Timpul, august 1898 (nr. 167-189)
1898-08-05 / nr. 170
ANUL AL DOUAZECELEA — No. 170 _____________ EDIȚIA A TRETA_____________ uîT numer 10 bani~ ABONAMENTELE In tară pe un an] • • • ...................* * 3 ° Jel » pe 6 lun!......................................... le! » pe 3 luni .....................................iole! Pentru streinătate, un an......................5 ° 'eI Id Pa ris ziarul nostru se găsește cu o,ao b. numărul la Agence de journaux étrangers rue de Maubeuge, 6g și la toate chioșcurile. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Calea Victoriei — TOȚI NEAJUNSURI CULPABILE Deraiarea de la Zorleni, asupra căreia dăm azi într’alt loc toate amănuntele ce am putut afla, aruncă o lumină tristă asupra administrațiunii întregi a căilor noastre ferate. Se constată acum că funcționarii mai mici nu-’și fac datoria și că funcționarii superiori caută să acopere răspunderea subalternilor lor și dacă e deja destul de trist și de periculos când personalul, care trebue să vegheze asupra vieții oamenilor și averii Statului, comite neglijențe extrem de culpabile, e cu atât mai de deplâns când direcția se încearcă să desvinovățească pe cei cari nu-și fac datoria. Avem cazul acesta cu deraiarea ce s’a produs alalta-eri noapte între stațiunile Banca și Zorleni. D’abia s’a constatat cauza care a produs deraiarea, și direcția generală a C. F. R., fără să aștepte rezultatul unei anchete judiciare minuțioase, a și trimes ziarelor un avis prin care caută să prezinte accidentul ca rezultatul unui act de răsbunare comis de două lucrători concediați din serviciu, deși toate aparențele pledează pentru un act de neglijență de care s’a făcut vinovată echipa care lucra la repararea liniei. Intr’adever iată cum se prezintă cazul : După ce s-a produs deraiarea, un d. inginer de la C. F., care se afla în tren, a mers să afle cauza deraierii și a constatat că buloanele (șuruburile) și crampoanele (scoabele) de la 7 —8 șine erau scoase și se aflau alături de șine ; la două joncțiuni de șine (macaz) șuruburile și eclisele erau de asemenea scoase. Poziția în care au fost găsite aceste șuruburi arăta că erau pregătite pentru a strânge șinele, dar că lucrătorii au lăsat lucrul fără a termina legătura șinelor. Când a trecut dar trenul accelerat, șinele s-au desfăcut și au produs accidentul. A sosit apoi și un procuror, care a emis în primul moment aceeași opiniune. Dar, după câtva timp, magistratul își schimbă părerea : ca prin minune se găsește în porumbul de alături un instrument cu care se fixează crampoanele și de procuror proclamă că deraiarea se datorește unor factori de rele, cam ar fi scos șuruburile, scoabele și eclisele. Toate împrejurările arată însă că apreciarea aceasta e greșită. Cu o oră înainte de trecerea trenului de pasageri, a trecut peste aceste șine, fără nici un accident, un tren de marfă și, cum observă cu multă dreptate Voința Națională, e inadmisibil ca într’o singură oră niște făcători de rele să fi avut timpul să scoată buloanele sau crampoanele de la 7-8 șine și șuruburile și eclisele de la două joncțiuni, pe o distanță de cincizeci de metri. Un inginer, specialist în materie, ne-a confirmat această părere. Dar naște întrebarea: dacă șinele nu erau legate încă din ajun, cum a putut trece trenul de marfă care a precedat acceleratul? Răspunsul e și act ușor. Trenurile de marfă trec mult mai încet decât cele accelerate și de sigur că trenul acesta de marfă a putut trece nevătămat, dar a dislocat puțin șinele și atunci când a venit acceleratul, a intrat pe șine puțin dislocate și dată fiind și iuțeala sa, chiar diminuată pe locul acesta, s’a produs deraiarea. Când toate împrejurările concordă deci pentru stabilirea convingerii că accidentul se datorește echipei de lucrători cari au neglijent să lege șinele sau șefului acestei echipe, nu este bătător la ochi faptul că direcția C. F. se grăbește să atribue vina unor făcători de rele sau unor lucrători concediați? Chiar dacă am admite însă versiunea direcției, nu e extrem de trist că liniile sunt așa de puțin supraveghiate încât orice tâlhar poate să prepare catastrofe ? Ne găsim clar în regiunile de Indieni din America? Nu are nimeni obligația să controleze liniile înainte de trecerea trenurilor, și viața oamenilor ca și averea Statului sunt la discreția oricărui bandit? Și cu prilejul acesta s’au constatat și alte neajunsuri, care nu dau nici o notă bună administrațiunii căilor noastre ferate. Iată ce spune Voința Națională, care nu poate fi bănuită de ostilitate față cu această administrație: «Accidentul s’a produs la 12 ore și 20 m. și alarma s’a dat imediat; cu toate acestea, trenul de ajutor n’a sosit decât la 5 ore dimineața, și a sosit fără nici un medic și fără nici un ajutor, așa încât, dacă ar fi fost răniți, ar fi rămas 4 ore 40 m. fără nici un ajutor, pe lângă timpul necesar pentru a-l transporta mai departe, încă un lucru înainte de a termina. Ni se spune că, după regulamente, fiecare tren accelerat sau de persoane trebue să aibă o mică farmacie, ca în caz de accident să se poată da un prim ajutor; la acceleratul de la Iași, care a deraiat, nu exista nimic.» Neglijențele acestea cui trebuesc atribuite ? Tot făcătorilor de rele ? Nu încape nici o îndouială că deraiarea de la Zorleni a dat pe față neajunsuri care nu sunt permise într’o administrație atât de importantă. Se pare că nu se exercită destul control, deși de controlori nu e lipsă. Aceasta dovedește că direcția are prea multă încredere în funcționarii superiori și că aceștia revarsă această încredere asupra funcționarilor mai mici. Și că Încrederea nu e suficientă tocmai la căile ferate, a demonstrat cu prisos deraiarea ce s’a produs. Sperăm că cele întâmplate acum vor fi dat o lecție bună celor în drept. Lecția nu ajunge însă. Cazul trebue cercetat și urmărit în toate amănuntele sale; direcția C. F. R. trebue să înlesnească justiției descoperirea tuturor cauzelor ce au provocat deraiarea și să facă și ea, direcția, o anchetă minunțioasă, iar justiția trebue să pedepsească cu severitate pe autorii accidentului. S’au întâmplat și se întâmplă și în alte țâri deraieri sau ciocniri de trenuri, dar acolo cei vinovați nu scapă de pedeapsa meritată. Dorim ca și la noi să se facă tot așa. --------------------sau aliBs----------------------Pornind de la principiul acesta, partidul conservator a și realizat un vechiu deziderat al națiunii: a întins inamovibilitatea asupra unei mari părți din magistratură. Bărbații cari conduc partidul nostru ,și-au zis cu drept cuvânt că dacă funcționarea justiției trebue să facă progrese, trebue să i se dea și mijloace de a fi cu totul neatârnată. Și nu este destul ca puterea executivă să nu aibă nici un amestec asupra funcționării puterei judecătorești, ci trebue ca și cetățeanul să fie convins că poate avea toată încrederea în magistrați și că dreptate va căpăta de câte ori va avea nevoe să ’i se facă dreptate. Principiul acesta convine însă colectiviștilor nu numai dintr’un singur punct de vedere : să dobândească dreptatea când o au. Dar de câte ori simt sau știu că n’au dreptate, ar voi ca tot el să câștige procesele. Colectivistul știe una și bună: când e la putere nu trebue să ’i se refuze nimic, e destul să vrea, și atunci toate trebue să’’ stea la dispoziție, administrația, justiția, Constituția, legile țârii, până și prerogativele suverane. Exemple destule și recente ilustrează acest adevăr și nu e nevoe să le recapitulăm aci. In cazul special de care ne ocupăm aci, este învederat pentru toată lumea că colectiviștii au jucat un rol din cele mai ticăloase și continuă a rămâne pe această cale. Nu le-a convenit sentința tribunalului, — au criticat-o și au scris satire ofensătoare pentru judecătorii acestei instanțe. Nu le-a convenit nici decisiunea Curții de apel, — o critică și pe aceasta și caută să găsească contraziceri în considerentele ei. Ce se numește aceasta ? Oare acesta e respectul ce datorim cu toții puterei judecătorești ? Există și un alt principiu, care nu e trecut încă în nici un text de lege dar pe care nimeni nu îndrăsnește să-l conteste, principiul că presa nu trebue să intervie în mersul justiției, nu trebue să influențeze pe nimeni nici pentru nici contra cuiva, nu trebue să creeze curente favorabile sau nefavorabile în afacerile pendente înaintea judecătorilor. Principiul acesta stă în logica lucrurilor, căci dacă magistratura trebue să remâne neatârnată de guvern, cu atât mai mult se cuvine să o ferim de orice înrîurire exterioară. Magistratul este om ca toți oamenii, oricât de integru și de conștiincios ar fi, și poate fi uneori influențat de cele ce vede, ce aude și de cele ce se petrec în jurul lui. Și cine garantează că curentele populare, fie ele firești sau artificiale, sunt tot de aura drepte ? Principiul acesta al rezervei presei față de afacerile pendente înaintea justiției, colectiviștii îl calcă cu o seninătate de suflet care nu mai uimește pe acei cari îi cunosc, dar revoltă tot d’auna pe acei cari ar dori ca justiția să fie ferită tot-d’auna de orice înrîurire străină. Colectiviștii n’au principii proprii și nu respectează nici principiile altora ; ei au un țel ca atunci când sunt la putere să facă ce le place și le convine, și în urmărirea lui calcă peste orice considerațiune morală. De aceea nici nu le mai cerem să respecteze măcar justiția, — ar fi să predicăm în pustiu. -----------------------ea*****----------------------Vizita Regelui Carol la Petersburg a fost un simplu fapt de complezență, pe care Impératul-Rege Francisc Iosif nu numai l’a recomandat, dar de repetite ori l’a și grăbit. Petersburg, 10 August Presa panslavă, după obiceiul său regulat, exagerează când deduce din vizita Regelui Carol la Petersburg că România s’a depărtat de la Statele Triplice. In cercurile oficioase rusești, care nu împărtășesc nici modul de vedere nici aspirațiunile panslavilor, se poftește numai astăzi ca România, fără a se lăsa de prietenia sa către Austro-Ungaria și către aliata acesteia, către Germania, să înceteze de a manifesta simțiminte neprietenoase față de Rusia, de a da fortificațiilor sale caracterul de mijloace de putere îndreptate contra Rusiei, de a pune piedici în navigațiunea ei pe Dunăre, de a lua In chestia Basarabiei o poziție iredentistă, cu un cuvânt ca ținuta României să nu fie în continuă amenințătoare pentru Rusia în cazul când s’ar produce încurcături internaționale. îndată ce aparițiunile acestea încetează, Rusia nu va vedea nici un lucru neplăcut în faptul că România susține relațiuni amicale cu acele puteri a căror bună-voință voește să și-o asigure pentru scopurile sale naționale și economice. Vizita de bună-voe a Regelui Carol simbolizează se vede: îndeplinirea acestor dorințe ale Rusiei. Afirmațiunea că aceasta înseamnă tot deodată și ruperea ei de către Austro-Ungaria și Germania și că Rusia a câștigat acum pe România în locul Serbiei ca instrument ca să-și afirme influența sa în Balcani, se consideră numai ca o exagerare a partidei panslave, pe care cercurile normative rusești o ține de absurdă.1) TELEGRAME Manevrele din Rusia Petersburg. 15 August Manevrele imperiale au început în împrejurimile orașului și în prezența împăratului, a împărătesei și a marilor duci, a marilor ducese și a atașaților militari. Situația din Austro-Ungaria Ischl, 15 August împăratul a primit pe conții Thun și Banffy în audiență comună. După ce au expus punctele lor de vedere și după o discuție foarte adâncită, cei două miniștri-președinți s-au înțeles a continua conferințele la 24 August, la Budapesta. Cel două miniștri au plecat la Viena. -----------------------sfltftKBs---------------------- RESPECTUL JUSTIȚIEI _____ 9 Polemica provocată de articolul așa zisului «fost magistrat» din oficina Voinței Naționale a scos încă odată și nu știm pentru a câtea oară în evidență că partidul gheșeftarilor cari se află acum la guvern nu numai că nu respectă justiția țării, dar o și insultă de câte ori sentințele ei nu concordă cu planurile politicei sau cu interesele materiale ale fruntașilor colectivității. In anumite cazuri presa liberală își permite chiar să indice de înainte cum trebue să judece magistrații în unele procese. Cu toate acestea, între condițiile principale absolut necesare pentru ca o țară să propășească în mod normal, figurează desigur independența absolută a justiției, care trebue să funcționeze scutită de orice influență și, mai presus de toate, în afară de fluctuațiunile politice. PRESA ȘI VIZITA REGELUI Ziarul unguresc Budapesti Napló a primit din București și Petersburg două depeși pe care le publică precedate de un comentar. Iată și aprecierile și depeșile din ziarul acesta: Vizita Regelui Carol al României la Petersburg n’a corespuns nici într’o parte cu așteptările ce se legaseră de ea. Românii, cari și azi se înviorează de faptele strategice prin care au adus ajutor atât de mare Rusiei, au așteptat mai mult de la vizita din Petersburg, și mai că un țipă pentru toastul rece al Țarului. Rușii și în deosebi panslaviștii sunt neliniștiți, pentru că România nu a părăsit imediat, după vizita de la Petersburg, prietenia sa către tripla alianță. Apreciarea aceasta se învederează prin o telegramă din București și prin una din Petersburg, care par a fi insuflate din cercuri hotărîtoare și pe care le dăm aici fără nici un comentar . București, 10 August Primirea de care a fost împărtășit Regele Carol la Petersburg, se judecă aici cu totul alt fel de cum e judecată în capitala Rusiei. Pe când acolo oamenii sunt de părere că țipetele vechi au dispărut cu totul, în cercurile politice de aici există convingere că vizita și toastul din cale afară rece al Țarului nu au făcut să înceteze supărarea veche dintre aceste două State. Regele Carol, care la moment a observat că la Petersburg nu-și aduc oamenii aminte de întâmplările din 1877, cu intențiune a atras, continuă și la orice ocaziune, memoria Domnilor mari ruși că România a eliberat o dată pe Rusia din o situație foarte gravă. Foaia oficială a guvernului român, Voința Națională, observă că toastele corespund cu starea actuală de lucruri. Au confirmat și recunoscut politica păcei, dar tot deodată dovedesc și aceea că România, ca Stat independent, a și inaugurat politica externă independentă. Pacea americano-spaniolă — Prin fir telegrafic — Hong-Kong, 15 August Incrucișătorul Kaiserin Augusta, a sosit din Manilla. Situația acestui oraș este tot aceași. Ponce, 15 August Patru coloane americane înaintând asupra lui San Juan vor rămâne în pozițiunile ce ocupă actualmente, până la sfârșitul negocierilor de pace. Washington, 15 August 2193 de oameni de trupe spaniole au părăsit erl Santiago pe bordul transportului Isla de Luzon. Guvernul nu va mai trimite trupe în Filipine, afară numai dacă ar cere generalul Merritt. Ponce, 15 August Două locotenenți, însoțiți de șefi insurgenți, au fost trimeși la nord-vestul insulei să înalțe drapelul american în toate orașele. Madrid, 15 August Generalul Blanco anunță demisiunea sa, zicând că nu poate conduce evacuarea Cubei. Generalul Augusti, căpitan-general al Filipinelor, se va îmbarca de asemenea lăsând comanda celui de al 2-lea comandant. Hong Kong, 15 August Generalul Augusti a sosit din Manilla pe bordul încrucișătorului german Kaiser in Augusta. ----------------------------------------------------- Deraiarea de la Zorleni Dămad toate amănuntele asupra accidentului întâmplat In noaptea de Duminecă spre Luni In stațiunile Banca și Zorleni. Reproducem íntérü versiunea direcțiunei C. F., adresată d-lui ministru al lucrărilor publice și comunicată presei. Versiunea direcției P. F. După cum cunoașteți, trenul 2 acceleratul Iași-Vasluiul-București a deraiat astă noapte la orele 12 și 20, la un kilometru înainte de intrarea în Zorleni; afară de vagonul din urmă, întregul tren a deraiat; din vagoane, unul clasa I-a și unul clasa II-a au fost răsturnate. Mașina și vagoanele deraiate nu au stricăciuni, vagoanele răsturnate au stricăciuni importante. In aceste două vagoane se aflau 17 călători. Nici o persoană rănită. Drul liniei a constat următoarele: casierul de mărfuri, din Bârlad, d. Ionescu, a suferit o lovitură la umărul stâng, iar soția sa o lovitură la frunte ; șeful de tren Marin Ionescu o mică tăietură la partea superioară și posterioară a piciorului drept, comerciantul Grosmann lovit la degetele piciorului drept. Coloana din Zorleni a sosit la locul accidentului jumătate oră după întâmplarea lui. Șeful secției, inginerul Aburel, și cu procurorul Alexadrescu cari se aflau din întâmplare la gara Bârlad, au sosit cu un vagonet la orele 2 noaptea. Doctorul liniei a venit în urmă cu trenul de ajutor. 1 1) O depeșă identică a fost publicată și în Politische Korrespondenz din Viena — N. Red. Timpul. MERCURI 5 (17) AUGUST 1898 UN NUMKR 10 BANI lUmeI DW SI INSERTII Linia 30 litere petit pag. IV....................o,46 Reclame ••••*••• III« .............a,50 » ...............• • • II.........................5.In Paria anunciurile se primesc la Agenția Havas, 8 Place de la Bourse. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Calea Victoriei — 70 Accidentul e datorit făcătorilor de rele. La punctul deraierel s’a găsit la ambele capete ale unei șini eclisele scoase, butoanele și piulițele lor lângă șină, iar crampoanele interioare toate scoase. Lângă linie în porumb s’a găsit de asemenea cheia de deșurubat piulițele butoanelor și capra de scos crampoanele. Aceste instrumente au fost luate din cantoanele vecine unde s’au găsit lipsă. Bănieți sunt contra unui cantonier pedepsit și unui lucrător destituit. Procurorul continuă cu cercetarea. Deslușiri verbale și mai detailate vă vom comunica mâine. Director general Saligny Povestirea unui martor ocular Un redactor al Constituționalului, care se afla în trenul deraiat, povestește următoarele : Acceleratul No. 2 de aseară își făcea cursa lui regulată dintre Iași și București. Plecat la orele 9 și 15 din Iași, trenul trebuia să facă joncțiunea liniilor Huși-Crasna și Galați-Mărășești. O catastrofă care putea să aibă cele mai îngrozitoare urmări s’a întâmplat la oarecare distanță după plecarea lui din Vaslui.Convoiul se compunea, afară de locomotivă cu tenderul ei, din următoarele vagoane, pe care le dăm în ordinea în care se aflau când s’a întâmplat catastrofa: Un vagon de bagagiu, un vagon de călători de clasa I, un vagon de clasa II-a, un vagon mixt de clasa I și a II, un vagonpat, un alt vagon de clasa II și două vagoane de clasa III. Catastrofa Convoiul a parcurs distanța de la Iași la stațiunea Banca cu iuțeala ordinară medie de 60 kilometri pe oră. De la stațiunea Banca linia fiind în reparație, iuțeala trenului a fost diminuantă. La orele 12 și 20 de minute, la 2 kilometri de stația Zorleni, călătorii de prin compartimente, în cea mai mare parte adormiți, au fost deșteptați brusc de o sguduitură puternică urmată de un zgomot de geamuri sparte și scânduri care trosnesc. In 15 secunde catastrofa era consumată. Primele două vagoane imediat următoare vagonului de bagaj se detașaseră de locomotivă și se răsturnaseră literalmente pe partea dreaptă a terasamentului. Cei cari au putut eși intera din vagoane, au văzut locomotiva cu tenderul și vagonul de bagagiu eșite din linie cu roatele Înfundate în terasament, cele 2 vagoane răsturnate, al treilea vagon de clasa Il-a sfărîmat, și tot restul convoiului de asemenea eșit din linie într’o sfărîmătură generală de terasament, printre șine și traverse rupte și aruncate la distanțe mari. Fără nici o lumină, căci toate lămpile convoiului se stinseseră, gemetele răniților se amestecau cu țipetele disperate ale femeilor și călătorilor îngroziți și cari încă nu -și puteau da seama de situația în care se găseau. Șeful, ca și cel la alți funcționari ai convoiului, nu se vedeau nicăeri: toți erau sechestrați în primele două vagoane care se răsturnaseră și ale căror ferestre nu se mai puteau deschide. Atenția călătorilor scăpați nerăniți a fost imediat atrasă de aceste două vagoane, în care se știa cu siguranță că sunt călători și dinăuntrul cărora nu pătrundea afară nici un țipăt, nici un zgomot. Credința generală se formă numai decât că în acele 2 vagoane călătorii trebue să fi fost striviți, uciși. Cu mare greutate și grație câtorva soldați de geniu cari se aflau cu vagoanele de cl. III, se putu pătrunde în acele vagoane prin spargerea geamurilor. Nenorociții călători din năuntrul vagoanelor, înmărmuriți de spaimă, înebuniți de groază, își așteptau acolo moartea pe care o credeau sigură. Se scoaseră de acolo șeful și subșeful convoiului și 8 pasageri dintre cari 5 bărbați, 2 doamne și un băețaș. După cercetări amănunțite s’a putut constata că nu mai era nimeni în acele vagoane și panica ce se răspândise pentru un moment printre cel l alțî călători se putu potoli. In prima grozavă sguduitură absolut toți călătorii fură aruncați pe jos după locurile lor, trântiți grămadă unul peste altul, peste geamuri sparte, peste petrele care se gaseau pe marginile terasamentului. Cum am spus, scoși cu multă greutate afară, prin ferestrele care acum faceau plafonul vagoanelor, ei putură să fie coborîți și răniților se putură da primele ajutoare. Prima anchetă Câțiva din călători curioși să afle pricina catastrofei și la lumina a două lămpi cu petrol, cari au putut fi scoase din vagoane, se strânseră împrejurul d-lui inginer de căi ferate Poenaru, care se afla printre ei, și începu o primă anchetă, în care timp alți călători, însoțiți de șeful convoiului, și el rănit, plecară la stația Zorleni pentru a anunța catastrofa. Iată ce s-a constat: pe o întindere de 50 de metri, tot terasamentul era complect distrus, nici nu se mai cunoștea urme că pe acolo a fost o linie ferată. Șinele pe această distanță, displcate, erau aruncate departe de pe linie. Cercetări foarte amănunțite au făcut să se constate că 8 șine de pe partea stângă a liniei, considerat despre Vaslui și, nu se mai țineau nici una de alta. Crampoanele cu care liniile erau fixate pe traverse s’au găsit in cea mai mare parte scoase, intacte, fără nici o îndouitură d’alungul acestor 8 șine. Buloanele (șuruburile cu piulițele lor) și eclisele cu care erau legate șinele între ele,