Timpul, decembrie 1895 (nr. 268-290)
1895-12-08 / nr. 273
ANUL*AL ȘAPTESPREZECELEA. — NO. 273 UN NUMER 10 BANI ABONAMENTELE In țară pe un an....................................30 lei « pe 6 luni.....................................18 lei » pe 3 luni.....................................10 lei Pentru streinătate, un an......................50 lei In Paris ziarul nostru se găsește cu 0.20 b* numeral la Agence de journaux Grangers, t , rue de Maubeuge, 69 și la tote chioșcurile. . ________ REDACȚIA $1 ADMINISTRAȚIA •— 16, Strada Academiei, 16 — EDIȚIA JK TREIAg g TIMPUL DE SILUZIUNE In momentul când aceste rânduri vor apare. Camerile vor fi deschise cu pompa obicinuită. Fără a cunoaște încă textul mesagrului spre a ’i aprecia, putem prevedea în trăsături generale atât ceea ce va conține, cât și aceea ce va lipsi dintr’ensul. Două luni de guvernare a liberalilor ne-au edificat pe deplin și au risipit orice îndoială în privința nedestoiniciei lor în materie de progres. Vom vedea dar figurând în mesagiu tot felul de fraze banale, aluziuni directe și răutăcioase la adresa noastră, câteva promisiuni ușoare de așternut pe hârtie, dar nu vom găsi măcar urmă de ceea ce se cheamă un program de reforme. Am putea fi întrebat: Ce vă îndreptățește a face o critică prealabilă unui document al cărui conținut nu ’l cunoașteți încă? Răspunsul este lesnicios. Afară de mici amănunte, colectiviștii și-au dat deja arama pe față; ei au dovedit că n’au învățat nimic în opozițiune, că au rămas cum au fost, adică o ceată de exploatatori ai bunei credințe publice, gata a călca în picioare orice promisiune pentru a ’și mulțumi poftele și setea de răsbunare. Toate celel alte partide au mers înainte; ele au dovedit că se cred datoare de a face un pas pe calea progresului, modernizându-se în idei și în procedimente; numai colectiviștii au rămas neatinși de îmboldirea timpului și a progresului și au stat neclintiți în relele lor deprinderi, rămâind o asociațiune de interese. Suntem chiar siliți a mărturisi că noi înșine ne-am înșelat în privința adversarilor noștri. Ne-am închipuit că după cei 7 ani de guvernare onestă a conservatorilor și experiența dobândită, o reeditiune a vechiului regim colectivist va fi cu neputință. Acum două luni, câteva zile după venirea la putere a actualului guvern, scriam: Pentru a guverna rău nu este destul să vrei, mai trebuie să și poți. Și putința de a guverna rea în această țară a scăzut într'o proporție de care nu ne dăm încă bine seamă de când lumea s’a obișnuit cu guvernarea noastră bună. Toate se pot în această lume afară de întoarcerea mersului vremei. Guvernarea după sistemul liberalilor de la 1876—1888 este un astfel de anachronism față cu progresee realizate de România sub regimul conservator, încât, oricât de rele ar fi năravurile liberalilor, nu le va fi cu putință să guverneze cum au guvernat altă dată. După ce 7 ani România a gustat și libertatea cea mai desăvârșită și desinteresarea cea mai absolută, nimănui nu va fi cu putință să reîntoarcă vremurile ignoranței, persecuției și rușinei, care au caracterizat altă dată stăpânirea „liberală“. Ei bine, prevederile noastre nu s’au realizat în această privință. Am fost optimiști în favoarea adversarilor noștri, crezându’i capabili de a se folosi de progresul făcut în moravurile noastre politice. Pe semne că concepția noastră civilizată a vieței politice este în așa discordanță cu apucăturile înrădăcinate în organismul partidului liberal, încât colectiviștii nu au înțeles’o fiindcă nu o pot înțelege. Ei n’au putut înțelege și nu înțeleg nici astăzi că guvernul este pentru guvernați, iar nu pentru guvernanți ; că libertățile publice nu trebue să fie un subiect de farsă ce se tratează prin circulări și fățărnicii oratorice și stilistice, ci o realitate pentru toți cetățenii, fără deosebire de partid; că foloasele puterei și funcțiunile pubice nu trebuiesc privite ca o pradă de răsboiu ce se împarte unor cuceritori lacomi, ci ca niște însărcinări de a lucra pentru binele obștesc, fără deosebire de cuploare politică; că adversarii politici nu sunt niște dușmani de moarte pe cari un partid trebuie să caute a-i șterge de pe fața pământului, ci niște frați ai aceleași mume, cu alte idei politice, cari pot fi chemați, prin mersul roței constituționale, și cărora trebue lăsată putința de a lua parte activă la viața Statului. Am crezut că vrăjmașii noștri politici vor ști să profite de această concepție occidentală a Statului modern pe care noi am avut meritul de a o introduce în organismul Statului. Această credință era mai ales justificată prin modul cum liberalii au venit la putere, care le impunea mai multă modestie și moderațiune. Se vede însă că colectivismul a învins încă o dată liberalismul și două luni de guvernare au fost suficiente pentru ca țara să vază că va fi dată înapoi din calea progresului și a modernizării moravurilor politice, fiind-că conducerea afacerilor publice a încăput iarăși pe mâna unor oameni cari guvernează numai pentru ei și ai lor, dar nu pentru obștia țarei. A tout Seigneur tout honnur! Șeful, d. D. Sturdza, a debutat reluând șirul umilirilor către străini, la care regimul liberal se obicinuise odinioară ; el a făcut Ungurilor temenele pănă la pământ. D Fleva a urmat cu farsa alegerilor libere. Paginele Monitorului au cuprins zilnic coloane întregi de destituiri, de permutări, de numiri în toate ramurile administrației, părea că o armată intrase într-o țară inamică și organiza un guvern provizor. După administrație a venit armata la rând. Sistemul de favorizare și de răsbunare politică a fost reînființat fățiș ca în timpurile de restriște ale urgiei colectiviste. In justiție s’a început cu atingerea directă a principiului inamovibilităței și s’a urmat cu sistemul ce constă în a zice: Magistratura se respectă, dar judecătorii trebue să judece după dorințele ministrului în toate părțile spiritul de favoritism, de părtinire, de distrugere, nicăeri spiritul de muncă, de echitate, de edificare. In fața acestora, ce speranță poate avea țara într’un Parlament care nu este decât oglinda credincioasă a guvernanților și din care controlul este cu desăvârșire exclus ? El nu va fi un tărîm de discuțiune spornică între partide, pentru binele țarei, ci un câmp de luptă între poftele ce se vor deslănțui în sînul unei colectivități lacome și nesățioase. Lozinca ce s’ar potrivi mesagiului de deschidere a Camerilor actuale ar fi: „înapoi! Pe toată linia !“ -----------------------------------HUH----------------------------------- TELEGRAME împăratul Wilhelm și Bismarck Berlin, 17 Decembre. Se asigură că împăratul a invitat pe prințul de Bismarck la serbările ce se vor da la Berlin, la 18 ianuarie, cu ocazia aniversărei a 25-a a proclamărei imperiului german. Regina Natalia In Serbia Belgrad, 17 Decembre. Regina Natalia a sosit azi dimineață. A fost primită la gară de Regele Alexandru, de miniștrii, de deputații Skupcniei și de cler. O mulțime numeroasă a aclamat-o în mod viu. Compromisul austro-ungar Viena, 17 Decembre. Cu ocazia discuției budgetului pe articole, d. Lueger atacă mult compromisul dintre Austria și Ungaria, precum și preponderența ungurească. Președintele consiliului contele Badeni declară că acei cari atacă compromisul pentru motive pur economice își îndeplinesc datoriile lor patriotice și înlesnesc sarcina guvernului în negocierile sale cu Ungaria, pe când partidele extreme nu urmăresc decât un scop de agitație și îngreunează sarcina guvernului (aplause vii). D. Suess, vorbind în favoarea compromisului, regretă că afacerile străine austro-ungare nu sunt discutate mai des în Camera austriacă. Acum ar fi momentul și ar fi folositor de a releva rolul glorios jucat de Austro-Ungaria în ultimele evenimente din Constantinopol. ("Aplaus"). In timpul acestei replice , Lueger se dedă la întreruperi violente și se produce un zgomot mare. Președintele cheamă la ordine pe doui deputați antisemiți. Camerile sindicale din Germania Berlin, 17 Decembre. Reichstagul a trimes unei comisiuni proiectul de lege asupra camerilor sindicale. Cumpărarea unui Cuirasat Roma, 17 Decembre. Agenția Stefani desminte știrea ,după care republica Argentina a tratat cu Italia cumpărarea cuirasatului Varese. Bulgaria și Rusia Sofia, 17 Decembre. Sobrania a decis aproape în unanimitat e, după propunerea președintelului, să lelicite mâine pe Țarul Nicolae cu ocazia serbării sale onomastice. Afacerea Arton Paris, 17 Decembre. Judecătorul de instrucție a conferit mult timp la palatul justiției cu d. Ribhot, în privința plângerii sale privitoare la alegațiunile agentului Dupas. Le desminte știrea după care d. Roger, fost avocat, consilier judiciar al lui Arton ar fi fost arestat. Doi agenți de poliție s-au dus azi dimineață la domiciliul lui Dupas, fost agent însărcinat altă dată să caute pe Arton și l-au condus la cabinetul judecătorului de instrucție. Acest magistrat a transformat în mandat de arestare mandatul de aducere lansat în contra lui Dupas. Evenimentele din Turcia Constantinopol, 17 Decembre. Kiamil-pașa, informat că Sultanul avea de gând să-l cheme din nou să conducă afacerile statului, a declinat această ofertă pentru motive de sănătate. Se anunță din sorginte oficială turcească că insurgenții din Zeitun au prădat și incendiat orașul și satele din prejur locuite in mare parte de musulmani. Au comis cruzimi mari. Până acum se numera 266 de musulmani omorâți, printre cari și femei. Sunt și vr’o sută de răniți, oameni, femei și copii. AU SOSIT Vin și Hunii, vin și Goții, Vin potop, potop cu toții. Stradele capitalei au luat azi un aspect cu totul deosebit. Mormanele de noroi și de zăpadă, pe care comisiunea interimară le respecta cu sfințenie, au cedat cizmei cu potcoavă la foc și cu ținte pe talpă, trotoarele, lărgi și libere până acum, sunt impracticabile azi din pricina imensei aglomerații pe la vitrinele unde sunt expuse păpuși, haine și jucării ; trăsurile abia se pot mișca la pas de teamă să nu calce provincia revărsată asupra stradelor. De la căciulița de hârtie, sclivisită și pornită cochet pe o ureche, și până la țurcana fumurie și monumentală care se înfige pe cap cum se înfig la țară oalele pe parii de la gard; de la mantaua rusească cu pelerină cutată și cu guler de astrahan și până la vingherea de dimie, scurtă și îmblănită cu piele de lup, de la cizmulițe cu chizeluri și cu carâmbul încrețit, până la încălțămintea de cel mai autentic iuft, și de la pletele lungi, încâlcite și netesălate până la pieptănătura franțuzească în care rolul de căpetenie îl joacă nu foarfecile, ci așa poreclitul unt de migdale; —toate aceste minunății se perindă pe stradele capitalei cu aer triumfător. Au sosit reprezentanții națiunei. Voluptoasele covoare de Ispahan care căptușesc pardoseala otelului Nemțoaica îngroapă până la glezne turecii deputatului Gheorghe Rusu Cornaciu, alesul colegiului al treilea de Botoșani; candelabrele cu mii de lumini sclipitoare, care fac să nu se înopteze nici o dată în saloanele somptuosului otel Avram, reflectează raze de aur pe pletele grase și pline de viață ale reprezentantului țârănesc din Tutova, pe când chelnerii de la Trei Sarmale, pe cari Șoarecii și Borșii naționali-liberali îl strigă grațios «amice !», admiră, încremeniți, figura de fante a vecinicului june Nae Dimancea. Au sosit reprezentanții națiunei. La Cameră, grupuri compacte de oameni cu gura căscată șed înmărmuriți înaintea statuelor așteptând cu evlavie răspuns la respectuosul lor salut, iar pe stradă pâlcurile de pe un trotuar stau de vorbă cu pâlcurile de pe cel—1—alt trotuar. Trăirăm s’o vedem și p’asta. Dreps. VINERI 8/20 DECEMBRE 1895 UN NUMER 10 BANI ANUNCIURI ȘI INSERȚII Linia 30 litere petit pag IV . . Reclame...................I . III. . .................. In Paris anunciurile se II ția Havas, 8 Place de la REDACȚIA ȘI — 16, Strada Alegerile și presa străină. Ziarele mari din străinătate sunt în bună parte bine informate asupra importanței ce trebue acordată triumfului scandalos al guvernului în alegerile legislative ; ele reduc la adevărata valoare succesul pe care’l cântă cu atâta fatuitate ziarele colectiviste din țară. Așa, Le Temps publică un articol din care extragem părțile următoare, deși facem rezerve în privința unor apreciări ale ziarului francez. „Alegerile s’au sfîrșit în România, scrie Le temps. Rezultatul se poate rezuma ușor. Ministerul liberal a câștigat toate scaunele în Senat, afară de două, și toate mandatele la Cameră, afară de trei. E o victorie frumoasă. Este chiar o victorie prea frumoasă. „O opoziție redusă la cinci voturi în ambele Camere e, ce e drept, într-o pozițiune mai nenorocită decât dacă nu ar avea nici un reprezentant în Parlamentul național. Ea poate fi silită să ia poziție față cu diferitele chestiuni ce se vor ivi, ea nu ar putea declina anumite răspunderi și totuși e neputincioasă a modifica întrucâtva hotărîrile majorității. „In aceste constituțiuni e probabil că conservatorii și junimiștii ar fi preferat o excludere totală, care nu le-ar fi pricinuit nici un desavantagiu practic și care ar fi scos în evidență scandalul ostracismului parlamentar al unui mare partid. Căci e un scandal care nu poate fi ascuns. „Abia acum câteva săptămâni partidul liberal era în minoritate in Parlament. Mai moderați și cu mai bun gust decât a fost ministerul Sturdza, conservatorii îi făcuseră un joc aproape echitabil în ambele Camere: partidul liberal ocupa mai mult decât a patra parte din scaune.“ După câteva aprecieri, nu tocmai drepte, asupra crizei care a adus partidul liberal la putere, Le lemps revine la alegeri cu următoarele observațiuni: „România se află încă în acea fază de viață politică a popoarelor libere, fază în care instituțiunile parlamentare se află cu totul in fașă și nu se întemeiază cu totul pe conștiința națională. Pe malurile Dunării, arta de a modela pasta electorală a atins un grad de perfecțiune care ar fi produs invidia marilor pucători în scenă a candidaturei oficiale sub al douiea imperiu. „Grație unui savant amestec de corupțiune și intimidare grație dozagiului exact și secundum artem al favorurilor administrative și distribuțiunii liberale de lovituri de ciomege, s’a văzut că sub d. Brătianu,—cum au spus adversarii săi, dintre care unii figurează astăzi ca moștenitorii săi în rândurile cabinetului liberal,—țara a procedat cu o docilitate exemplară la alegerea reprezentanților săi. Astfel de moravuri nu se șterg într’o zi. Trebue să fi rămas ceva din această minunată organizație a candidaturei oficiale. „Când se văd eșind din urne, după câteva luni adunări radical contrarii ca compunere și spirit, după natura guvernului care prezidează operațiunea naște fără voe bănuiala unei presiuni adinistrative. Totul se schimbă în România, afară de un lucru: modul de a sugera țăriî ce trebue să gândească și de a face ca corpul electoral să joace carta forțată. „De aceea nu trebue să acordăm decât o importanță foarte minimă unor rezultate ca cel înregistrat mai sus. „Cu aceste majorități sau unanimități artificiale guvernezi ușor, dar n'au nici un sprijin solid și rezistent în țară.“ „Nici că va avea (guvernul) neplăceri cu „ligiștii“, fiindcă aceștia, întocmai ca tribuniștii din Sibiu, au încredere necondiționată în guvern; însă cu atât mai multe greutăți îi vor procura conservatorii, rari în jurnalistică și societatea română își însușesc rolul de odinnioară al lui Sturdza și Urechiă, și pe când de o parte acasă vor forța guvernul să îndeplinească promisiunile sale de odinioară, pe de altă parte în Ungaria, punendu-se în legătură mai strînsă cu credincioșii lor grupați pe lângă Dreptatea și Gazeta Transilvaniei, vor năzui a pune pe Românii de aici în coasta lui Sturdza sub pretextul că el i-a întrebuințat numai drept instrumente spre a ajunge la putere, după ce apoi i-a înșelat. Iată cauza — încheie articolul lui Hazank—pentru care învingerea partidului lui Sturdza în prima linie interesează și publicistica maghiară.“ Pentru cititorii Timpului și ai celorl’ate ziare conservatoare nu e un secret că rolul ce ne atribue gazeta maghiară nu l’am luat și nici nu e nevoe să adăogăm că partidul conservator, care nu ține să facă scuze când va veni la putere, nu va imita jocur d-lor Surdza și Urechia de pe vremea lor de opoziție. Vom reveni totuși asupra acestei chestiuni. Ne mărginim a reproduce acum răspunsul ziarului Dreptatea la insinuațiunile lui Hazank; Iată ce scrie foaia română din Timișioara: „Față de aceste păreri—ale ziarului birant—deși noi le credem pure iscodiri, spre evitarea oricăror neînțelegeri precum și spre a tăia îndată la început firul tuturor poftelor de mistificare, ținem de lipsă să declarăm că oamenii „grupați“ pe lângă Dreptatea nu au fost nici odată „instrumentele“ cutărui partid din România sau chiar ale d-lui Sturdza, cu atât mai puțin vor fi în viitor „instrumentele“ conservatorilor sau ale oricărui alt partid din România. Din contra, oamenii grupați pe lângă Dreptatea totdeauna au ținut și țin la principiul de neamestecare reciprocă în afacerile interne. De aci deducând rezută că guvernul actual al României, întocmai ca cel precedent, nu are să fie câtuși de puțin conturbat în existența sau activitatea sa, ori n^prestat cu vre-o rugare din partea orgasiului nostru și a oamenilor grupați pe lângă Dreptatea. Dacă guvernul actual al României, din propriul său îndemn și pe căile ce vor sta deschise, va voi și putea să împărtășească cauza și națiunea noastră română din Ungaria, Banat și Ardeal de vreun favor moral, de vre o bunătate sau favor politic național, noi vom fi cei dintâi cari îl vom descoperi recunoștința și mulțămita noastră, pretențiuni sau dorințe față de dânsul, afară de una unică: neamestecarea în trebile noastre interne de partid, nu am avut în trecut, nu avem nici în viitor.“ Dejpeste munți Ziarul maghiar Hazank se ocupă, în numărul de la 3 (15) col. de constelațiunea partidelor din țara noastră și încheie cu observațiunile următoare:" „Necazurile regimului Sturdza sporite vor fi și prin așa numita cestiune a Românilor din Ungaria.. Spălarea mânilor, făcută în Iași, și umilita rugare de eroare a cauzat foarte râr sânge în cercurile Ligei, dar a cam reușit guvernul a-l îmblânzi prin asigurarea că darea declarațiunei era o condițiune inevitabilă pusă din partea Vienei și a Budapestei. Multă îmbânzire a rezultat și de acolo că pe unii și alții, cu mai mult păr pe limbă, i-a băgat în slujbe, pe de-asupra guvernul a dat promisiuni confidențiale că mișcările române, din Ardeal, cu toate mijloacele materiale și morale de care dispune guvernul, vor fi sprijinite până la limita la care guvernul român va putea să străbată fără a se compromite... ---------------—»««s<3BSgauR»»«—-----——— Italienii în Africa — Prin fir telegrafic — Roma, 17 Decembr. D. Crispi depune pe biuroul Camerei deputaților un proiect de credit de 20,000 000 pentru cheltuelile din Africa. In această sumă se cuprinde și o jumătate milion destinat la trimiterea de corăbii în marea Roșie. Un alt proiect de 7,000,000, depus deja în acelaș scop s’a retras. Proiectul s’a trimis comisiunei bugetului care se va întruni astă seară și va raporta mâine Camerei. Comisiunea bugetului a aprobat în unanimitate, mai puțin un vot, proiectul de credit pentru Africa. Senatul a aprobat prelungirea premiilor pentru marina negustorească, până la 31 Decembre 1897. Camera votase deja această prelungire. Expunerea motivelor care procedează proiectul ministerial al creditelor pentru Africa zice că întăririle militare vor fi în proporție cu scopul ce trebue atins, adică apărarea provinciilor ocupate și menținerea prestigiului drapelului italian, întorcându-l acolo unde a mai fost înălțat deja, nu prin ambițioasa dorință de expansiune, ci de necesitatea apărării și a unei stabiliri solide pe teritoriile scăldate de sângele fiilor Italiei. O depeșă particulară semnalează ca caracteristic faptul că locotenentul Scala a trebuit să scrie în limba franceză o scrisoare pe care a trimis-o generalului Baratieri anunțându-i captivitatea sa și rugândul să înștiințeze pe tatăl său la Florența. Cu modul acesta Ras Makonen voia să știe printr’un interpret conținutul acestei scrisori Depeșile particulare dau textul francez complect al acestei scrisor