Timpul, octombrie 1893 (nr. 216-241)

1893-10-14 / nr. 228

No 228­ zieres a exprimat amiralului Avellan sen­­timentele delegaților, tot atât de sincere ca ale populațiunii parisiene. El a rugat pe amiral să primească cartea de aur și obiectele de­­ artă lucrate de artiștii loreni și cari vor aduce aminte ofițerilor ruși că au prieteni credincioși și siguri în 1800 comune di­n Lorena. Amiralul, foarte atins, a mulțumit în numele său și în numele ofițerilor săi și a zis «că amintirea despre demersul Lore­­­nilor va rămâne întipărită în inima noastră». Eșind de la cercul militar, delegațiu­­nile s’au dus la d. Mohrenheim, rugân­­du-i să depună la picioarele jarului o carte de aur ce cuprinde iscăliturile a 18or primari din Lorena împreună cu omagiile lor respectuoase ca dovadă a sentimentelor lor de prietenie. D. Mezières a vorbit o alocuțiune în care a zis că Lorena este cea d’Intain, care a dat semnalul acla națiunilor cu ocaziunea trecerii marelui duce Alexe pe acolo. In amintirea acestei zile, care va rămâne venerată, în amintirea vizitelor de la Kronstadt și Tulow, vă rugăm să de­puneți la picioarele Țarului această carte, care exprimă gândul întregei Lorene. Ofițerii ruși s’au dus la 5 la cercul din strada Boissy d’Anglas, unde a avut loc o reprezentație teatrală; în urma ei s’a oferit un prânz. Paris, 24 Octombre. D. de Mohrenheim a răspuns delega­­țiunilor Lorenei că este foarte atins de sentimentele exprimate. El le va transmite Țarului și ii va da cartea de aur în luna viitoare când se va duce la­ St. Peters­burg. El va spune Țarului că ofițerii ruși au fos­it obiectul unor manifestațiuni entuziaste. Paris, 24 Octombre. La reprezentația de gală de eri seară au asistat d. Dupuy, mareșalul Canrobert, generalii Saussier, Février și alții. Sala era decorată și iluminată în mod feeric. Amiralul Avellan a sosit cu câte­va minute înaintea d-lui Carnot. Când a intrat în loja d-lui de Mohrenheim, muzica a into­nat imnul rusesc. Când a intrat de Car­not s’a intonat Marseillieza. Pe piața operii, mulțimea a aclamat pe ofițerii ruși strigând : Vivat! La revedere ! Paris, 24 Octombre D. Carnot a trimis amiralului Avellan portretul sau împreună cu o dedicațiune. ȘTIRILE ZILEI & Mâine, 14 Octombrie, fiind hramul bi­­sericei Sf. Vineri (Hereasca), I. P. S. Sa Părintele Mitropolit-Primat va oficia în persoană serviciul divin la acea biserică. . * * D. dr. Felix, directorul serviciului sani­tar, care se află acum la Viena, pentru a consulta somitățile medicale din acel oraș în privința boalei de urechi de care sufere, se va întoarce în capitală mâine. * * * Au mai fost proclamați bacalaureați ur­mătorii tineri și tinere : Brătescu Constantin, Briliant Osias, Bur­­san Iulian, Capșa C. George, Ceaușescu George, Cecropide Eleonora, Cecropide Te­reza, Cereșanu Ion, Chabudeanu Edmea, Chabudeanu Paula, Chercea Victor, Chris­­tescu Grigore, Ciocan Ion, Coculescu Leon­tina, Cohe Adam, Condrachi Const., Con­­duratu Grigore, Constantinescu Florea, Constantinescu G. Elena, Constantinescu Ion, Cordescu Cecilia. * • șk O delegațiune, compusă din trei stu­denți ai facultăței de medicină din Iași, a venit în capitală ca să stărue pe lângă d. ministru al instrucțiunei publice, în nu­mele colegilor lor, ca să se înființeze la facultatea de medicină din Iași o secție de clinică chirurgicală și obstetricală. * * * Luni s’a început examenul pentru tri­miterea la Paris a unui doctor în medi­cină, care să se specializeze în chirurgie. Regretatul dr. Turnescu a lăsat suma de 4.500 lei anual ca să se servească această bursă. Comisia e compusă din d-nii d-rn Râm­­niceanu, Severeanu și Demostene. Nu s’a prezentat pentru această bursă de­cât un singur candidat, d. dr. Ghidio­nescu. La anul viitor se va mai ține încă un concurs pentru trimiterea la Paris a unui doctor în medicină ca să se specializeze în medicina internă. * * * Direcțiunea Operei italiene a acordat, pe tot timpul duratei stagiunei, studen­ților universitari două loji de rangul III cu prețul pe jumătate. Direcțiunea operetei franceze (Teatru Liric) a acordat o reducere de 25 la sută studenților,­­ toate locurile, afară de loji și fotoliuri de orchestră. Pentru a beneficia de aceste reduceri, studenții se vor adresa la societatea Unirea sau la societatea studenților in medicină, spre a se înscrie la reprezentațiile Operei și a-și lua tichete pentru Operetă. * * * In vederea nouei organizări datei școalei practice de agricultură și meserii, divizia băeților, «lord. Zossima» de la Armășești, s’au făcut la această școală următoarele numiri și licențiări din serviciu . D. Const B. Barcian, profesor Cu titlul provizoriu la școala pract­ică de agricul­tură de la Roman, se transferă și se nu­mește profesor, cu titlu provizoriu, de agri­cultură, creșterea și întreținerea vitelor la școala «lord. Zossima», îndeplinind și func­țiunea de d­rector, în 1 cui rămas vacant prin demisionarea d-lui G. I. Bosian. D. Alex. Popeanu, actual șef de exploa­tare, se însărcinează și cu predarea cur­surilor de aritmetică, agrimensură și comp­­tabilitatea simplă. Se lasă în disponibilitate prin suprima­rea funcțiunilor : D. C. P. Concita, actual profesor de zooteh­nie și geniul rural, și sub-director ; D. Ion Ionescu, ajutorul șefului de atelier de la lemnă­re, și D. N. Vasilescu, instructor militar. * * * D. Nicolae Orășanu, fost ajutor de sub­prefect, este numit în funcțiunea de sub­prefect la plasa Călmățuiui, din județul Brăila, în locul d-lui Lambru Grigorescu, trecut în altă funcțiune. * * * am străinătate împăratul și împărăteasa Austriei au sosit eri­­­a Budapesta, venind din Gödöllő. Populația—ne spune o telegramă — a făcut perechea imperiale o primire entuziastă. * * * Politische Correspondenz anunță ca co­rnițele Kalnoky va pleca săptămâna vii­toare în concediu. El va sta 8 săptămâni în Elveția și în Italia septentrională și se va întoarce la Viena pe la 15 Noembre * * * UL Tu­s cyyâMT Dojană neisbutită. Un părinte de familie primește de la unul din fiii săi, student, o scrisoare, care nu conține de­cat aceste cuvinte repetate pe o pagină întreagă". "■ Cine are nevoie de parale­l —cine are nevoie de paralel» — și la sfârșit­, «fiul ten A». Supe­rat, părintele întoarce foaia și um­ple o pagină întreagă cu fraza : «Cine-i un stricat ! — cine-l un strit­it !» și iscă­lește pe urmă ? «tatăl teu V». Moș­ N­oaș­u. Oil STRÂINǍTÂTE Ultimul mareșal După moartea mareșalului Mac-Mahon nu mai rămâne de­cât un singur mareșal în Franța, mareșalul Canrobert, care a fost înaintat la această înaltă demnitate în ziua de 18 Martie 1856. In anul 1870, de­și legea fixase la 6 maximul efectivului, statul-major francez avea în fruntea sa 7 mareșali: Vaillant, Forey, Bazaine, Canrobert, Randon, Ba­­ragney-d’Hiltiers și Mac-Mahon. De­și au jucat, în toate epocele, un rol foarte considerabil și foarte glorios în is­toria militară a Franciei, foarte puțini ma­reșali au fost și miniștri de rasboiți. Cel dintâia a fost ilustrul Villars, iar după dânsul mareșalii Belle-Isle, de Broglie, Soult, Davout, Gouvion-Saint-Cyr, Victor, Gérard, Mortier, Maison, Vaillant, Randon, Niel și Le Boeuf. Unul dintre ânșii, mare­șalul Soult, a ocupat în trei rânduri por­tofoliul răsboiului. Situația în Sicilia O depeșă din Roma a ziarului Pester Lloyd spune : Situația în Sicilia inspiră cele mai se­rioase îngrijiri. Autoritățile bisericești au primit ordinul să-și pună în joc toată influența lor asu­pra populației împotriva mișcărei socialiste. Deputatul sicilian De Felice amenință cu rezistența armată a 300.000 de socia­liști sicilieni bine organizați. Ei nu se vor intimida,­ zice numitul agitator nici de sporirile de trupe, nici de starea de asediu; dacă soldații vor face uz de arme, va fi vas de dânșii . ---------------------------♦--------------------------­ Brigandagiul in Dobrogea Un perceptor atacat. — O escortă de fricoși. — Omor. — Un sub-pre­­fect curagios Săptămâna trecută, pe când perceptorul Grecu se ducea la casieria din Tulcea cu 15 mii lei, în pădurea Babadagul­ui T-au eșit trei hoți bine înarmați, din cari două stâteau în marginea pădurei, iar unul eși la drum și, întinzând pușca, somn pe per­ceptor să stea. Excorta, compusă din vre-o 18 oameni, la vederea hoțului, a fugit, lăsând pe perceptor în mâna bandiților. Curagiosul perceptor, departe de a-și perde cumpătul, dete bicia cailor și isbuti a­sidva, împreună cu viața sa, și cei 15 mii de lei ai statului. Bandiții au tras focuri, atât asupra perceptorului, cât și asupra escortei; pe cel dintâia nu l-au putut vătăma întru nimic, dar dintre oamenii escortei a rănit pe unul și a omorît și un cal. A doua zi, aceiași bandiți apar in că­­tuna Camena, comuna Ceamurii de Sus, și comit un omor în împregiurările urmă­toare . Surprind pe tinerul D. Dascalu în vie, îl prind și îl leagă de mâini cu un briü. Sora lui, numită Gana, fiind tri­­measă de părintele ei ca să culeagă stru­ TIMPUL 14 OCTOMBRE guri, a zărit peste gard pe fratele ei le­gat, iar lângă el stând trei oameni străini armați. Fratele, văzând pe copilă,­­i-a spus să nu se aproprie că o omoară hoții. A­­tunci fata a fugit acasă și a dat de știre tatălui ei. Tocmai în acel moment se afla în acea cătună și d-l sub-prefect Vlădescu, care auzind de cele ce se petrec, se puse ime­diat în capul locuitorilor, cari s’au găsit pe la locuințele lor, și a alergat la locul unde se comitea crima. Hoții eșiseră deja din vie și își luaseră drumul spre pădure, care nu era tocmai departe. Sub-prefectul, în fruntea oamenilor ce­i însoți­ți, dă nă­vală asupra bandiților, dar se vede ime­diat părăsit de toți și lăsat singur în fața primejdiei. Un singur locuitor avu cura­jul să se apropie mai mult de hoți și a­­cela a fost împușcat la un picior. Hoții au putut ast­fel să se facă nevă­­zuți în pădure, după ce au tras în retra­gerea lor mai multe focuri asupra sub­prefectului. In urma acestora, sub­prefectul trans­­portându-se în vin, unde tânărul Dimitrie Dascălu fusese prins și legat, Fu găsit deja mort, având la partea stângă a piep­tului o rană cauzată prin împușcare, la pulpa piciorului stâng altă rană, două rane la cap, făcute de un instrument tă­ios, și alte două la degetele mâinii stângi. După urmele de pe terenul unde s’a găsit cadavrul, s’a constatat că o luptă te­ribilă a fost între victimă și asasini. Mobilul crimei se zice a fi faptul că nenorocitul părinte nu a depus la un a­­nume loc o sumă de bani, pe care i-o ce­ruseră bandiții mai nainte. Deșteptarea Dobrogiei, care povestește toate acestea, aduce meritate elogii d-lui sub-prefect Vlădescu, care abia, intrat în funcțiune, a dat dovezi de atât curaj și atâta energie. INTEMPLURI Moarte subită. — Era pe la orele 11, un satean, anume Dinu Dulciu, ca de 40 de ani, de fel din comuna Bucșani (Dâmbovița), pe când venea cu o căruță cu var pe șoseaua Filantropia, a căzut de­o­dată mort la pă­mânt. Tovarășii săi săteni spun că nenoro­citul era bolnav de mai multă vreme. Cadavrul s’a transportat la morgă. Părășit morții. — Raportul de ori al poliției povestește : O femee, al cărei nume a rămas necu­noscut până azi, a încredințat mai acum câte­va săptămâni un copil ca de 5—6 luni îngrijirea unei femei Leanca Țărănoaica, sam­­saroaică din strada Popa­ Nanu, ea însăși zi­când că se angajase doică. Numita samsa­­roaică a dat copilul unei femei anume Marița Ghiță, din strada Mătăsari No. 31 , după câte­va zile însă Marița a adus copilul înapoi la Leanca; samsaroaica lua copilul în brațe, dar spre marea-î spaimă observă că mititelul trăgea de moarte. Peste câte­va minute copilul nu mai era de­cât un cadavru. Dezertor împușcat. — Ziarele din Iași povestesc: Zilele trecute, un soldat evreu de­zertat din armată și dosit de la părinții săi, fiind prins, autoritățile militare respective îl trimiseră, sub escortă, la arestul militar de la Galata. Ajungând pe șăsul Bahluiului, dezertorul, care prinsese gust de libertate în repetitele rânduri în care dezertase, încerca să fugă de sub escortă. Soldatul care-l escorta îl soma de trei ori să se oprească. Neascultând de aceste somații, escorta trase trei focuri asupra fugarului. Al treilea foc nimerindu’l, nenorocitul căzu mort la pământ, încercare de sinucidere. — Ziarul lo­cal din T.­Măgurele scrie: Sâmbătă, d. comandant al pompierilor de aci conducând la debarcader pe sora soției sale, o domnișoară de 16—17 ani, spre a pleca cu vaporul de dimineață la părinții săi la Oltenița, dânsa, cum a ajuns pe pontonul agenției austriace, de unde avea să ia vapo­rul, s’a strecurat in partea dinapoi a pon­tonului și s’a aruncat în Dunăre. Din no­rocire, văzând acest fapt îngrijitorul ponto­nului, anume Iosif, s’a repezit într’o clipă cu barca și, după 2—3 scufundări ale ti­nerei fete, a reușit a pune mâna pe dânsa și a o scoate din valuri; dânsa însă și atunci striga salvatorului său: «lasă-mă să mor». Scoasă afară cu totul abătută și întrebată asupra motivelor ce-au determinat-o la a­­ceastă faptă, dânsa n’a voit să spună nimic ; cumnatul său a recondus-o acasă, spre a-’î da cuvenitele îngrijiri. Pentru o pereche de cisme. — Ecoul Romanului povestește: In seara de 5 spre 6 curent, măcelarul loan Reptea, ducându-se la loan Guguță, cis­­mar, spre a’i cere niște cisme ce i le co­mandase și spuindu-i-se că cismele nu sunt gata. Reptea dă trei palme lui Guguță, in urma cărora acesta a încetat din viață a doua zi la ora 2 p. m. Parchetul anchetează. Expoziție și nenorociri. — Se anunță din Chicago cu data de 8 (21) i. c.. Din cauză îmbulzelii enorme la expoziție, în tim­pul din urmă nu trece o zi fără una sau mai multe nenorociri pe liniile ferate. Eri a fost o ciocnire teribilă lângă stațiunea Bat­­tleb­eck. Cinci­zeci de pasageri au fost omo­râți și foarte mulți greu răniți. Ucigaș de tată. — Din Palermo se ves­tește : O crimă îngrozitoare s’a comis în ConpofeJice. Un negustor bătrân, anume Ven­­turela, în vârstă de 72 de ani, greu bolnav, își dicta unui notar testamentul, când unul din fiii săi, Antonio, în vârstă de 34 de ani, socotindu-se nedreptățit din dispozițiele tes­tamentare, ucise pe tatăl său, împușcându-l, așa cum zăcea în pat. — Criminalul a fugit și până acum n’a putut fi încă prins. Tes­tamentul bătrânului Venturela a rămas neis­prăvit. Crimă nihilistă. — Din Petersburg se vestește : S’au arestat aci vr’o 50 de stu­denți ai facultății de medicină și chirurgie. Ei faceau parte din o asociație nihilistă și sunt bănuiți că au­ atras pe un fost tovarăș al lor într’o pădure, l’au ucis și i-au muti­lat corpul într’un chip oribil. Aceasta din pricină că acel nenorocit făcea printre ei pe spionaj. Arestările au produs o impresie penibilă în Petersburg, unde deja de mult nu se mai auzia de isprăvile nihiliștilor. -------------------------------------------------------­ JACK SPINTECĂTORUL? Opinia publică din Olanda și Englitera este viu agitată de câte­va săptămâni de o afacere criminală senzațională. Un oare­care Hendrik de long a fost arestat, bănuit de a fi ucis cel puțin două femei. După constatările de până acum, iată cum stă afacerea : La 3 (15) iunie a. c., calfa de zugrav de long, în vârstă de 32 de ani, fost și bucătar pe diferite vapoare engleze, lua în căsătorie la Maidenhead, lângă Londra, pe fiica unui întreprinzător de clădiri, d-ra Sara Anna Juett, o fată de 25 de ani, pe care o cunoscuse pe timpul când zăcea bolnav în spital. Anna Juett era îngriji­toare în acel spital. După cununie, noui­ căsătoriți au făcut o călătorie prin Olanda și Belgia. Pe la începutul lunei Iulie au sosit la Arnheim, trăgând la ospătărie. La 7 Iulie au plecat de aci și de atunci tinera femee a dispărut fără urmă. La 1 August, de long, dându-se drept doctor, intră în relații cu o modistă, Ma­­r­a Sibylla Schmitz din Amste­dam Maria Schmitz era în vârstă de 40 de ani. Sub pretext că nunta trebuia să se facă în Englitera, pleca cu dânsa la 15 August la Londra. La 21 însă se întoarseră tot necăsătoriți. După ce au fost văzuți amân­­două prin diferite locuri în apropierea ora­șului Amsterdam, Maria Schmitz dispăru la 30 August, fără să i se mai fi dat de urmă până astăzi. Poliția englezească a fost cea dintâia care­­ și-a îndreptat atenția asupra lui de Jong. Când el se întorsese la Londra în­soțit de d-ra Schmitz, a fost și la d. Juert plângându-i-se cu lacrămi amare că ne­­vastă-sa, fiica d-lui Juett, îi devenise ne­credincioasă și fugise cu un american pe care-l întâlniseră in călătoria lor. Soacrei sale îi înapoiase fotografia tinerei femei și mai multe scrisori. Mai zicea că are de gând să urmărească pe fugari, să pedep­sească pe seducător și să-și ia nevasta îndărăt. D. Juetz însă, din toată atitudinea gi­nerelui său, a ghicit că nu-i spusese de­cât minciuni. El se adresa poliției cu ru­­garea să cerceteze de urma ficei sale. Cercetările au dus la arestarea lui de Jong, care între acestea se întorsese la Amster­dam, arestarea s’a făcut pe motivul că de long nu știa să dea nici o lămurire nici despre soarta nevestei sale, nici despre aceea a Măriei Schmitz, cu toate că se constatase că vînduse hainele și giuvae­­ricalele ambelor femei. Instrucția începută in contra lui de long (care de alt­fel a mai stat trei ani în temniță în Olanda) a dovedit până acum că acest om a fost logodit cu multe femei, pe multe le-a escrocat cu sume m­ai mult sau mai puțin însemnate și pe toate le-a părăsit. De Jong tăgăduiește că ar fi ucis pe cele două femei și afirmă că trebuie să se în­toarcă în curând amândouă. Une­ori se preface nebun. Bănuiala că el și Jack spintecătorul ar fi una și aceeași persoană, nu e încă do­vedită, dar pare destul de verosimilă. In Olanda se crede că s’ar fi prins in persoana lui de long autorul și a altor 3 asasinate rămase până astăzi neexplicate. * * * Ultimele știri, care se comunică prin te­legraf gazetelor vieneze în această afa­cere, spun: D. Jong, într’un lung interogatoriu ce i s’a luat de judecătorul de instrucție Si­mons din Amsterdam, a sfârșit prin a zice că ar fi vîndut unor case de prostituție pe cele două femei cu care a trăit. A refuzat însă să dea adresa acelor case. Dar,—ca­davrele femeilor ucise au fost găsite deja; —cel puțin niște rămășițe ce s’au găsit în apropierea locurilor de unde se semnala­seră disparițiile celor două femei, se crede a fi rămășițele acestor nenorocite. Judecătorul de instrucție­­ și-a exprimat convingerea că de Jong și Jack Spinte­cătorul sunt una și aceeași persoană. Pentru probarea acestei bănueli, se pro­pusese a se încerca ionotizarea acuzatului, dar tribunalul a respins această propunere ca ilegală. Dr. Sterie N. Ciurea IX. Pelikangasse No. 10 — Viena Consultațiuni cu celebritățile me­dicale și cu specialiștii de la Facul­tatea de Medicină din Viena. Consultațiuni și prin corespondențe 1893 DIN TOATA LUMEA ------- Cât a produs «Faust». Cu ocazia morții compozitorului Gounod, ziarele franceze publică diferite amănunte și anecdote din viața lui. Intre altele, un ziar amintește că opera principală a compozitoru­lui, Faust, s-a plătit în vremea ei cu mo­desta sumă de 6.000 de franci și acești bani i-a scos foarte cu greu de la creditorul său. Și cu toate astea, numai până la 1867 Faust produsese deja un câștig net de un milion creditorului! Trebuie să se spună spre cinstea editorului că, deși contractul nu-l obliga la această, el a făcut o parte însemnată din aceste beneficii și compozi­torului. --------Ar­ton sinucis ? Se anunță din Port Said ziarelor vieneze că un oare­care Hartin sau Arton s-a îm­pușcat din cauza unor neînțelegeri cu amanta sa, o cântăreață din trupa Duse. Rămâne a se stabili dacă sinucisul era sau nu identic cu celebrul Arton. ------- Memoriile lui Mac-Mahon. Mareșalul Mac-Mahon a lăsat în urma sa patru mari volume manuscrise de Amintiri, tratând despre : expedițiile africane, răsboiul din 1870—71, armata de la Versailles și preșidenția Republicei. Se zice că amintirile sunt scrise cam fără cruțare pentru unele persoane ; din această cauză e probabil că publicarea lor se va mai amâna pentru cât­va timp. ---------------------------♦--------------------------­ FELURIMI u­n singur tun. — Republica Andora posedă un singur tun , ar dori ea poate să aibă mai multe, dar tunurile sunt scumpe și ast­fel a trebuit să se mulță­­mească numai cu unul. Mai bine unul de­cât de loc. S’a comandat așa­dar la Krupp în Essen un tun frumos după modelul cel mai nou. Zilele trecute a sosit monstrul de oțel la locul destinației. După asigu­rările fabricantului, tunul e în stare să a­­runce un proiectil la o depărtare de 18 kilometri. S’a așezat tunul pe dealul cel mai în­­nalt din țară, ast­fel că toți cetățenii se puteau convinge cât de bine apăra valea. Acum era vorba să se facă și încercări de tir. Se umplu deci tunul, dar în mo­mentul de a se comanda foc­ unul din cei de față interveni cu judicioasa obse­vație că glonțul trebuia îndreptat unde­va. In care parte însă ? Asta era chestiunea ! Teritoriul republicei Andora nu este de­c­i de șase kilometre patrate. Ori încătre se întorcea tunul, glonțul avea să cază sau pe teritoriul Frandei sau pe al Spa­niei ! Unul propuse să se îndrepteze tu­nul in aer, dar un alt cunoscător în ma­terie de tunuri observă că glonțul avea să cază în acest caz, de­sigur, iar pe pă­mânt, și putea să pricinuiască mari ne­norociri. Teribilă dilemă . Sau să se gău­rească republica Andora, sau să se îm­puște asupra statelor vecine și să se pro­voace ast­fel cu d­urință un rasboiü eu­ropean I In considerația tuturor acestor împreju­rări, artileria din Andora primi contra­­ordine și ast­fel fatalul foc nu s’a dat nici până în ziua de azi I ---------------------------♦--------------------------­INFORMATIUNI Invitațiile pentru botezul Prin­cipelui Carol au fost deja trimise de Curtea regală. Invitații sunt în număr de 150. Botezul va avea loc irevocabil Duminecă, 17 Octombre, la orele 2 luni, după amiazi. La scrisoarea ce a adresat M. S. Regelui cu ocaziunea nașterei prin­cipelui Carol d. Al. Papadopol Calimah­, membru al Academiei române, M. S. a răspuns prin următoarele rânduri: Am primit cu o vie plăcere scri­soarea d-v. și urările așa de bine simțite ce -mi exprimați pentru nașterea întâiului principe român în dinastia mea. Ve mulțumesc din suflet de par­tea adâncă și călduroasă ce luați * • > la acest fericit eveniment, care este o puternică chezășie pentru viito­rul României. CAROL Cu ocazia botezului Principelui Ca­rol, Teatrul național va da o repre­zentație populară, în care se va juca «Fântâna Blanduziei» de Vasile Ale­xandri și «Pe malul gârlei» de Ascanio. In consiliul de miniștri, care s’a ținut ori, s’a discutat budgetul Statului pe anul 1894—95, ast­fel cum trebue alcătuit pentru a se aduce înaintea Corpurilor legiui­toare chiar la începutul sesiunei parlamentare.

Next