Timpul, martie 1923 (nr. 5-25)
1923-03-21 / nr. 16
Ulii, JMPIWM.. *». 16 ABQNAVENTE ung**Pr. 1.«* 4m 6 , %r it 200 $ Inni .! „ 160 Pento*preoț*, flăv râtâta/i, intelictualî, stftcowwwh ți muncitori, se fac» a reducan de to *h> Pentru etveliizare «tât costul abonamentul«! cât și costul exemplar tritil «h* dublu TELEFON No. 6/55 " ' «ÜBT DIRECȚIA UNIM COMITET PRIMEEâGTORI 1.10LDEA RADULESCU Marci* «Meter idestwsaats H ewMtU ia topicspitavm «en Mana a tonAtțtef, ț**m pastrarea tormeîoet»»u»evetbi, dar »fant pururea locu — iată ce este masétiitismul. M. Balnescu Mwțuri gț REDACȚIA ȘI ADIVUL«9TIIAZIA BUCUREȘTI CALEA VICTOR ® la, ea, PUBLI € rFft*»As« Prime$i» ta a:.5...x&t8îATIa zmnlui $1 tA TOATE A Sangii LE BI PUBLIC NAJJ5 Cora&penetenta privitoare kt ftedseih trebue adresată Primul căminata v Manuscrisele nepubecate se crd; domnii autori sunt rageți să-și păstreze copia Cum sa „votează* o Constituție! __ »J+ — Ziua de eri în Capitală - Ziua de ézi a complectat atmosfera de provocare și silnicie în care guvernuul își sineSaipue că poate iofj-wission arai o Constituție era baionetele a trei dawssii de infanterie svârlite violent a supra Capitalei sugrumate, se poa« fie opri o mișcare sau un gest sporadic al messȘiessei, dar «as se poate „vota" o Gonstitiufie, care trebue să fie — prin «SeraKifie și prin firadifie — contractul liniștit al împrejmu- viețisirii nani popor ! Ceea ce s’a petrecut eră pe sărăsiie Capitalei este o misiune și o infasnie. E o rușine fiindcă s’a degradat țara in fața străinilor ce sunt martori inutilelor erori cu cari ’guvernul își tfixează valoarea morală a Constituției tamasaiei întregite. E o infamie fiindcă tot ce s’a petrecut eri era cu totul de prisos elater pentru interesele mărunte ale gsswemless era nevoie de nici una din ororii ® cari n’a a făcut decât să suisfîîneze cu un trist adevăr «la«Sarefiste sensaționale deja „Daci ® 0. Chaverraul și-a dictat singur sentința, așa cum și-o diete ®* să toate «»«voracele cari-și pierd capid. —taasd^saar^»~ Ce mai așteaptă cuvemul ? Sve Banae Țuțâș petrecute, orf, și deplarațiie cari le ap twceodat, făcute de oameni politici cu slisuurilere, de la o tribună publica, trebue sa pucpe gânduri pe toți ocii mai nuțiaram de iubire pentru țara aceasta.S'a putut crede la un moment dat C» kcrurile nu vor lua o întorsătură atât de gravă, s’a putut spera, judecând după șovăiala și incertitudinea în care plutea întreaga acticie a opoziției, că guvernul se mtăiește, dimpotrivă, prin felul în care partide adverse își manifestau disprețul și dezgustul lor pentru proiectul Constitcuției, s’a putut nădăjdui în fine ca toată această protestare contra elaboratului liberal î nu era pornită decât din datoria de a se face guvernului o opoziție cu .Orice preț e dar că în cele din urmă partidele adverse vor ceda, și ministerul Brătianiu își va trece în ținute .Constituția hîr, kai bine, n’a fost așa. E Departe de a se potoli și dezarma, dele de opoziție s’au organizat mă ga au apărut ori, în fața celor chemați la întrunire, și apoi, pe uliță în fața baionetelor, ca niște înjghebări politice hotărâte să meargă până la realizarea definitivă a idealului lor; înlăturarea nouei Constituții, prin desființarea guvernului Braham. Pentru aceasta, opoziția coalizată s’a adunat la ,,Dacia“ și a dat de acolo semnalul luptei. Noi zicem semnalul războiului civil, și credem că nu suntem prea departe de realitate când adăugăm că, în cazul când d- l Brătianu ni se decide să părăsească puterea, semnalul acesta va fi semnalul revoluției. iVcm d Brătianu să împingă lucrurile atât de departe, este d-sa așa de rău informat încât, ignorând cele ce s’au spus eli la Dacia de către reprezentanții provinciilor noi, și răsunetul pe care aceste declarații îl vor avea în țară, să se încăpățâneze a rămâne mai departe la cârma statului numai ca să mai aibă odată prilejul de a reprima? Dar crede oare d-sacă se poate face vreo asemănare între starea de spirit generală de la 1907, și între cea de acum? In tot cazul, cât de departe saniem, vai, de destinderea u acum un an, în numele căreia a luat puterea actualul guvern...* Și atunci, și în tot timpul acestor Cinci ani cari au urmat războiului, au avut loc în țara noastră, *— ca mai în toate țările cari au suferit prefaceri mari pe urma formidabilului cataclism mondial, ■— lupte și frământări politice și sociale din Cele mai înverșunate. Niciodată însă în tot acest timp, oricari ar fi fost organizațiile politice în luptă, cei oricari ar fi fost ținta urmărită, nu s’au auzit pronunțându-se, de către reprezentanții provinciilor noui. Cuvântul cărei arde buzele, dediparea, sau acela care face să se cutremure carnea pe trupul omului peintre tagmă pentru țara sa: revoluția!IA trebuit să avem un guvern, £ e* irit la cârma Statului în numele destnderii, care voia să însemne armonie și în numele, competinței și înțelepciunei sale politice, pentru ca să ajungem în mai puțin de un an aici unde am ajuns. Fiindcă nu putem crede că oamenii cari compun și susțin actualul minister vor avea încă orbirea să susțină că faptele nu prezintă nici o gravitate. Nu suntem dintre aceia carii dorim țarei noastre binefacerile războiului civil, și nici nu încurajăm pe nimeni pe necasat cale. Dar dacă oamenii cari au apucat pe drumul acesta din desnădejde sau dintr’o greșită înțelegere a metodelor de luptă politică, au trecut de la vorbă La fapta — care e datoria unui bun român, decât de a înlătura de urgență răul, înlăturând cauza lui? Ori, cauza tuturor relelor și, pe deasupra, a acestui rău mai mare și mai teribil decât toate, cu cari suntem amenințați acum: anarhia, și poate și revoluția, este guvernul. El însuși trebue să înțeleagă aceasta, fiindcă el însuși și-a cret, de altfel un blam dureros de elocvent e și mărturisind, prin măsurile luate, că nu se mai poate menține decât prin forță. Se putea oare un mai nimerit răspuns la acest formidabil strigăt de desaprobare pe care o țară întreagă i-l aruncă în față? Ce mai așteaptă clar guvernul? De ce nu face el cu un minut mai devreme, gestul patriotic pare să-l reabiliteze în fața istoriei, și să redea tarei liniștea de care are nevoe? I. Joldea Brădulescu. MiantiiT' piilesc străinătatea într’unele ziare streine, ca de pildă „Le Intr’unele ziare streine, ca de pildă „Le Temps“, s’au putut citi, știri trimise din România și în care se spunea că opoziția aprobă toate proectele de legi ale guvernului brătienist și că mai ales acela al Constituției, n BTOVocat o adevărată satisfacție în țară. Se înțelege că știrile in chestiune au fost exprediate de partidul liberal, făcându-se pentru apariție, toate sacrificiile necesare. Este de a lun sintem un vechi obicei al liberalilor, să informeze greșit streinătatea asupra tuturor evenimentelor, și în sensul de a se da Apusului impresia că tot ce vine de la Brătieni,se bucură în țară de o deosebită popularitate. Sistemul ce sra vicios de informare a străinătății, pentru că se bazează pe minciună, mai are însă un mare neajuns. Sunt unele măsuri brătieniste, atâta de samavolnicie și nedrepte, încât, chiar streinii, pot vedeai că ele nu ar putea fi primite de un popor, cult și conștient. Orice poate să gândească Franța și francezii luminați, de țara noastră, dacă ar putea să prindă, acolo, rădăcini ideea că noi privim tot, fără să judece nimic ? E o aureolă de primitivitate și incultură pe care guvernul, o face țărei, numai din vanitatea de a puteai spune în informații și știri false și costisitoare că partidul liberal, e popular, Eri Capitala a fost în picioare. A domnit panica și teroarea”. Toate provinciile s’au asociat la lovitura dată guvernului, care a înțeles că trebue să se retragă. Ei bine, cu toate cele petrecute, știm sigur că peste câteva zile vom citi următoarele în ziarele streinei k.Manifestațiile de la București, făcute contra liberalilor, au fost făcute de către iresponsabili, ce văzând că nu e de făcut nimica s’au împrăștiat repede“. Nu știm dacă streinătatea vă crede informațiile brătieniste, plătite din visteria Statului. "Acea streinătate va trebui să se mire însă, cetind peste câteva zile ..Căderea unui guvern, vai, atât de popular. Intri cine vrea,rămine cine pate! — In Ierul esne 8 miffeMaiH «eînnificnifive, «fe&a întrunirea »n Botoșanii — Ca întrimnirea conservatoare din Botoșani a luat cuvântul între alții și preotul Ardeleanu, din Maramureș. Nimic neobișnuit își vor fi zis tot aceia cari, cutind în ziare, au aflat faptul. Un cetățean român din teritoriul alipit, care vorbește la o întrunire publică a unui partid politic din vechiul regat, nu e nici primul și nu va fi nici ultimul care, va mai face așa ceva! Desigur nu putem învinui pe acei cari în primul moment, neputând da faptului importanta cuvenită, l’ar fi judecând astfel, de aceia socotim de datoria noastră cei ce cunoaștem adevăratul motiv al prezentei acestui reprezentant al Maramureșului la întrunirea din Botoșani, să-l arătăm cu un ceas mai devreme. Și aceasta nu numai pentru a scoate faptul în afară de cadrul faptelor obișnuite ci mai cu osebire pentru a i se da, — pe sfântă dreptate — toată importanța cuvenită lui din cauza Spontaneitatea, curatenei sufletești și dezinteresării ce l’a călăuzit. Sunt mai bine de rinei luni de când d. Al. Marghiloman, șeful partidului conservator-progresist, fost înștiințat de către un prieten acum că un preot din Maramureș, al cărui nume nu-l cunoștea, a înjghebat acolo o organizațiune politicoconservatoare-progresistă. Informațiunea aceasta, simplă și neprecisă, oricât ar fi avut darul și meritul de a plăcea d-lui Marghiloman, rămânea totuși la începutul e, ca ceva platonic, ceva nepipăibil.“Și lipsa de date mai precise te făcea să te gândești, fără să vrei șt proverbul românesc, la-l de unde nu-i! De atunci și până la întrunirea din Botoșani nici un fapt mai mult, nici un pas înainte, pentru a pune pe șeful partidului conservator-progresist pe urmele adevărului în ceea ce privește această inițiativă, această încercare spontană a unor oameni cari abia acum se vede câta comunitate de sentimente și de gândire aveau cu șeful și cu partidul conservator. Când a citit apoi în ziare că partidul conservator-progresist va ține în Botoșani un congres al partidului, și de data aceasta ca și la început, fără a anunța pe nimeni, s’a dus acolo, în fruntea unei delegațiuni, în vechiul și frumosul oraș Botoșani, pentru a lua parte cu fapta și cu vorba la manifestarea partidului, ale cărui idei și principii le-a îmbrățișat din propria-i inițiativă, nu pentru că erau numai ideile și principiile partidului conservator, dar pentru că erau gi sunt ideile și principiile cari-l călăuzesc pe el și pe tot acei grupa# în jurul lui. Ce a vorbit preotul Ardeleanu la Botoșani și cum a vorbit, martori sunt miile de cetățeni — din toate straturile sociale, din toate partidele politice — cari au asistat în acea zi la întruniră Gândirea adânca a vorbelor sale, curățenia de suflet, sinceritatea și emoțunea vorbitorului, și acestea, toate într’o prea curată și frumoasă limbă românească, au avut darul de a pune în picioare o sală arhiplină, care a răsplătit — cum se cuvenea ■ —prin ovaț.iubiîe ri. pe amini care.ași putea zicce, predica. Și atunci mi-am adus aminte de cuvintele rostite cândva de d. Alex. Marghiloman. In partidul conservator-progresist intră cine vrea, rămâne însă, numai cine poate! Mișcarea maramureșenilor și manifestarea lor cu ocazia Congresului de la Botoșani, justifică pe deaîntregul cuvintele pline de cumințenie citate mai sus. Au intrat fiindcă au voit. Vor rămâne, pentru că sunt așa cum s’au arătat. P. W. Pe foi de calendar Plagiatu! Plagiatul a fost totdeauna obiectul de preocupare al mai tuturor istoricilor și criticilor literari. E mult mai ușor să cauți la marii scriitori, reminiscențe, asemănări și apropieri de texte și de inspirații, decât să creezi opera definitivă, tare să te consacre alături de înaintași. N’ar fi nimic de zis când cercetările se fac numai din punct de vedere științific, pentru a stabili înrudiri de temperament, influența geniilor sau atmosfera unei epoci literare. Din păcate, însă, cei mai mulți dintre acești șobolani de bibliotecă, caută — fără izbândă — să scadă din valoarea unui scriitor, dovedind că opera lui întreagă, fragmente sau pagini, se regăsesc în lucrarea altuia, care a trăit înnaintea lui. In franța, mai ales, jocul este distractiv și amuzant. Pierre Benoit, autorul „Atlantideie veșnic hărțuit de critică, ori de căte ori îi apare un nou roman. Victorien Sardou avea să sufere la fiecare piesă prigonirile interesaților cercetători. Intr- o zi a și publicat o broșură: ,,Mes plagiate", în care îmi aduc aminte cum arăta asemănarea „Bărbierului din Sevilla cu „Școala femeilor” a lui Molière. D. Georges Maurevent publică acum o carte, la care a lucrat multă vreme ifi care se numește „Le livre des Plagiats". El arată cât de mult s’au „inspirat" scriitorii unii de la alții, și cât de mult se aseamănă paginile Unora cu ale altora, Anatole France, la care sa recurgă totdeauna în materie de artă, spusese odată că o situație nu aparține celui care a găsit-o întâiu, ea aparține celui care a fixat-o mai bine în memoria oamenilor, și dă exemplul lui Moliere, care a luat de unde a găsit, fixând totul prin pecetea originalității sale. Nimeni — spune tot Anatole France — nu poate să fi gândit un lucru la care să nu se fi gândit altul înainte. "Arta consistă în a da o formă nouă, unei idei vechi. Dar cartea d-lui Maurevent e foarte amuzantă, mai ales când arată că rămâne o nerușinare faptul de a copia pe un altul și că plagiatorii de meserie nu se pot ascunde în dosul unor atari afirmații de un ordin cu totul opus intențiunei lor incorecte. Dionis ECOURI MARELE EUROPEAN. — D. Pan Halipa, a declarat la întrunirea de ieri, că Baarabia, are de gând, să facă un lucru de natură să se sgudue întreaga Europă. Nu știu ce va face Basarabiai, — presupunem însă că ceva absolut național și românesc. Suntem însă de părere ca de aicea înainte să se dea d-lui Pan Halipa numele de „Marele european**. CU GOARNEIIE. — Pentru tai să nu se udă cuvintele celor cari au vorbit de la lubul partidului național, liberalii, au pus e gorniști să facă cu goarnele un zgomot îniorător. O greșeală muzicală. Trebuia să se ante, marșul funebru de Chop?". Au fost, oară, ieri, pregătirile de înmormântare auvernului. Buletin politic Nissi Cantacuzino și situatia politica D-l Matei Cantacuzino aproape n’a făcut politică militantă. A fost ințiator și a colaborat la înființarea „Ligei Poporului“ — fapt care l-a adus în primul minister al d-lui General Averescu ca titular al Ministerului de Justiție, și s’a retras pe chestiuni pur de principii pentru a’și relua expectativa sa în care s’a complăcut totdeauna. D-l Matei Cantacuzino se preocupă totuși de politic.. militantă fără să înțeleagă a participa prea în deaproape in luptele pe cu Arc. ue ne-ar fi ingăduit aii spune . Matei Cantacuzino este un doctrinar al politicei militante. Prin justețea observațiunilor sale asupra situației politice, și prin meritul atât de rar la noi, al obiectivităței, profesorul de drept civil de la Iași s’a impus ca o personalitate al cărei cuvânt a cântărit totdeauna greu. Azi într’una din clipele cele mai grele pentru țară, d. Martei Cantacuzino acordă un interview unui confrate, în care face un foarte judicios expozeu al situației politice. D-sa începe prin a face constatarea exasperărei care stăpânește azi întreaga țară și accentuează că un singur remediu — plecarea actualului regim — poate aduce calmarea spiritelor. Este într’adevăr o atmosferă care dovedește până la evidență apropiata plecare a liberalilor. Este poate aceiași atmosferă care se întinsese la venirea lor și prare preciza tuturor venirea aceasta. S’au făcut atunci enorme sforțări de către guvernul Averescu pentru a se putea menține, sau a coaliza celelalte partide pentru a le lăsa lor și nu liberalilor puterea. S’a inventat chiar un guvern — unic în felul său — un guvern de vre-o lună, dar nimic n’a putut împiedeca venirea liberalilor, pe care chiar și cei ce nu o doreau, o simțeau ca inevitabilă. Inevitabilă este și astăzi plecarea lor, care se simte cu aceiași putere, cu toate sforțările care se fac, pentru a menține actualul guvern măcar până după votarea Constituției. Subliniind inevitabila cădere a guvernului, d-l Matei Cantacuzino își exprimă apoi părerea asupra celor indicați a urma la guvernare. — „Numai oameni cu experiență!“ pot forma viitorul cabinet spune lămurit d-l Matei Cantacuzino, și analizând apoi situația fiecărui partid, în fața succesiunei libertilor, d-sa face observațiuni, de cel mai mare interes asupra adevăratei situații a țărăniștilor. D-sa privește cu forte multă simpatie gruparea născută de după război, totuși refuză sa răspundă la întrebarea dacă acest partid ar fi capabil a corespunda cerințelor unuim partid de guvernământ D-l Matei Cantacuzino aduce apoi o serie de preciziuni asupra rostului adevărat al acestui partid, observațiuni care s’au mai făcut de către vechii și adevărații reprezentanți ai conservatorismului. Căci, după cum constată și d-l Cantacuzino, țărăniști nu pot fi decât un partid de tradiții și de idee conservatoare, însăși ideile în numele cărora își justifică compunerea, îi obligă la aceasta. Țărăniștii au fost însă ținuți departe de cârmuire și nu au fost puși să colaboreze alături de cei care reprezentau cu adevărat tradiția sănătoasă a țărei. Izolați, lipsiți de experiență politică, și primind în cadrele conduceri unii politiciani ce nu’și au locul într’un partid țărănist-conservator, țărăniștii au alunecat pe o pantă vinovată, dând gripăriilor o directivă incompatibilă cu rostul lor adevărat. Asupra partidului național d-l Matei Cantacuzino sublineciză ridicolul fuzionărei acestora cu gruparea rămasă sub oblăduirea d-lui Mișu Cantacuzino. D-l Matei Cantacuzino nu’și termină aci declarațiile. Confratele inter-* viewist, găsește cu dare să-i amâne pe altă dată sfârșitul declarațiilor, așa încât concluziunile nu sunt trecute. Nu mai era nici nevoe, d 1 Cantacuzino a vorbit astfel încât concluziunile le poate trage oricine. Infailrea armatei Pentru a se calma fricile d-ln Brătianu, și pentru a nu se strica ăm petitul partizanilor, trudele scoasei ori din cazărmi, și aduse și din alte orașe, au umplut străzile, au bariacedat trecerile și cm împeâiccd artei circulațime. Capitala a trăit ori mo^setadC M groază, în sunetele goarnelor și tin clinchetul baionetelor• Armata noastră făcută să aparți tara, drapelele și dinastia, și să ar sigure gloria unui popor, a trebui să apere ehi averile și suma&acum tienistă și pe acest sârma» guvern* doborât de propria sa imformfa&t&total și de intențiile sale urienase. Nimenea nu a putut să traneăpr^t de fier al baionetelor, atât â, bine făcută a fost ordinea de băute a trupelor. Mic și fugitiv smccos. Soldații noștri, pe cari WurmM l-au trimis he războiul mondial, nu pregătiți, fără haine și fără artmament, au apărut ori echipa# adoabil, pentru a servi interesiAs bri& lieniste. Trupele sunt zisei prin caz, & ofi mită. Nu trebue să se uite, însă, Pe irunta e a țârei și că ea nu poate fi scoasa pentru a apăra pe Mterak-. Cace aceasta înseamnă a o atigrada si a o înjosi în ochii țârei. Armata trebue însă respectată, respectându-se misiunea, presum fiul și măreția ei. Nu trebue să se uite de «șemened .ă „Marea mută“ e însă spiritul de disciplină, dar că ea are însă și un suflet ce se simte jignit și îndurerat văzând că baionetle naționale ser* ?esc să fie îndreptate spre piepturile Bucovinei și Ardealului, pemtru că irminețle acestea alipite, deși auoată dragostea de țară, tot patriotismul luminat, nu înțeleg să fif sugrumate de mâinile ownor ds.poțu Brătienii înjosesc armata, dar dpă aceasta de iubire și respect a Bracienilor față de glorioasa instituție m fi fatal, una din civita&e codesei lor._____________ _________ Citit în papia IV-a Ultima oră tele« erafică și politică cuvinte de antialitate ..Suntem reacționari? Dar reacțiunea, în sensul politic al cuvântului, nici nu este custins în România, pentru că-i lipsesc neapăratele elemente istorice. Lipsește dinastia etronată, lipsește amintirea chiar a instituțiilor feudale, a lipsit totdeauna aristocrația din naștere, lipsește inegalitatea de drepti ’un cuvânt lipsește totul pentru ca o reacțiune sâ fie cu putință macar". M. EMINESCUt „Timpul" 18Sn. EssSr’o estosîre de educație socială Ademenirea d-șoarei Jeana și cei vinetra îi da această întâmplare Cinie nu cunoaște pățania domnișoarei Jeana? Anecdota întrece în senzațional factura celui mai palpitant film de cinematograf și intriga celui mai iscusit roman foileton, întrece prin aceea că aventura domnișoarei Jeana e reală, petrecută azi, sub ochii noștri, în lumea binecunoscută a Bucureștilor de azi... O fată, tânără, frumoasă, plină de grație și de romantism, părăsește hotelul somptuos al părinților ei, multimilionari, și fuge în bezna oarbă a necunoscutului, ademenită de un tânăr iscusit, care făgăduise să-i transforme în realitate mirajul de imagini pe care de atâtea ori îl admirase tânăra fată pe pânza cinematografului. O servitoare odioasă și venală e transformată pentru circumstanță în confidență și damă de companie a micei principese abisurilor. Iar cavalerul purtător al tainei fericirilor, sau mai pe scurt, excrocul sentimental, desăvârșește astfel după toate cerințele legei, delictul de fapt și ademenire de minoră." Abia trece două zile de la înfăptuirea odioasă și realitatea crudă și banală izbește ca o palmă grea căpșorul plin de fumuri al domnișoarei Jeana. Cu inconștiența naivă a copilăriei, domnișoara anunță familiei renunțarea la visul ei de fericire și dorința scumpă de a-și relua viața de banală fiică de multimilionari. Azi când excrocul făptuitor e arestat, iar servitoarea pusă sub urmărire, și copila redată familiei sale, azi când în durerea părinților se transformă în bucuria regăsirei, nu ne poate fi luată drept indelicateță reamintirea nesocotitei fapte a äon»ii§Qasei Jeana. La ospățul reîntoarcerei copilului pierdut, să ne fie îngăduit să înjunghiezu mielul cel gras al învățămintelor, ca o pilduitoare lecție pentru vremurile de azi. Cum tot cam în aceeași vreme, rubrica faptelor diverse, ne-a adus știrea dispariției misterioasă a mai multor tinere fete, socotind epidemia, ca un simptom îngrijitor, e necesară o punere la punct a cazului, pentru îndreptarea răului prin îndrumarea celor cari poartă adevărata vină. La dispariția domnișoarei Jeana, îndurerata ei mamă a destăinuit unui confrate că toată vina o poartă profesoarele copilei, și a precizat chiar trei sau patru nume. Pentru conflicte cu familia profesoarele numite, prigoneau fără milă copila, care ar fi spus chiar mamei sale că nu se mai duce la școala unde profesoarele o numesc „nesimțitoare”, fiindcă se prea îngrașe! Pe de altă parte servitoarea, la prima ei depoziție, a spus că fata a fugit de la părinți fiindcă o băteau, și chiar în ziua plecărei, copila a fost bătută cu biciul de mama ei, pentru că nu voia să ia untură de pește. Firește, nu vom avea naivitatea să luăm aceste spuse drept fapte intimulabile și a trage din ele concluziiii pripite Nu putem aduce unor profesoare, poate luminate, vina ce le-o atribue o mamă prea necăjită, și nici unei mame nu-i putem imputa o acuzație adusă de o slugă odioasă Sunt însă în aceste învinuiri pripite preocupări ce pot fi ușor puse în cumpănă cu fapte bine cunoscute. Povestea cu îngrășatul și cu untura de pește, precum și învinuirea severității aruncată de o parte și de alta, ne lasă să întrevedem grija cea mare ce se purta fizicului atât de agreabil al frumoasei fete, și lipsa unui suport moral atât de necesar unui suflet sensibil și atât de înclinat spre sentimentalism, de care a dat dovadă copila prin însăși fapta ei eroic de prostească. La școală, e sigur că fetița nu era mulțumită. Se poate chiar ca vreuna din profesoarele ei să o fi numit „nesimțitoare”, aceasta însă sigur că se referea la lipsa de interes pe care eleva o punea în prepararea lecțiilor. Sentimentalismul maladiv al Jeanei și unica ei preocupare de ce va fi pățind fumoasa Pryscila Deaun partea a fi soua a „Prințesei detective”, sigură se potriveau foarte puțin cu trevalențele aride ale chimiei și cu exagerile de rătăciri pătrate ale akpsiei matematici. Aci stă sigur vina adevărată a pro>esoarelor d-rei Jeana, care n’au ștKt siă vadă înclinările sufletești ale cailei, îndrumând-o printr-o bună și completă înțelegere.* Acasă, toate orele de recreație, deffișoara le petrecea în cinematograful arei stătea deschis la dispoziție, iarând ieșind de acolo, sub povara cu toțiilor, raporta viața de film prezierei izolări sufletești, singura furtă l căreia putea să-i încredințeze gârturile și frământările sufletului ei era Vița, servitoarea Vița. Intre cinematograf’ și servitoare și curgea întreaga viață sufletească Staserffe rădăcini pătrate ale aesteii, ga La ani, pe vârsta când etîța devine domnișoară, Și copil începe viața sufletească de adolest*entă, cei do« jurai » se preocipiau de ochi și de sprâncene, de ți* !Citiți coalinuia pea un pag- 2-art,. 1 J