Tribuna, iunie 1905 (Anul 9, nr. 102-121)
1905-06-01 / nr. 102
Anul IX Nr. 102. Arad, Mercur! Minune (1 Iunie v.) 1905 ADMINISTRAȚIA Ană, Deák Fernes-«. Nr.» MNSERTWM, redacția Arad, deák Pereocz-n. Nr.» ABONAMENTUL pastrv As*tro-Ung»rl» i --------— 20 am. p« *« in ...----- W ca» K Ni M ..._______ 5 ear fi o insă ... — ._ ... — ... 1 ear. N-fi da Da mi neică pe asa cor. fentei Kémiaii şi străinătateae m «t kapef. ■aasaertpte n aa taapotază. NEIVÎERNIGÎ! (*) Cinstirea morţilor este un percept carul afară doar' de canibali, se închină întreaga lume cultă. Tot aşa, sfântă trebue să fie şi memoria bărbaţilor mort al fiecărui popor... Nu-s doar’ decât puţine zile, de când morţii de pe vasele de războiu ruseşti prinse au fost coborîţi în mare în mijlocul sunetului tobelor şi trimbiţelor japonezilor, —oar’ memoria lui Schüler fu serbată, tot zilele trecute, de întreaga lume civilizată... Poporul român îşi are şi el morţii scumpi a căror memorie e dator s’o venereze. Şi după cum noi niciodată nu ne-am permis să facem observări ireverenţioase asupra chipului cum Ungurii sârbeazâ în memoria lui Kossuth şi Răkoczy, tot aşa, am protestat când în presa maghiară au apărut articole calomnioase la adresa figurilor mari ale istoriei noastre naţionale. Ni-a revoltat îndeosebi când presa şovinistă şi intolerantă s’a" năpustit asupra noastră pentru chipul cum sărbătorim pe eroii noştri naţionali, căci este drept imprescriptibil să ne venerăm morţii cum ne place, — şi dacă guvernul din Budapesta ne-a oprit cu puterea să ridicăm un monument la mormântul sfânt devn Ţebea, nu e putere în lume care să ne poată opri ca în sufletul nostru zilnic să nu aducem închinare Iancului mare... Că Iancu a luptat contra oştirilor lui Kossuth, că în Munţii Apuseni a căzut una din figurile legendare a revoluţiei maghiare, tinărul Vasvăry, asta n’are a face; aşa au fost vremurile, şi dacă Ungurii se mândresc cu martirii lor dela 1848—49, asta nu poate însemna că noi sa fim opriţi a sărbători pe ai noştri.... Lângă Sighişoara, pe o culme poetică, un monument ridicat de Ruşi vesteşte că acolo este înmormântat un general rus... De ce, faţă de un erou de viţă românească, să fie aplicat ostracismul, căci a nu permite un monument unul mort, însemnează aproape exilarea lui din pământul patriei sale! Iată de ce, dacă nu a revoltat purtarea guvernului şi a presei şoviniste faţă de memoria lui Avram Iancu, apoi articolul de la Rusalii, intitulat «Locul de pelerinagiu al urei maghiare», al ziarului * Aradi Közlöny* a trebuit să ne scârbească. Ziarul acesta se năpusteşte adică, asupra expoziţiei pe care o prepară la Sibiiu Asociafiunea. Zice că colectarea in Muzeul dela Sibiiu a reliquiilor istorice însemnează «agitare contra Ungurilor şi cultivarea urei»... „Cine revoacă amintirile acelor lupte, vrea s’aprindă oară sentimentele de nari orbiţi. Românii au prins arma împotriva Ungurilor apărători al libertăţilor loru... Aşa scrie «Aradi Közlöny». Noi, se înţelege, nu vom deschide aci discuţie istorică pentru limpezirea chestiei: avut-au ori nu dreptate cei cari îşi apărau libertăţile prin detonarea tfela 14 Aprilie 1849. Tot astfel însă, nici cel din presa magiba! ; n’au să judece expoziţia dela Sibiiu din punctul de vedere al sentimentului ce-l cuprinde când se gândesc că fruntaşii români dela 1848—49 au luptat contra oştirilor lui Kossuth, ci dacă vor să treacă drept oameni culţi, vor considera lucrurile dintr’un punct de vedere mai superior. E treaba noastră adică pe cine socotim figuri măreţe ale neamului şi e o datorie de la care nu ne vom abate, oricât ar striga asupra noastră, să adunăm religiile şi să nutrim din generaţie în generaţie cultul pentru memoria bărbaţilor iluştri al istoriei româneşti. Nu-s decât puţine săptămâni de când presa maghiară serba în amintirea celor executaţi pe «Vérmező» ,dela Buda, măcar că după legile ţârii fuseseră executat!... De ce Românii n’ar avea acelaşi drept să dea onorurile cuvenite eroilor lor?... De ce n’am avea şi noi cât pentru epoca eroică dela 1848—49? Şi cred şoviniştii intoleranţi că de dragul lor o să tragem cu buretele peste tot ce se referă la redeşteptarea noastră naţională ? Că o să uităm de B/15 Maiu dela 1848 şi de eroii legendari de pe acele vremuri? Ungurii adevăraţi noi socotim că nici nu se gândesc la asta, ci intoleranţa sălbatică ce se reoglindează şi în articolul amintitului ziar este caracteristică numai novicilor pripăşiţi aici de prin Galiţia, celor cari îşi schimbă numele, legea şi confesia politică după cum cer interesele meschine materiale. Afle însă — odată şi pentru totdeauna — aceşti nouă Maghiari, că Românul este conştient de originea sa mare şi de menirea culturală şi politică în această parte a răsăritului european, că noi toţi cunoaştem istoria şi ştim, că dacă acum vremurile sunt vitregi, încât putem fi opriţi să ridicăm o cruce modestă la mormântul sfânt al unui erou naţional, o să vină el şi seninul, când ‘o să prâznuim la sunete de cimpoaie... Dar’, obiectează numitul organ şovinist, partea III, din programul exposiţiei aparţine politicei actuale... Domnii din comitetul expoziţiei şi-au propus să adune adecă şi actele referitoare la activitatea politică dintre anii 1881—1894 a comitetului naţional... Contra acestui lucru neofiţii patrioţi strigă din răsputeri şi cer intervenţia autorităţilor... Tot aşa de puţin le place că se vor expune portretele deputaţilor români din dietele ardelene de la Cluj şi Sibiiu şi din parlamentul budapestan... Scurt şi cuprinzător : nimic ce se referă la vieaţa noastră politică să nu expună comitetul Asociaţiunii, pentru că altfel neomaghiarii declară că nu serveşte cultura! Ci cultura li se pare lor canibalismul politic pe care-l practică, cu o scârboasă desinvolturâ, întotdeauna când e vorba de lucruri înălţătoare româneşti. Gara păcătosului, adevăr grăeşte. »M. Sze« de la Rusalii scrie : „Am fost până acum în contra sufragiului universal pentru că 1) nu am fi îndrăznit să lăsăm ţara pe mâna părţii neîntegente a naţiei; 2) ne-am temut de întărirea curentului naţionalist; 3) ne-am temut de efectul ce produc asupra naţiei preoţii catolici cari prostesc poporul. . „Cu încetul, ne am vindecat de aceste păreri. Pentru câ: 1) ne-am convins că naţia n’are pătură neînteligentă, deoarece, peste tot, abea abea are pătură inteligentă... • Dacă am fi scris noi acestea, • şoviniştii ni-ar fi acuzat că ne batem joc de naţia »singură alcătuitoare* şi cultă, lucru mare ! Adresă cătră Ţarul. Representanţii oraşelor în număr de 250 adunaţi la Moscva, au hotărât să înainteze harului, prin o deputăţie, următoarea adresă : Cu privire la grava situaţie şi pericolele de rari este ameninţată Rusia şi tronul majestăţii Voastre, am luat hotărîrea să ne adresăm cătră M-Voastră. Sire! Prin abusurile şi nepatriotismul sfetnicilor Maj. Voastre, Rusia a ajuns într’un războiu ameninţător. Armata de pe uscat n’a putut învinge şi flota s’a nimicit. Decât aceste primejdii esternel mai ameninţător se pregăteşte războiul civil. Sire! împreună cu naţiunea întreagă a-Ţi văzut păcatele birocraţiei, a-Ţi luat hotârîre de îndreptare şi a-Ţi luat disposiţiunî pentru reorganizarea lor. Au fost însă de sosite aceste dispoziţii şi nici într’o direcţie nu s'au îndeplinit. Poliţia şi-a câştigat o putere liberă. Cu asta se închide dinaintea supuşilor Maj. Voastre calea dreaptă. Pentru ca să străbată cuvântul dreptăţii a-Ţi hotărât conchemarea representanţilor naţiunei, pentru ca să lucreze cu împreunate forţe la reorganizarea patriei. Vocea M. Voastre neîmplinită a rămas ! Sire! Pentru binele Rusiei şi asigurarea ordine! şi linişte!, ordonaţi până nu-i prea târziu — conchemarea representanţiior poporului, aleşi de supuşii Maj. Voastre, ca împreună cu Majestatea Voastră să aducă hotârîre: pace sau războiu. Sire! In mânile M-Voastră este cinstea, puterea şi pacea internă a imperiului rusesc, în mânile M-Voastră aveţi moştenirea de la strămoşi. Sire, nu eşuaţi, căci în acest ceas de grea încercare pentru naţiune, mare este responsabilitatea M-Voastră înaintea lui D-zeu şi a Rusiei. DIN ROMANIA. »Monitorul Oficiali publică, în numărul său de Sâmbătă dimineaţă, nota următoare : In urma încetărei din vizaţi a A. S. R. Principelui Leopold de Hohenzollern, fratele M. S. Regelui, Curtea MM. LI. Regelui şi Reginei a luat doliu pe timp de şease luni, cu începere de astăzi. * M. Sa Rrgele primind Vineri condo lentele consiliului de miniştri, pentru pier