Timpul, decembrie 1896 (nr. 266-287)

1896-12-08 / nr. 271

ANUL AL OPT­SPRE­ZECELEA — No. 271 EDIȚIA A TREIA UN MANV­ER 10 BANI ABDOMEN­TE In țara pe un an..........................­­.­­• 30 lei » pe 6 luni ................. . . 8 lei » pe 3 luni­. .... . V . VP* * 10 Pentru streină­tate, un an... . . ....5 ° le* Im Pari» ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. numerul­­a Agence de journaux Strangers, rue de Maubeuge, 69 și la toate chioșcurile. REDACȚIA SI ADMINISTRAȚIA Bucureștii, I*asagiul Român 7­ 8 TIMPUL liropoli­tóriin Prin alegerea I. P. S. S. Mitro­politului Gheorghian se închide cu bine criza religioasă care atât a a­­mărît țara și a turburat Biserica Ro­mână. Ori­ce altă alegere ar fi fost im­posibilă: înălțarea pe scaunul mitropolitan a vre­ unuia dintre prelații care au luat parte la hotărîrea de la 20 Maiu 1896, după ce I. P. S. S. Mitropo­litul Ghenadie făcuse jertfa pe care a făcut-o, ar fi fost așa de nepotri­vită cu cererile legitime ale con­științei publice în­cât pacea cu atâta trudă restabilită ar fi putut să fie din nou pusă în primejdie. Mitropolitului Ghenadie nu-i pu­tea urma nici unul din cei care lu­craseră la producerea vacanței, fără ca sentimentele noastre de decență și de dreptate să nu fie adânc jic­nite. Din potrivă, fostul Mitropolit Pri­mat Iosif Gheorghian se impunea în aceste grele împrejurări, și se impu­nea nu numai prin înaltele sale ca­lități sufletești, prin blândețea și onc­­țiunea lui adevărat creștinească, cât mai ales prin nobila și demna la a­­titudine în tot timpul crizei. Toți știm, toată țara știe că Mi­tropolitul Gheorghian n’a avut nici un cuvânt de șovăire. De la înce­put el a judecat cum merita sen­tința de la 20 Maiu 1896, mereu el a declarat că nu poate primi a fi reales Primat al României fiind­că scaunul nu este vacant, fără înce­tare el a afirmat că Mitropolitul Ghe­nadie era încă Mitropolitul Țorei după ca și înainte de poreclita sen­tință de condamnare. Toate rugăciunile, toate interveni­ng chiar acelea ale unor vechi prie­tini, s’au spart de neclintita voință a Mitropolitului Gheorghian, de simțul sau de dreptate, de dragostea sa a­­deverată pentru Biserică și pentru Țară. In lupta dusă cu atâta bărbăție și atâta credință de țara întreagă pentru restabilirea legalităței și triumful drep­­tăței, glasul modest dar hotărît al fostului Mitropolit Gheorghian, care căutase în singurătatea Căldărușa­­nilor o liniște și o odihnă de­sigur meritată după o viață închinată Bi­­sericei, a jucat un rol mult mai în­semnat, mult mai decisiv de­cât se crede în genere. Mitropolitul Gheor­ghian neapărat n’a eșit din rezerva ce-i impunea posiția sa, dar tuturor celor care l’au vizitat în cursul deselor pelerinage care în vremurile din urmă tran­sformaseră Căldărușanii într’un centru de viață sufletească, nu s’a sfiit de a le spune că judecata nu fusese judecată, și că scaunul Primăriei nu era văduv, nu putea să devie văduv până ce Mitropolitul Ghenadie nu s’ar hotărî să se retragă dintr’ânsul. Și nimeni nu poate să știe în câte conștiințe îndoioase părerea desin­­teresată a pusnicului din Căldărușani nu a fost imbold puternic ca să lupte pentru restatornicirea legalităței. Faptul chiar de a primi să vie în­­tr’o demnitate din care se retrăsese de mai bine de trei ani, dovedește tuturor că Mitropolitul Gheorghian nu s’a înșelat asupra importanței crizei. Primind să lase plăcerile unui trai­ liniștit și devotat numai rugă­­ciunei și studiului și să reintre în luptele vieței, fie chiar în locul cel mai înalt la care poate ajunge un cleric, Mitropolitul Gheorghian face o jertfă. Acum trei ani, în vremea când I. P. S. S. și-a dat demisiunea, puțini au fost cei care au știut că hotă­rîrea I. P. S. S. era vechiă, că ea nu fusese amânată până după jubi­leul Regelui de­cât după insistențele repetate ale M. Sale și ale generalului Florescu. Și mai puțin se știa atunci care fuseseră adevăratele cauze ale a­­celei retrageri neașteptate pentru pu­blicul puțin în curent cu cele bise­ricești. Au fost chiar oameni care au mers cu patima și cu nedreptatea până a acuza pe guvernul de la 1893 de a fi pricinuit demisia I. P. S. S., cu toate protestările formale de a­­tunci atât ale Mitropolitului cât și ale guvernului. Cu prilejul discuțiunilor din lunele din urmă s’a luminat și acest punct rămas în întunerec al istoriei noas­tre politice și religioase. S’a spus în public—și de nimeni nu s’a desmințit — că Mitropolitul Gheorghian cu mult înainte de 1893 se hotărîse să se retragă și că ho­tărîrea sa era rodul amărăciunilor ce-l pricinuiau în Sinod unii prelați cu temperament prea sburdalnic, ca să vorbim cu blândețe, pentru treapta la care -i adusese întâmplările mai mult de­cât chemarea lor firească. Nu voim să spunem nume proprii. In 1893 nu le-am spus fiind­că am preferat să fim noi bănuiți de­cât să dăm în vileag unele răni urîte ale Episcopatului nostru. Azi nu le spu­nem fiind­că ele sunt pe buzele tu­turor. Când ne gândim la toate acestea, este și mai evident pentru noi că Mitropolitul Gheorghian face o ade­vărată jertfă. Jertfa este cu atât mai mare cu cât de rândul acesta ea nu mai poate fi curmată, ori­care ar fi amărăciu­nile cari ar putea din nou să tul­bure viața Capului Bisericei noastre. Intr’adevăr în prima sa Primărie, Mitropolitul Gheorghian avea o mân­­gâere : el știa că poate în ori­ce ceas să se retragă din înalta sa misiune fără primejdie pentru Biserică. Azi, după împrejurările care atâta au mâh­nit conștiințele drept-credincioșilor, această mângâere nu mai este cu putință pentru înaltul Prelat. De aceea toți l’au rugat să pri­mească. De aceea toți datori suntem să-i dăm întreg și sincer sprijinul nostru. Nădăjduim de altmintrerea că de astă dată înalt Prea Sânția Sa va găsi calea mai ușoară. Evenimentele din urmă, pe lângă mult dureroasele lor efecte au avut și unul bun : reac­­țiunea pe care au produs-o a slujit, a trebuit să slujească de lecție mul­tora. Noul Mitropolit de asemenea va fi mai îndrituit să așeze la nevoie pe lângă blândețe și de energie. Și Mitropolitul Gheorghian când voește știe să aibă energie. La 1866 Aprilie, la Iași, când cu complotul în contra Unirei, arh­ie­­reul Gheorghian nu de puțin folos a fost locotenentului domnesc Lascar Catargiu ca să restabilească ordinea în Biserică, după ce scăpase Statul de desordine. Putem privi viitorul cu deplină încredere. TELEGRAME Din Elveția Berna, 17 Decembre. Adunarea federală a reales pe consilierii fe­derali actuali. D-no Deucher a fost ales­ pre­ședinte al Confederațiunei și ia departamentul afacerilor streine; d. Ruffy care a fost ales vice-președinte, ia departamentul ministerului de interne. Tarburi­rile studențești din Rusia Petersburg, 17 Decembre. Mesagerul guvernului constată că cu ocazia desordinelor provocate de studenți pe câmpia Ședinski, la Moscova, liga studenților a pă­truns în locuința rectorului spre a libera pe camarazii lor cari fuseseră arestați. S’au arestat 1­14 studenți, printre cari 662 au fost recunoscuți culpabili. Viena, 17 Decembre. Se anunță din Petersburg Noii Prese libere că Universitatea din Charkov a fost închisă în mod temporar printr’un decret ministerial. Călătoria Regelui Serbiei Viena, 17 Decembre. Regele Serbiei a plecat astă-seară la Bel­grad, și tatăl eiu, Regele Milan la Budapesta. Viena, 18 Decembre. Regele Alexandru al Serbiei a făcut alaltă­­ori o vizită d-lul de Kallay, ministru comun de finanțe, și i-a trimes­eri marele cordon al Vul­turului alb. Atentat in Rusia Petersburg, 18 Decembrie. Armeanul Avet Zacharov a tras un foc de revolver asupra d-lui Wassilewschy, președinte al consiliului de administrație al drumurilor de fier ale Statului și l’a rănit grav. Asasinul s’a sinucis. Cutremur Londra, 18 Decembre In timpul dimineții un cutremur de pământ care a ținut mai multe secunde, s’a ținut în vestul și centrul Englitezei. La Hereford au fost stricate gara, catedrala și alte edificii. Din 111.1 in Indii Hamburg, 18 Decembrie Până acum au fost 1511 cazuri de ciumă, s’au constatat 1094 decese. Populația simte neplăcere de a face autori­tăților declarațiunile necesare. Indigenii continuă să fugă. 200.000 de per­soane au părăsit orașul. Arestarea unui spion Amiens, 18 Decembre Fostul căpitan de artilerie Guillot a fost a­­restat, bănuit de spionagiu. •------------------------------------------------­ Poliția de siguranță Am auzit că la poliție se bate­­ și cred că se bate. Eu, însă, nu admit sistemul, de aceea vă fac cunoscut că vom­ trage șefului poliției de sigu­ranță atâtea palme câte vom­ afla că s’au tras în beciurile poliției. Caton Lecca. Acesta este logosul pe care la rostit d. Caton Lecca în prima zi când a in­trat în funcțiune, iar d. căpitan Cru­­țescu, directorul prefecturei, inspectează, zice-se, noaptea, inopinat, beciurile și roagă pe arestați — unora le dă și tu­tun — ca să mărturisească dacă au fost bătuți de cine­va. Față cu aceste bune dispozițiuni, po­vestea de mai la vale vine, cred, toc­mai la vreme. Calea Victoriei, intr’un punct al ei, prezintă, Marți pe seară, aspectul sălii Senatului pe când operau.... bandele conservatoare. O aglomerație de nu-’ți puteai trage sufletul și o gălăgie de te credeai în iad. Cornățeanu, un baș pungaș de buzu­nare, făcuse o operație asupra unei pro­fesoare de la un institut din Capitală. A­nume o sprijinise cu galanterie în momentul când, iubită cu umorul de d­oui complici ai pungașului, biata doamnă își perduse echilibrul. Această gentileță a costat pe doamna în chestiune port­­moneul cu 18 lei și 50 de bani. Lucrul, simplu la început, s’a com­plicat pe urmă. Deșteptați de zgomotul păgubașei, câți­va agenți de al siguranței au sosit pe câmpul de operație și, pe când mi­­roseau și cercetați pe trecătorii cinstiți, la câți­va pași de ei Cornățeanu cu com­plicii Huidumă și Varză împărțind­ prada. Observați de două negatori, cavalerii sunt oferiți agenților cari îi duc la po­liția de siguranță. Aci începe altă operație. Pungașii mărturisesc lovitura și res­­tituiesc d-nei portmoneul cu paralele. După aceasta vă așteptați, de­sigur, să vă povestesc că comisarul a dresat pro­ces verbal și a înaintat pe potlogari par­chetului. Vă înșelați. Marcovici, un spion crud—o fiară— a perchiziționat pe pungași până când­­ i-a umplut de sânge. Gaspar, un alt spion—un bragagiu căruia poliția­­ i-a dat astă vară patru mii de lei ca să fileze pe d. Gr. Cantacuzino în străi­­nătate—a luat la palme pe Varză și l-a bătut până când a amețit pungașul. Co­misarul Ionescu a dat lui Huidumă o lo­vitură de picior in josul pântecelului. La schinceala nenorocitului, care’și per­duse respirația, Marcovici se repede și’i trântește în cap o duzină de pumni stri­­gându-î: " — îndrăznești să rîzi în fața noas­tră, mă ? Nenorocitul își pierde firea și dă să cază într’o parte. Gaspar îl sprijină cu doi pumni în falcă și’l răstoarnă în par­tea cea­l­altă. Aci ’1 susțin ghionții co­misarului Ionescu. Nenorocitul, bănănănd inert între pumni și ghionțî, se lasă pe spate dar e susținut de un gardian care-i cară în cap cu un trusou de chei, pe când Marcovici îl lovește cu picioarele în jo­sul pântecelui. Când loviturile au devenit zadarnice pentru Huidumă, poliția de siguranță l- a îndreptat în­potriva celui­ l’alt com­plice. DUMINECA 8/20 DECEMBRE 1896 In vremea asta, comisarul Trestianu dojenea mereu: — In secția mea­­ ți ai găsit să furi, mă ? Apoi eu te mănânc! Și pe când într’o parte a biuroului se dresau aceste acte, în fond, doui greci tineri, aduși la siguranță ca va­gabonzi—pentru că nu dedeseră agen­tului reglementara piesă—îngălbeniseră privind cum se redactează actele de procedură penală în țara despre care auziseră că se chiamă Belgia Orien­tului. Dacă d. Caton Lecca s’ar ține de vorbă să trigă­ șefului poliției de sigu­ranță atâtea palme câte se trag în be­ciurile poliției, d. Puiu Alexandrescu ar vedea stele verzi ș­ase luni de zile. Avram­. --------------------------------------------------­ ALIANȚA »­GERMANĂ « Nu s’a terminat încă discuția asu­pra tratatului secret de alianță ce a existat între Rusia și Germania in anii 1884—1890. Neue Freie Presse publică un articol despre care spune că rare motiv de a crede că reproduce vede­rile din Friedrichsruhe, articolul acesta inspirat sau scris de prințul de Bis­marck, caută «să spulbere rămășițele de neînțelegere sau bănuială ce au mai putut rămâne în Austro-Ungaria contra onestității politicei germane de atunci sau de acum». Detașăm din articolul acesta câte­va pasagii importante : «Prima premisă falsă constă în ne­cunoașterea scopului pentru care s-a încheiat tratatul de neutralitate ger­­mano-rus. Scopul acesta nu era altul de­cât asigurarea întărită a Germaniei contra eventualității ca Franța să găsească sprijinul Rusiei când ar în­cepe un nou răsboiu contra Germa­niei pentru a -și realiza ideile de re­vanșă. După art. 2 din tratatul de alianță austro-germană, Austria ar fi într’adevăr obligată, în cazul când Rusia ar fi sprijinit atacul francez contra Germaniei— în forma unei coo­­perațiuni active sau prin alte măsuri militare — să vie in ajutorul Germa­niei cu întreaga sa putere militară, dar era atât în interesul Germaniei cât și in cel al păcii ca eventualita­tea aceasta să fie evitată. Aceasta s-a obținut prin încheerea tratatului ruso­­german de neutralitate. Acesta avea, în puține cuvinte, scopul de a împie­dica pe Rusia ca să-și pue armatele în serviciul ideilor franceze de revanșă, voia să micșoreze pericolul unui răs­boiu european de coal­iți­une. El se în­cheiase, adecă, in vederea eventuali­tății că in Rusia ar prepondera influ­ențe poloneze, panslaviste și franceze, care ar fi exercitat în momentul cri­tic o așa presiune asupra politicei ru­sești, că Rusia, fără să fie silită de in­teresele ei vitale, s’ar fi hotărît să ajute pe Francezi la recucerirea Alsaciei-Lo­­rene și reactivarea «preponderanței le­gitime» pierdută la 1870. «Noi credem că scopul acesta al tra­tatului ruso-german nu era numai in interesul Germaniei, ci și nu al Austro- Ungariei, care era ast­fel scutită de obligația de a-­și trimite soldații con­tra Franței, când aceasta ar fi atacat pe Germania cu sprijinul Rusiei. Tra­tatul ruso-german era deci o garanție a păcii în sensul cel mai eminent al cuvântului și, cum știm, nu numai că a meritat dar a și găsit învoirea bărbaților de Stat din Austro-Un­garia». --------------------_+e*e**+---------------------­ DISCURSUL TRONULUI IN­AMERA ungara — Prin fir telegrafic — Budapesta, 18 Decembre. Camera deputaților. In cursul discu­ției proiectului de adresă ca răspuns la discursul Tronului, cardinalul Schlauch propune să se adauge pasagiul următor la proiectul de adresă: «Interesul arătat de Suveran pentru afacerile de credință și de religiune și exprimat în discursul Tronului, face pe Cameră să spere că înțelepciunea Monarh­ului va reuși să găsească mijloace pentru a"asigura țării pacea eclesiastică». Ministrul președinte și ministrul cul­telor vorbesc în contra acestei propuneri, declarând că guvernul n’are de gând să inaugureze o nouă acțiune politico-ecle­­siastică, nici să puie fondațiunile reli­gioase sub controlul Statului. In lipsa pasagiului privitor la politica externă, în discursul tronului, d. Banffy declară c­ă guvernul n’a crezut necesară »UN NUMER 10 BANI ANUECIURI ȘI INSERJH Linia 30 litere petit pag. IV. . . . .... 0,40 h-slame . III/. .«.­ . .. 2,30 * ............... » n-f’ • i • ,• 5-—^-9u Pari» anunciurile se primesc la Agenția 3 Havas, 8 Place de la Bourse,­­V./ REDACȚIA SI ADMINIS StATIA București, Pasagiul liuulâD 7-8 înserarea unui asemenea pasagiu, de vreme ce politica străină n’a suferit nici o schimbare de la ultimul discurs al tronului. Proiectul de adresă este adoptat după textul propus de comisiune ; toate amen­damentele sunt respinse. -------------------------------------------------­ EVENIMENTELE DIN ORIENT — Prin fir telegrafic — Londra, 18 Decembre. Intr’un discurs ce a pronunțat eri lord Hamilton a zis că este foarte probabil ca în curănd să intervie o învoială satisfăcătoare, care să pună capăt relei guvernări ce există încă în Europa orientală. Viena 18 Decembre. Corespondența Politică află din Con­­stantinopol că Poarta își dă cele mai mari silințe pentru a stabili propriile sale planuri economice și financiare. Înainte de sosirea d-lui de Nelidow, care se crede că este purtătorul unui proiect de îmbunătățire a finanțelor turcești hotărît între puteri. In acest scop consiliul de miniștri nu se ocu­pă de­cât de stabilirea serioasă a bud­getului, lucru care se întâmplă pen­tru prima oară. Printre economiile ce se are în ve­dere, afară de reducerea de 15 la sută decisă asupra tuturor budgetelor mi­nisterelor, se va face o reducere de 7 la sută asupra leturi­lor funcționa­rilor înalți și de 1.000.000 asupra bud­getului războiului. Această reducere din urmâ se va realiza prin libera­rea numeroaselor batalioane de redifi. ---------------------------------------------------­ DIN PARLAMENTUL FRANCEZ — Prin fir telegrafic — Paris, 17 Decembrie. Camera deputaților. Camera a votat cu 495 voturi contra 21 creditele rela­tive la cheltuelile cauzate de recepțiunea Țarului, după ce respinsese, cu 346 vo­turi contra 136, un amendament prezintă­ de socialiști care cereau să se adauge acestor credite 4 milioane lei pentru a ajuta pe lucrătorii victime ale lipsei de lucru.­­ Senatul a votat în unanimitate credi­tul pentru recepțiunea Țarului. Paris, 18 Decembrie. Camera deputaților. D. Adam în­treabă pe ministrul de resbel în privința morții unui soldat datorită unor bri­­gade. Generalul Billot răspunde că cul­pabilii au fost pedepsiți și că s-a deschis o anchetă pentru a ști daca brigadele se datoriază lipsei de supraveghere din par­tea șefilor (aplause). Agenția Havas reproduce sub toate rezervele știrea că în cure al se va face un­ împrumut cu dobânda de 2 și jun. la sută. Această știre a provocat azi o urcare a rentelor franceze. Paris, 18 Decembrie. Camera deputaților a adoptat creditul pentru participarea Franței la expoziția din Bruxelles, dar reducându-l de la 881.000 la 549.000 franci. Cu toate observațiunile d-lui Méline Camera fixează discuția proiectului de lege asupra primelor acordate zahărurilor după discuția budgetului resbelului. ----------------------mm*---------------------­ APANAGIU­L PRIMULUI DE NEAPOLE — Prin fir telegrafic — Roma, 18 Decembre. Camera deputaților. Cu ocazia dis­cuției asupra proiectului de apanagiu în favoarea prințului de Neapole, d. Costa Andrea a fost chemat la ordine pentru atacuri violente in contra prin­țului-Oratorul continuând­u-și disc­ursul cu toată opoziția Camerei, președintele i-a retras cuvântul. (Aprobare vie). Adunarea adoptă apoi proiectul de apanagiu al prințului moștenitor. D. Imbriani și alți socialiști cer, în mijlocul protestărilor energice ale Ca­merei, scăderea și chiar desființarea listei civile. D. di Rudini asigură pe d. Imbriani că casa de Savoia are rădăcini așa de adânci în dragostea poporului, încât nu va avea nici­odată nevoie de a lua armele pentru propria sa apărare, și că el nu va lua nici­odată de­cât pentru a apăra onoarea patriei. (Aplause pe toate băncile). Camera adoptă de asemenea o or­dine de zi Însărcinând pe președintele ei de a fi interpretul sentimentelor sale de recunoștință și de devotament pe lângă Rege.

Next