Tribuna, octombrie 1909 (Anul 13, nr. 212-236)
1909-10-14 / nr. 223
Anul XIII. AradJMiercuri,14/27 Octomvre 1909 Nr. 223 alONAMENTUL '(*8 «a na . 24 Cor ?i m ista. , 12 * Pe a Sasi . 2 c Sosi ii Deminecă ?i sir «a . 4 Cor. Purtm Botnftnlati i As&sinat . . 13 Cor. Stffiî âe zi pentru Roalaia şi atrăinătate pe ■a €0 fund. REDACŢIA şl ADMINISTRAŢIA Deak Ferincz-utcza 20. INSERŢIUNILE se primesc la administraţie. Mulţumite publice şi Loc deschis costă fiecare şir 20 fii. Manuscripte nu se înapoiază. Telefon pentru oraş , comitat 502. Dificultăţile financiare ale „Asociaţiunei“. Dela un vechi membru al ei. Ori şi cine, care va cetiraportul comitetului central al Asociaţiunii pentru literatura română şi cultura poporului român cătră adunarea generală din acest an, va rămânea pe deplin satisfăcut de activitatea zeloasă a acelora, cari sânt puşi în fruntea acestei instituţiuni naţionale, îndeosebi se disting cei doi secretari prin muncalor pricepută, devotată şi grea. Te cuprinde uneori, cetind acest raport bogat în date amănunţite, o adevărată milă, că toate aceste bune şi zeloase silinţe se opresc şi se sparg în urmă într’o pisică invingibilă. »Nu sânt bani« este refrenul la toate. Fireşte, dacă nu sânt bani pentru a-şi realiza intenţiunile bune şi planurile practice, ce altceva s’ar putea face decât rapoarte netezite şi îngrijite? Astfel cetitorul dela sine este trimis spre partea financiară, la cifrele seci şi neîndurate, cari acoper multe pagini din raportul general şi devin lucrul esenţial a lui. Examinând mai de-aproape raportul laconic al casierului, bilanţul, evidenţa specială a fondurilor şi fundaţiunilor, şi budgetul anual, orientarea nu este tocmai uşoară din cauza formelor birocratice tradiţionale, în care sunt învelite şi grupate cifrele. Incercându-ne a da la o parte aceste forme, care ne încurcă vederea, găsim că Asociaţiunea dispune de o avere de aproape un milion de coroane. Cine s’ar mulţumi în cercetările sale, numai cu acest rezultat general şi ar mai adauge în gândul său că Asociaţiunea pe lângă această avere respectabilă mai încasează pe fiecare an încă 15.000 coroane taxe dela membri, cu anevoie va rămânea supt impresia că într’adevăr »nu sunt bani«. Dar milionul acela respectabil, care îl găsim pe hârtie în socoteli este din punct de vedere cultural deja consumat. Din cifra exactă a bilanţului de 932.088 cor. 97 f. s’a clădit edificiul şcoalei de fete, evaluat la 124.590 cor.; s’a cumpărat mobilierul necesar, introdus la inventar cu 13.000 cor.; s’a clădit palatul Muzeului cu 192.400 cor. şi în sfârşit s’au cumpărat două case în strada Şaguna, evaluate la 237.600 cor. Toate aceste dau suma de peste o jumătate milion cor, iar restul averei aparţine fundaţiunilor cu destinaţiuni speciale. Din punct de vedere financiar clădirea şcoalei de fete şi Palatul Muzeului sunt valori consumate, cari nu numi că nu sunt obiecte ce ar da un venit, ci din contră impun proprietarului sarcini pentru întreţinerea lor. Cele două case reprezintă numai o valoare egală cu venitul lor net, care întră în cassa asociaţiunei. Pentru budget averea de 567.600 cor. cu care sumă sânt evaluate realităţile şi mobiliarul la socoteli, ne alegem deci numai cu chiria anuală de 12.368 lor. Dar nici acest venit nu mai este astăzi disponibil, căci Asociaţiunea l-a angajat şi pe acesta. Fondul aşa zis general, care cuprinde întreaga avere ce nu este legată prin acte fundaţionale de destinaţiuni anumite, şi cu fondul Muzeului, creat mai în urmă, n’au dispus amândouă împreună de mijloacele suficiente, pentru a deveni proprietarii tuturor realităţilor şi au făcut, ca toţi oamenii în asemenea situaţiuni, un împrumut, şi anume la cei mai de aproape ai săi — la fondurile şi fundaţiunile administrate în aceiaşi cassă şi de aceiaşi mână. Nici că mai încape vre-o îndoială: acest împrumut, care în socotelile din ăst an este întrodus cu 59.421 col. 46 fii., trebuie restituit şi strâns de fondul general şi al Muzeului, pentru a se putea iarăşi separa în regulă averea celorlalte fonduri şi a fundaţiunilor. De unde să se facă aceasta restituire şi strângere ? Numai din unicul venit ce există se poate face, din chiria caselor cumpărate şi clădite cu ajutorul acelui împrumut, înainte de a se face operaţiunea strângerei trebuiesc plătite însă din chirie contribuţia către stat (echivalentul) şi celelalte cheltuieli regulate ale caselor (apă, hoinar etc.), apoi dobânzile după împrumut cuvenite fondurilor şi fundaţiunilor. Culegând toate cifrele, risipite prin diferitele rubrici ale socotelilor, şi unindu-Ie şi soldându-Ie rezultă că rămâne o sarcină reală anuală pentru Asociaţiune, supt acest titlu, de 5576 cor. 97 fii., care trebuie acoperită neapărat din suma chiriilor încasate. Ar mai rămânea deci din chirii pentru stingerea datoriei de 59.421 cor. 46 fii, numai o sumă snuată de 6426 cor. 54 fii. Folosind regulat aceasta sumă în scopul menirei ei, Asociaţiace Ii l’a dat opinia publică românească insultată, prin fapte nedemne de o cârjă de archiereu şi vor fi aşteptând înălţarea altor statui, unde să târâie iarăşi în noroi cinstitele noastre odăjdii. Reprezentanţii presei îşi vor fi lingând buzele după agapa, la care a întrunit dorul de băutură şi fondurile străine — singurul moment, plăcut, pe care li-l mai amintesc încă serbările de la Sibiiu. Numai cocoanele — vreau să zic doamnele noastre, cu sau fără pălărie la modă — vor păstra încă multă vreme în inima lor şi în discuţii intime, prin bucătărie, la »biserică« pe la fire , clockuri în vizită de etichete sau de prietenie, icoana marelui congres... voiam să zic bisericesc, fără să mă gândesc, că domniile lor n’au asistat la măreaţa adunare naţională ca membre, ci s’au întrunit o parte un congres femenin, — pe galerie, pe promenadă, pe Breiter şi în cafenele, unde discută chestiunile la ordinea zilei din punctul lor de vedere. Şi câte chestiuni nu poate discuta o femee! Câte lucruri în realitate mici, fleacuri, cum le-am zice, nu capătă o importanţă extraordinară, când sunt puse în gura unei femei! Mici intrigi familiare, zvonuri neînsemnate de căsătorie, gelozii de modă fără importanţă, trecute prin inima şi mai ales prin aparatul oral al femeii, iau proporţii considerabile. D’aia congresul li-a furnizat pe multă vreme, până departe în epoca carnavalului, pledoariile de toate zilele. Dar nu despre congresele femenine voiam să vă întreţin. Scopul acestor şire este, să fixeze pe hârtie FOIŢA ZIARULUI »TRIBUNA«. Sonet. Se ’ncinse o horă 'n curte la primarul, Flăcăi şi fete ’n ropot bat pământul; S’ardică colbu 'n nouri, îl sboară vântul, Când saltă pe călcâie caporalul... Privind de sus un popă ia cuvântul, Şi ’nchină: Să trăiască ghinărarul!... In păhăruţe toarnă cârciumarul, Iar preoteasa râde — bat-o sfântul !... Urcat pe un trunchi notarul dă de veste: Că nu-i în ţară horă mai jucată; Dar nici flăcăi mai mândrii, nici neveste... Iar un boier nevrând să-şi ţină rangul, Se lasă ’n glas ca ’n vremea de altădată... Şi joacă-un brâu. Iar cobza-i ţine hangul!... Const. A. Givulescu. Epilogul congresului. Reflexiuni sincere. Atmosfera agitată a orăşelului de pe marginea Cibinului s’a liniştit. Membrii congresului răsuflă astăzi liberi pe la vetrele lor şi o palidă amintire a zilelor de zbucium, de abia se mai discută poate, la câte o masă de cafenea, ori în fumăria deasă a «Casinelor Române«. Grija »zilei de mâne« — care îşi are logica ei numai pentru noi, gazetarii, iar nu şi pentru alţii, pentru chiaburi de pildă, care numai la ea nu se gândesc, — a pus din nou stăpânire pe fiinţa acelora, care şi uitaseră pentru un moment de nevoile zilnice. Advocaţii s’au retras iarăşi în »cancelariile« lor, între teancurile de acte, pline de daraveri urîte, dar cari aduc bani frumoşi; doctorii încep din nou partida lor de »alice«, până când se vor ivi şi pentru ei vremuri mai fericite: vre-o febră tifoidă, vre-o holeră, ori nescai friguri galbene; — protopopii fac iarăşi câte două trei curse din »provinţă« la oraş, pentru a şi saluta prietenii în »cafană« şi pentru a ceti »ziarele« ungureşti şi »nemţăşti«; preoţii se pun din nou pe gânduri, pentru a afla calea cea mai nemerită la... congruă; dascălii conjugi şi declină iarăşi, fericirea antecesorilor lor, pe care nu i mai speria nici un inspector cu prezenţa lui ţanţoşă, cu mutra aia serioasă, scoasă parcă din ghips, şi cu ameninţările de moarte, în cazul, când mucosul de şase ani, nu va învăţa să se scobiască în nas ungureşte. I. P. Sfinţitele feţe bisericeşti cele cu musca pe... mitră vor fi şi uitat poate de bobârnacul