Tineretul Liber, septembrie 1992 (Anul 4, nr. 734-756)
1992-09-01 / nr. 734
• După o vizită electorală tn județul Vrancea și un miting la Focșani, dl. Emil Constantinescu a revenit ia Capitală. „Să reclădim împreună speranțe“ a afirmat domnia sa la deschiderea cocteilului desfășurat duminică după-amiază la Hotelul Athénée Palace și care a marcat inaugurarea campaniei electorale. Cocteilul, oferit de comitetul de sprijin pentru campania electorală a domnului Emil Constantinescu, a avut ca oaspeți lideri politici reprezentind partide de diverse orientări, personalități guvernamentale, oameni de cultură, ziariști . Intr-un comunicat din partea biroului de presă al președinției, se precizează că dl. Ion Iliescu nu a formulat nici o cerere și nu a întreprins nici un alt demers pentru a deveni membru al FDSN. înscrierea sa pe listele de candidați ale FDSN, pentru Senat este conformă cu prevederile legale, adaugă comunicatul, precizînd că este eronată interpretarea legii în sensul că pentru a candida pe listele unui partid persoana în cauză trebuie să fie membră a acelui partid . In cursul dimineții de duminică, dl. Gheorghe Funar a avut în aula Bibliotecii Centrale Universitare Iași o întîlnire cu membri din simpatizanți ai PUNR. Dl. Fușinar și-a făcut cunoscut programul său electoral, principalele obiective pe care PUNR le va prezenta în actuala campanie pentru alegerile generale și prezidențiale, atitudinea fermă de a respecta Constituția României, celelalte legi și norme juridice ale statului român. Cu acest prilej, dl. Funar a criticat în termeni duri guvernele Petre Roman și Theodor Stolojan, considerînd că ele se fac vinovate de dezastrul economiei românești. Candidatul PUNR la președinție a răspuns la întrebările referitoare la problema țărănească, obținerea Legea Fondului Funciar, clauzei, iresponsabilitatea iredenței maghiare, revenirea la patria-mamă a teritoriilor românești vremelnic înstrăinate, neonorarea mandatului actualei instituții prezidențiale • Dl. Mircea Druc a dezmințit categoric faptul că dacă n-ar fi obținut semnăturile pentru Înscrierea sa în cursa prezidențială l-ar fi sprijinit pe dl. Emil Constantinescu. Cu toate acestea, susținătorii dlui Mircea Druc afirmă că domnia sa ar fi făcut o asemenea declarație. Firește, acum ea nu nuși are nici o valoare . 36 sunt partidele, formațiunile politice și coalițiile care au depus liste de candidați pentru alegerile parlamentare din 27 septembrie. Dintre acestea numai 9 au liste de candidați în toate cele 42 de circumscripții electorale din țară, atît pentru Camera Deputaților, cit și pentru Senat. •Acestea sînt: Convenția Democratică din România, Frontul Democrat al Salvării Naționale, Frontul Salvării Naționale, Mișcarea Ecologistă din România, Partidul Național Liberal, Partidul Republican, Partidul România Mare, Partidul Socialist al Muncii, Partidul Unității Naționale Române . Pentru cele patru mandate de senatori și nouă de deputați, care revin Brașovului, au depus liste de candidați 38 de formațiuni politice și coaliții de partide. Au fost depuse 204 candidaturi pentru Camera Deputaților, ceea ce înseamnă 22,66 candidați pe 1 un loc și 92 candidaturi pentru îl Senat, ceea ce înseamnă 23 de candidați pentru un loc. La fel ca pe vremuri la facultăți . Pe listele FSN Dolj candidează, pe llocul II la senatori, dl. Nicolae Grădinaru, prefect de Olt. In temeiul reciprocității și bunei vecinătăți, dl. Ilie Ștefan, prefect de Dolj, candidează in Olt. Astfel, obiectivitatea în alegeri â este garantată . In urmă cu “cîtva timp, dl. Radu Ioan Ti. ,morte anunța retragerea sa definitivă din viața politică și hotărîrea sa de a nu mai participa in vreun fel la alegeri. Fostul președinte al Comisiei parlamentare de anchetă privind ultima mineriadă, din septembrie 1991, figurează acum drept cap de listă pentru un post de senator în județul Neamț. Noul partid care l-a convins este FDSN . In Moldova, activiștii FDSN au invadat satele, promițînd țăranilor că dacă dl. Iliescu va ieși președinte, vor primi pămînt cut pot munci, iar restul va fi „în gospodăriile colective“ care vor aparține „întregii obști“. • Intr-un comunicat adresat ziarului nostru, Convenția Solidarității ne atrage atenția că dl. Sociale Constantin Cojocaru nu este membru al acestei formațiuni, președinte al Partidului Solidarrității Naționale Democrate. (I.D.). A fost descoperită o filieră a mercurului Serviciul antidrog din cadrul Poliției județului Gorj a confiscat 10,220 kg mercur la domiciliul lui Șerban Oproiu, acesta fiind organizatorul unei filiere de transport și vînzare mercur din România în Turcia. Furat de la întreprinderile de stat care-l achiziționaseră cu 263 lei kilogramul, mercurul este vîndut pe piața turcească la prețul de 3 000 dolari kilogramul. Afacerile cu mercur durează din 1990. (A.M. PRESS). ILIESCU LA TRIBUNAL Ieri, Tribunalul București a judecat Municipiului contestația dlui avocat Nicolae Ștefănescu- Drăgănești (președintele Ligii pentru Apărarea Drepturilor Omului) privind ilegalitatea depunerii candidaturii la funcția de senator (pe listele FDSN) a dlui ing. Ion Iliescu (președintele României). Invocînd din Constituția României texte precum și din legile electorale, maestrul Ștefănescu-Digăneștia cerut completului de judecată să constate ilegalitatea înscrierii dlui Ion Iliescu pe listele de candidați pentru Senat in circumscripția electorală 41 București. Cererea cunoscutului avocat s-a bazat pe dispozițiile legale în vigoare, care subliniază clar că pe listele de candidați (ale partidelor sau formațiunilor politice) pentru Parlament pot fi înscrise doar persoane membre ale acelui partid. Candidaturile independente pe listele electorale pot exista doar cu dovada susținerii a 5 la sută din electoratul respectivei circumscripții. Numai că, în cazul domnului inginer acest lucru nu s-a realizat, domnia sa neputând fi nici membru de partid (întrucât este Încă d in funcția de Președinte). Analizînd probele aflate la dosar, și ținind seama de susținerea apărării, tentată prin dl. deputat reprePetre Ninosu, Tribunalul Municipiului București a respins contestația dlui Ștefănescu-Drăgănești. CRISTIAN OPREA Politică Economic TINERETUL LIBER MARJI, 1 SEPTEMBRIE 1992 Regulile jocului (Urmare din pag. 1) fost propulsat printre „emanații“ evenimentelor din decembrie 1989. Comparată cu perioada care a premers scrutinului din mai 1990, actuala campanie electorală se desfășoară, din cîte se poate constata, în condiții mult subtile sau grosolane, calomniile, mai civilizate. Manipulările violențele au diminuat, accesul la mass-media este relativ echitabil și se poate vorbi, de o oarecare egalitate a șanselor. Una din explicații o constituie faptul că in răstimpul celor doi ani formațiunile politice, reprezentanții acestora și electoratul cunosc mult mai bine regulile jocului democratic. In al doilea rînd, cei șase candidați rămași în cursa prezidențială reprezintă și susțin un evantai doctrinar mult mai larg decit în urmă cu doi ani. Prin urmare, confruntarea la scenă deschisă a celor șase pare a fi, de data aceasta, o competiție autentică. Deși, să recunoaștem, mijloacele de care dispun pentru susținerea campaniei electorale sunt sensibil diferite. Să rămînem totuși optimiști, votul electoratului poate să-l aducă în frunte pe cel de care avem cu adevărat nevoie. VA SUPRAVIEȚUI COMBINATUL DE CELULOZĂ ȘI HÎRTIE BRĂILA? In 1956, ca urmare a unei grave crize politico-economice, se declanșează în Ungaria prima revoltă populară din lagărul comunist, înfrîntă în urma intervenției trupelor sovietice. Era primul semn că „miracolul“ comunist nu era infailibil. Paralel, în România, au loc mișcări studențești de simpatie pentru poporul ungur, soldate in cele din urmă cu procese răsunătoare în care se dezaproba „injusta lovitură contrarevoluționară“. Urmează condamnări masive, iar deținuții, în cea mai mare parte studenți, sunt trimiși la muncă silnică. Cum celebrul lagărșantier, Canalul Dunăre — Marea Neagră, dăduse faliment, golul trebuia umplut prin înființarea altuia. Regimul comunist al lui Gheorghe Gheorghiu- Dej și-a îndreptat privirile spre Deltă, unde staful se găsea în cantități, considerate la vremea aceea, inepuizabile. Drept urmare, acesta devine principala materie primă pentru Combinatul de celuloză și hîrtie — Brăila. Pus in funcțiune în 1959, special pentru a prelua recolta din Deltă, el a fost construit după modelul, prost înțeles, al unor instalății-pilot din străinătate, incomparabil mai mici și cu o utilizare sporadică. Deși se contase pe reproducția naturală, recoltatul masiv de la începutul anilor ’60, realizat cu utilaj mecanic greu, a reușit să distrugă pe suprafețe întregi potențialul de regenerare a stufului. Practic, în 1983, an în care se sistează aprovizionarea cu stuf a combinatului, nu mai rămăseseră în Deltă decit, aproximativ, 40 000 tone, cantitate infimă dacă ne gîndim la primele producții, fiecare de cite 480 000 tone. Singurul beneficiar a rămas astăzi doar combinatul din Călărași, „programat“, de altfel, să producă celuloză din paie, materie primă care nu a existat niciodată în cantități suficiente pentru a-i permite funcționarea continuă. La Brăila, lucrurile nu s-au oprit aici, venind rândul lui Ceaușescu să-și aducă contribuția la dezvoltarea multilaterală a industriei.Astfel, în 1980, în, cadrul aceluiași combinat, este pusă în funcțiune o fabrică de celuloză chimică, fără a se ține seama de incompatibilitatea dintre caracteristicile acesteia și stuful utilizat drept materie primă. Mergind mai departe, ajungem în anul 1985, cînd pentru prima dată se simțea nevoia unei investiții. Era deja prea tîrziu, Ceaușescu fiind preocupat de achitarea datoriilor externe. Conducerea a găsit, in cele din urmă, soluția, într-o procedură aflată în mare, voga la ora aceea, moda celor 3 R : recondiționare, refolosire, reutilare. Astfel s-a primit aprobare pentru construirea unei fabrici de recondiționare a celorlozei chimice, care, in fapt, nu a existat niciodată.Asta mă duce cu gîndul la preotul unei parohii de țară, care pentru a construi o biserică a cerut aprobare pentru Casă Mortuară. Rezultatul ? A fost ridicat, după un proiect în stil maramureșean, unul dintre cele mai moderne lăcașuri de cult, într-o perioadă în care, cu excepția Centrului Civic, nu se mai construia aproape nimic. Numai că Ceaușescu nu făcuse în totalitate dovada nebuniei sale și, intr-un acces de megalomanie, hotărăște, la Brăila, constituirea unei mari platforme industriale prin Combinatului de Celuloză unirea Hîrtie cu cel de Fabricare a Fișierelor Artificiale. Colosul s-a dovedit, în cele din urmă imposibil de administrat, el reușind, cu greu, să funcționeze 5 ani, pînă în 1990, cînd s-a revenit la structura inițială. Această sarabandă de aberații, ce concurau parcă pentru un „Guiness Book“ al absurdului, atârna astăzi foarte greu în balanță existenței acestui combinat, denumit pe scurt „Celhart“. In cadrul industriei românești, el constituie o verigă importantă în lanțul de fabricare a unor produse de larg consum. Chiar de la început, lipsa stufului a fost suplinită cu lemn de fag și de plop, rămînînd astăzi singurul consumator, prin închiderea combinatelor similare de la Drobeta-Turnu Severin și Dej. Produsele obținute sunt livrate tipografiilor, fabricilor producătoare de celofibră și de produse de papetărie. In perioadele în care se obține și celuloză chimică, aici se realizează furfurolul, deosebit de important pentru economia națională, utilizat în principal la prelucrarea uleiurilor superioare. Pe lângă lipsa materiilor prime, resimțită în special ,în ’90 și în ’91, anul 1992 aduce o noutate : problema desfacerii! Domnul Crivăț Ion, directorul Combinatului, iși I explică acest lucru, pe de o parte, prin scăderea producției ce a atras diminuarea consumului, iar pe de alta, prin lipsa fizică a banilor. Deși s-au înregistrat beneficii importante atît anul trecut, cit și in primele 6 luni ale celui in curs, în noile condiții de tere a prețurilor, în special crește energie electrică, păcură și gaz metan (procurate pe valută în cadrul Departamentului nului) situația va deveni nemdificilă. Toate eforturile de supraviețuire tind să eșueze datorită blocajului financiar, care iartă. Aceasta se datorează nu și faptului că cei doi principali beneficiari de celuloză chimică au de achitat, numai pe lunile martie-aprilie, 380 milioane și, respectiv 540 milioane lei. Per total, combinatul are de plată 2 800 milioane lei și de încasat 3 000 milioane lei. Pentru rezolvarea situației, s-au încercat: In sensul propunerilor făcute de ministrul industriilor, domnul Dan Constantinescu, unele deblocări, reușind să se obțină, cu aproximație, 200 milioane lei/ lună. In același context de depășire a crizei se înscrie și renunțarea la o serie de contracte pe plan intern, datorită beneficiarilor ce-și respectă tot mai greu obligațiile contractuale. Paralel, s-a inițiat un sistem preferențial de piață, pentru cei care cumpără cu CEC sau achiziționează cantități mari, prin reduceri de preț de pînă la 12—15 la sută. In aceste condiții de creștere spectaculoasă a cursului de schimb al dolarului, conducerea a hotărît orientarea spre export, deși în ceea ce privește celuloza, acesta este prohibit. Cu toate că nu se poate vorbi de o piață de desfacere în Europa de Vest hîrtia produsă aici, cea mai ieftină în gama de produse similare, se vinde foarte bine în țările vecine, in Africa de Nord și în Orient. Cu toate acestea, exportul, singurul mijloc de procurare a valutei, trebuie realizat in primul rînd sub semnul calității produselor, iar pentru aceasta este nevoie de o dotare tehnică corespunzătoare. Din păcate, Combinatul „Celhart“ nu suportă nici un fel de comparație cu industria mondială de fabricare a hîrtiei, deși pe plan național este cel mai modern la producerea fulezei chimice, situîndu-se cenivelul anului 1985. Trebuie presacizat că o investiție in acest domeniu, nu numai la noi, ci oriunde în lume, cere un efort financiar uriaș. O singură instalație de producere a hîrtiei costă peste 200 milioane dolari, iar modernizările la Brăila ar necesita în jur de 40—50 milioane dolari. Cunoscînd situația, cei de la „Celhart“ nu cer credite pentru retehnologizare, ci doar pentru reciclarea producției în valoare de 500 milioane lei, reprezentind, aproximativ, 50 la sută din producția marfă a unei luni. Pînă acum nu s-a înregistrat nici un răspuns, statul, bunicul proprietar, ioșindu-i să se descurce singuri. De aceea conducerea vede. In privatizare singura cale de rezolvare a problemelor. Deja au fost inițiate în acest sens o serie de discuții privind primele secții și instalații disponibile. Se urmărește în primul rînd crearea unor societăți mixte cu capital străin și autohton. De curînd s-a făcut o ofertă, din partea unei firme străine din occident, pentru o instalație de fabricat hîrtie. Se mai încearcă și o serie de asociații cu alte întreprinderi din țară, în vederea efectuării schimbului de produse, combinatul fiind dependent, în principal, de celuloza rășinoasă. Dacă pentru nerealizările anterioare lui decembrie ’89 cauzele se regăseau în însăși structura sistemului, acest lucru nu mai poate fi invocat acum. Directorul combinatului, domnul Ion Crivăț conchide : „Eu trăiesc cu senzația că se vrea distrugerea industriei și redresarea prin faliment. Așa se face acum in fosta Germanie de Est, unde o fabrică de hîrtie se vinde pe o marcă. Mi-ar părea rău, pentru că eu cred că avem reale capacități de supraviețuire“. ADA ȘTEFAN COMANDO UN TALCIOC Dacă filmul de sîmbătă seara nu vă satisface și sînteți amatori de senzații tari, vă recomand cu căldură (luați-o cum credeți) o zi de neuitat în talciocul Vitan-Bîrzești (cunoscut și sub numele Texas-Vitan). Și dacă acceptați invitația, nu ar fi rău să rețineți cîteva sfaturi. Nu umblați in grupuri mai mici de cinci persoane. Nu vă îmbrăcați elegant (o să vă coste) — folosiți mai bine salopete murdare. Legați portofelele cu sîrmă împletită, la brîu,ți-le bine, strînse în mîini. Ține-au cedați, încercați să rezistați ci mai mult. După orice tentativă de deposedare, nu fiți indignat, dimpotrivă, zimbiți și cereți-vă scuze politicos. . E mai sigur, scăpați ușor. Dacă totuși se intîmplă și sînteți „ușurat“, nu strigați după ajutor. E veche. O știe toată lumea și, mai mult, în loc de ajutor ați putea primi și ceva interpelări creșee) de la cei pe care,citește culmea, îl bănui. Mai bine spuneți-vă în gînd (să nu cumva să vă audă careva...) ; „Praful să se aleagă de ei !“ (aici opta, de hoți, de bani sau puteți de ambele). De abia acum vă veți da seama că ați venit total nepregătit. Vreți să reveniți duminica viitoare ? Atunci e cazul să vă procurați imediat patru lucruri : mască (protejează și gingiile), scut (protejează restul corpului), adidași Torsion (pentru ultimul gînd — să fugi !) și evident ciomagul (atenție, șipcile nu sînt recomandate !) care oferă un inegalabil sentiment de siguranță. După ce v-ați procurat echipamentul de rigoare ne putem întîlni pentru că, nu-i așa, numai împreună putem reuși! Deci, duminică în capul podului, la intrare în talcioc ! O. PETCU Coca-Cola—între cerere și ofertă Calitatea produselor și sistemul de distribuție au impus rapid Coca-Cola pe piața bucureșteană. Canicula a majorat brusc cererea, punînd in impas producătorul care nu mai poate face față solicitărilor. tn fiecare dimineață la poarta societății, se adună , o parte din cei nemulțumiți de imposibilitatea fabricii de imbuteliere de a face față cererii. In competiția băuturilor răcoritoare, acum, Coca-Cola se găsește în situația unei armate care s-a lansat într-o ofensivă prelungită, depășind capacitatea liniilor de aprovizionare, nevoită din acest motiv să bată pasul pe loc, spulberîndu-i-se perspectiva unei victorii decisive. Dar pentru lămurirea, cel puțin parțială, a acestei rupturi între cerere și ofertă să-i dăm cuvîntul domnului Gheorghe Paraschiv, director de vînzări la Societatea de îmbuteliat Coca-Cola București SRL: „Firma americană, cind hotărît să intre în România, a a conceput un plan de acoperire a teritoriului cu o dezvoltare etapizată, propunîndu-și nu numai să intre in țara noastră, dar și să rămînă. In cadrul programului propus s-a știut de la început că în primele etape vor exista probleme privind acoperirea capacități. Cu cererii cu primele toate dificultățile avem obligația să păstrăm regulile foarte stricte impuse de sistemul Coca-Cola, care trebuie să fie identic, indiferent de țară. Reamintesc că acest produs se realizează în 171 de țări. Capacitatea existentă este, conform planului de dezvoltare, menită să asigure prezența și introducerea produselor de Coca-Cola numai pentru un teritoriu delimitat, capacitățile ulterioare vor asigura nu numai abundența produselor firmei în teritoriul acoperit în momentul de față, dar vor permite și prezența produselor în noi teritorii. Mai trebuie să menționez că actuala situație s-ar fi putut remedia foarte simplu prin creșterea prețului la nivelul la care se vinde pe plan mondial, ci se e de 50 cenți sticla, cit și prin selectarea vînzătorilor. Dar acest lucru ar fi venit în contradicție atît cu sistemul democratic de distribuire al firmei, cit și cu dorința ca acest produs să fie accesibil tuturor categoriilor sociale. Coca-cola nu și-a propus un profit rapid în România, deoarece nu a investit în comerț. Mai mult, ea a investit în producție, intr-un moment în care alte firme sînt destul de reticente. De aceste investiții profită României, Coca-Coîa populația nepropunîndu-și ca produsele realizate aici să fie exportate, iar beneficiile realizate în următorii 10 ani se vor investi în țara noastră. Problemele cele mai mari le avem practic cu societățile românești care se bazează în special pe desfacerea de Coca-Cola, deoarece firmele solide înțeleg mult mai ușor dificultățile perioadei de început a dezvoltării. In curînd, ca urmare a intrării în funcțiune a viitoarelor capacități, sperăm să funcționeze și în România sistemul din celelalte țări în care departamentul de vînzări al societății aleargă după clienți, perioada actuală rămînînd in istorie ca o perioadă a tranziției“. NICOLAE ILIESCU 4. DL Emil Constantinescu și-a cerut dosarul de la S.R.L. Dificultățile și problemele cu care se confruntă în această perioadă a campaniei electorale. Convenția Democratică au stat în centrul discuțiilor purtate ieri, de Biroul Executiv al Convenției, cu reprezentanții massmedia, în cadrul unei conferințe de presă organizată la sediul central al Asociației „21 Decembrie 1989“. Prezent la conferința de presă, dl. C. Ticu Dumitrescu a declarat că AFDPR își manifestă nemulțumirea față de anumite „scăpări“ ale programului CDR. S-a mai specificat că la prima reuniune CDR se va discuta cererea Nouului Partid Liberal de aderare la acest for. Astfel, NPL va deveni cea de-a optsprezecea formațiune ce alcătuiește principala forță de opoziție din România, în opinia domnului Dinu Zamfirescu (PNLCD), totuși, NPL este considerat o „dezidență a PNLAT“. După cum am mai aflat ieri, la întîlnirea reprezentanților CDR cu ziariștii, domnii Chiliman și Cojocaru au declarat că nu doresc să intre în Convenție, convinși fiind că, prin cei 60 milioane lei investiți de dl. Cataramă în acest nou partid, vor obține de unii singuri „victoria in alegeri“. S-a reiterat și cu această ocazie, necesitatea ca toți candidații incluși pe listele electorale ale Convenției Democratice, pentru Senat și Camera Deputaților, să își ceară dosarul personal de la fosta securitate, spre a fi dat publicității. Am aflat că dejă dl. Emil Constantinescu a depus o cerere la SRI pentru a i se pune la dispoziție propriul dosar de securitate, dosar care, va fi adus la cunoștința opiniei publice. Am mai reținut că, media de vîrstă a candidaților CC pentru Senat și Camera Deputaților este de 35—40 ani, precum și faptul că relațiile AFDPR cu PAC sunt normale. CRISTIAN OPREA Mitocanii in Dar această ofensivă e falimentară ! In nr. 88, revista „Europa“ își dă poalele peste cap și împroșcă cu murdării pe unul din cei mai serioși ziariști ai presei noastre democratice. Nu vreau acum să iau neapatat apărarea d-lui V. Vălureanu pe care-l cunosc foarte bine. Doresc doar să susțin principiul onestității și al bunului simț in lumea presei. Antisemitismul deșănțat, agresiv face îngrozitor de mult râu țării noastre. Dacă revista „Europa“ consideră că, scuipindu-i pe puținii evrei care mai sunt în România, face bani, atunci banii astfel cîștigați nu ar trebui să finanțeze nici măcar curățenia unui WC public. Sunt român și nu sunt nici filosemii, dar mitocănia care mustește în articolul „Comportamentul de jidan“ m-a umplut de dezgust. De fapt, nu atît ,cei care scriu și editează această revistă sunt culpabili, ci persoanele care o cumpără. Sunt oare români, sunt oare creștini aceia care aruncă săptămânal 36 de lei pentru a achiziționa această publicație ce nu propagă decit ura între etnii și religii ? Probabil că sunt inconștienți și vor în acest fel să se răzbune pe scăderea nivelului de trai, pe mizeria traiului zilnic. Probabil că sunt foarte conștienți iar stelelor anilor ’80, trecute acum în rezervă, le ard epoleții și vor sa strălucească din nou pe firmamentul unei Românii neocomuniste. Indiferent dacă simpatiile lor politice vor triumfa sau nu , in alegerile din septembrie, antisemitismul pe care-l hrănesc și cu care se hrănesc nu mai are ce căuta într-o țară care încearcă să se descotorosească de strigoii trecutului. Deja, aceste excremente pe care revista „Europa“ le produce periodic au făcut României o imagine îngrozitoare în străinătate. Românii nu sunt nici antisemiți, nici filosemiți. Sunt anticomuniști. Dar anticomunismul nostru terapeutic nu are nici o legătură cu barbaria și cu patimile atavice. Doar cei rău intenționați nu vor să înțeleagă acest lucru. (U.S.). ISMERETUL - ARMA SECRETA (Urmare din vig.orilor și a prevederilor platformelor, forța tinerilor. Să fie mișcarea de tineret neputincioasă sau barierele care-i sunt impuse, uneori involuntar de oameni care nu le ignoră forța, sunt solid construite de gerontocrație cu care Teama au fost alimentați incă din ianuarie ’90 s-a dovedit pînă la urmă tot o manevră cu scopul de a îndepărta tineretul, de-ai pulveriza forța, amăgindu-i cu slogane, alimentîndu-i sentimentul că e frustrat de propria operă . Revoluția. Capcană în care au căzut și lideri politici în care tinerii își puneau mari speranțe. Prin februarie ’90 am participat, intr-unul din amfiteatrele Facultății de medicină, la constituirea Grupului Independent pentru Democrație. Erau prezenți studenți, mulți tineri din întreprinderile bucureștene. Platforma adoptată atunci, raționalismul unor acțiuni cu bătaie lungă pentru a sprijini săvîrșirea procesului democratic în toate structurile societății dovedeau că intradevăr tinerii sunt conștienți de forța de care dispun. Dar numai după cîteva luni de zile G.I.D. a dispărut din luptei politice. Dacă nu arena faza inițială Alianța Civică, prin cooptarea lui Marian Munteanu în conducere, s-a dovedit o mișcare în care tineretul își regăsea idealurile, mai bine zis cadrul apt să coaguleze forța lor, pe parcurs, prin delimitări succesive și chiar abandonări, o mare parte din tineret s-a trezit marginalizată, „trădată“ am putea spune de cei în care își punea mari speranțe, cazul tipic al lui Marian Munteanu care a preferat să o joace, pe cont propriu înființînd un nou partid. Dacă a fost sau nu o acțiune concertată de forțe care n-au avut alt scop decit marginalizarea tineretului ? Credem câ mai degrabă „noile structuri democratice“ ale societății românești s-au dovedit incapabile să contureze cadrul de absorție a idealurilor unei generații care s-a jertfit pentru adevăr și trasparență, fenomen de care au beneficiat din plin cei situați la etajele superioare ale puterii. Lucru ce se dezvoltă în tot spectrul lui acum în campania electorală. Iată de ce una din șansele partidelor politice in momentul actual cînd bat la ușă alegerile ni se pare a fi anularea printr-o strategie optimă a iluziilor cu care a fost amăgit tineretul. Dacă FDSN-ul se autoproclamă în binecunoscutu-i stil populist partid al tuturor muncii de la orașe și oamenilor sate, FSN-ul, mai dezinvolt, trimite ștafete și caravane alcătuite din tineri în teritoriu pentru a cîștiga simpatizanți. Nici Convenția Democratică, in ciuda prevederilor platformei cu care se prezintă în fata alegătorilor, n-a limpezit suficient chestiunea tineretului care, în continuare, se simte frustrat de propria operă. Recent la Brașov in cadrul mitingului electoral al Convenției n-au luat cuvîntul decît lideri în vîrstă, chiar dacă d-na Ana Blandiana și-a exprimat speranța că după 27 septembrie România nu va mai fi o țară izolată, iar domnul Emil Constantinescu amintea despre o societate pentru oameni și nu o societate pe acțiuni sau o societate cu răspundere limitată. Dacă aparent limpezimea opțiunilor e mult mai vizibilă să nu uităm că tineretul rămâne în continuare un receptor de tip deosebit, iar o generație așa cum este cea care a înfăptuit revoluția este un fenomen social guvernat de legi interioare specifice, în care fiecare vis este proiectat de contextul său, fiecare aptitudine condiționată de întreg, orice idee definită de nuanțe. A-l ignora echivalează cu abandonarea unei arme secrete, gest cu consecințe în contextul actual, previzibile. Adică nefaste. i „EDMOND“ contra B.R.C.E. — concurența nu poate fi decît benefică — Carnetele cu certificate de proprietate au devenit, în ultima vreme, un subiect aprins de discuții și luări de poziție, precum și obiectul unui adevărat comerț. Iată că, din dorința realizării unor tranzacții de vînzare-cumpărare civilizate, Banca Română pentru Comerț Exterior S.A. a fost autorizată să organizeze licitații cu aceste certificate. Pînă în momentul de față acțiunea este un fiasco total. Dar, la nici două săptămîni de la demararea licitațiilor, a apărut concurența — firma particulară „Edmond“ — care, ca orice particular, încearcă să ofere servicii calitativ moare. Firma a înființat supeîn acest scop o agenție de intermediere și plasament cu sediul în Pasajul Bijuteria (Villacros), în chiar coasta BRCE. Aici, cei interesați pot obține informațiile pe care le doresc. Noi, însă, ne-am interesat pentru dumneavoastră și vă putem sintetiza următoarele : Programul de lucru cu publicul este de luni pînă vineri, între orele 8 — 10,30. Atît cei care doresc să vîndă, cit și cei care doresc să cumpere se pot adresa lucrătorilor firmei. Comisionul, spre diferență cu BRCE, este perceput numai de la vînzător, nu și de la cumpărător, și este elastic, adică se stabilește în funcție de preț și numărul de carnete. Agenția înregistrează persoanele care doresc să vindă fără a le opri certificatele și nu eliberează chitanțe contra cost, deci nu percepe speze de participare la „bursă“, așa cum procedează BRCE. Cetățeanul care a depus cererea de care poate trece sistematic vînla agenție și are posibilitatea de a se pune de acord cu cererea de cumpărare, iar modificările nu sunt însoțite de nici un fel de taxă. Pînă acum, zilnic au fost depuse 50 — 70 de carnete, ceea ce denotă o mare afluență din partea celor ce doresc să-și valorifice aceste carnete. Nu la fel se întîmplă cu cei care doresc să cumpere, dar au existat 7 — 8 cereri. Valorile medii la vînzare oscilează între 50 000 și 100.000 de lei, dar sunt in scădere. La cumpărare, cererea este de pînă la 9.000 de lei. Dar, in premieră, în parațle cu BRCE, aici au comfost finalizate tranzacții, deoarece au fost persoane care s-au mulțumit cu 5.000 și chiar 3 500 de lei După părerea doamnei Marcela Ghiulbenghian, patroana firmei „Edmond“, oamenii realizează că aceste hîrtii au o anumită valoare. Ei au fost induși in eroare de suma de 31.540 de lei, avansată de Agenția Națională pentru Privatizare. Din această cauză, lucrătorii firmei duc „o adevărată muncă de activiști“, încercînd să-i convingă pe oameni că, acum, cîteva mii de lei obținuți pe certificate nu pot rezolva problemele de buget ale familiei. Din acest motiv, firma a avut ideea de a oferi populației o altă variantă. între persoanele fizice și agenție se poate încheia un contract de mandat, prin care se stabilesc o serie de drepturi și obligații de ambele părți. Astfel, „Edmond“ poate prelua certificate, în baza contractului încheiat, în vederea transformării lor în acțiuni și pentru a le plasa cât mai bine. Cu ajutorul experților firmei vor fi sondate cele mai profitabile societăți comerciale, urmînd ca 25 la sută din dividendele obținute să revină agenției. Acum procentul este de 25 la sută, dar, cu timpul, este foarte probabil să crească. Pînă acum au fost încheiate peste 500 de contracte ! Și aceasta ca urmare a faptului că mulți dintre bucureștenii care vin să-și vindă certificatele se răzgîndesc și optează pentru contracte. De asemenea, agenția a încheiat contracte cu persoane din Cluj și Suceava. La întrebarea noastră, dacă „Edmond“este autorizată să efectueze medierea operațiuni de intervînzării-cumpărării de certificate, răspunsul a fost : „Legea nu interzice vînzarea și cumpărarea lor. Mai mult, noi sintem o societate comercială și, implicit, sintem persoană juridică“. STELIAN DAMOV P.S. La BRCE, situația centralizată prin cumul, pînă la data de 22 august, se prezintă astfel : au fost oferite spre vînzare 766 de carnete cu certificate, însumînd 67.783.280 lei. Cererea de cumpărare a rămas aceeași, adică de trei carnete, la valoarea de patru mii de lei, ceea ce înseamnă 12.000 de lei. Prețul cerut pentru un carnet a scăzut la 12.500 de lei și a existat chiar o ofertă la 3.900 lei. Dar, pentru diferența de 100 de lei, „cererile de vînzarecumpărare nu au fost satisfăcute, deoarece nu s-au echilibrat la valori egale“. Acest fapt nu denotă altceva decit sistem prea greoi, dovedind un prea mică fexibilitate. De notat e și faptul că a fost oferit spre vînzare un carnet la incredibila sumă de 9,000,000 de lei ! Se pare că suntem cam rupți de realitate. Topul salariilor de rînd top Aici nu este vorba de un al milionarilor sau al demnitarilor. Ne vom referi la venitul salariat mediu nominal net pe principatele activități, asa cum este el calculat la COMISIA NAȚIONALA de statistica. Aflăm, deci, faptul că în luna iulie 1992 veniturile au fost de 34 140 lei pentru angajații în sectorul electrice, de 23 186 in Energiei Construcții, de 23 175 mporturi, de 20 016 lei în trans- Industrie și de 16 317 lei în Agricultură. S-a calculat pe aceste Cifre și media de 19 989 lei . Procentele de creștere față de luna octombrie 1900 sunt de 775 la sută in Energia electrică, 606,4 la sută in Construcții, 603,2 la sută în Industrie, 580,3 la sută în Transporturi și de 468,6 la sută în agricultură, cu o medie per total de 585,5 la sută. Pentru comparațiile dumneavoastră aducem spre prezentare și indicii prețurilor de consum care, față de aceeași lună octombrie 1990, a crescut pe total cu 829,6 la sută, iar în detaliu cu 943,4 la sută la produsele alimentare, 789,4 la sută la mărfuri nealimentare și 649,3 la sută la servicii. Cu alta cuvine dacă salariile au sporit d>e aproape 6 ori în ultimele 22 de luni, costurile pentru traiul de zi cu zi au crescut de 8 ori, mincarea scumpinddu-se de aproape 19. Aceste calcule au fost érfi valabile pînă azi, 1 septembrie 1992, cînd intră in vigoare noile măsuri guvernamentale privind prețurile și indexarea salariilor. (ST. D.). Dolari blocați de birocrație Imitația costă mai scump decît originalul? „Acum avem libertatea de a ne mișca. Este un lucru absolut necesar, dar nu și suficient. Nu mai vine nimeni de la centrală, de la minister sau partid și să ne spună ce să facem. Acum totul depinde de ce știm să facem noi și cum facem“. Aceasta este esența discuției pe care am purtat-o cu dl. Gostache Ion, noul director de la MOBILUX S.A., din București. MOBILUX S.A., societate comercială cu capital integral de stat, este specializată în producerea de mic mobilier și de casete tv. In luna aprilie a acestui an, cînd dl. Costache Ion a devenit director general al unui colectiv de aproape 1400 de salariați, stăruia o senzație generală de neîncredere și se crease un curent de opinie despre o falimentare cu bună știință a unității. Exista un stoc de produse finite (cuiere, mese pliante, comode) în valoare de 110 milioane de lei, stoc ce a început să scadă sensibil din luna iulie. La ora actuală profilul producției este următorul : 60 la sută este destinat exportului, 20 la sută este destinat pieței interne și 20 la sută reprezintă casetele tv. și incintele acustice. A fost revigorată activitatea de creare de noi produse, astfel că pentru trimestrul III, numai pentru export sunt de onorat contracte în valoare de 200 000 de dolari. Tot ce se vinde la export se vinde și pe piața internă, contrar vechiului obicei de a exporta numai ce e bun, iar pentru intern erau bune și rebuturile. Dar piața românească este un pic deosebită, în sensul că absoarbe prea puțin din ceea ce se cere pe piața externă. Cererile clienților au fost și sunt testate in prezent prin noul magazin de prezentare aflat în incinta fabricii. Toate bune și frumoase ! Poate așa veți gîndi unii dintre dumneavoastră, dar MOBILUX este o întreprindere românească. Și asta înseamnă că are și probleme. Problema cea mai acută și cea mai des întîlnită in țara noastră, care afectează și societatea în discuție, este blocajul financiar. Societatea este datoare și, in același timp, are datornici. A primit și a trimis somații și parcă lucrurile încep să mai meargă. Oricum, întreprinderea are mai mult de primit decit de dat. Numai „Electronica“, cel mai mare debitor, are o restanță de plată de circa 50 de milioane de lei, ceea ce reprezintă producția de casete pe aproape trei luni. Blocajul a creat dificultăți in două direcții. In primul rnd, este vorba de dotare. Societatea a cumpărat pînă în prezent , trei mașini de șlefuit și o linie de cașerare (aplicare de folie imitație de lemn), dar ar mai avea nevoie de utilaje de precizie ridicată pentru găuriri, formatizări la 90 de grade, frezări pentru profite uniforme. A existat posibilitatea achiziționării unor asemenea utilaje, din țară sau din import, dar a lipsit disponibilul. în al doilea rînd MOBILUX nu își poate onora datoriile din cauza beneficiarilor, ceea ce a determinat unele sincope în aprovizionarea la timp cu materiale. De aceea cheltuielile prioritare au devenit cele legate de procurarea de cherestea. In prezent există un stoc apreciabil de cherestea de stejar, esența cea mai căutată la export. O altă problemă dificilă o constituie faptul că băncile, conform propriilor regulamente, efectuează plățile, după minimum 35 de zile, chiar in condițiile în care banca externă garantează plata. în această situație se află la B.R.C.E. un cec de 26 000 de dolari. Se provoacă astfel un gol de mijloace circulanta care influențează negativ activitatea, deoarece fluxul tehnologic durează 45 de zile, la care se mai adaugă alte 45 de zile pînă la Încasarea cecului. înseamnă, deci, o perioadă de trei luni, dacă se adaugă și cele 35 de zile intîrziere, se ajunge la o rotație lentă a fondurilor, in cel puțin patru luni. Deoarece societatea are nevoie de bani pentru plăți, dorește să participe la licitație, dar acest lucru se întîmplă cu intîrziere, determinind și întîrzierea plăților. Un alt aspect nedorit de producătorii de produse finite este preluarea creșterilor de prețuri la materii prime, energie combustibili, ceea ce se reflecși tă la nivelul prețului de vînzare, afectind buzunarul cumpărătorului. Deși prețul ridicat nu reprezintă și o creștere a calității materiilor prime, producătorii sunt nevoiți sa le cumpere. De exemplu, lacurile de la „Policolor“ costă, diferențiat pe tipuri, peste 500 lei per kg, in timp ce au fost aduse din import lacuri la prețul de 450 lei per kg și de o calitate mai bună. De asemenea, instalația de cașerare ,nu poate fi folosită la întreaga capacitate, deoarece folia, procurată din import, costă atît de mult, incit imitația este mai scumpă decit lemnul veritabil. , STELIAN D. j