Tineretul Liber, noiembrie 1991 (Anul 3, nr. 526-547)
1991-11-01 / nr. 526
t LA GRANIȚA ROMÄNO-UNGARÄ • Lan punctul comun frontieră dintre Ungaria de și România. Borg, in ultima vreme se formează cozi imense de mașini pe teritoriul nostru. Cauza fenomen este modul acestui gred de îndeplinire a formalităților vamale de către lucrătorii maghiari. Aceștia trebuie să inventarieze toate obiectele cu care un turist intră in Ungaria, să le evalueze, aplicind taxe vamale pentru turiștii maghiari sau retinînd sume de bani — garanții — pe care le restituie la ieșirea din țară. In cazul în care unul sau mai multe tăinuri lipsesc, reținuți pentru acestea banii nu se mai restituie. • La punctele de trecere a frontierei cu Ungaria, se practică traficul cu benzină. Conform legilor în vigoare, orice cetățean român dreptul să iasă din tariare cu 40 t de benzină pe lună. Profitînd de aceasta, numeroși localnici trec frontiera in Ungaria cu rezervorul plin, parcurg aproximativ 1 kilometru, iar acolo vind benzina cu 50 ft. pe litru, păstrind cite un litru pentru a se putea Înapoia in tară. La negru in forint costă 5 lei. (AVR PRESS) JUDECAREA RECURSULUI FOȘTILOR MEMBRI AI C.P.Ex. La Curtea Supremă de Justiție, secția militară, se judecă recursul declarat de Direcția procuraturilor militare din Procuratura generală a României, împotriva sentinței pronunțate de tribunalul militar teritorial București, la 25 martie a.c., in procesul foștilor membri ai CPEX al C.C. al P.C.R., acuzați de genocid. Prin sentința menționată instanța de fond a dispus pentru inculpații Andrei Ștefan, Ciobanu Lina, Curticeanu Silviu, Fazekas Ludovic, Gâdea Zuzănica, Gore Mihai, Mureșan Ana, Niculescu,Mizil Paul, Popescu Dumitru, Radu Ion, Stoian Ion, Toma Ioan și Totu loan schimbarea încadrării juridice din infracțiunea continuată de genocid, în infracțiunea de favorizare a infractorului la genocid, și i-a condamnat la închisoare pe termene intre 2 și 5 ani. Pentru inculpații Constantin Nicolae și Dobrescu Miu calificarea a fost schimbată din infracțiunea de genocid în infracțiunea de neglijență în serviciu, pedeapsa pentru aceștia fiind închisoare între 2 și 3 ani. Inculpații David Gheorghe, Olteanu Constantin, Oprea Gheorghe, Pană Gheorghe, Radu Constantin și Szász Iosif au fost achitați. Prin recursuri aflate pe rolul Curții Supreme de Justiție, procuratura schimbarea încadrării solicită juridice din infracțiunea de genocid în infracțiunea de instigare la omor deosebit de grav și condamnarea inculpaților potrivit prevederilor legale în această materie. Totodată, instanța de recurs urmează să se pronunțe asupra recursului declarat de o parte dintre inculpați prin care aceștia solicită constatarea nevinovăției și achitarea lor. INTILNIREA PE ȚARA A FUNDAȚIILOR PENTRU TINERET Ieri la Cluj-Napoca.au încheiat lucrările Conferinței pe țară a Fundațiilor pentru tineret. A fost prima întîlnire dintre reprezentanții acestei instituții și noul ministru al tineretului și sportului, domnul Ioan Moldovan. Timp de 2 zile au fost abordate probleme ce îi frămîntă pe toți cei conduc aceste activități care de la cele legate de blocajul financiar până la lipsa unor sedii propice desfășurării activităților. Au fost supuse atenției măsuri menite să îmbunătățească relațiile dintre Ministerul Tineretului și Sporturilor și Fundațiile pentru tineret. Amănunte în ziarul nostru de marți. (Cristian Oprea). Departamentul Economic-Social Tel. 17 «4 97 FAȚA NEVĂZUTĂ A FAȚADEI ST. DORGOȘAN Chiar dacă Ministerul Agriculturii și Alimentației nu răsfață presa ca alte organisme guvernamentale cu conferințe săptăminale sau alt gen de intilniri profesionale, atunci cînd se hotărăște să o facă aduce în prim plan multe elemente de noutate, nu atît senzaționale cit mai ales surprinzătoare în... interpretarea realității ! Este poate și efectul unor schimbări structurale și funcționale în cadrul acestui atît de disputat minister, pentru care „se bate“ mai multă lume (politică și de afaceri !) decît ne închipuim pentru că, așa cum spuneam intr-un articol anterior, aici e „pîinea și cuțitul“ ! în mai puțin de doi ani prin fotoliile mai mult sau mai puțin cu rang de demnitar s-au perindat peste treizeci de persoane, unele nume știute, altele apărute peste noapte, fiind după opinia noastră rui care a avut cei mai ministemulți titulari și semititulari in puncte de decizie cheie funcționat cu o durată care au de sub 6 luni ! Comparînd medie cu anul agricol care are 12 luni încheiate. Iar cîteodată chiar 18 luni, ne este teamă să emitem opinii asupra continuității atît de necesare intr-un asemenea domeniu care ne asigură „hrana noastră cea de toate zilele“ (slogan la modă !). Ba, dacă ne gindim că următorul pas al alegerilor generale va fi înainte de terminarea viitoarei primăveri, poate cei care se străduie acum să semene griul nu vor mai apuca să se bucure de secerișul lui ! Căci, chiar dl. ministru (acum titular, după trei luni de stagiatură, „interimar“ în terminologia actuală !) Petru Mărculescu încearcă să „implementeze“ presei că instituția pe care o reprezintă nu este decât un „organism tehnic“ și „de service în unele cazuri (mecanizare, irigații, etc), și nicidecum agent economic, foarte puțini se lasă convinși, din cauza situației aproape dramatice în care se află agricultura și industria alimentară cu specificarea că de aprovizionarea populației se ocupă comerțul. Agricultura reversibila ceea ce e cu totul și cu totul altceva, care nu are legătură cu ministerul nostru, și care comerț eu — dl P.M. — îl susții» pentru o cît mai rapidă privatizare !). Pină atunci insă se cataloghează intîrzierea de 1,3 milioane ha la insămințarea griului din lunia octombrie pe seama lipsei de carburant, dar că la recolta de porumb stăm bine, (se anunță „an record“), adică sunt deja 5 milioane de tone adunate, din care 95 la sută în hambarele populației din mediul rural. Silozurile țării și FNC-urile pentru marile complexe zootehnice, care asigură în majoritate hrana populației din orașe, sunt însă aproape goale ! Oprindu-ne strict la problema cerealelor în articolul de față vom confirma ceea ce noi am prevăzut mai demult — O criză acută ! Vom importa o cantitate substanțială milioane tone !) din Piața (1,5—2 Comună, ceea ce pentru istoriografii României Va fi o adevărată mană cerească , nici în cele mai grele situații nu s-a întimplat așa ceva pe acest teritoriu rivnit și cucerit vremelnic tocmai pentru bogățiile sale în resurse agricole, denumit natural „Grînarul Europei !“ Nu vrem să aducem nici un afront colegilor noștri de la alte mijloace de informare in masă, dar cred că , o anumită neglijare a tonului și tematicii abordate In acest domeniu ne-a adus mari prejudicii. Pină la urmă nu forfota, de muncă sau contestatară, a satului contează, ci eficiența unei vieți și activități care dacă nu se derulează cît de cît normal ne va aduce în situația de a ne ajunge „cuțitul“ la gît ! Ca o „mănușe“ îmi vine sesizarea dlui Sandu Tănase, proprietar de 7 pogoane de pămint în Teleorman : „Am cultivat cu porumb un pogon și jumătate (circa 7 500 m.p.) de pe care am obținut 10 tone știuleți, dar baza de siloz de la Salcia nu-mi acceptă această producție din diverse motive pe care nu le pricep, că ei au pătulele goale, iar eu nu mai am ,pe unde să mă mișc în curte. Am băgat și 2,5 ha în asociație de unde m-am ales cu 1 500 kg grîu ! Asta nu e afacere, « pagubă ! Nici pînă acum nu știu cine o să-mi are pămîntul, că nu am mijloacele. Băieții de la S.M.A. zic că nu au timp, dar m-au asigurat că în zilele lor libere poate mă vor servi, așa ca prieteni !“. Asta e, deocamdată 1 Abecedar economic Drd. GHEORGHE CARAIANI Taxele vamale reprezintă un impozit indirect perceput de către stat asupra mărfurilor atunci vamale când ele trec granițele ale țării respective, acestea fiind suportate în final de către consumatori. Scopul perceperii acestor taxe este de a furniza venituri bugetare sau de a proteja industria națională. Uneori taxa vamală are menirea de a salvgarda echilibrul balanței de plăți. Pentru unele țări în curs de dezvoltare, taxele vamale constituie unul din principalele izvoare de venituri bugetare. In cazul țărilor dezvoltate, rolul pur fiscal al taxelor vamale l-au preluat taxele fiscale indirecte. Taxele vamale se pot clasifica din mai multe puncte de vedere : a) — In funcție de obiectul impunerii, în : — Taxe vamale de import — sunt impozite percepute de stat asupra mărfurilor străine la importul lor , intr-o anumită țară. Ele principal al constituie mijlocul protecționismului vamal din țările capitaliste. Tot din această categorie de taxe fac parte și suprataxele vamale. Acestea pot fi introduse în cazuri bine justificate, de exemplu situațiile de dezechilibru în balanța de plăți. Aceste taxe se introduc pe o perioadă limitată și trebuie eliminate imediat ce dispar cauzele introducerii lor. De asemenea, suprataxele trebuie introduse asupra produselor importate din toate țările, respectiv acestea nu trebuie să aibă un caracter discriminatoriu. Pentru a exclude riscul ca Întreprinderile comerciale de stat să aplice în practică o politică comercială bazată pe alte considerente decît cele comerciale, legate direct de preț, calitate etc., statutul GATT prevede (la articolul XVII) ca părțile contractante să practice prin aceste întreprinderi numai operațiuni fondate pe criterii comerciale. — Taxe vamale de export — se percep de către stat asupra mărfurilor indigene la exportul lor în străinătate. Aceste taxe nu au o răspîndire prea mare în țările capitaliste și se aplică mai ales la acele categorii de mărfuri pentru care țara respectivă este principalul exportator pe piața mondială și dorește fie să obțină un venit suplimentar, fie să ridice prețul la produsele respective pe piața mondială. De asemenea, aceste taxe se mai aplică și asupra mărfurilor al căror export doresc să-l limiteze țările respective (de exemplu în scopul menținerii în țară a unor materii prime pentru a fi prelucrate și exportate sub forma de produse finite, încurajindu-se în felul acesta dezvoltarea anumitor ramuri industriale). Taxe vamale de tranzit se percep de către stat asupra mărfurilor străine care trec pe teritoriul vamal al țării respective. Nici aceste taxe vamale nu au o răspîndire prea mare, sau dacă se percep,, ele, nu sînt prea ridicate, întrucît în general tranzitul aduce venituri însemnate țărilor prin care trec mărfurile străine spre țările importatoare, ca urmare a folosirii căilor ferate sau a altor mijloace de transport, a porturilor, a magaziilor țării prin care tranzitează. bj — După scopul lor, taxele vamale sunt : — Taxe vamale fiscale — sunt acele taxe, nu prea ridicate, care se percep cu singurul scop de a aduce venituri statului. — Taxele vamale protecționiste (prohibitive) — sunt acele taxe care au ca principal scop crearea unei bariere pentru mărfurile străine, bariere prin intermediul cărora se urmărește eliminarea concurenței străine pe piața țării respective în înfăptuirea expansiunii pe piețele externe. — Taxele vamale preferențiale — care acordă preferință comerțului cu anumite țări sau cu anumite mărfuri, sunt acordate de țările Acestea donatoare, de preferințe vamale, care în general sunt țări capitaliste dezvoltate, țărilor in curs de dezvoltare. — Taxe vamale de retorsiune (de răspuns), — care reprezintă răspunsul dat unui alt stat, care impune restricții la importul de mărfuri dintr-un alt stat. c) — După modul de percepere (așezare) taxele vamale pot fi : — Taxe vamale specifice — constau dintr-o sumă specifică de bani, raportată la o unitate de măsură de volum, număr de piese etc. — Taxe ad-valorem — se stabilesc sub forma unui anumit procent din valoarea mărfii. — Taxele alternative care se stabilesc in funcție de prețul mărfii respective pe piața internă. — Taxele vamale compuse (mixte) — dintre o taxă sunt o combinație ad-valorem și una specifică și se aplică împreună prin însumare. — Taxe sezoniere — sunt practicate de țările Pieței Comune în cadrul politicii agrare. . Practicarea unor taxe vamale mari se face la începutul recoltei, pentru a proteja producția, iar în perioada de Vizf, aceste taxe sunt mici și favorizează importul. d) — In funcție de modul de stabilire operează : — Taxe vamale autonome — opozabile în mod general față de orice stat străin, fixate prin hotărîrea autonomă a statului respectiv. — Taxe vamale convenționale — valabile numai față de statul cu al cărui consimțămînt au fost fixate. TAXELE VAMALE în cele ce urmează se prezintă unele aspecte privind taxele și tarifele vamale. Autorul solicita adoptarea urgentă, de Parlamentul României, a pachetului de legi privind problemele vamale, inclusiv a Legii zonelor libere, pentru continuarea procesului de reformă economică. Politica vamală este un element esențial al politicii comerciale a unei țări, urmărind realizarea scopurilor generale ale politicii comerciale cu mijloace specifice economico-financiare. Mijloacele menționate mai sus se pot divizia în două categorii : — economico-financiară, în această grupă înscriindu-se drepturile derivînd din import și diferitele taxe legate de aceasta ; — de tehnică și procedură vamală, în aceasta grupă înscriindu-se normele de control vamal, formalitățile vamale și alte norme privind admiterea bunurilor de import. FRANCESCO GERARDI 1 . La 21 octombrie 1991, la oficiile de muncă și șomaj erau înregistrați 182.500 persoane, dintre care 105.703 femei. Din numărul total al șomerilor înregistrați, aflați în evidență și in plata oficiilor de muncă, 152.982 îl reprezentau tomii, 22.962 persoanele cu muncistudii medii, restul de 6.556 constituindu-i persoanele cu studii superioare. De la apariția Legii nr. 1/1991 și pînă în prezent au fost repartizate in producție, prin oferirea unui loc corespunzător de muncă, 22.537 persoane. De asemenea, semnalăm deja că la această dată ne confruntăm cu un număr destul de mare de persoane cărora le-a expirat termenul de 180 zile de acordare a ajutorului de șomaj și deci au fost scoase din plată — 38.681 persoane. Dintre acestea, 33.385 muncitori, persoane cu studii, medii — 4.027, cu studii superioare 1.269. In afară de persoanele care beneficiază de acordarea celor prevăzute de Legea 1/1991 se mai află în evidența oficiilor de muncă și șomaj persoane care nu fac obiectul acestei legi și deci nu primesc ajutorul de șomaj. 77.137 persoane, dintre 53.519 care au contractul care de muncă desfăcut cu art. 129 din Codul muncii, cu art. 130, litera E din Codul muncii, persoane deci cu abateri disciplinare, precum și altele care n-au lucrat niciodată. La aceeași dată, aveam disponibile locuri de muncă 4.161 — comunicate de agenții economici la direcția de muncă, din care pentru studii superioare 380 și pentru muncitori 3.981 locuri. În baza hotăririi guvernului 288/1991, Ministerul Muncii și Protecției Sociale a organizat activitatea de calificare și recalificare a șomerilor — circa 178 de cursuri cu un număr de 3.137 persoane. Din acestea, 67 de cursuri au fost organizate pe bază de convenții la cererea agenților economici cu 1.346 persoane, intr-o serie de meserii solicitate de agenți în funcție de necesitățile acestora și cu posibilități imediate de încadrare în muncă. 66 de cursuri de recalificare cu 1.533 de persoane au fost organizate în întimpinarea cererii pieței forței de muncă și 45 cursuri de liberă inițiativă cu 1.055 persoane. Deci, din numărul total al șomerilor, am selecționat pe aceia care doresc să înceapă activități de liberă inițiativă, urmînd ca la încheierea acestor cursuri să înceapă efectiv o asemenea activitate. De la începutul organizării unor astfel de cursuri și prin prezent s-au desfășurat 32 de cursuri, cu 687 persoane. Cam puține, este adevărat, dar aici intervin niște probleme: foarte puține cereri din partea agenților economici, parțial justificate datorită situației unităților economice (blocaj financiar, nu se cunoaște care va fi dezvoltarea etc.). Tocmai de aceea am organizat noi astfel de cursuri, pe două categorii, venind (încercînd, mai bine zis) în întîmpinarea pieței forței de muncă, prevazîndu-ne și de legea 1/1991 care menționează acordarea ajutorului de șomaj după cele 180 zile celor care urmează cursuri de recalificare. — Există posibilitatea ca în urma absolvirii unor astfel de forme de calificare sau recalificare sa ne confruntăm cu o migrație a forței de muncă la nivel teritorial T -Nu. Șomerii se iau în evidență prin oficiile de muncă teritoriale județene și cele ale sectoarelor municipiului București după domiciliul stabil sau reședință și ca atare cursurile se organizează tot în ideea aceasta : cursuri cu șomeri înremuncă — are doar 1991 șomeri — a avut, de altfel, întotdeauna locuri de muncă ; Severin are 4.083 șomeri Caraș(deci nu este un număr îngrijorător), chiar Clujul, care de regulă ne dădea probleme, in privința utilizării personalului, are numai 4.779 șomeri în plată. — Ce se intîmplă cu cei care urmează una din cele trei forme de recalificare— prin convenție, la cererea agenților economici sau de liberă inițiativă — și la terminare nu-și găsesc totuși un loc de muncă? — Stau: Aceasta este marea noastră problemă în prezent: nu putem ,să-i plătim mai mult de'l8“ör'zife, cum prevede ■ Legea 1/1991.' . . . — Există posibilitatea modificarii acestei legi a șomajului ? — Nu numai că există, dar noi am inițiat proiectul de modificare și completare a 1/1991, încă din luna iulie, Legii aprobat de guvern la începutul lunii septembrie, în prezent aflîndu-se la Parlament unde șigistrați la oficiile de muncă și cursuri solicitate de agenți economici din teritoriu. Nu vorba de migrație. Mai degrabă , pot apărea niște necorelări între ofertele de locuri de muncă și numărul de șomeri aflați în evidență. Iată, un exemplu, aparent paradoxal, avem șomeri constructori în evidență, dar în același timp, în anumite județe, sunt solicitări de muncă în construcții. Iar Legea 1/1991 prevede ca să se țină cont la acordarea locului de muncă de domiciliul sau distanța între locul de muncă și reședință. Sigur, că dacă cineva vrea să lucreze în alt județ, nimeni nu-l poate împiedica, ca pe vremuri. — Care sunt județele cu cel mai mare număr de șomeri înregistrați ? — București — 10.856 persoane, Suceava — 7.936, Neamț — 7.579, Dolj — 7.893, Constanța — 6.911, Bacău — 9.483 — acestea fiind exact județele care se confruntă și cu o lipsă de locuri de muncă. Cu Ardealul nu avem probleme, la Timișoara sînt Încă locuri de așteaptă rîndul spre a fi inclus pe ordinea de zi. Nu și-a găsit încă locul, dar va trebui să se întîmple aceasta cît mai repede. — Cam oare ar fi meseriile ce se caută ? — Meseriile care se caută sunt cele centralizate de la agenții economici, primite de direcțiile de muncă, și spectrul este destul de larg, de la construcții (în special la Gorj, Hunedoara), pînă la profil mecanic, electrotehnic, electronic... Noi am mai încercat să niște cursuri de calificare facem în domeniul informaticii. Dar am avut o surpriză: nu întotdeauna cei care s-au manifestat dornici să urmeze astfel de cursuri au și făcut-o. Un exemplu, la nivelul municipiului București, deși în urma opțiunilor centralizate — în număr de 50 — s-au prezentat la cursuri doar 7 persoane! Și nu este un caz izolat, el poate fi extins la nivel național. — In ce privește oferte pentru locuri de muncă în străinătate ? — Problema este puțin maicomplicată, pentru că noi, ca instituție oficială, trebuie să facem față avalanșei de oferte de locuri, de muncă care însă nu prezintă întotdeauna garanții legale. Ne ocupăm de aplicarea unei convenții trimiterea unor lucrători privind mâni pe bază de contractuode lucrări în Germania , singura convenție încheiată pînă la ora actuală între guvernele român și german —, unde pot să meargă muncitori români ce activează in cadrul unor firme ce dețin contracte de lucru în Germania. Este vorba de cifră medie anuală de 7000 și o plecarea se face numai prin firmele ce dețin asemenea Contracte ,de regulă în domeniul construcțiilor ,dar ele pot viza și alte sectoare, de activitate. De exemplu, prin Intermediul firmei Romconsult, 20 de ingineri români vor lucra în Germania în proiectare. Mai avem în perspectivă cu Germania un alt acord privind trimiterea de lucrători români care urmează să activeze în niște condiții specifice — este o facilitate pe care am primit-o de la guvernul german — pe care îl face public în momentul rom in care vom cunoaște modalitățile de aplicare concretă. Acestea sunt, în prezent, lucruri certe... Că în Israel se pleacă, și foarte bine cum se pleacă știu — noi am încercat Încheierea unei convenții asemănătoare cu statul israelian, dar nu am reușit, nu din vina noastră, ci din cauza rezervelor manifestate de partenerul israelian — este o altă problemă. Am primit numeroase semnale că s-ar scurge ceva forță de muncă în Israel. In niște condiții destul de grele pentru cei care pleacă , am vrut să reglementăm aspectele sociale ale plecării unor oameni acolo, cum ar fi salarizarea, dar nu s-a reușit încă. Spre Ungaria și Iugoslavia, de asemenea, avem cunoștință de un aflux al forței de muncă, se lucrează la negru mai mult. Am avut și aici solicitări din partea unei firme românești care încearcă să deruleze contracte în Ungaria și Iugoslavia. (Neapărat de specificat un lucru: noi lucrăm numai cu firme, nu direct cu persoane fizice care doresc să lucreze peste graniță!). Dar, deocamdată, nu avem niște convenții încheiate la nivel guvernamental. E posibil să se încheie contracte între firme, ar fi de dorit acest lucru, și nu scurgerea forței de muncă către bursa neagră, fapt ce ar crea alt gen de probleme. Trebuie precizat că noi nu facem export de forță de muncă muncitorii români merg să achitiveze in străinătate pe bază de contract, detașați pe un termen fix, prin intermediul unor firme cu capital de stat sau privat. Forța de muncă între cerere și ofertă Pentru a afla situația forței de muncă, la nivel național, ne-am adresat domnului MIRCEA JOLDESCU, inspector general, șeful Departamentului forță de muncă și șomaj din cadrul Ministerului Muncii și Protecției Sociale (Urmare din pag. 1) pentru «a face legătura etaje», despărțindu-se de între Marius Dinu. c) IN 23 DECEMBRIE 1989 SUBSEMNATUL A PRIMIT TELEFON DE LA DL. CONDOIU, MAIOR DE SECURITATE DIN GRUPA CARE SE OCUPA DE MINISTERUL MINELOR, CARE M-A INTREBAT DACA LUCREAZĂ LA NOI UN ANUME LUPU CRISTIAN. AM ÎNTREBAT TET CE-L INTERESEAZĂ PENSIEI.A RĂSPUNS CA LUPU CRISTIAN ESTE RĂNIT ȘI ESTE BĂNUIT A FI TERORIST. AM FOST SURPRINS DE ACEASTA ETICHETARE ARATIND CE FEL DE OM ESTE LUPU CRISTIAN, că a fost calificat operator și în curs de calificare ca programator ajutor și că, fiind căsătorit și cu un copil, a primit prin Centrul nostru și locuință în 1989 tocmai pentru rezultatele deosebite în muncă (...). d) TOT IN 23 DECEMBRIE 1989 AM LUAT LEGĂTURĂ TELEFONIC CU SPITALUL DE URGENTA. CAMERA DE GARDA, care la întrebarea subsemnatului referitor la gravitatea stării lui Lupu Cristian, mi-a răspuns că -Situația nu este doar gravă, ci mai greu», inchizîndu-mi telefonul (...). e) In ianuarie 1990, colega noastră Gherghe Alexandrina ne-a adus certificatul de deces (din 25.XII.1989) cu confirmarea pe verso a faptului că a căzut în Revoluție, acordată ca urmare a solicitării ofițerului din Televiziune care i-a dat un pistol și care-l căuta să-i înapoieze pistolul“. Această notă: declarație d-lui Anton Petre merită a fi „ privită cu toată atenția. Sunt în cuprinsul ei citeva precizări peste care nu se poate nicidecum cu vederea și trece care demonstrează, o dată mai mult, că povestea decesului lui Cristian Lupu este una extrem de ciudată. Deci, pe 23 Decembrie (pe această dată, la ora 10,00, acesta este preluat de cei de la spital) maiorul de securitate Condoiu (nu am reușit, din păcate, pînă la această dată, să aflăm unde lucrează în prezent) cere detalii de la sursa cea mai autorizată despre proaspătul internat la Urgență, „bănuit a fi terorist“. Majoritatea medicilor cu care am discutat aici ne-au vorbit pe larg despre starea de derută, de confuzie ceastă instituție, totală din aargumentînd că acesta este unul din motivele de bază care au stat la baza multora dintre actele medicale consumate. Dar iată că pentru un reprezentant al securității nu a fost, se pare, deloc greu „să fie pe fază“, să afle, adică, faptul că un tînăr rănit are un nume și un loc de muncă. Ca atare el dă telefon la instituția respectivă, spune numele rănitului și cere detalii despre el. Le primește, ele sunt foarte clare, adică numitul Lupu Cristian, nu poate fi terorist, și, totuși, drumul acestuia spre moarte nu este oprit. El devine terorist sadea, devine... neidentificat, devine aproape imediat un cadavru între alte cadavre. Ne putem pune, pe seama acestei convorbiri telefonice intre directorul Anton Petre și maiorul de securitate Condoiu, o mie de întrebări. De unde a aflat cel din urmă numele lui. Intre Spitalul de Urgență Securitate fiind greu de susțișinut că pe 23 Decembrie, cînd toată lumea confunda liștii cu teroriștii, relațiile secude informare ar mai fi fost posibile. Și, totuși, se pare că adevărul a fost că „anumiți oameni“ au știut în permanență ce se intîmplă la Spitalul de Urgență. Cineva care nu a dorit să-i dezvăluim identitatea ne-a dat chiar citeva nume de persoane, cu grade diverse, care au fost la spital în acea perioadă. — Va urma — Maiorul Condoiu cere informații „Am fost condamnat la 25 de ani de silnica (Urmare din pag. 1) tei dispoziții inovatoare a Codului Penal, am fost condamnat la 25 de ani muncă silnică. „OPT LUNI AM FOST ZIDIT IN CELULA LA CRAIOVA“ — A urmat ț deefilarea "mea prin aproape toate spleșefuriile mari ale României. De la Malmaison, situat vizavi de spitalul Militari, Mn" fost dus la Jilava în, depozit, apoi am fost readus în subsolul Ministerului de Interne. Am revenit la Jilava și de aici am fost expediat in prima fază la Pitești. De la Pitești am fost readus la Interne, pentru continuarea anchetelor și trimis, pe urmă, la Craiova, unde vreme de opt luni de ele am fost zidit in celulă printr-o exagerată interpretare a dispoziției de izolare severă, care fusese dată de la Cenbru. De la Craiova am fost trimis la Canal, la punctul terminus al Canalului, care se numea Capul Midia la sectorul numit aval. „DEȚINUȚII MINCAU IARBA, MINCAU CLINI, PISICI...“ — La Capul Midia am stat aproximativ doi anii. Lucram la o adincime de 14 metri față de nivelul solului, perforând rocile reziduurilor din vechii Alpi dobrogeni. Munca consta fie la săpare de pămint foarte tare in abataj, fie la săpături in piatră la prelungire a digului/ Am lucrat și la denierul care producea cuburi de beton destinate eșafodajului de la baza liniei de prelungire a digului, la căratul cu spinarea al sacilor cu ciment ce trebuiau vărsați in gura aparatului care producea uriașe cuburi de beton destinate aruncării în mare. Am lucrat, de asemenea, și la construirea liniei ferate spre punctul care se numește Paralela 46, și la cariera de piatră „Luminița“. Munca era foarte grea fiindcă norma reprezenta o cantitate dublată față de normele oficiale ale Ministerului de Construcții. Eram cazați în lagărul de deținuți, în cadrul căruia era o împrejmuire separată de sîrmă ghimpată, fiind considerați drept deținuți politici periculoși. Acolo erau concentrați, in afară de fruntașii partidelor desființate, și foștii aderenți ai mișcării legionare, și preoții incarcerați și trimiși la muncă la canal In aceste detașamente munca era istovitoare, hrana fiind cu totul insuficientă. Deținuții înnebuniți de foame recurgeau la cele mai năstrușnice metode de supraalimentare și anume : mincau iarbă, mîncau cîini, pisici, vînate de pe cuprinsul canalului sau in comuna învecinată Năvodari. "S'-au mincat și larve de cărăbuș și tot felul de plante și vietăți care erau socotite nutritive, pentru salvarea vieții sau pentru prelungirea agoniei. La Capul Midia, unde lagărul era condus de un comandant cu mamele Borcea, oara 70 de oamenii au paralizat datorită supraefortului pe care il reclamau torționarii ce stăteau cu botul la spatele nostru, obligîndu-ne să muncim cu mult peste puterile pe care le aveam. Aproximativ 700 de deținuți și-au lăsat oasele numai la Midia. Perioada mea de „canal“ s-a întrerupt în momentul cînd conducerea politică a lagărului a selecționat citeva persoane, printre care mă număram și eu, care au fost expediate cu destinația Ocnele Mari, drept sancțiune pentru sabotarea munci ! Am ajuns la punctul de repartiție a lagărelor de muncă, care era la Ghencea, de unde, în mod miraculos, poate salvator pentru noi, toți care aveam destinația temniței grele de la Ocnele Mari, am fost încadrați in niște detașamente de lucru reclamate imperios de necesitățile de recoltare ale întreprinderilor agricole de stat din jurul Bucureștiului. M-am pomenit, în loc să ajung la Ocnele Mari, un lagărul care se ocupa cu recoltarea legumelor și a produselor agricole din Bragadiru. „17 ANI ȘI JUMĂTATE DE ÎNCHISOARE“ — De la Bragadiru, la cererea Direcției pentru amenajările agricole, am fost transferat la un alt punct de lucru, Popești-Leordeni, de unde numit am fost transferat la închisoarea din subsolul Ministeruluiide Interne, în vederea unui nou proces in care am fost implicat. După condamnare am fost trimis, pentru executarea pedepsei: la Jilava, la Gherla, la Aiud și in cele din urmă la Rîmnicu Sărat. Rimnicu Sărat a fost cea mai cumplită pușcărie ce se putea imagina. Un arest monocelular, fiecare deținut fiind izolat într-o celulă. Regimul alimentar era organizat de maniera de a determina pînă la urmă exterminarea deținuților. Eram 34 de pușcăriași politici, selecționați. Ni se dădeau 400—500 de calorii pe zi, fiind lipsiți total de vitamine, de legume, de grăsime. Eternul meniu consta din arpacaș servit de două ori pe zi. Pline nu ni se dădea. Era înlocuită cu un Victor, un fel de mămăligă coaptă făcută din semințe de mătură. A fost un regim aspru, care m-a determinat să slăbesc de la greutatea inițială de 112 kilograme, la greutatea de 51 de kilograme, cu care am ieșit din pușcărie, cu prilejul amnistiției generale. — Cîți ani de Închisoare s-au adunat în total ? — 17 ani și jumătate, din care cei mai grei au fost cei petrecuți in închisoarea celulară de la Rîmnicu Sărat. Opt ani am petrecut aici. In acest timp nu am schimbat nici un cuvint cu nimeni, astfel că am pierdut deprinderea de a vorbi și trebuit Un efort deosebit inda ca să-mi redobândesc facultatea de a lega cuvintele, de a vorbi din nou. „AM FOST CONVOCAT LA GHEORGHIU-DEJ" — Fiind considerat printre cei periculoși pentru siguranța statului, la desființarea deportărilor cu mare dificultate mi s-a dat îngăduința să revin la București. Aici am fost convocat doua zi după sosire la Gheorghe a Gheorghiu-Dej, care mi-a făcut o propunere aparent generoasă, de desolidarizare de partid și de Maniu, îmi oferea o încadrare foarte promițătoare de angajato v la Contenciosul statului. Bineînțeles că am refuzat această propunere și a urmat să-mi caut singur o întrebuințare, prin 1 :0 ° 3 polul brațelor de muncă. In cele din urmă m-am angajat ca muncitor in întreprinderile de construcții, de unde am fost avansat ca funcționar tehnic pe un post minor, în care am lucrat pină la Împlinirea virstei de pensionare. — La Gherla și la Aiud ci ați stat ? — La Gherla am stat un am, la Aiud citeva luni. In fiecare pușcărie stăteam în funcție de intenția guvernului de a mă implica in diverse procese care se succedau într-un ritm alert. Ori de cite ori intra în cercetări și numele meu, eram din nou dus la Ministerul de Interne și anchetat. O foarte severă anchetă s-a făcut în legătură cu Pătrășcanu. Cind s-a hotărît eliminarea lui Pătrășcanu și condamnarea lui la moarte, s-a organizat o înscenare verosimilă pentru care era nevoie de mărturii. Mi s-a sugerat să fac o depoziție mincinoasă, din care să rezulte complicitatea lui Pătrășcanu cu regele Mihai și cu Maniu. După refuzul meu categoric de a mă preta la acest joc, urmărit de torționarii lui Pătrășcanu și de guvernul comunist, care pentru a-l lichida pe Pătrășcanu inventa diverse acuze ce i se a mneau în sarcină, am fost chinuit in mod oribil, cu tot felul de mijloace torționare, incepind cu bătaia la tălpi, cu bătaia cu cearșaf ud, cu săculețe de nisip, cu „manej“. Manejul era o metodă stalinistă de infrîngere a rezistenței deținuților. Ea Consta In dezbrăcarea deținutului la pielea goală și antrenarea lui într-o alergătură permanentă, încurajată de biciul torționarilor, intr-o celulă largă din cuprinsul închisorii. Acest sistem de manej se practica la închisoarea din Calea Hevnei. Címul care mînuia biciul era un homuncul, cu mutră de gorilă, cu aspect lombrozian, care te plesnea din bici in momentul in care încetai să alergi. Bineînțeles că refuzînd de la început să mă pretez la acest manej, am fost biciuit in mod cumplit. Printr-un singur sistem de torționare n-am trecut, cel despre care am auzit de la ceilalți deținuți : tentativă de electrocutare. Pe lingă pățaniile mele din pușcăriile comuniste trebuie să adaug și suferințele absolut nejustificate impuse familiei mele. Toți membrii ei au fost tîrîți pa la organele de Securitate, permanent hărțuiți, , amenințați. Atît mama cit și surorile mele au fost date afară din slujbe, și obligate să muncească la lopată, au fost scoase din casa în care locuiau (în Parcul Jiamu), în două ere au fost evacuate de militari, iar în locul lor s-a mutat un ministru comunist. , Familia mea a fost transportată forțat într-o casă părăsită din Calea Dudești, într-o mizeria infernală, unde a locuit aproape 20 de ani. Au fost arestate soția și cumnata mea, și implificate într-un proces de înaltă trădare, de pe urma căruia s-au ales cu condamnări de 25 de ani muncă silnică, executată parțial la Mislea, Miercurea Ciuc, Oradea. Au murit, amândouă, după 14 ani de închisoare. (va urma) JJ