Tineretul Liber, septembrie 1992 (Anul 4, nr. 734-756)

1992-09-01 / nr. 734

• După o vizită electorală tn județul Vrancea și un miting la Focșani, dl. Emil Constanti­­nescu a revenit ia Capitală. „Să reclădim împreună speranțe“ a afirmat domnia sa la deschide­­rea cocteilului desfășurat dumi­­nică după-amiază la Hotelul Athénée Palace și care a mar­cat inaugurarea campaniei e­­lectorale. Cocteilul, oferit de comitetul de sprijin pentru cam­pania electorală a domnului Emil Constantinescu, a avut ca oaspeți lideri politici reprezen­­tind partide de diverse orien­­tări, personalități guvernamen­­tale, oameni de cultură, ziariști . Intr-un comunicat din partea biroului de presă al președinți­ei, se precizează că dl. Ion Ili­escu nu a formulat nici o cere­re și nu a întreprins nici un alt demers pentru a deveni mem­bru al FDSN. înscrierea sa pe listele de candidați ale FDSN, pentru Senat este conformă cu prevederile legale, adaugă co­­municatul, precizînd că este e­­ronată interpretarea legii în sensul că pentru a candida pe listele unui partid persoana în cauză trebuie să fie membră a acelui partid . In cursul dimi­neții de duminică, dl. Gheorghe Funar a avut în aula Bibliote­cii Centrale Universitare Iași o întîlnire cu membri din simpatizanți ai PUNR. Dl. Fu­și­nar și-a făcut cunoscut progra­mul său electoral, principalele obiective pe care PUNR le va prezenta în actuala campanie pentru alegerile generale și pre­­zidențiale, atitudinea fermă de a respecta Constituția Români­­ei, celelalte legi și norme juri­dice ale statului român. Cu a­­cest prilej, dl. Funar a criticat în termeni duri guvernele Pe­tre Roman și Theodor Stolojan, considerînd că ele se fac vino­vate de dezastrul economiei ro­mânești. Candidatul PUNR la președinție a răspuns la între­­bările referitoare la problema țărănească, obținerea Legea Fondului Funciar, clauzei, ires­­­ponsabilitatea iredenței maghia­re, revenirea la patria-mamă a teritoriilor românești vremelnic înstrăinate, neonorarea manda­tului actualei instituții prezi­dențiale • Dl. Mircea Druc a dezmințit categoric faptul că dacă n-ar fi obținut semnături­­le pentru Înscrierea sa în cursa prezidențială l-ar fi sprijinit pe dl. Emil Constantinescu. Cu toa­te acestea, susținătorii dlui Mir­cea Druc afirmă că domnia sa ar fi făcut o asemenea decla­rație. Firește, acum ea nu nuși are nici o valoare . 36 sunt par­tidele, formațiunile politice și coalițiile care au depus liste de candidați pentru alegerile par­­­lamentare din 27 septembrie. Dintre acestea numai 9 au lis­­te de candidați în toate cele 42 de circumscripții electorale din țară, atît pentru Camera De­­putaților, cit și pentru Senat. •Acestea sînt: Convenția Demo­cratică din România, Frontul­­ Democrat al Salvării Naționale,­­ Frontul Salvării Naționale, Mișcarea Ecologistă din Româ­nia, Partidul Național Liberal,­­ Partidul Republican, Partidul România Mare, Partidul Socia­list al Muncii, Partidul Unității Naționale Române . Pentru­­ cele patru mandate de senatori și nouă de deputați, care revin Brașovului, au depus liste de candidați 38 de formațiuni po­­­litice și coaliții de partide. Au­­ fost depuse 204 candidaturi pen­­tru Camera Deputaților, ceea­­ ce înseamnă 22,66 candidați pe 1 un loc și 92 candidaturi pentru îl Senat, ceea ce înseamnă 23 de­­­ candidați pentru un loc. La fel­­­ ca pe vremuri la facultăți . Pe­­ listele FSN Dolj candidează, pe llocul II la senatori, dl. Nicolae Grădinaru­, prefect de Olt. In temeiul reciprocității și bunei­­ vecinătăți, dl. Ilie Ștefan, pre­­­fect de Dolj, candidează in Olt.­­ Astfel, obiectivitatea în alegeri â este garantată . In urmă cu “cîtva timp, dl. Radu Ioan Ti. ,­morte anunța retragerea sa de­finitivă din viața politică și ho­­tărîrea sa de a nu mai partici­pa in vreun fel la alegeri. Fos­tul președinte al Comisiei par­­lamentare de anchetă privind ultima mineriadă, din septem­brie 1991, figurează acum drept cap de listă pentru un post de senator în județul Neamț. Noul partid care l-a convins este FDSN . In Moldova, activiștii FDSN au invadat satele, pro­­mițînd țăranilor că dacă dl. Ili­escu va ieși președinte, vor pri­mi pămînt cut pot munci, iar restul va fi „în gospodăriile co­lective“ care vor aparține „în­­tregii obști“. • Intr-un comu­­nicat adresat ziarului nostru, Convenția Solidarității ne atrage atenția că dl. Sociale Con­stantin Cojocaru nu este mem­bru al acestei formațiuni, președinte al Partidului Solida­r­­rității Naționale Democrate. (I.D.). A fost descoperită o filieră a mercurului Serviciul antidrog din cadrul Poliției județului Gorj a con­fiscat 10,220 kg mercur la do­miciliul lui Șerban Oproiu, a­­cesta fiind organizatorul unei filiere de transport și vînzare mercur din România în Turcia. Furat de la întreprinderile de stat care-l achiziționaseră cu 263 lei kilogramul, mercurul este vîndut pe piața turcească la prețul de 3 000 dolari kilo­gramul. Afacerile cu mercur du­rează din 1990. (A.M. PRESS). ILIESCU LA TRIBUNAL Ieri, Tribunalul București a judecat Municipiului contestația dlui avocat Nicolae Ștefănescu- Drăgănești (președintele Ligii pentru Apărarea Drepturilor O­­mului) privind ilegalitatea­ de­punerii candidaturii la funcția de senator (pe listele FDSN) a dlui ing. Ion Iliescu (președin­tele României). Invocînd din Constituția României texte pre­cum și din legile electorale, maestrul Ștefănescu-Digănești­­a cerut completului de judecată să constate ilegalitatea înscrie­rii dlui Ion Iliescu pe listele de candidați pentru Senat in cir­cumscripția electorală 41 Bucu­rești. Cererea cunoscutului a­­vocat s-a bazat pe dispozițiile legale în vigoare, care sublini­ază clar că pe listele de candi­dați (ale partidelor sau forma­țiunilor politice) pentru Parla­ment pot fi înscrise doar per­soane membre ale acelui partid. Candidaturile independente pe listele electorale pot exista doar cu dovada susținerii a 5 la sută din electoratul respectivei cir­cumscripții. Numai că, în cazul domnului inginer acest lucru nu s-a realizat, domnia sa neputând fi nici membru de partid (întru­­cât este Încă d in funcția de Pre­ședinte). Analizînd probele a­­flate la dosar, și ținind seama de susținerea apărării, tentată prin dl. deputat repre­Petre Ninosu, Tribunalul Municipiu­lui București a respins contes­tația dlui Ștefănescu-Drăgănești. CRISTIAN OPREA Politică Economic TINERETUL LIBER MARJI, 1 SEPTEMBRIE 1992 Regulile jocului (Urmare din pag. 1) fost propulsat printre „emanații“ evenimentelor din decem­brie 1989. Comparată cu perioada care a premers scrutinului din mai 1990, actuala campanie electorală se desfășoară, din cîte se poate constata, în condiții mult subtile sau grosolane, calomniile, mai civilizate. Manipulările violențele au diminuat, accesul la mass-media este relativ echitabil și se poate vorbi, de o oarecare egalitate a șanselor. Una din explicații o con­stituie faptul că in răstimpul celor doi ani formațiunile poli­tice, reprezentanții acestora și electoratul cunosc mult mai bine regulile jocului democratic. In al doilea rînd, cei șase candidați rămași în cursa prezidențială reprezintă și susțin un evantai doctrinar mult mai larg decit în urmă cu doi ani. Prin urmare, confruntarea la scenă deschisă a celor șase pare a fi, de data aceasta, o competiție autentică. Deși, să recu­noaștem, mijloacele de care dispun pentru susținerea cam­­paniei electorale sunt sensibil diferite. Să răm­înem totuși optimiști, votul electoratului poate să-l aducă în frunte pe cel de care avem cu adevărat nevoie. VA SUPRAVIEȚUI COMBINATUL DE CELULOZĂ ȘI HÎRTIE BRĂILA? In 1956, ca urmare a unei gra­ve crize politico-economice, se declanșează în Ungaria prima revoltă populară din lagărul comunist, înfrîntă în urma in­tervenției trupelor sovietice. Era primul semn că „miracolul“ co­munist nu era infailibil. Paralel, în România, au loc mișcări stu­dențești de simpatie pentru po­porul­­ ungur, soldate in cele din urmă cu procese răsunătoare în care se dezaproba „injusta lo­vitură contrarevoluționară“. Ur­mează condamnări masive, iar deținuții, în cea mai mare par­te studenți, sunt trimiși la mun­că silnică. Cum celebrul lagăr­­șantier, Canalul Dunăre — Ma­rea Neagră, dăduse faliment, golul trebuia umplut prin în­ființarea altuia. Regimul comu­nist al lui Gheorghe Gheorghiu- Dej și-a îndreptat privirile spre Deltă, unde staful se găsea în cantități, considerate la vre­mea aceea, inepuizabile. Drept urmare, acesta devine princi­pala materie primă pentru Com­binatul de celuloză și hîrtie — Brăila. Pus in funcțiune în 1959, special pentru a prelua recolta din Deltă, el a fost con­struit după modelul, prost înțe­les, al unor instalății-pilot din străinătate, incomparabil mai mici și cu o utilizare sporadică. Deși se contase pe reproducția naturală, recoltatul masiv de la începutul­­ anilor ’60, realizat cu utilaj mecanic greu, a reu­șit să distrugă pe suprafețe în­tregi potențialul de regenerare a stufului. Practic, în 1983, an în care se sistează aproviziona­rea cu stuf a combinatului, nu mai rămăseseră în Deltă decit, aproximativ, 40 000 tone, canti­tate infimă dacă ne gîndim la primele producții, fiecare de cite 480 000 tone. Singurul bene­ficiar a rămas astăzi doar com­binatul din Călărași, „progra­mat“, de altfel, să producă celu­loză din paie, materie primă care nu a existat niciodată în cantități suficiente pentru a-i permite funcționarea continuă. La Brăila, lucrurile nu s-au oprit aici, venind rândul lui Ceaușescu să-și aducă contribu­ția la dezvoltarea multilaterală a industriei.­Astfel, în­ 1980, în­, cadrul aceluiași combinat, este pusă în funcțiune o fabrică de celuloză chimică, fără a se ține seama de incompatibilitatea din­tre caracteristicile acesteia și stuful utilizat drept materie primă. Mergind mai departe, a­­jungem în anul 1985, cînd pen­tru prima dată se simțea nevoia unei investiții. Era deja prea tîrziu, Ceaușescu fiind preocu­pat de achitarea­­ datoriilor ex­terne. Conducerea a găsit, in cele din urmă, soluția, într-o procedură aflată în mare, voga la ora aceea, moda celor 3 R : recondiționare, refolosire, reu­­tilare. Astfel s-a primit aproba­re pentru construirea unei fa­brici de recondiționare a celor­lozei chimice, care, in fapt, nu a existat niciodată.­­Asta mă duce cu gîndul la preotul unei parohii de țară, care pentru a construi o biserică a cerut apro­bare pentru Casă Mortuară. Re­zultatul ? A fost ridicat, după un proiect în stil maramure­șean, unul dintre cele mai mo­derne lăcașuri de cult, într-o perioadă în care, cu excepția Centrului Civic, nu se mai con­struia aproape nimic­. Numai că Ceaușescu nu fă­cuse în totalitate dovada nebu­niei sale și, intr-un acces de megalomanie, hotărăște, la Brăi­la, constituirea unei mari plat­forme industriale prin Combinatului de Celuloză unirea Hîrtie cu cel de Fabricare a Fi­și­erelor Artificiale. Colosul s-a dovedit, în cele din urmă impo­sibil de administrat, el reușind, cu­ greu, să funcționeze 5­­ ani, pînă în 1990, cînd s-a revenit la structura inițială. Această sarabandă de aberații, ce concurau parcă pentru un „Guiness Book“ al absurdului, atârna astăzi foarte greu în ba­lanță existenței acestui combi­nat, denumit pe scurt „Celhart“. In cadrul industriei româ­nești, el constituie o verigă im­portantă în lanțul de fabricare a unor produse de larg consum. Chiar de la început, lipsa stu­fului a fost suplinită cu lemn de fag și de plop, rămînînd astăzi singurul consumator, prin în­chiderea combinatelor similare de la Drobeta-Turnu Severin și Dej. Produsele obținute sunt li­vrate tipografiilor, fabricilor producătoare de celofibră și de produse de papetărie. In peri­oadele în care se obține și ce­luloză chimică, aici se realizea­ză furfurolul, deosebit de im­portant pentru economia națio­nală, utilizat în principal la pre­lucrarea uleiurilor superioare. Pe lângă lipsa materiilor prime, resimțită în special ,în ’90 și în ’91, anul 1992 aduce o noutate : problema desfacerii! Domnul Crivăț Ion, directorul Combi­natului, iși I explică acest lucru, pe de o parte, prin scăderea producției ce a atras diminua­rea consumului, iar pe de alta, prin lipsa fizică a banilor. Deși s-au înregistrat beneficii im­portante atît anul trecut, cit și in primele 6 luni ale celui in curs, în noile condiții de tere a prețurilor, în­ special creș­­te energie electrică, păcură și gaz metan (procurate pe valută în cadrul Departamentului nului) situația va deveni nem­difi­cilă. Toate eforturile de supra­viețuire tind să eșueze datorită blocajului financiar, care iartă. Aceasta se datorează nu și faptului că cei doi principali beneficiari de celuloză chimică au de achitat, numai pe lunile martie-aprilie, 380 milioane și, respectiv 540 milioane lei. Per total, combinatul are de plată 2 800 milioane lei și de încasat 3 000 milioane lei. Pentru re­zolvarea situației, s-au încercat: In sensul propunerilor făcute de ministrul industriilor, domnul Dan Constantinescu, unele de­blocări, reușind să se obțină, cu aproximație, 200 milioane lei/ lună. In același context de de­pășire a crizei se înscrie și re­nunțarea la o serie de contrac­te pe plan intern, datorită be­neficiarilor ce-și respectă tot mai greu obligațiile contrac­tuale. Paralel, s-a inițiat un sis­tem preferențial de piață, pentru cei care cumpără cu CEC sau achiziționează cantități mari, prin reduceri de preț de pînă la 12—15 la sută. In aceste condi­ții de creștere spectaculoasă a cursului de schimb al dolaru­lui, conducerea a hotărît orien­tarea spre export, deși în ceea ce privește celuloza, acesta este prohibit. Cu toate că nu se poa­te vorbi de o piață de desfacere în Europa de Vest hîrtia pro­dusă aici, cea mai ieftină în ga­ma de produse similare, se vin­de foarte bine în țările vecine, in Africa de Nord și în Orient. Cu toate acestea, exportul, sin­gurul mijloc de procurare a va­lutei, trebuie realizat in primul rînd sub semnul calității pro­duselor, iar pentru aceasta este nevoie de o dotare tehnică cores­punzătoare. Din păcate, Combina­tul „Celhart“ nu suportă nici un fel de comparație cu industria mondială de fabricare a hîrtiei, deși pe plan național este cel mai modern la producerea fulezei chimice, situîndu-se ce­nivelul anului 1985. Trebuie pre­sa­cizat că o investiție in acest do­meniu, nu numai la noi, ci ori­unde în lume, cere un efort fi­nanciar uriaș. O singură insta­lație de producere a hîrtiei cos­tă peste 200 milioane dolari, iar modernizările la Brăila ar nece­sita în jur de 40—50 milioane dolari. Cunoscînd situația, cei de la „Celhart“ nu cer credite pentru retehnologizare, ci doar pentru reciclarea producției în valoare de 500 milioane lei, re­­prezentind, aproximativ, 50 la sută din producția marfă a unei luni. Pînă acum nu s-a înre­gistrat nici un răspuns, statul, bunicul proprietar, ioșindu-i să se descurce singuri. De aceea conducerea vede. In privatizare singura cale de re­zolvare a problemelor. Deja au fost inițiate în acest sens o se­rie de discuții privind primele secții și instalații disponibile. Se urmărește în primu­l rînd crea­rea unor societăți mixte cu ca­pital străin și autohton. De cu­­rînd s-a făcut o ofertă, din par­tea unei firme străine din oc­cident, pentru o instalație de fa­bricat hîrtie. Se mai încearcă și o serie de asociații cu alte în­treprinderi din țară, în vederea efectuării schimbului de pro­duse, combinatul fiind depen­dent, în principal, de celuloza rășinoasă. Dacă pentru nerealizările an­terioare lui decembrie ’89 cau­zele se regăseau în însăși struc­tura sistemului, acest lucru nu mai poate fi invocat acum. Di­rectorul combinatului, domnul Ion Crivăț conchide : „Eu trăiesc cu senzația că se vrea distruge­rea industriei și redresarea prin faliment. Așa se face acum in fosta Germanie de Est, unde o fabrică de hîrtie se vinde pe o marcă. Mi-ar părea rău, pentru că eu cred că avem reale capa­cități de supraviețuire“. ADA ȘTEFAN COMANDO UN TALCIOC Dacă filmul de sîmbătă sea­ra nu vă satisface și sînteți a­­matori de senzații tari, vă re­comand cu căldură (luați-o cum credeți) o zi de neuitat în talciocul Vitan-Bîrzești (cunos­cut și sub numele Texas-Vitan). Și dacă acceptați invitația, nu ar fi rău să rețineți cîteva sfa­turi. Nu umblați in grupuri mai mici de cinci persoane. Nu vă îmbrăcați elegant (o să vă cos­te) — folosiți mai bine salopete murdare. Legați portofelele cu sîrmă împletită, la brîu,­ți-le bine, strînse în mîini. Ține-­au cedați, încercați să rezistați ci­ mai mult. După orice tentativă de deposedare, nu fiți indignat, dimpotrivă, zimbiți și cereți-vă scuze politicos. . E mai sigur, scăpați ușor. Dacă totuși se in­­tîmplă și sînteți „ușurat“, nu strigați după ajutor. E veche. O știe toată lumea și, mai mult, în loc de­ ajutor ați putea pri­mi și ceva interpelări creșee) de la cei pe care,­­citește cul­mea, îl bănui. Mai bine spune­­ți-vă în­ gînd (să nu cumva să vă audă careva...) ; „Praful să se aleagă­­ de ei !“ (aici opta, de hoți, de bani sau puteți de ambele). De abia acum vă veți da seama că ați venit total ne­pregătit. Vreți să reveniți duminica vi­itoare ? Atunci e cazul să vă procurați imediat patru lucruri : mască (protejează și gingiile), scut (protejează restul corpului), adidași Torsion (pentru ultimul gînd — să fugi !) și evident cio­magul (atenție, șipcile nu sînt recomandate !) care oferă un inegalabil sentiment de siguran­ță. După ce v-ați­ procurat echi­pamentul de rigoare ne putem întîlni pentru că, nu-i așa, nu­mai împreună putem reuși! Deci, duminică în capul po­dului, la intrare în talcioc ! O. PETCU Coca-Cola—între cerere și ofertă Calitatea produselor și sis­temul de distribuție au impus rapid Coca-Cola pe piața bu­cu­­reșteană. Canicula a majorat brusc cererea, punînd in impas producătorul care nu mai poate face față solicitărilor. tn fie­care dimineață la poarta socie­tății, se adună , o parte din cei nemulțumiți de imposibilitatea fabricii de imbuteliere de a face față cererii. In competiția băuturilor răco­ritoare, acum, Coca-Cola se găsește în situația unei armate care­ s-a lansat într-o ofensivă prelungită, depășind capacita­tea liniilor de aprovizionare, nevoită din acest motiv să bată pasul pe loc, spulberîndu-i-se perspectiva unei victorii deci­sive. Dar pentru lămurirea, cel puțin parțială, a acestei rupturi între cerere și ofertă să-i dăm cuvîntul domnului Gheorghe Paraschiv, director de vînzări la Societatea de îmbuteliat Coca-Cola București SRL: „Firma americană, cind hotărît să intre în România, a a conceput un plan de acoperire a teritoriului cu o dezvoltare etapizată, propunîndu-și nu numai să intre in țara noastră, dar și să rămînă. In cadrul programului propus s-a știut de la început că în primele etape vor exista probleme privind acoperirea capacități. Cu cererii cu primele toate dificultă­țile avem obligația să păstrăm regulile foarte stricte impuse de sistemul Coca-Cola, care trebuie să fie identic, indife­rent de țară. Reamintesc că a­­cest produs se realizează în 171 de țări. Capacitatea exis­tentă este, conform planului de dezvoltare, menită să asigure prezența și­ introducerea produ­selor de Coca-Cola numai pen­tru un teritoriu delimitat, capacitățile ulterioare vor asigura nu numai abundența produselor firmei în teritoriul acoperit în momentul de față, dar vor permite și prezența produselor­­ în noi teritorii. Mai trebuie să menționez că actuala situație s-ar fi putut remedia foarte simplu prin creșterea prețului la nivelul la care se vinde pe plan mondial, ci se e de 50 cenți sticla, cit și prin selectarea vînzătorilor. Dar acest lucru ar fi venit în con­tradicție atît cu sistemul demo­cratic de distribuire al firmei, cit și cu dorința ca acest produs să fie accesibil tuturor categoriilor sociale. Coca-cola nu și-a propus un profit rapid în România, deoarece nu a in­vestit în comerț. Mai mult, ea a investit în producție, intr-un moment în care alte firme sînt destul de reticente. De aceste investiții profită României, Coca-Coîa populația nepropu­­nîndu-și ca produsele realizate aici să fie exportate, iar bene­ficiile realizate în următorii 10 ani­ se vor investi în țara noastră. Problemele cele mai mari le avem practic cu socie­tățile românești care se bazea­ză în special pe desfacerea de Coca-Cola, deoarece firmele solide înțeleg mult mai ușor dificultățile perioadei de înce­put a dezvoltării. In curînd, ca urm­are a intrării în funcțiune a viitoarelor capacități, sperăm să funcționeze și în România sistemul din celelalte țări în care departamentul de vînzări al societății aleargă după clienți, perioada actuală rămî­nînd in istorie ca o perioadă a tranziției“. NICOLAE ILIESCU 4. DL Emil Constantinescu și-a cerut dosarul de la S.R.L. Dificultățile și problemele cu care se confruntă în această pe­rioadă a campaniei electorale. Convenția Democratică au stat în centrul discuțiilor purtate ieri, de Biroul Executiv al Con­venției, cu reprezentanții mass­­media, în cadrul unei conferin­țe de presă organizată la sediul central al Asociației „21 De­cembrie 1989“. Prezent la con­ferința de presă, dl. C. Ticu Du­­mitrescu a declarat că AFDPR își manifestă nemulțumirea față de anumite „scăpări“ ale pro­gramului CDR. S-a mai specifi­cat că la prima reuniune CDR se va discuta cererea Nou­u­lui Partid Liberal de aderare la acest for. Astfel, NPL va deveni cea de-a optsprezecea formațiu­ne ce alcătuiește principala for­ță de opoziție din România, în opinia domnului Dinu Zamfi­­rescu (PNLCD), totuși, NPL este considerat o „dezidență a PNLAT“. După cum am mai aflat ieri, la întîlnirea repre­zentanților CDR cu ziariștii, domnii Chiliman și Cojocaru­ au declarat că nu doresc să intre în Convenție, convinși fiind că, prin cei 60 milioane­ lei inves­­tiți de dl. Cataramă în acest nou partid, vor obține de unii singuri „victoria in alegeri“. S-a reiterat și cu această ocazie, ne­cesitatea ca toți candidații in­­cluși pe listele electorale ale Convenției Democratice, pen­tru Senat și Camera Deputați­lor, să își ceară dosarul perso­­nal de la fosta securitate, spre a fi dat publicității. Am aflat că dejă dl. Emil Constantinescu a depus o cerere la SRI pentru a i se pune la dispoziție propriul dosar de securitate, dosar care, va fi adus la cunoștința opiniei publice. Am mai reținut că, me­dia de vîrstă a candidaților CC pentru Senat și Camera Depu­taților este de 35—40 ani, pre­­cum și faptul că relațiile AFDPR cu PAC sunt normale. CRISTIAN OPREA M­itocanii in Dar această ofensivă e fali­mentară ! In nr. 88, revista „Eu­ropa“ își dă poalele peste cap și împroșcă cu murdării pe unul din cei mai serioși ziariști ai presei noastre democratice. Nu vreau acum să iau neapatat apărarea d-lui V. Vălureanu pe care-l cunosc foarte bine. Doresc doar să susțin principiul onesti­tății și al bunului simț in lumea presei. Antisemitismul deșănțat, agresiv face îngrozitor de mult râu țării noastre. Dacă revista „Europa“ consideră că, scuipin­­du-i pe puținii evrei care mai sunt în România, face bani, a­­tunci banii astfel cîștigați nu ar trebui să finanțeze nici­ măcar curățenia unui WC public. Sunt român și nu sunt nici fi­losemii, dar mitocănia care mus­tește în articolul „Comporta­mentul de jidan“ m-a umplut de dezgust. De fapt, nu atît ,cei care scriu și editează această revistă sunt culpabili, ci persoa­nele care o cumpără. Sunt oare români, sunt oare creștini aceia care aruncă săptămânal 36 de lei pentru a achiziționa această pu­blicație ce nu propagă decit ura între etnii și religii ? Probabil că sunt inconștienți și vor în acest fel să se răzbune pe scă­derea nivelului de trai, pe mi­zeria traiului zilnic. Probabil că sunt foarte conștienți iar ste­lelor anilor ’80, trecute acum în rezervă, le ard epoleții și vor sa strălucească din nou pe firma­mentul unei Românii neocomu­niste. Indiferent dacă simpatiile lor politice vor triumfa sau nu , in alegerile din septembrie, anti­semitismul pe care-l hrănesc și cu care se hrănesc nu mai are ce căuta într-o țară care în­cearcă să se descotorosească de strigoii trecutului. Deja, aceste excremente pe care revista „Eu­­ropa“ le produce periodic au făcut României o imagine în­grozitoare în străinătate. Româ­nii nu sunt nici antisemiți, nici filosemiți. Sunt anticomuniști. Dar anticomunismul nostru te­rapeutic nu are nici o legătură cu barbaria și cu patimile ata­vice. Doar cei rău intenționați n­u vor să înțeleagă acest lucru. (U.S.). ISMERETUL - ARMA SECRETA (Urmare din vig.­o­­rilor și a prevederilor platfor­melor, forța tinerilor. Să fie mișcarea de tineret neputin­cioasă sau barierele care-i sunt impuse, uneori involuntar de oameni care nu le ignoră forța, sunt solid construite­­ de gerontocrație cu care Teama au fost alimentați incă din ianua­rie ’90 s-a dovedit pînă la urmă tot o manevră cu scopul de a îndepărta tineretul, de-ai pulveriza forța, amăgindu-i cu slogane, alimentîndu-i senti­mentul că e frustrat de propria operă . Revoluția. Capcană în care au căzut și lideri politici în care tinerii își puneau mari speranțe. Prin februarie­ ’90 am participat, intr-unul din amfi­teatrele Facultății de medicină, la constituirea Grupului Inde­pendent pentru Democrație. Erau prezenți studenți, mulți tineri din întreprinderile bucu­­reștene. Platforma adoptată atunci, raționalismul unor acțiuni cu bătaie lungă pentru a sprijini săvîrșirea procesului democratic în toate structurile societății dovedeau că intr­­adevăr tinerii sunt conștienți de forța de care dispun. Dar numai după cîteva luni de zile G.I.D. a dispărut din luptei politice. Dacă nu arena faza inițială Alianța Civică, prin cooptarea lui Marian Munteanu în conducere, s-a dovedit o mișcare în care tineretul își regăsea idealurile, mai bine zis cadrul apt să coaguleze forța lor, pe parcurs, prin delimitări succesive și chiar abandonări, o mare parte din tineret s-a trezit marginalizată, „trădată“ am putea spune de cei în care își punea mari speranțe, cazul tipic al lui Marian Mun­­­teanu care a preferat să o joace, pe cont propriu înființînd un nou partid. Dacă a fost sau nu o acțiune concertată de forțe care n-au avut alt scop decit marginali­­zarea tineretului ? Credem câ mai degrabă „noile structuri democratice“ ale societății românești s-au dovedit incapa­bile să contureze cadrul de absorție a idealurilor unei generații care s-a jertfit pentru adevăr și trasparență, fenomen de care au beneficiat din plin cei situați la etajele superioare ale puterii. Lucru ce se dez­voltă în tot spectrul lui acum în campania electorală. Iată de ce una din șansele partidelor politice in momentul actual cînd bat la ușă alegerile ni se pare a fi anularea printr-o strategie optimă a iluziilor cu care a fost amăgit tineretul. Dacă FDSN-ul se autoproclamă în binecunoscutu-i stil­ populist partid al tuturor muncii de la orașe și oamenilor sate, FSN-ul, mai dezinvolt, trimite ștafete și caravane alcătuite din tineri în teritoriu pentru a cîștiga simpatizanți. Nici Convenția Democratică, in ciuda prevederilor platformei cu care se prezintă în fata alegătorilor, n-a limpezit suficient chestiu­nea tineretului care, în conti­nuare, se simte frustrat de propria operă. Recent la Brașov in cadrul mitingului electoral al Convenției n-au luat cuvîntul decît lideri­­ în vîrstă, chiar dacă d-na Ana Blandiana și-a exprimat spe­ranța că după 27 septembrie România nu va mai fi o țară izolată, iar domnul Emil Constantinescu amintea despre o societate pentru oameni și nu o societate pe acțiuni sau­­ o societate cu răspundere limitată. Dacă aparent limpezimea opțiunilor e mult mai vizibilă să nu uităm că tineretul rămâne în continuare un receptor de tip deosebit, iar o generație așa cum este cea care a înfăptuit revoluția este un fenomen social guvernat de legi interioare specifice, în care fiecare vis este proiectat de contextul său, fiecare aptitudine condiționată de întreg, orice idee definită de nuanțe. A-l ignora echiva­lează cu abandonarea unei arme secrete, gest cu conse­cințe în contextul actual, pre­vizibile. Adică nefaste. i „EDMOND“ contra B.R.C.E.­ — concurența nu poate fi decît benefică — Carnetele cu certificate de proprietate au devenit, în ultima vreme, un subiect aprins de discuții și luări de poziție, precum și obiectul unui adevărat comerț. Iată că, din dorința realizării unor tran­zacții de vînzare-cumpărare civilizate, Banca Română pen­tru Comerț Exterior S.A. a fost autorizată să organizeze licitații cu aceste certificate. Pînă în momentul de față ac­țiunea este un fiasco total. Dar, la nici două săptămîni de la demararea licitațiilor, a apărut concurența — firma particulară „Edmond“ — care, ca orice particular, încearcă să ofere servicii calitativ m­oare. Firma a înființat supe­în acest scop o agenție de inter­mediere și plasament cu sediul în Pasajul Bijuteria (Villacros), în chiar coasta BRCE. Aici, cei interesați pot obține informa­țiile pe care le doresc. Noi, însă, ne-am interesat pentru dumneavoastră și vă putem sintetiza următoarele : Programul de lucru cu­­ publicul este de luni pînă vineri, între orele 8 — 10,30. Atît cei care doresc să vîndă, cit și cei care doresc să cum­pere se pot adresa lucrătorilor firmei. Comisionul, spre dife­rență cu BRCE, este perceput numai de la vînzător, nu și de la cumpărător, și este elastic, adică se stabilește în funcție de preț și numărul de carnete. Agenția înregistrează persoa­nele care doresc să vindă fără a le opri certificatele și nu eli­berează chitanțe contra cost, deci nu percepe speze de parti­cipare la „bursă“, așa cum procedează BRCE. Cetățeanul care a depus cererea de care poate trece sistematic vîn­la agenție și are posibilitatea de a se pune de acord cu cererea de cumpărare, iar modificările nu sunt însoțite de nici un fel de taxă. Pînă acum, zilnic au fost depuse 50 — 70 de carnete, ceea ce denotă o mare afluență din partea celor ce doresc să-și valorifice aceste carnete. Nu la fel se întîmplă cu cei care doresc să cumpere, dar au existat 7 — 8 cereri. Valorile medii la vînzare oscilează între 50 000 și 100.000 de lei, dar sunt in­­ scădere. La cumpărare, cererea este de pînă la 9.000 de lei. Dar, in premieră, în parațle cu BRCE, aici au com­fost finalizate tranzacții, deoarece au fost persoane care s-au mul­țumit cu 5.000 și chiar 3 500 de lei După părerea doamnei Marcela Ghiulbenghian, patroa­na firmei „Edmond“, oamenii realizează că aceste hîrtii au o anumită valoare. Ei au fost induși in eroare de suma de 31.540 de lei, avansată de Agenția Națională pentru Pri­vatizare. Din această cauză, lucrătorii firmei duc „o adevă­rată muncă de activiști“, în­­cercînd să-i convingă pe oameni că, acum, cîteva mii de lei obținuți pe certificate nu pot rezolva problemele de buget ale familiei. Din acest motiv, firma a avut ideea de a oferi populației o altă variantă. între persoa­nele fizice și agenție se poate încheia un contract de mandat, prin care se stabilesc o serie de drepturi și obligații de ambele părți. Astfel, „Edmond“ poate prelua certificate, în baza contractului încheiat, în vede­rea transformării lor în acțiuni și pentru a le plasa cât mai bine. Cu ajutorul experților firmei vor fi sondate cele mai profitabile societăți comerciale, urmînd ca 25 la sută din divi­dendele obținute să revină a­­genției. Acum procentul este de 25 la sută, dar, cu timpul, este foarte probabil să crească. Pînă acum au fost încheiate peste 500 de contracte ! Și aceasta ca urmare a faptului că mulți dintre bucureștenii care vin să-și vindă certifica­tele se răzgîndesc și optează pentru contracte. De asemenea, agenția a încheiat contracte cu persoane din Cluj și Suceava. La întrebarea noastră, dacă „Edmond“­este autorizată să efectueze mediere­a operațiuni de inter­vînzării-cumpărării de certificate, răspunsul a fost : „Legea nu interzice vînzarea și cumpărarea lor. Mai mult, noi sintem­ o societate comer­cială și, implicit, sintem­ per­soană juridică“. STELIAN DAMOV P.S. La BRCE, situația cen­tralizată prin cumul, pînă la data de 22 august, se prezintă astfel : au fost oferite spre vîn­zare 766 de carnete cu certi­ficate, însumînd 67.783.280 lei. Cererea de cumpărare a rămas aceeași, adică de trei carnete, la valoarea de patru mii de lei, ceea ce înseamnă 12.000 de lei. Prețul cerut pentru un carnet a scăzut la 12.500 de lei și a existat chiar o ofertă la 3.900 lei. Dar, pentru diferența­­ de 100 de lei, „cererile de vînzare­­cumpărare nu au fost satisfă­cute, deoarece nu s-au echili­brat la valori egale“. Acest fapt nu denotă altceva decit sistem prea greoi, dovedind un prea mică fexibilitate. De notat e și faptul că a fost oferit spre vînzare un carnet la incredibila sumă de­ 9,000,000 de lei ! Se pare că suntem­ cam rupți de reali­tate. Topul salariilor de rînd top Aici nu este vorba de un al milionarilor sau al demnitarilor. Ne vom referi la venitul salariat mediu no­minal net pe principatele ac­tivități, asa cum este el cal­culat la COMISIA NAȚIO­NALA de statistica. Aflăm, deci, faptul că în luna iulie 1992 veniturile au fost de 34 140 lei pentru an­gajații în sectorul electrice, de 23 186 in Energiei Con­strucții, de 23 175 m­­porturi, de 20 016 lei în t­rans- In­dustrie și de 16 317 lei în Agricultură. S-a calculat pe­­ aceste Cifre și media de 19 989 lei .­ Procentele de creș­­tere față de luna octombrie 1900 sunt de 775 la sută in Energia electrică, 606,4 la sută in Construcții, 603,2 la sută în Industrie, 580,3 la sută în Transporturi și de 468,6 la sută în agricultură, cu o me­die per total de 585,5 la­ sută. Pentru comparațiile dumnea­­­voastră aducem spre pre­zentare și indicii prețurilor de consum care, față de ace­eași lună octombrie 1990, a crescut pe total cu 829,6 la sută,­ iar în detaliu cu 943,4 la sută la produsele alimen­­­tare, 789,4 la sută la mărfuri­ nealimentare și 649,3 la sută la servicii. Cu alta cuvin­e d­acă salariile au sporit d>­e aproape 6 ori în ultimele 22 de luni, costurile pentru­ traiul de zi cu zi au crescut­ de 8 ori, mincarea scumpind­­du-se de aproape 19.­ Aceste calcule au fost érfi va­labile pînă azi, 1 septembrie 1992, cînd­ intră in vigoare noile măsuri guvernamentale privind prețurile și indexa­­rea salariilor. (ST. D.). Dolari blocați de birocrație Imitația costă mai scump decît originalul? „Acum avem­ libertatea de a ne mișca. Este un lucru absolut necesar, dar nu și suficient. Nu­ mai vine nimeni de la cen­trală, de la minister sau partid și să ne spună ce să facem. Acum totul depinde de ce știm să facem noi și cum facem“. Aceasta este esența discuției pe care am­ purtat-o cu dl. Gostache Ion, noul director de la MOBILUX S.A., din Bucu­rești. MOBILUX S.A., societate comercială cu capital integral de stat, este specializată în producerea de mic mobilier și de casete tv. In luna aprilie a acestui an, cînd dl. Costache Ion a devenit director general al unui colectiv de aproape 1­400 de salariați, stăruia o senzație generală de neîncre­dere și se crease un curent de opinie despre o falimentare cu bună știință a unității. Exista un stoc de produse finite (cu­iere, mese pliante, comode) în valoare de 110 milioane de lei, stoc ce a început să scadă sen­sibil din luna­­ iulie. La ora actuală profilul producției este următorul : 60 la sută este destinat exportului, 20 la sută este destinat pieței interne și 20 la sută reprezintă casetele tv. și incintele acustice. A fost revigorată activitatea de creare de noi produse, ast­fel că pentru trimestrul III, numai pentru export sunt­ de onorat contracte în valoare de 200 000 de dolari. Tot ce se vinde la export se vinde și pe piața internă, con­trar vechiului obicei de a ex­porta numai ce e bun, iar pen­tru intern erau bune și rebu­turile. Dar piața românească este un pic deosebită, în sensul că absoarbe prea puțin din ceea ce se cere pe piața externă. Cererile clienților au fost și sunt testate in prezent prin noul magazin de prezentare aflat în incinta fabricii. Toate bune și frumoase ! Poate așa veți gîndi unii dintre dumneavoastră, dar MOBILUX este o întreprindere româneas­că. Și asta înseamnă că are și probleme. Problema cea mai acută și cea mai des întîlnită in țara noastră, care afectează și societatea în discuție, este blocajul financiar. Societatea este datoare și, in același tim­p, are datornici. A primit și a trimis somații și parcă lucrurile încep să mai meargă. Oricum, întreprinderea are mai mult de primit decit de dat. Numai „Electronica“, cel mai mare debitor, are o restanță de plată de circa 50 de milioane de lei, ceea ce reprezintă producția de casete pe aproape trei luni. Blocajul a creat dificultăți in două direcții. In primul r­nd, este vorba de dotare. Societatea a cumpărat pînă în prezent , trei mașini de șlefuit și o linie de cașerare (aplicare de folie imi­tație de lemn), dar ar mai avea nevoie de utilaje de precizie ridicată pentru găuriri, forma­­tizări la 90 de grade, frezări pentru profite uniforme. A existat posibilitatea achizițio­nării unor asemenea utilaje, din țară sau din import, dar­ a lipsit disponibilul. în al doilea rînd MOBILUX nu își poate onora datoriile din cauza bene­ficiarilor, ceea ce a determinat unele sincope în aprovizionarea la timp cu materiale. De aceea cheltuielile prioritare au deve­­­nit cele legate de procurarea de cherestea. In prezent există un stoc apreciabil de cherestea de stejar, esența cea mai căuta­tă la export. O altă problemă dificilă o constituie faptul că băncile, conform propriilor regulamen­te, efectuează plățile, după minimum 35 de zile, chiar in condițiile în care banca exter­nă garantează plata. în această situație se află la B.R.C.E. un cec de 26 000 de dolari. Se provoacă astfel un gol de mijloace circulanta care influ­ențează negativ activitatea, deoarece fluxul tehnologic du­rează 45 de zile, la care­­ se mai adaugă alte 45 de zile pînă la Încasarea cecului. înseamnă, deci, o perioadă de trei luni, dacă se adaugă și cele 35 de zile intîrziere, se ajunge la o rotație lentă a fondurilor, in cel puțin patru luni. Deoarece societatea are nevoie de bani pentru plăți, dorește să parti­cipe la licitație, dar acest lucru se întîmplă cu intîrziere, deter­­minind și întîrzierea plăților. Un alt aspect nedorit de pro­ducătorii de produse finite este preluarea creșterilor de prețuri la materii prime, energie combustibili, ceea ce se reflec­și tă la nivelul prețului de vîn­zare, afectind buzunarul cum­părătorului. Deși prețul ridicat nu reprezintă și o creștere a calității materiilor prime, pro­ducătorii sunt nevoiți sa le cumpere. De exemplu, lacurile de la „Policolor“ costă, dife­rențiat pe tipuri, peste 500­­ lei per kg, in timp ce au fost aduse din import lacuri la prețul de 450 lei per kg și de o calitate mai bună. De aseme­nea, instalația de cașerare ,nu poate fi folosită la întreaga capacitate, deoarece folia, procurată din import, costă atît de mult, incit imitația este mai scumpă decit lemnul­­ ve­ritabil. , STELIAN D. j

Next