercat să le transmită 35 de lăzi cu puști și dinamită. El a fost dat pe mâna autorităților engleze. Alți doi englezi și șase străini de o naționalitate nedeterminată, sunt implicați în această afacere. Guvernul imperial crede că a fost de bun augur faptul că examenele, care atrag totdeauna în decursul acestei luni un număr mare de studenți în orașele de pe țărmuri, s’au ținut fără a pricinui turburări. El termină afirmând din nou că e singur răspunzător, și prin urmare singur competent să restabilească ordinea. Sinuciderea lui Balmaceda Despre modul cum s’a sinucis Balmaceda fostul preșident al republicei Chile, foile americane publică următoarele detalii: fostul prezident a părăsit orașul Santiago la 29 ale lunei trecute, cu speranța să plece din Chili. Dar când a văzut că toate drumurile îi sunt închise, la 2 Septembre s’a dus de-a dreptul la ambasada argentină. Avea de gând să plece de aici cu vasul „Almirante Condeli“, pe care credea să-l găsească la San Antonio Bas- Se întristă mult când auzi, că vasul a plecat deja. In palatul ambasadei era foarte demoralizat, întristat. Afarâ de Uriburi, ambasador și un alt intim al lui, nu a vorbit cu nimeni. La 19 Septembre Uriburi a fost la teatru și după ce s’a întâri a stat mult de vorbă cu Balmaceda. Vorbiau despre ceia ce are să se întâmple, căci Balmaceda zicea că o să se predea de bună voe sunte. Era trecut de miezul nopții când se despărțiră. A doua zi dirainiață la orele 8 și jumătate d-na Uriburi auzi un detunet în camera lui Balmaceda. Chemă repede pe soțul său, care la rândul lui se duse după Carlos Walker Martinez și amândoi intrară în camera lui Balmaceda, spărgând ușa. II găsiră jos cu capul sdrobit în sânge cald încă. Revolverul îl ținea în mâna dreaptă. Torzo, cumnatul lui Balmaceda și ambasadorul Uruguay el veniră de asemenea la fața locului. Se luă apoi procesul verbal de către judele Augerta, iar junta fa și ea incunoștiințată despre sinuciderea lui Balmaceda. Fostul prezident a lăsat în urma lui două scrisori una mamei și alta soției sale. Bani avea la dânsul numai 2500 dolari, pe care-i dăduse nevastă-sa încă la 28 August. ÎNTÂMPLĂRILE zilei Foc. Azi la orele 11 a. m. a isbucnit un foc în str. Dreaptă No. 25 în casele d-lui Nae Panaitescu, în care locuește un tâmplar. Focul a luat naștere de la niște talași ce erau în pivniță. Pompierii sosind la timp focul a putut fi grabnic localizat. — x— Legea lui Lynch în Ungaria. —Ziarului N. Fester Journal i se scrie din comuna Szalök un îngrozitor act al poporațiunii ungurești de acolo. In noaptea de 19 spre 20 Septembrie st. n., doar locuitori din acea comună intrară în magazinul de tutun al unui fabricant de acolo și furară câteva pachete mari de tutun. Ei însă au fost surprinși în timpul săvârșirii faptei de către vecinii din apropiere. Aceștia îl prinseră și îndată constituiră dintre ei un tribunal, care îi osândi la moarte. Nefericiții culpabili au fost spânzurați de grinzile magazinului de tutun. Când Îi crezură că sunt morți, îi luară jos și îl aruncară într’o groapă. Unul dintre aceștia fu găsit a doua zi mort, dar cela l alt jumătate mort. Tribunalul din Szigetvár a pornit cercetarea criminală în contra acelora, care au osândit la moarte pe cei doi culpabili. —x— Criminali precoci.Două copil de opt și nouă ani, Crawford și Shearon, din Liverpool, au fost declarați de către juriul de instrucție culpabili de a fi asasinat pe unul din tovarășii lor de aceiași vârstă ca și dânșii, pentru ca să-i fure hainele. Ei vor fi judecați dar de curtea cu jurați. Această afacere dă naștere la o problemă curioasă : nu există adecă în Englitera nici o lege care să limiteze răspunderea minorilor din punctul de vedere criminal, și, dacă juriul din Liverpool ar declara pe cei două copii vinovați, ei ar trebui să fie condamnați la moarte. IIHFORHHAȚIUNI Primim următoarele telegrame cu data de 17 Septembre : §* * d Monza.'— Regina Margareta sosește azi la 4 ore după amiazi din Stressa. Regele României va sosi la 6 ore cu un tren regal. El va fi însoțit de un aghiotant general și de un maestru de ceremonii ce l-a trimis Regele Umberto, de generalul Fiorescu, de d. Mavrocordat, însărcinatul României la Roma, și de alte persoane din suita Sa. jD. di Rudini va sosi la 2 ore. La 8 ore va fi un prânz de gală în onoarea Regelui Carol. Roma.— „Opinione“ zice că Regele Carol merge la Monza numai ca să mulțămească Regelui Umberto pentru interesul dovedit de Suveranii Italiei Reginei Elisabeta în timpul boalei Sale. Nu poate fi în această vizită nici un scop politic. D. L. Catargiu nu va mai aștepta întoarcerea generalului Florescu și va pleca Sâmbătă seara la Golășei, unde va sta două zile. D. G. Vernescu, care se află la Râmnicu-Sărat, nu se va întoarce în capitală decât mâine de dimineață. D. Vernescu se va duce apoi pentru două sau trei zile la una din moșiile sale. Cu ocazia concentrărilor cari se fac, d. ministru de rezbel va trece în inspecție trupele tuturor corpurilor de armată. •+D. general Lahovari, va fi însoțit în această inspecție de șeful marelui stat-major. Astăzi nu va fi recepțiune diplomatică la ministerul afacerilor străine, din cauză că d. ministru Exarcu, se afla bolnav,și în imposibilitate de a părăsi 3—4 zile casa. Le Nord declară lipsită de orice temeiu știrea dată de Kölnische Zeitung despre niște negocieri începute între Rusia și România pentru un schimb al Basarabiei cu Dobrogea, precum și știrile ziarelor germane vorbind despre ciocniri de trupe la granița ruso-afgană. Aceste știri nu sunt decât o nouă dovadă de impresionabilitate a publicului. Lupta află că astă noapte a fost un foc îngrozitor la Ploești. Au ars peste 20 de prăvălii. Pagubele se urcă la peste 800,000 franci. Amănuntele lipsesc.