Tribuna, 1985 (Anul 29, nr. 1-52)
1985-01-03 / nr. 1
Proletari din toate țările, uniți-văl SĂPTĂMÎNAL DE CULTURĂ, editat de CONSILIUL CULTURII ȘI EDUCAȚIEI SOCIALISTE Știința românească sub semnul orientărilor documentelor Congresului al Xlll-lea al O eminentă personalitate științifică Obiectiv prioritar al politicii de industrializare socialistă țării, chimia românească a cunnoscut o dezvoltare impetuoasă, marcată prin crearea unei puternice industrii chimice moderne sprijinită și impulsionată de valoroasă și competentă activitate de cercetare științifică și tehnologică, mai ales în ultimele două decenii, cînd, sub îndrumarea secretarului general al partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu, a fost orientată și structurată spre nevoile stringente ale economiei naționale, un loc tot mai important revenind ramurilor și subramurilor de vîrf. Beneficiind de o dinamică de dezvoltare dintre cele mai ridicate, ponderea industriei chimice, în prezent, se ridică la 18 la sută din totalul industriei țării, depășind ritmurile de creștere a producției realizate de celelalte ramuri industriale, devenind totodată și un factor activ al comerțului exterior, știut fiind că, din exportul total al țării, un sfert revine produselor chimice. Nivelul înalt al dezvoltării industriei chimice și poziția aparte, ocupată de chimie, în general, în rîndul științelor naturii, se datoresc în primul rînd faptului că ea are adînci implicații practice, pătrunzînd tot mai puternic în economie și în viață în general. In adevăr, chimia este tot mai mult chemată să aducă o contribuție importantă la dezvoltarea dinamică a producției de bunuri materiale pentru care resursele naturale au devenit insuficiente (combustibil, cauciuc, textile, piele, metal, alimente și altele), sau sunt inexistente în natură (mase plastice, fire și fibre sintetice, produse farmaceutice etc.), precum și la grăbirea progresului în celelalte ramuri industriale, îndeplinind rolul de furnizor principal de produse, in proporție de 60—80 la sută. Totodată, ea este unul din factorii determinanți ai creșterii hardului de viață, respectiv stande ridicare a nivelului de trai al civilizației umane. Odată cu procesul de industrializare socialistă a României, s-au fundamentat bazele cercetării științifice și aplicative moderne, care a pus la dispoziția industriei numeroase tehnologii originale în domenii de vîrf. Succesele înregistrate de cercetarea științifică și tehnologică românească s-au realizat după concepția și cu aportul nemijlocit al tovarășei academician doctor inginer Elena Ceaușescu, membru al Comitetului politic al C.C. al P.C.R., prim viceprimministru al guvernului, președintele Consiliului Național pentru Știință și Tehnologie, eminentă personalitate științifică, de înalt prestigiu și reputație internațională. Consacrîndu-și întreaga energie creatoare conducerii și îndrumării directe a activității de cercetare și dezvoltare în domeniul chimiei, respectiv a Institutului central de chimie și de introducere a tehnologiei moderne in industria chimică românească, precum și a celorlalte institute centrale de ramură, a unor platforme integrate de cercetare-învățămint-producție și a academiilor de științe, tovarășa Elena Ceaușescu a adus și aduce o contribuție de excepțională importanță la progresul și înflorirea țării, la afirmarea continuă a științei și culturii românești. Drept rezultat, volumul produselor de bază ale industriei chimice românești, printre care se află: fertilizanți, elastomeri, fire și fibre sintetice, materiale plastice, intermediari, medicamente și altele, practic s-a triplat la fiecare deceniu. în acest domeniu, un rol important îl are petrochimia, ramură prioritară a chimiei moderne, care s-a dezvoltat pe seama chimizării superioare a gazului metan și a hidrocarburilor rezultate în urma prelucrării in(Continuare în pag. 2) Prof. univ. dr. Gheorghe Marcu Știința românească este azi parte integrantă a dezvoltării sociale și economice a societății noastre. Faptul ni se pare firesc, evident, dar uităm poate prea repede că nu a fost întotdeauna așa. A fost o perioadă, poate mai caracteristică pentru anii interbelici și mai puțin pentru perioada care a urmat imediat după 23 August 1944, cînd în mare măsură știința era cantonată mai ales în universități și, cu rare și remarcabile excepții, era complet ruptă de dezvoltarea noastră socială, contactele dintre ceea ce constituia pe vremea aceea „economia avansată“ și ceea ce numai mult mai tîrziu s-a numit „cercetare științifică“ erau sporadice, de mică întindere și fără prea mari consecințe. Situația era mai ales grea în domeniul atît de viu, în țările avansate, în comparație cu țara noastră, a științelor naturii: matematicile, deși ajunse la o înaltă dezvoltare, se cantonau în probleme teoretice, rupte de realitățile noastre, fizica era într-o dezvoltare rudimentară, fără aplicație directă într-o ramură tehnică, chimia, deși obținea unele rezultate interesante, era lipsită de o bază practică care să-i susțină dezvoltările. în principiu, in România se putea face orice cercetare — într-o atmosferă de totală nepăsare din partea cercurilor oficiale —, subiectele, dacă erau abordate, nu aveau nici o importanță, nici conseinte de vreun fel, dar mai ales aproape nici un sprijin material sau moral. Situația de astăzi e radical schimbată. Societatea românească acordă științei, cercetării științifice, în anul Congresului al Xlll-lea al Partidului Comunist Român, o importanță și un rol ce se deosebesc profund de un trecut totuși nu prea îndepărtat. Progresul, dezvoltarea impetuoasă sînt evidente. Mai puțin evidente, liniile de forță ale științei românești se cer descifrate cu grijă și atenție. Sînt prea aproape de noi, sîntem prea implicați în uriașa transformare socială, economică a anilor '80 pentru a putea judeca cu detașarea necesară un fenomen pe care, prin amploarea și modificările lui revoluționare, îl simțim copleșitor, deși îl sesizăm, în toate implicațiile lui, numai cu greutate. Deși Directivele Congresului precizează cu mare forță și dinamism liniile directoare ale științei românești contemporane, privită în dezvoltarea ei dinamică, documentul este sintetic și, prin forța împrejurărilor, rezumativ, în fond, ce este atit de nou, de revoluționar, de altfel în știința românească a anilor acestui sfîrșit de mileniu? O primă observație. Față de ceea ce era în anii deceniului patru, cercetarea științifică, în comparație cu situația actuală, a pierdut — aparent — considerabil în independență, în schimb a cîștigat enorm în importanță. Să mă explic. Aveam o cercetare științifică în universități, atît cit era. Academia română reprezenta un for de recunoaștere științifică, o tribună de afirmare a științei, însă mult mai puțin un for de îndrumare, ca să nu mai vorbim de un sprijin material. Ca persoană,nul de știință român era liber sî abordeze orice subiect, libertatea mergînd pînă acolo încît, în afara unui cerc restrîns de specialiști, preocupările lui nu interesau practic nici o persoană sau un for cit de cît important, în aparență, era liber să aibe cele mai îndrăznețe inițiative științifice. în fapt, ii lipseau, de multe ori, mijloace elementare pentru a le traduce în viață. Idei mari au rămas ca „inițiative teoretice“, deseori strălucite, în mapele autorilor, în cel mai bun caz depuse la Academie sau publicate in tiraje neînsemnate. Sunt cunoscute destine dureroase in acest sens, neîmpliniri. Prin comparație și contrast total, știința românească actuală e profund angajată, dependentă de întregul context social. (Continuare în pag. 2) Prof. univ. dr. Victor Mercea Silința românească într-un * » moment revoluționar y Traian Brădean Portretul tovarășei Elena Ceaușescu Anul hotărîtor al cincinalului Intrăm în ultimul an al actualului cincinal cu acel sentiment de mândrie pe care ni-1 dă ritmul muncii și încrederea in forțele proprii, unitatea tuturor energiilor puse In slujba propășirii patriei. Ne sunt vii încă în amintire momentele istorice ale Congresului al Xlll-lea al partidului — forul suprem care examinează periodic drumul parcurs, stabilind, ca o sinteză a opțiunilor democratice exprimate în interiorul partidului și în întreaga societate, obiectivele dezvoltării viitoare, întemeiată pe realitățile prezentului, linia politică generală a etapei următoare este larg deschizătoare de noi orizonturi constructive. Este orizontul dezvoltării intensive a economiei, oglindit în angajarea generală pentru o nouă calitate în toate domeniile de activitate, ca deviză centrală pentru anii ce vin. Saltul ce se va realiza în cincinalul viitor va fi depășirea de către România a stadiului de țară în curs de dezvoltare, ceea ce va avea multiple semnificații în istoria progresului nostru. Este orizontul înfăptuirii unei profunde transformări în agricultură, al revoluționării acestei ramuri economice in ce privește atît baza ei tehnico-materială cît și organizarea producției, accelerarea procesului de mecanizare și modernizare. Este orizontul promovării largi a gîndirii mereu îndrăznețe, cutezătoare, oglindit în lupta pentru nou în știință și tehnologie, dar nu numai în aceste domenii. Are, astfel, o importanță hotărîtoare, vitală, orientarea către creșterea rolului științei in modernizarea economiei naționale, a întregii vieți sociale. Este, cu alte cuvinte, frontul fuziunii organice dintre revoluția socială și revoluția științifico-tehnică, împlinită sub raport umanist. Este orizontul politicii energetice, gîndită intr-o largă perspectivă și sub toate implicațiile ei interne și internaționale. Este orizontul perfecționării întregii vieți sociale și fructificarea potențialului creativ al democrației socialiste, oglindit în preocuparea pentru a valorifica superior un sistem armonios de organisme ale vieții social-politice. Cum se știe, recent a avut loc, în prezența președintelui țării, ședința comună a Consiliului oamenilor muncii de naționalitate maghiară și a Consiliului oamenilor muncii de naționalitate germană care au dezbătut sarcinile ce le revin din hotărîrile marelui Forum al comuniștilor. Participanții și-au exprimat și cu această ocazie sentimentele de fierbinte dragoste, stimă și recunoștință față de secretarul general al partidului, pentru condițiile egale de muncă și viață asigurate tuturor cetățenilor țării, fără deosebire de naționalitate. în cuvîntarea sa, tovarășul Nicolae Ceaușescu a subliniat unitatea de acțiune a tuturor celor ce muncesc, voința fermă pentru împlinirea multilaterală a patriei, pentru întărirea necontenită a națiunii noastre socialiste. Din perspectiva marilor deschideri către viitor, Congresul al Xlll-lea al partidului a jalonat, cu clarviziune, direcțiile înfăptuirii simultane și în mod unitar a unor complexe sarcini privind dezvoltarea intensivă a economiei naționale, creșterea productivității muncii sociale, înflorirea științei, învățământului și culturii, ridicarea bunăstării materiale și spirituale a poporului, țelul suprem al politicii partidului, rațiunea însăși a edificării noii societăți. Se conturează aici imaginea viitorului României socialiste, care poartă pecetea gîndirii revoluționare a secretarului general al partidului. în Mesajul de Anul Nou, adresat națiunii, tovarășul Nicolae Ceaușescu, președintele republicii, a chemat pe toți oamenii muncii la traducerea în viață a acestui obiectiv strategic, demonstrîndu-se astfel forța unită a unui popor stăpin pe destinele sale, cami și făurește în mod liber și conștient propriul său viitor,viitorul comunist. Tribuna 3 ianuarie 1985 Un singur munte Patria împinge în expansiunile extazului firea ființelor și firea logosului ei. Se împinge mai repede decit visarea, frunza și rîurile. Firesc, așa cum în lume e un singur munte numit Omul, patria desfășoară firea ființei și lucrurilor ei să umble pe drum deschis văzduhului înfrunzit cu aștrii. Astralitate și liniște Culegătoare de rîuri și celor din sus și celor din jos de Porțile de Fier, culegătoare Dunării în Marea Neagră, patria urcă pe munții de respirații în cer. Și coboară cerul să întemeieze în case peste inimi astralitate și liniște. Ion Anghel