Transilvania, 1875 (Anul 8, nr. 1-24)
1875-01-15 / nr. 2
— 14 — ale nóstre; dara de 14 ani incóce migratiunea romaniloru transilvani spre Romani’a luk dimensiuni atatu de mari, precumu dara nu s’au mai vediutu nici înainte cu patru si cu cinci sute de ani. Au si concursu mai multe impregiurari, care au favoratu si favoredia migratiunea in modu estraordinariu. Aici in Transilvania persecutiunile de tote speciile care se afla in permanentia in contra elementului romanescu, a nationalitatiei, a limbei si a culturei sale nationale, miile de processe urbariali, prin care mii de familii sunt spoliate de averi si aruncate pe strate, imposite directe si indirecte fara margini, administratiune condamnata plina in fundulu pamentului chiaru de press’a magiara si de diet’a ungurena, lipsa mare de piatre comerciali, ur’a si urgi’a ce intempini mai preste totu la populatiunile acestea heterogene, lipsite in partea cea mai mare de ceea ce numimu educațiune politica, aristocrația mandra, dar’ flamenda ca vai de ea, toate acestea impregiurari concurgu neincetata spre a inpinge dein anu in anu pe populatiunea romaneasca preste munți in Romania. De alta parte era si consolidarea României pe temeliile vechiloru tractata, împroprietărirea chtoru-va milione de locuitori săteni pe mosiierele loru (Maiu 1864), aventuru ne mai cunoscutu in Romania, atritu alu agriculturei crtu si alu comerciului, făcu ca lips’a capitalului de brada (laboré, munc’a) se fia totu mai multu simtita, si ca multi proprietari se chiame pe mosiile loru cultivatori de pamentu, ori de unde’i afla, era mai alesu dein Transilvania si dein Bulgaria. S’a observata mai insusu, ca pe sub munti in Romania se afla multe comune rurali transmigrate dein Transilvania. In anii mai deincace s’a descoperitu unu lucru care ne surprinde si mai multu. Colonistii de naţionalitate romanésca dein Transilvania s’au intensu dela Ploiesci in diosu mai alesu pe malurile Ialomitiei pana la Dunăre, asia numitulu Baraganu, unu desertu mare, ce se intende spre Brail’a, si care o deniara atritu dein caus’a turciloru, catu si dein lips’a apei era cautatu mai multu numai de oierii nomadi, astadi a inceputu a se cultiva prin colonisti ardeleni. Ve mai aduceti amente de faimosulu casu dela 1860, pre candu vreo 18 proprietari si proprietarese, cu repaus. IoanuA. Filipescu in frunte, s’au fostu decisu ca se aduca 2500 de familii dein Germania septemtrionale, cu scopu câ se le asiedie mai alesu pe proprietăţile loru dela Dunăre; mai tienetimente, cu chta cerbicia insista la gubernu si la camere intre alţii unulu I. Aritonoviciu, agentu alu proprietariloru, tramisu inadinsu in Germania.*) Ei bine, in loculu acelora familii nemtiesci, pamentulu celoru 18 proprietari ilu cultiva totu numai romani si in parte bulgari. Unii proprietari ne asigura, ca numai in districtulu Ialomitiei ara fi preste treidieci comune rurali,, in care se afla romani dein Transilvania, cunoscuti acolo sub nume deUngureni,“, candu locuitorii cei vechi ai comuneloru sunt numiţi de catra ceia „Cojani“; de alta mentrea coloniile ardelene se cunoscu după portu, după pronuntiarea cuventeloru si după cativa provincialismi usitati numai in Transilvania. După vreo siese ani dela casula memorata despre coloniile nemtiesci se audita in camera legislativa dela Bucuresci unele voci desperate care striga, ca regiunea deintre Buzeu si Brail’a este necultivata, deserta, pentru ch i lipsescu locuitorii, prin urmare ca in acelu trenutu trebue se se aduca colonii nemtiesci. Diariele au luatu atunci la goana pe acei patrioţi desperaţi, si cu totu dreptulu, pentru ca faci’a acelei regiuni a inceputu a se schimba flora nici unu colonistu nemtiescu, chiaru si numai de candu s’a deschisu calea ferata intre Brail’a si Buzeu; cultivatorii de pamentu pare ca aru fi adusi ca prin farmecu; de aceea vedi araturi si semenaturi pe distantie catu bătu tunurile, pe unde inainte cu cativa ani pascea numai vitele cornute si turmele de oi. In acelasiu tempu, candu unii cerea barbatesce colonii nemtiesci, „Trompet’a Carpatiloru“ protestă in gur’a mare in contra migratiunei romaniloru ardeleni in Romani’a dicimdu, ca aceia aru fi tramisi de nemţii austriaci că spioni, că missionari, că preparatori ai subjugarei si alte complimente de natur’a acestora. Dara se spune, ca acela diariu si partita sa era seduse prin mai multe corespondentie forte reutatiose, primite dela Transilvani’a si Pestea. Se poate. Intr’aceea era unu tempu, in care chiaru si „Romanulu“ începuse a se teme de „invasiunea“ romaniloru transilvani, ce e dreptu inse, dein cause cu totulu differitorie de ale altora. Cei dela Romanulu adeca tienea, ca ardelenii aru fi oameni cerbicosi, neciopliti, iubitori de dispute si certe, applecati la ura si hostilitati pe vietia, prin urmare că ei numai chtu aru înmulți aluatulu celu reu in corpulu nationale. Mai tardiu Rom. isi modifică multu acelea opiniuni, de si nu de totu, ckci acesta nici se poate, nici trebue se se intemple, ci dein contra, ardelenii inca se’si cunósca si correga defectele pe care le au. Pre candu diamele se certă asupra cestiunei, deca este bine scureu, că se se strămute in Romania mulţime de romani dein Transilvania, proprietarii de moşii nu numai primiră la sine pre cei carii mergea de buna voia, ci îndemnară pe aceştia că se mai chiame si pe alţii cunoscuţi de ai loru. Cunoscemu proprietari carii ne ceru si noue, că se le tramitemu de aici cite 20—30 familii romanesci, spre a le colonisă pe moşiile loru. Asia dara o vorba că o miie, migratiunea romaniloru dein Transilva- Ini’a in Romani’a se continua plina in or’a de facta, fara precurmare, mai alesu in calitate de cultivatori *) Vedi: Colonistii germani si Romani’a, de D P. Martianu, aduo’a editiune, cu mai multe annexe si o introducere despre economi’a naţionala (de Alex. Lupascu) Bucuresci 1871, despre planurile de a colonisa tier’a cu nemţi vedi mai virtosu de la pag. 1 înainte până la pag. 20, apoi combaterea planului pana la pag. 56.