Transilvania, 1871 (Anul 4, nr. 1-24)
1871-07-01 / nr. 13
150 — $ care grecii d’in Constantinopole sub preteste religiose storcea pe fiacare arm multe milione dela poporale ckte sta cu acelu scaunu in comuniune dogmatica sî rituale, ci mai sunt sî alte cause de mare inportantia. Una d’in aceleasî anume cu respectu la poporale de ritulu resar, d’in imperiulu austriacu este proselitismulu religiosu. Lupta neîncetata pentru jurisdictiune, care a decursu cativa secuii intre cele doue patriarchii, a Romei vechi si a Romei noue, plina candu patriarchulu Romei vechi folosinduse de bratiale armate ale nemtiloru si ale unguriloru mai alesu d’in sec. alu 13-lea incoace (Bela, Carolu Robertu, Ludovicu I. Sigismundu), respinse jurisdictiunea patriarchului Romei noua cu mari versari de sânge. A trei’a causa mare este, ca dupace régimele sî poporale de acelasi ritu au inceputu a se mai destepta sî lumina, in fine au recunoscutu, ce lucru periculosu este pentru statu, ca cetatienii, ca membrii aceluia in afacerile religiose sî ale conscientiei, adeca in cele mai delicate d’in lume, se dependa dela unu patriarchu sî dela unu sinodu compusu d’in persone supuse altui stătu sî locuitorie in alta tiera, denumite seu confirmate de suveranu strainu sî cu atktu mai virtosu de unu mohamedanu. De aici vene, ck Russi’a precurmk orice jurisdictiune a patriarchiei constantinopolitane in launtrulu seu. In sec. alu 15-lea, dupace rusii scăpaseră de jugulu paganescu alu Mongoliloru, ei erasi se apropiera in cele religiose de Constantinopole. Intr’aceea după caderea Constantinopolei, pe la anulu 1588 patriarchulu Ieremias scapandu de turci tocma la Moscva, acolo ,elu consacra pe mitropolitulu rusescul anume lob, de patriarchu alu Moscvei sî de capu alu bisericei grecesci in Russi’a, éra cu acea ocasiune elu dîse: ,,Rom’a vechia a cadiutu prin eresulu lui Apollinaris, éra Rom’a noua a cadiutu in manile blastematiloru de mohamedani; câ a treia Roma avemu pe Moscva.“ Totu atunci Ieremias decise, câ toti patriarchii Moscvei se fia confirmaţi de chtra celu d’in Constantinopole, s’a intemplatu vnse, că ei au fostu chiaru sî denumiţi de-a dreptulu d’in Constantinopole. Acestui amestecu periculosu ii puse capetu Petru celu mare. Acelu tiaru absolutu adeca, pentru ca se scape in modu cktu se poate mai simplu de amesteculu patriarchului Romei, in 1702 după móartea patriarchului, care se amestecase multu in afacerile statului, lasa scaunulu patriarchiei din Moscva in vacantia pina la 1721, era atunci asiedik „unu sinodu sacru gubernatorul,“ carele vnse era numai instrumentulu vointiei sale; era candu clerulu rusescu sî boierii ruși începură se murmure sî se cera restaurarea patriarchiei, elu batenduse in peptu striga: „Aici este patriarchulu vostru!“ Facuramu aceasta diversiune in istoria eclesiastica resariteana, pentru ca cu atktu mai bine se se pricepa atktu infricosiat’a durere ce au simtitu grecii după spendiurarea patriarchului in an. 1821, cktu sî cumplit’a errare politica, ce a commisu atunci sultanulu Mahmud in luma sa. Candu vei cauta bine, Mahmudu a commisu errare, sau mai bine, a vetamatu prin acea crima a sa chiaru sî simtiementele religiose ale turciloru. Adeca sciutu este, ca poporulu turcescu pre langa ce este bigotu preste mesura, apoi se porta sî cu una reverenda estraordinaria catra dervishii sei „ridietori,“ „plangatori,“ „dantiuitori,“ au intru asemenea respectu mare de toti óamenii, cumu amu dice, singulari, estravaganti. Respectulu sî reverenti’a ce simtu ei pentru călugării loru, o aplica cre si-cumu sî la călugărimea crestinesca. D’in acestea isi poate esplica oricine, căușele, pentru care monastiriele sî calugarimea sau inmultitu sî sub domni’a turceasca preste mesura. Turcii adecatieni, ca călugării ca si smentitii, sunt „iubiții lui Allah,“ sunt „safiti.“ Ura religioasa teribile sî reverentia religioasa in gradu superlativu, cita contradîcere! Sî cu toate acestea ea essiste in Oriente, unde o afli asia dîchndu la totu passulu.*) G. Baritiu. Statutele societății pentru crearea unui fondu de teatru nationalu romanu.**) (Aprobate de ministeriulu de interne sub Nr. 8491—1871.) CAPU I. Scopulu, titlulu si midiulecele. § 1. Se institue o societate pentru crearea unui fondu, d’in care cu tempulu se fia posibila infientiarea unui teatru nationalu romanu. § 2. Societatea poarta numele: „Societate pentru fondu de teatru romanu.“ § 3. Midiulocele sunt: a) contribuirile si ofertele membriloru societății; b) alte oferte, legate si c) orice feliu de daruri si venituri menite scopului societății. *) Acela care voiesce se’si faca unu studiu d’in istori’a emanciparei greciloru, poate folosi unu mare numeru de opuri istorice si documente publicate atâtu prin greci, câtu si prin alţii. Geschichte des neunzehnten Jahrhunderts, von Gervinus. Géschichte des Abfalls der Griechen vom türkischen Reich, von Freiherrn A. v. Prokesch-Osten, 1867. History of the greek Revolution G. Finlay. London, Edinburgh 1861. Staatengeschichte der neuesten Zeit. 15. Bd. — Geschichte Griechenlands von der Eroberung Constantinopels durch die Türken im Jahre 1453 his auf unsere Tage. Von Karl Mendelsohn- Bartholdy. In zwei Theilen. 1870. Leipzig. Spiridon Trikupis. Istori’a revolutiunei grecesci in 4 tomuri. 1862. Edit. 2. D’intre greci au mai scrisu sî publicatu memoriale, documente, monografii: Perrhävos, Sutsos, Rhizo Nerulos, Spiliadhis, Frantsis, Foteinos, Theodoru Kolokotronis, Germanos, Fotakos, Nikodemos, Tsamados, Kotsia , Kutsonikas, Orlandos, G. Kolokotronis. Etc. etc. **) Reproducem cu plăcere acestea statute după Famili’a. Intiellegenti’a romanesca d’in Daci’a superioare si d’in Panoni’a isi luă, in dîtele noastre dupe probleme mari spre deslegare. Deca națiunea romaneasca le va deslega pe ambele in următorii diece sau cincisprediece ani, atunci ea cu aceasta va da una proba noua a poterei sale de vietia nationale, de convicțiuni si aspiratiuni legitime si de perseverantia essemplaria. Red Trans.