Timpul, iunie 1937 (nr. 26-54)
1937-06-10 / nr. 35
% 2 No. 35 10—VI—1937 P PREMI1 de MIHAIL JORA rf«**» mute** plăceri și necazuri ale anotimpului acesta, se prenumără și premiile. In afară de acelea școlare, cari aduc cu toată sărăcia lor, nespuă fericire nevinovată, copiilor silitori, se mai dau premiile Academiei, diferite alte premii particulare, și în sfârșit, premiile naționale: premiul național de pictură, premiul național de sculptură, premiul național de poezie, de proză, și acum la urmă de literatură dramatică. Foarte frumos. Dar să ne fie îngăduit a întreba măririle ce au hotărât decernarea acestor premii naționale, de ce nu au catadlicsit să instituiască și unul pentru muzică? Că doar, când au nevoe de propagandă românească, aceleași muzici se adresează nu poeților, nici romancierilor, ci compozitorilor români, care-i scapă adesea din multe încurcături. Să fie oare compozitorii noștri, cu atâta mai prejos de toți ceilalți tovarăși în artă, ce primesc premii, încât si fie singurii cari să se bucure numai de bucuria acestora? Și trebui să fie oare întreaga școală muzicală românească, — care are totuși în fruntea ei pe un George Enescu — înlăturată de la o distincție bine meritată, pentru că înăuntrul majorității breslașiJeț el nu se sfțdșesc cele patru cuvin ® țpagin ji negre, nu piere?. Da.Compozitorii În genere sunt oameni ciudați. Mulți îi consideră drept nebuni, pentru că le displac teme nefife și preferă să ducă greutățile vieții cu mândrie, dansând să întîngă mâna. E o veche tradiție ce purcede de la Palestrina, și pe care au moștenit-o și Bach și Mozart și Schubert și Beethoven, și Schumann și Enescu, pentru a nu vorbi decât despre cei mai mari și cei mai intransigenți. Nemăsurata și nemărginita lume a sunetelor în care trăiește, creează să vede, o stare sufletească specială a compozitorului, care-l îndepărtează de judecata comună a semenilor săi. Nenorociri și pacoste multe lovesc din această cauză pe acești bieți făuritori de fericire colectivă, cari adesea mor pe un pat de spital și sunt îngropați din mila publică. Nu vrem să spunem prin aceasta, că neinstituirea unui premiu național de muzică, ar aduce o asemenea insuportabilă nenorocire printre compozitorii români. Pătimesc ei altele mai boacăne din partea acelor nechemați, chemați să-i judece. Dar dacă am notat această neînțeleasă omisiune, am făcut-o nu pentru a ne plânge, ci pentru a dovedi odată mai mult, decâtă neînțelegere și dispreț se bucură în țara Românească arta muzicală. Cinstit ca un pictor care zugrăvește un chip și nu e prezent în opera lui decât ca ochi care înregistrează și deformează și ca lumină și culoare proprie. Julien Green e singurul dintre marii scriitori ai Franței de azi, care nu se amestecă în narațiune ca un cugetător, cu scepticispi cu ironie, cu lirism, chiar de bună calitate, cu, un sfârșit, puncte de vedere străine de poveste sau înrudite cu ea dar exterioare ei. Gândiți-vă la atitudinea pe care o iau chiar Gide, chiar Duhamel, ca să nu-i mai pomenesc pe Montherlant, Giraudoux, etc. și cari, prcât ar fi de interesantă, e un corp străin, amorf, într'un corp viu, Julien Green, povestește, își construește admirabil, măsurat, gradat plin de un meșteșug niciodată artificial, totdeauna savant, istoria, cu o liniște egală cu senzația de rece pe care o dă fierul înfierbântat până la alb. Nici o precipitare, nici o scăpare, nici un fel de bâlbâire febrilă In forma, ritmul care îmbracă cea mai fierbinte, mai ciudată, mai halucinantă substanță. O desfășurare firească, socotită, migăloasă a unor evenimente sufletești care, ca în scriitorii ruși și mai ales în Dostoievsky, niciodată nu sunt determinate de împrejurările exterioare, ci totdeauna de construcția interioară a individului. Evenimentele din afară se izbesc de caracterul lui, ca de un zid, mingiile. El, eroul, își alege evenimentul față de care reacționează sau mai curând acționează, el forțează destinul, el crează, determină circumstanța, nu e determinat de ea. Ca la Dostoievsky, personagiul e personalitate, e construit și pe fațete și în adânc, complex și rotund, așa ca să nu-l uiți toată viața, să-l porți în tine, mai aproape și mai intim legat decât pe străbunii tăi, și pe prietenii tăi. Ca și la Dostoievsky, prin hipertrofia calităților și defectelor lui, personagiile sunt monstruoase și admirabile, și deși reprezentative pentru umanitate, totuși, unice. Nu e vorba numai de psihologie, ci de psihopatologie. Deosebirea dintre Green și slavi începe acolo unde Tolstoi sau Dostoievsky pun teza etică, pun și soluționează problema morală, pe care Green, mai deplin artist, o ignoră cu desăvârșire. Nuanțele în caracterele lui Julien Green nu sunt numai fațete ale calităților fundamentale, așa cum ne-au obișnuit toți romancierii, și dacă „tipul“ se repetă (arara, exaltata, vizionarul), ca în Molière, ca în Balzac, ca în toți clasiciit în definitiv, acel tip are atâtea facultăți secundare, e atât de fiecare dată complect altfel, că trece dincolo mult de „tip“, un „individ", unul anume, concret. Și totul atât de cinstit, de curat, de lipsit de clipiri inutile, de curățat de acel abuz de nuanță și subtilitate care abundă dezgustător mai ales literatura bună și mai cu seamă cea franceză. O cinste care nu e sărăcie sau platitudine, o știință a amănuntului artistic, o regie genială. Stil sobru până la uscăciune, pur și aerat, din vântul totdeauna cel potrivit, fără beție și fără risipă. Creator de atmosfere, de caractere și de stări, Julien Green are de pildă curajul să descrie un „Adrienne Mesurat“, patru nopți ale aceleiași eroine, în aceeași odaie, cu aceleași gânduri, lung, insistent, liniștit în aparență, și totuși fiecare din aceste seri să fie altfel decât cealaltă și să le știi pe fiecare, ca pe un chip omenesc, care nu poate fi confundat cu altul, și care rămâne în carnea amintirii ca o cicatrice, pentru totdeauna. Dar ce se poate spune în câteva rânduri despre un scriitor pe care vrei sa-l cuprinzi intr’un volum? Lucia Demetrius si FEMEIA DE AZI Note pentru un studiu FILMELE ZILEI CARLTON: OMUL. CARE FACE MINUMI * Un om simplu anume Fotheringay, vânzător într-un mic orășel de provincie, își descoperă întro zidarul supranatural de a minuni. Descoperirea întâi îl face uimește, pe urmă îl înspăimântă. Este o ciudată teamă produsă de puterea sa. unn fel de stranie groază de neașteptatul răsărit din el însuși; încuiat in casă singur, face timide încercări asupra nouei sale forțe păstrând însă aceiaș teamă, ca de un lucru foarte primejdios. După câteva experiențe care îl conving că „jocul“ este nevinovat, își „creiază” o mulțime de asemeni „jucării”, apoi, plictisit conchide: „Destule minuni pe ziua de azi” și se culcă pentru că a doua zi la șapte are slujbă. Destinul lui Fotheringay, omul care poate face orice și nu face nimic din lipsa unei imaginațiuni apropiate nemărginitei sale puteri (nici măcar gândul de a se scuti de slujbă nu-i vine) este tragic și comic în acelaș timp și exact în aceiași măsură. Când însă pornești — ca film — de la situația atât de puțin obișnuită a omului care-și poate realiza orice dorință, este greu să mai gradezi evenimentele: deci, odată premiza pusă, și primele întâmplări desfășurate filmul rămâne pe loc, făcând doar ici cole mici incursiuni satirice, până la desnodământul, iarăși mai interesant, care degajă concluzia, că numai un supraom poate deține o putere supraumană fără primejdie Este jucat frumos de Rolland Young în rolul lui Fotheringay — personaj descris pe alocuri din umanismul lui Chaplin — dar regizat fără fantezie și fără vervă de Alexandru Karda, de la care eram în drept a cere o mai amplă și mai consistentă speculare a ideei brute, chiar atunci când însuși autorul ei, (Weils), nu ar fi făcut-o. S. C. CARTEA ZILEI I. Simionescul Țara Noastră - Oameni - Locuri ■ Lucruri. ""’I ..OrI Unul din defectele noastre ca popor este și acela de a ne subetaViiu. Ne am deprins să nesocotim ce avem și ce am înfăptuit în decursul sbuciumatei noastre istorii — și mai cu seamă printr'o ciudată întocmire a firii, — ne place să lăsăm în umbră ce e al nostru — de dragul celor ce vedem la străini. Defectul acesta e grav mai cu seamă astăzi când multe popoare merg cu prețuirea de sine până la megalomanie — poate să provină și de acolo că nu ne cunoaștem îndeajuns. De aceia trebuiesc relevate cu toată căldura operile de sinteză care tind să ne facă posibilă această cunoaștere de sine. Numai cunoscând bine ara noastră cu pământul ei variat și rodnic, acest popor înzestrat cu însușiri alese firești, este imposibil să nu ne îndreptăm cu încredere spre viitor. Nu ni se cere decât muncă ordonată, continuă și chibzuită, condusă cu pricepere și întărită prin cultură și dragoste mai adâncă pentru tot ce este al nostru. Iată de ce socotim că Fundația pentru literatură și artă „Regele Carol II", a făcut un act de adevărată operă națională tipărind cartea cu titlul de mai sus,a ilustrului profesor de la Universitatea din București. Pentru că, într'adevăr, aceastăucrare atât prin planul în care a fost concepută cât și prin materialul pe care-l conține, poate fi considerată dela început până la sfârșit ca o chemare spre cunoașterea pământului pe care ne ducem traiul, constituind un adevărat vade mecum național, începând cu considerațiuni geografice și geologice în legătură cu locul României în continentul Europei și cu structura solului ei, — și sfârșind cu viața culturală și conducerea țării, — autorul realizând un admirabil spirit de sinteză —, nu uită nici un domeniu de manifestare a vieții românești. Astfel, intr’o minunată limbă românească, limpede și ferită de orice rigiditate științifică ne sunt prezentate: icoana generala a Romaniei, trecutul pământului românesc, munții, dealurile, șesurile, depresiunile, clima, apele, învelișul plantelor, lumea animală populația, alte neamuri, sate, săteni, orașe, orășeni, ■_ apoi, __ agricultura, natura culturilor, vii și livezi, păduri, creșterea animalelor, bogățiile subsolului, industria, comerțul, transporturile, finanțele, conducerea țării, viața culturală și femeia română. La fiecare din aceste capitole sunt însemnate principalele isvoare folosite, desigur nu atât de dragul arătării lor, cât mai ales spre a trezi încrederea în munca științifică românească, făcând pe cititorul interesat să caute amănuntele în aurarii citați. Munca această migăloasă, de ani de zile, este cu prisosință răsplătită de ceace autorul însuși numește „conștiința că a îndeplinit o datorie față de țara sa, care are nevoie de sinceră dragoste din partea tuturora întărită prin cunoașterea realității Ar, B. Eü IMPUL John Rockefeller, omul care nu vroia să moară, a murit totuși în preajma jubileului său de o sută de ani. învățătura dezolantă a Eclesiarhului s-a devent și de data aceasta mai puternică decât optimismul temerar al recordmanului american, iar socotelile de acasă ale miliardarului s'au arătat, la târg, greșite. In loc să se prăjească surâzător și mulțumit la razele calde ale apoteozei pe care o organizase până în cele mai mici amănunte, venerabilul rege al aetiolului a fost silit să joace rolul plăpândului Tintagiles din cunoscutul poem dramatic al lui Maeterlinck. Strănepotul centenar a fost și dânsul „aspirat“1 de vacuumul bunicei antropofage, în necazul întregei armate de „Asllovali“, cari cu bisturiurile trase și cu siringile încărcate în veghiau zi și noapte. Victoria formidabilă a lui John Rockefeller pe tărâmul industriei de petrol impresionează mai puțin decât înfrângerea efortului sau meticulos și disciplinat de longevitate. Aproape jumătate din viața seculară a acestui self-made man, care ajunsese să fie stăpân pe toate mijloacele de dinamică omenească, s'a scris în lupta sa istovitoare cu moartea. Costisitoarele institute de cercetări științifice, laboratoarele perfect utilate, spitalele somptuoase, toate feluritele refugii și posturi de ajutor, pe cari generozitatea lui Rockefeller le a ridicat pe tot cuprinsul pământuui, pentru susținerea vieței și sănătătei omenești, ce reprezintă altceva siftnse la un loc, decât ridicarea semeață a unui nou turn al lui Babel, de vârful căreia acest cutezător urmaș al lui Cain vroia să lege simbolic drapelul centenarului său ? Urgia cerească a funcționat și de data aceasta implacabilă, prăbușim pe neînfricoșatul aventurier în țărâna umilinței lui Job. John Rockefeller, regele regilor petrolului, a fost învins și figura sa spână, tăbăcită și plină de pistrui ne va lipsi de acum înainte din proecțiunile jurnalului Paramount. De pe urma lui rămân însă nenumăratele instituții, laboratorii și spitale în cari armate întregi de savanți lucrează la întărirea sănătății și vieții omenești, rămâne pilda stimulantă a incordărei sale conștiente și rămâne mai ales speranța care se desprinde luminoasă din ezitarea și încetineala, cu cari a reacționat atât de târziu — în ultimul moment aproape — susceptibila a totputernicie divină. Drumurile lungi și anevoiase ale cuceririlor omenești sunt acoperite de maldăre uriașe de cadavre. In felul său Rockefeller a fost un pioner și un înfrânt ca Iolvingstouse sau doctorul Charcot. Problema longitivității însă, pe care el s’a încăpățânat s’o deslege nu numai cu ajutorul numeroaselor sale milioane, dar cu ofranda trupului său, care a servit de cobai, experiențelor celor mai variate, este actuală, și alții mai norocoși decât respectabilul miliardar american vor cuceri poate în scurtă vreme recordul, pe care el nu l’a putut al«ge. N. Lupu Kossaky el FOI INVANT înfrângerea lui Rockefeller IN DOI TIMPI Roland Dorgelès continuă în ..Candide” publicarea îndelung întreruptă, a impresiilor din U. R. S. S. Reportajul întitulat „L’élevage du pauvre” e scris firește, în acelaș sens ca și cele pe care publicul românesc le cunoaște din traducerile publicate la noi. „Am stat la masă cu Tino Rossi“, se laudă într'un săptămânal franțuzesc Odette Bannetier. E greu de știut însă "căți dîh fetii-’ tori vor vedea in acest prânz un motiv de laudă. Tino Rossi cântă se știe — ca o oaie.. E însă... băiat frumos. Diesel se numește romanul la care lucrează tânărul scriitor Sabin Vasia. Tema e interesantă: un erou chinuit de singurătate, izolat și tânăr, se salvează datorită mașinii muncii în colectiv. Rămâne numai de văzut cum va înțelege d. Sabin Vasia să exploateze acest prea actual subiect. Se spune că B. P. Hașdeu, vorbind odată, în cercul Revistei Noui, despre blazoane, a declarat că, în limba românească, particula de noblețe „de“ nu e cunoscută decât într’o singură expresiei ,,Porc dermâne‘ ........................ La Paris are loc între 25 și 31 iulie 1937, al IX-lea congres international de psihologie, sub președinția d-lui prof. H. Piéron. Din comitetul de onoare fac parte: Pierre Janet, Bourdon, Dumas și Toulase. Tema congresului este raportul dintre activitatea motorică și funcțiunile mentale. Azi, premieră la Teatrul Nou Albi D. Costică Toneanu? — Eu sunt. — După o lipsă îndelungată vă văd iar în fruntea unei companii în calitate de director. Cum se face că v-ați complicat din nou existența, fiind la acelaș spectacol, director, regizor și interpret principal ? _ După ce am ajutat pe atâția alții să ajungă directori m’am gândit că n’ar fi rău să mai mă avânt și eu în această grea și de răspundere meserie. Afară de aceasta directoratul meu de vară mai cuprinde un secret: am nevoe de bani. — Și credeți că spectacolul pe care’l prezentați vă va oferi prilejul.... îmbogățirii ? Nu știu dacă mă voi îmbogăți — asta mai depinde și de ploi — dar în tot cazul cred că voi reuși să răspândesc seri de bună voioșie. Farsa a cărei dispoziție și adaptare a făcut-o prietenul meu Sergiu Mirovan se bucură de situații al căror comic buf nu poate decât să amuze. . — Muzica e de Ion Vasilescu ? — Da. Ne-am gândit, că un spectacol de vară este mai distractiv dacă are și muzică. Și atunci am cerut concursul d-lui Ion Vasilescu care lansează pentru amatorii de muzică ușoară o serie de melodii noui cu texte scrise de Eugen I. Minea. Voi da deasemeni câteva bucăți de Max Halm care are și conducerea muzicală a spectacolului: — Văd că anunțați în fruntea ansamblului feminin pe d-ra Virginica Popescu. Cum se face că ați recurs pentru un rol de comedie — chiar muzicală _ la o interpretă care n’a jucat până azi decât revistă? — Am recurs la d-ra Virginica Popescu deoarece personagiul principal feminin din „Scandal la trei papuci” este un rol de gingășie pe care cred că vedeta Alhambrei îl va duce bine la capăt. Și, apoi, d-ra Virginica Popescu va lansa mare parte din melodiile d-lui Ion Vasilescu- Dealtminteri sunt fericit că am reușit să mă înconjor de un ansamblu pe care — eu cel puțin îl consider excelent. Bunul meu prieten și admirabilul comic Ionel Țăranu, apoi Renée Annie, Ion Brună, Cella Marion, N. Săndescu, sunt principalii interpreți ai scandalului. _ Care scandal ? — De la trei papuci... Este o casă de rendez-vous unde se desfășoară marile încurcături ale farsei și unde iese o bătae generală după care suntem cu toții knok-out. — Prin urmare aveți de toate o comedie, melodie, box, lupte grecoromane.... — Și balet... — ? — Dar îmi fac debutul de dansator în duet cu Mya Roxan. — D-ta comedian, ca soprană, — să nu se supere Pied Astaire și Singer Rogers .. — Teatrul de vară compedia O minune a tehnicei moderne: Plafonul mobil. Sala complect descoperită când e senin și cald. In caz de ploaie plafonul se închide în 28 secunde. Spectacolele au loc deci, pe orice fel de vreme Sala special amenajată pentru stagiunea de vară și un spectacol de succes: Kontusovca- Palace cu G. TIMICĂ La COMOEDIA Teatru în aer liber EB^neagffl Miercuri 9 Iunie 1937 ORA DIMINEȚII (6.30—7.30) 6.30: Deschiderea emisiunii: — Gimnastică ritmică. —Concert de dimineață (discuri): Jasmine de Billy Mayerl și Dulci nimicuri de Rettenberg (pian: Billy Mayerl); Potpuriu și șlagăre de postal; — Sfaturi gospodărești și medicale. 7.30: închiderea emisiunii. 13.00: Ora. — Culturale. — Sport. — Cota Dunării. 13.10: Concert de prânz. — Cei 1 Strauss (discii); Uvertură la opereta „Liliacul” de Johann Strauss (filarmonica din Berlin, dirij. de Erich Kleiber) Rândunelele satului, vals de Josef Strauss (filarm. din Berlin, dirij. de Erich Kleiber); Potpuriu din „Farmecul unui vals” de Oskar Strauss; Selecțiuni din „Voevodul țiganilor” de Joh. Strauss (voce- Anita Gura și Peter Andres); Suită din „Cavalerul rozelor” de Richard Strauss (filarm. din Viena, dirij. de Karl Alwin). 1410. Radio-jurnal: Ora. — Mersul vremii. — Bursa. — Știri interne și externe. 14.30: Muzică distractivă (discuri); Dans și Cântec popular spaniol (voce: Maria Basca); Două cântece de Hill; Potpuriu de valsuri de Johan Strauss; Fox de Gordon și Fox de Kahn. 15.00: Ultimele știri. 18.00: Fantasticul in muzică (discuri): Uvertură la „Oberon“ de Weber (orch. simf .din Amsterdam, dirij. de Mengelberg); Scherzo din „Visul unei nopți de vară” de Mendelssohn (orch. simf. din Londra, dirij. de Thomas Beechman); Mefisto, vals No. 1 de Liszt (orch. simf. din Londra, dirij. de Coates); Ucenicul vrăjitor de Paul Dukas (orch. Conservatorului, dirij. de Phillipe Gaubert); Baba Yaga din „Tablouri dintr’o expoziție” de Mussorgsky (orch. simf. din Boston, dirij. de Serge Kussevitsky); Sirenele din „Nocturnele” de Debussy (orchestra simf. Gramofon, dirij. de Coppola); Scena fetelor flori din „Parsifal” de Wagner (orch. festivalurilor din Bayreuth, dirij. de Karl Muck). 19.00: Ora. — Mersul vremii. 1903: Concert de intermedii și intermedii muzicale. — Orchestra Radio, dirij. de Th. Rogalski: Intermezzo din „Chemarea munților” de D’Albert; Intermezzo din opera „Prietenul Fritz” de Mascagni; Preludiu la „Hansel și Gretel” de Humperdinck; Preludiu la opera „Petru Rareș” de Caudellla; Preludiu la act. 3 din „Maeștrii Cântăreți” de Wagner; Interludiu din opera „Jean Michel” de Dupuis; Introducere la opera „Faust” de Gounod, Intermezzo și Fantezie din „Cavaleria rusticană”, de Mascagni. 2010: Actualități italiene de prof. Alexandru Marcu. 2025: Muzică de Chopin (discuri)Nocturnă in mi bemol (pian: Mark Hambourg); Douăzeci și patru de preludii (pian: Alfred Cortot); Vals in la bemol major (pian: Arthur 21.15; 25 de ani de la moartea lui Caragiale, de Octavian Goga. RADIO ROMÂNIA 21.35—22.16: Muzică distractivă și românească (discuri): Fox de Ash ; Ia-mă‘n inimioara ta de Adalbert și Ne-a surprins luna de Vogel (voce: Cristian Vasile); Vecinico, vecinico de Popescu-Poppu (voce: Ion Luican); Mi-ai furat inima de Max Halm (voce: Titi Botez); Dă-mi o fotografie de Vasilescu (voce: Virginica Popescu) și Ninge, de Vasilescu; Plouă de Strbe și Vasilache (cântate de autori); Două Foxtroturi de Dubin. RADIO BUCUREȘTI 21.35. Concert de pian. — Alexandru Demetriad: Chopina) Nocturnă în fa major; b) Două mazurci (No. 13 și 40); c) Poloneză în do minor; Scriabin: a) Dorință; b) Desmierdarea dansului; Răsfrângeri în apă de Debussy. RADIO ROMANIA ȘI RADIO BUCUREȘTI 22.10: D-ra Lisette Dima (canto): Veniți să vedeți pisorul meu, cântec de leagăn de Respighi; Pasărea în pădure de Taubert; Arie din „Rigoletto“ de Verdi; Voci de primăvară vals de Joh. Strauss. 22.30: Sport; Radio-jurnal. 22.45: Concert de noapte al Orchestrei de salon Radio, dirij. de D. Teodoru; Fantezie din opera „Carmen“ de Bizet; Serenadă bolero de Margutti; Cântec de leagăn slav de Neruda; Vals de Krone; Fox de Mireille; Mă gândesc la tine; tango 23.45: Jurnal pentru străinătate In limba franceză și germană. 23.55: Ultimele știri. SPECTACOLELE DIN CAPITALA TEATRE COMEDIA: ..Kontușovka Palace“. COLORADO: Dancing -Bar, Programu ' artistic. »sg . LIGA CULTURALA: „Cadavrul viu". GRADINA MARCONI: „Crai de to“băț’. GRADINA COLOS: „Azi mă'nsor“. farsă operetă în 3 acte de Labiche. - Cinematografe CARLTON: „Omul care face minuni’’ cu Rolland Young. REGAL: „Păianjenul negru” cu William Powell. CAPITOL: „Subjugat de tine” și filmul încoronării în culori. SCALA: „Farmecul unui vals”. ARO: „Două inimi și-un sărut”. TRIANON: „Veronica”. SELECT: „Dezonorata“ cu Marlene Dietrich CORSO: „Zâna păpușilor”, „Distrugătorul” și revistă. VOX: „Jurnalul unei cameriste” și „Mesagiul către Garcia”. FEMINA: „Prater”. DOAMNEI (Manon); „Nitchevo CU Hary Baur și „Zouzou”. PALAS BULEVARD: „Extravagantul Mrs. Deeds” și „Escadrila Infernului”. gina Valsului” și „Cabina B. 50”. CITY: „Antonio Adverso” și „Extraordinarul Joe”. SAVOY: „Armele veghează” și „Stan și Bran țigani”. ROXY: „Subjugat de tine: OMNIA: „Frigurile dragostei” și „Biroul 2”. A. R. P. A.: „Brigada 41” și „îngerul Alb”. FORUM: „Adolescența” și „Frigurile dragostei”. MARNA „Sub teroarea delictului”, „Sylvia Scarlett” și artiști. ISBANDA: „Mesagiul secret“, „Nu sunt timidă” și revista „Radio televiziune. TOMIS: „Un sărut la licitație” și „Dragoste sub arme”. MARCONI: „Femeia în frac” și „Frați de cruce”. AMERICAN: „Fata din Salem” și „Mesagiul secret”. AIDA: „Dama cu camelii” și „Trecutul nu iartă”. COTROCENI: „Dormitorul fetelor” și „Frontul invizibil“. DACIA: „Mica prințesă” și „Fuga lui Tarzan“. DORY: „Stan și Bran scoțieni” și „Fiica Rozelor”. LYA: „Dușmanii oamenilor” și „Elisabeta, Regina Angliei”. LIZEANU: „Crinul din mocirlă” și „Marietta”. SPLENDID: „Istoria se scrie noaptea” și „Dușmănie”. VOLTA-BUZEȘTI: „Nick gentleman detectiv” și „Păpușa diabolică”. Farmaciile de serviciu 9 Iunie 1937 M. Horn, B-dul Elisabeta, 19, tel. 3.91.34; Elena Popescu Frunză, B-dul Carol 9; Victor Jacobi, Str. Oituz 27 (Piața de Flori) tel. 4.17.76; At. Alifanti, Calea Griviței 217; Filareta Zamfirescu, B-dul Banu Manta. 61; Farmacia I. Mătăsaru (B. Meyer) Calea Victoriei 110, telef. 3.34.08; Margareta Nacu Calea Dorobanților 157, tel. 2.16.06; Apostolescu Mariana, Calea Dudești 183, tel. 3.00.94; Gh. Gavriliu, Sos. Pantelimon 221; Dr. Al. Mihalovici, Calea Călărașilor 34, tel. 3.91.66; Farmacia Gresser (Angela Francesco Popescu) Calea Moșilor 272, telef. 2.54.12; Sterie Papian, Str. Cuza Vodă 63; Al. Munteanu, Str. Mihai Vodă 8, tel. 4.10.13; G. Drăghici, Calea Rahovei 151, tel. 3.60.13. Grădina ARPA (CoIOS) Azi și în fiecare seară, marele succes Azi mănsor Farsa-opereta în 3 acte, 5 tablouri. (Un chapeau de paille d’Italie) de Labloche Grădina „Izbânda“ — Sidy That I Calea Văcărești 21 — Telefon 4.91.35 Din cauze tehnice, provocate de excepționalele condițiuni de montare a formidabilei comedii muzicale WOOMOA RAw de Șalom Alechem, prelucrare și regia de S. Sternberg premiera se amână, irevocabil, pentru JOI 10 IUNIE» ora 9*30 seara _______Biletele, începând de astăzi, ia Calea teatrului Grădina Marconi (Teatrul Vesel de ?ari) Ultimele spectacole ^ ** Alexandresc* «M» Crai de Tobă Vineri 11 Iunie premieră r FUSTELE de la MINISTER cu Vasiliu Birlic !*