Timpul, decembrie 1896 (nr. 266-287)
1896-12-08 / nr. 271
ANUL AL OPTSPREZECELEA — No. 271 EDIȚIA A TREIA UN MANVER 10 BANI ABDOMENTE In țara pe un an...........................• 30 lei » pe 6 luni ................. . . 8 lei » pe 3 luni. .... . V . VP* * 10 Pentru streinătate, un an... . . ....5 ° le* Im Pari» ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. numerula Agence de journaux Strangers, rue de Maubeuge, 69 și la toate chioșcurile. REDACȚIA SI ADMINISTRAȚIA Bucureștii, I*asagiul Român 7 8 TIMPUL liropolitóriin Prin alegerea I. P. S. S. Mitropolitului Gheorghian se închide cu bine criza religioasă care atât a amărît țara și a turburat Biserica Română. Orice altă alegere ar fi fost imposibilă: înălțarea pe scaunul mitropolitan a vre unuia dintre prelații care au luat parte la hotărîrea de la 20 Maiu 1896, după ce I. P. S. S. Mitropolitul Ghenadie făcuse jertfa pe care a făcut-o, ar fi fost așa de nepotrivită cu cererile legitime ale conștiinței publice încât pacea cu atâta trudă restabilită ar fi putut să fie din nou pusă în primejdie. Mitropolitului Ghenadie nu-i putea urma nici unul din cei care lucraseră la producerea vacanței, fără ca sentimentele noastre de decență și de dreptate să nu fie adânc jicnite. Din potrivă, fostul Mitropolit Primat Iosif Gheorghian se impunea în aceste grele împrejurări, și se impunea nu numai prin înaltele sale calități sufletești, prin blândețea și oncțiunea lui adevărat creștinească, cât mai ales prin nobila și demna la atitudine în tot timpul crizei. Toți știm, toată țara știe că Mitropolitul Gheorghian n’a avut nici un cuvânt de șovăire. De la început el a judecat cum merita sentința de la 20 Maiu 1896, mereu el a declarat că nu poate primi a fi reales Primat al României fiindcă scaunul nu este vacant, fără încetare el a afirmat că Mitropolitul Ghenadie era încă Mitropolitul Țorei după ca și înainte de poreclita sentință de condamnare. Toate rugăciunile, toate intervening chiar acelea ale unor vechi prietini, s’au spart de neclintita voință a Mitropolitului Gheorghian, de simțul sau de dreptate, de dragostea sa adeverată pentru Biserică și pentru Țară. In lupta dusă cu atâta bărbăție și atâta credință de țara întreagă pentru restabilirea legalităței și triumful dreptăței, glasul modest dar hotărît al fostului Mitropolit Gheorghian, care căutase în singurătatea Căldărușanilor o liniște și o odihnă desigur meritată după o viață închinată Bisericei, a jucat un rol mult mai însemnat, mult mai decisiv decât se crede în genere. Mitropolitul Gheorghian neapărat n’a eșit din rezerva ce-i impunea posiția sa, dar tuturor celor care l’au vizitat în cursul deselor pelerinage care în vremurile din urmă transformaseră Căldărușanii într’un centru de viață sufletească, nu s’a sfiit de a le spune că judecata nu fusese judecată, și că scaunul Primăriei nu era văduv, nu putea să devie văduv până ce Mitropolitul Ghenadie nu s’ar hotărî să se retragă dintr’ânsul. Și nimeni nu poate să știe în câte conștiințe îndoioase părerea desinteresată a pusnicului din Căldărușani nu a fost imbold puternic ca să lupte pentru restatornicirea legalităței. Faptul chiar de a primi să vie într’o demnitate din care se retrăsese de mai bine de trei ani, dovedește tuturor că Mitropolitul Gheorghian nu s’a înșelat asupra importanței crizei. Primind să lase plăcerile unui trai liniștit și devotat numai rugăciunei și studiului și să reintre în luptele vieței, fie chiar în locul cel mai înalt la care poate ajunge un cleric, Mitropolitul Gheorghian face o jertfă. Acum trei ani, în vremea când I. P. S. S. și-a dat demisiunea, puțini au fost cei care au știut că hotărîrea I. P. S. S. era vechiă, că ea nu fusese amânată până după jubileul Regelui decât după insistențele repetate ale M. Sale și ale generalului Florescu. Și mai puțin se știa atunci care fuseseră adevăratele cauze ale acelei retrageri neașteptate pentru publicul puțin în curent cu cele bisericești. Au fost chiar oameni care au mers cu patima și cu nedreptatea până a acuza pe guvernul de la 1893 de a fi pricinuit demisia I. P. S. S., cu toate protestările formale de atunci atât ale Mitropolitului cât și ale guvernului. Cu prilejul discuțiunilor din lunele din urmă s’a luminat și acest punct rămas în întunerec al istoriei noastre politice și religioase. S’a spus în public—și de nimeni nu s’a desmințit — că Mitropolitul Gheorghian cu mult înainte de 1893 se hotărîse să se retragă și că hotărîrea sa era rodul amărăciunilor ce-l pricinuiau în Sinod unii prelați cu temperament prea sburdalnic, ca să vorbim cu blândețe, pentru treapta la care -i adusese întâmplările mai mult decât chemarea lor firească. Nu voim să spunem nume proprii. In 1893 nu le-am spus fiindcă am preferat să fim noi bănuiți decât să dăm în vileag unele răni urîte ale Episcopatului nostru. Azi nu le spunem fiindcă ele sunt pe buzele tuturor. Când ne gândim la toate acestea, este și mai evident pentru noi că Mitropolitul Gheorghian face o adevărată jertfă. Jertfa este cu atât mai mare cu cât de rândul acesta ea nu mai poate fi curmată, oricare ar fi amărăciunile cari ar putea din nou să tulbure viața Capului Bisericei noastre. Intr’adevăr în prima sa Primărie, Mitropolitul Gheorghian avea o mângâere : el știa că poate în orice ceas să se retragă din înalta sa misiune fără primejdie pentru Biserică. Azi, după împrejurările care atâta au mâhnit conștiințele drept-credincioșilor, această mângâere nu mai este cu putință pentru înaltul Prelat. De aceea toți l’au rugat să primească. De aceea toți datori suntem să-i dăm întreg și sincer sprijinul nostru. Nădăjduim de altmintrerea că de astă dată înalt Prea Sânția Sa va găsi calea mai ușoară. Evenimentele din urmă, pe lângă mult dureroasele lor efecte au avut și unul bun : reacțiunea pe care au produs-o a slujit, a trebuit să slujească de lecție multora. Noul Mitropolit de asemenea va fi mai îndrituit să așeze la nevoie pe lângă blândețe și de energie. Și Mitropolitul Gheorghian când voește știe să aibă energie. La 1866 Aprilie, la Iași, când cu complotul în contra Unirei, arhiereul Gheorghian nu de puțin folos a fost locotenentului domnesc Lascar Catargiu ca să restabilească ordinea în Biserică, după ce scăpase Statul de desordine. Putem privi viitorul cu deplină încredere. TELEGRAME Din Elveția Berna, 17 Decembre. Adunarea federală a reales pe consilierii federali actuali. D-no Deucher a fost ales președinte al Confederațiunei și ia departamentul afacerilor streine; d. Ruffy care a fost ales vice-președinte, ia departamentul ministerului de interne. Tarburirile studențești din Rusia Petersburg, 17 Decembre. Mesagerul guvernului constată că cu ocazia desordinelor provocate de studenți pe câmpia Ședinski, la Moscova, liga studenților a pătruns în locuința rectorului spre a libera pe camarazii lor cari fuseseră arestați. S’au arestat 114 studenți, printre cari 662 au fost recunoscuți culpabili. Viena, 17 Decembre. Se anunță din Petersburg Noii Prese libere că Universitatea din Charkov a fost închisă în mod temporar printr’un decret ministerial. Călătoria Regelui Serbiei Viena, 17 Decembre. Regele Serbiei a plecat astă-seară la Belgrad, și tatăl eiu, Regele Milan la Budapesta. Viena, 18 Decembre. Regele Alexandru al Serbiei a făcut alaltăori o vizită d-lul de Kallay, ministru comun de finanțe, și i-a trimeseri marele cordon al Vulturului alb. Atentat in Rusia Petersburg, 18 Decembrie. Armeanul Avet Zacharov a tras un foc de revolver asupra d-lui Wassilewschy, președinte al consiliului de administrație al drumurilor de fier ale Statului și l’a rănit grav. Asasinul s’a sinucis. Cutremur Londra, 18 Decembre In timpul dimineții un cutremur de pământ care a ținut mai multe secunde, s’a ținut în vestul și centrul Englitezei. La Hereford au fost stricate gara, catedrala și alte edificii. Din 111.1 in Indii Hamburg, 18 Decembrie Până acum au fost 1511 cazuri de ciumă, s’au constatat 1094 decese. Populația simte neplăcere de a face autorităților declarațiunile necesare. Indigenii continuă să fugă. 200.000 de persoane au părăsit orașul. Arestarea unui spion Amiens, 18 Decembre Fostul căpitan de artilerie Guillot a fost arestat, bănuit de spionagiu. •------------------------------------------------ Poliția de siguranță Am auzit că la poliție se bate și cred că se bate. Eu, însă, nu admit sistemul, de aceea vă fac cunoscut că vom trage șefului poliției de siguranță atâtea palme câte vom afla că s’au tras în beciurile poliției. Caton Lecca. Acesta este logosul pe care la rostit d. Caton Lecca în prima zi când a intrat în funcțiune, iar d. căpitan Cruțescu, directorul prefecturei, inspectează, zice-se, noaptea, inopinat, beciurile și roagă pe arestați — unora le dă și tutun — ca să mărturisească dacă au fost bătuți de cineva. Față cu aceste bune dispozițiuni, povestea de mai la vale vine, cred, tocmai la vreme. Calea Victoriei, intr’un punct al ei, prezintă, Marți pe seară, aspectul sălii Senatului pe când operau.... bandele conservatoare. O aglomerație de nu-’ți puteai trage sufletul și o gălăgie de te credeai în iad. Cornățeanu, un baș pungaș de buzunare, făcuse o operație asupra unei profesoare de la un institut din Capitală. Anume o sprijinise cu galanterie în momentul când, iubită cu umorul de doui complici ai pungașului, biata doamnă își perduse echilibrul. Această gentileță a costat pe doamna în chestiune portmoneul cu 18 lei și 50 de bani. Lucrul, simplu la început, s’a complicat pe urmă. Deșteptați de zgomotul păgubașei, câțiva agenți de al siguranței au sosit pe câmpul de operație și, pe când miroseau și cercetați pe trecătorii cinstiți, la câțiva pași de ei Cornățeanu cu complicii Huidumă și Varză împărțind prada. Observați de două negatori, cavalerii sunt oferiți agenților cari îi duc la poliția de siguranță. Aci începe altă operație. Pungașii mărturisesc lovitura și restituiesc d-nei portmoneul cu paralele. După aceasta vă așteptați, desigur, să vă povestesc că comisarul a dresat proces verbal și a înaintat pe potlogari parchetului. Vă înșelați. Marcovici, un spion crud—o fiară— a perchiziționat pe pungași până când i-a umplut de sânge. Gaspar, un alt spion—un bragagiu căruia poliția i-a dat astă vară patru mii de lei ca să fileze pe d. Gr. Cantacuzino în străinătate—a luat la palme pe Varză și l-a bătut până când a amețit pungașul. Comisarul Ionescu a dat lui Huidumă o lovitură de picior in josul pântecelului. La schinceala nenorocitului, care’și perduse respirația, Marcovici se repede și’i trântește în cap o duzină de pumni strigându-î: " — îndrăznești să rîzi în fața noastră, mă ? Nenorocitul își pierde firea și dă să cază într’o parte. Gaspar îl sprijină cu doi pumni în falcă și’l răstoarnă în partea cealaltă. Aci ’1 susțin ghionții comisarului Ionescu. Nenorocitul, bănănănd inert între pumni și ghionțî, se lasă pe spate dar e susținut de un gardian care-i cară în cap cu un trusou de chei, pe când Marcovici îl lovește cu picioarele în josul pântecelui. Când loviturile au devenit zadarnice pentru Huidumă, poliția de siguranță l- a îndreptat înpotriva celui l’alt complice. DUMINECA 8/20 DECEMBRE 1896 In vremea asta, comisarul Trestianu dojenea mereu: — In secția mea ți ai găsit să furi, mă ? Apoi eu te mănânc! Și pe când într’o parte a biuroului se dresau aceste acte, în fond, doui greci tineri, aduși la siguranță ca vagabonzi—pentru că nu dedeseră agentului reglementara piesă—îngălbeniseră privind cum se redactează actele de procedură penală în țara despre care auziseră că se chiamă Belgia Orientului. Dacă d. Caton Lecca s’ar ține de vorbă să trigă șefului poliției de siguranță atâtea palme câte se trag în beciurile poliției, d. Puiu Alexandrescu ar vedea stele verzi șase luni de zile. Avram. -------------------------------------------------- ALIANȚA »GERMANĂ « Nu s’a terminat încă discuția asupra tratatului secret de alianță ce a existat între Rusia și Germania in anii 1884—1890. Neue Freie Presse publică un articol despre care spune că rare motiv de a crede că reproduce vederile din Friedrichsruhe, articolul acesta inspirat sau scris de prințul de Bismarck, caută «să spulbere rămășițele de neînțelegere sau bănuială ce au mai putut rămâne în Austro-Ungaria contra onestității politicei germane de atunci sau de acum». Detașăm din articolul acesta câteva pasagii importante : «Prima premisă falsă constă în necunoașterea scopului pentru care s-a încheiat tratatul de neutralitate germano-rus. Scopul acesta nu era altul decât asigurarea întărită a Germaniei contra eventualității ca Franța să găsească sprijinul Rusiei când ar începe un nou răsboiu contra Germaniei pentru a -și realiza ideile de revanșă. După art. 2 din tratatul de alianță austro-germană, Austria ar fi într’adevăr obligată, în cazul când Rusia ar fi sprijinit atacul francez contra Germaniei— în forma unei cooperațiuni active sau prin alte măsuri militare — să vie in ajutorul Germaniei cu întreaga sa putere militară, dar era atât în interesul Germaniei cât și in cel al păcii ca eventualitatea aceasta să fie evitată. Aceasta s-a obținut prin încheerea tratatului rusogerman de neutralitate. Acesta avea, în puține cuvinte, scopul de a împiedica pe Rusia ca să-și pue armatele în serviciul ideilor franceze de revanșă, voia să micșoreze pericolul unui răsboiu european de coalițiune. El se încheiase, adecă, in vederea eventualității că in Rusia ar prepondera influențe poloneze, panslaviste și franceze, care ar fi exercitat în momentul critic o așa presiune asupra politicei rusești, că Rusia, fără să fie silită de interesele ei vitale, s’ar fi hotărît să ajute pe Francezi la recucerirea Alsaciei-Lorene și reactivarea «preponderanței legitime» pierdută la 1870. «Noi credem că scopul acesta al tratatului ruso-german nu era numai in interesul Germaniei, ci și nu al Austro- Ungariei, care era astfel scutită de obligația de a-și trimite soldații contra Franței, când aceasta ar fi atacat pe Germania cu sprijinul Rusiei. Tratatul ruso-german era deci o garanție a păcii în sensul cel mai eminent al cuvântului și, cum știm, nu numai că a meritat dar a și găsit învoirea bărbaților de Stat din Austro-Ungaria». --------------------_+e*e**+--------------------- DISCURSUL TRONULUI INAMERA ungara — Prin fir telegrafic — Budapesta, 18 Decembre. Camera deputaților. In cursul discuției proiectului de adresă ca răspuns la discursul Tronului, cardinalul Schlauch propune să se adauge pasagiul următor la proiectul de adresă: «Interesul arătat de Suveran pentru afacerile de credință și de religiune și exprimat în discursul Tronului, face pe Cameră să spere că înțelepciunea Monarhului va reuși să găsească mijloace pentru a"asigura țării pacea eclesiastică». Ministrul președinte și ministrul cultelor vorbesc în contra acestei propuneri, declarând că guvernul n’are de gând să inaugureze o nouă acțiune politico-eclesiastică, nici să puie fondațiunile religioase sub controlul Statului. In lipsa pasagiului privitor la politica externă, în discursul tronului, d. Banffy declară că guvernul n’a crezut necesară »UN NUMER 10 BANI ANUECIURI ȘI INSERJH Linia 30 litere petit pag. IV. . . . .... 0,40 h-slame . III/. .«. . .. 2,30 * ............... » n-f’ • i • ,• 5-—^-9u Pari» anunciurile se primesc la Agenția 3 Havas, 8 Place de la Bourse,V./ REDACȚIA SI ADMINIS StATIA București, Pasagiul liuulâD 7-8 înserarea unui asemenea pasagiu, de vreme ce politica străină n’a suferit nici o schimbare de la ultimul discurs al tronului. Proiectul de adresă este adoptat după textul propus de comisiune ; toate amendamentele sunt respinse. ------------------------------------------------- EVENIMENTELE DIN ORIENT — Prin fir telegrafic — Londra, 18 Decembre. Intr’un discurs ce a pronunțat eri lord Hamilton a zis că este foarte probabil ca în curănd să intervie o învoială satisfăcătoare, care să pună capăt relei guvernări ce există încă în Europa orientală. Viena 18 Decembre. Corespondența Politică află din Constantinopol că Poarta își dă cele mai mari silințe pentru a stabili propriile sale planuri economice și financiare. Înainte de sosirea d-lui de Nelidow, care se crede că este purtătorul unui proiect de îmbunătățire a finanțelor turcești hotărît între puteri. In acest scop consiliul de miniștri nu se ocupă decât de stabilirea serioasă a budgetului, lucru care se întâmplă pentru prima oară. Printre economiile ce se are în vedere, afară de reducerea de 15 la sută decisă asupra tuturor budgetelor ministerelor, se va face o reducere de 7 la sută asupra leturilor funcționarilor înalți și de 1.000.000 asupra budgetului războiului. Această reducere din urmâ se va realiza prin liberarea numeroaselor batalioane de redifi. --------------------------------------------------- DIN PARLAMENTUL FRANCEZ — Prin fir telegrafic — Paris, 17 Decembrie. Camera deputaților. Camera a votat cu 495 voturi contra 21 creditele relative la cheltuelile cauzate de recepțiunea Țarului, după ce respinsese, cu 346 voturi contra 136, un amendament prezintă de socialiști care cereau să se adauge acestor credite 4 milioane lei pentru a ajuta pe lucrătorii victime ale lipsei de lucru. Senatul a votat în unanimitate creditul pentru recepțiunea Țarului. Paris, 18 Decembrie. Camera deputaților. D. Adam întreabă pe ministrul de resbel în privința morții unui soldat datorită unor brigade. Generalul Billot răspunde că culpabilii au fost pedepsiți și că s-a deschis o anchetă pentru a ști daca brigadele se datoriază lipsei de supraveghere din partea șefilor (aplause). Agenția Havas reproduce sub toate rezervele știrea că în cure al se va face un împrumut cu dobânda de 2 și jun. la sută. Această știre a provocat azi o urcare a rentelor franceze. Paris, 18 Decembrie. Camera deputaților a adoptat creditul pentru participarea Franței la expoziția din Bruxelles, dar reducându-l de la 881.000 la 549.000 franci. Cu toate observațiunile d-lui Méline Camera fixează discuția proiectului de lege asupra primelor acordate zahărurilor după discuția budgetului resbelului. ----------------------mm*--------------------- APANAGIUL PRIMULUI DE NEAPOLE — Prin fir telegrafic — Roma, 18 Decembre. Camera deputaților. Cu ocazia discuției asupra proiectului de apanagiu în favoarea prințului de Neapole, d. Costa Andrea a fost chemat la ordine pentru atacuri violente in contra prințului-Oratorul continuându-și discursul cu toată opoziția Camerei, președintele i-a retras cuvântul. (Aprobare vie). Adunarea adoptă apoi proiectul de apanagiu al prințului moștenitor. D. Imbriani și alți socialiști cer, în mijlocul protestărilor energice ale Camerei, scăderea și chiar desființarea listei civile. D. di Rudini asigură pe d. Imbriani că casa de Savoia are rădăcini așa de adânci în dragostea poporului, încât nu va avea niciodată nevoie de a lua armele pentru propria sa apărare, și că el nu va lua niciodată decât pentru a apăra onoarea patriei. (Aplause pe toate băncile). Camera adoptă de asemenea o ordine de zi Însărcinând pe președintele ei de a fi interpretul sentimentelor sale de recunoștință și de devotament pe lângă Rege.