Tribuna Poporului, iulie-decembrie 1901 (Anul 5, nr. 122-243)

1901-12-08 / nr. 229

Anul %?•____________________Arad, Sâmbătă 8|21 Decemvrie 1901 Nr 229 REI)€ŢIA Arad,Deák Ferencz-u. nr 20 ABONAMENTUL Teatru Austro-Ungaria: pe un an 20 cor. pe V* an 10 cor.; pe V* de an 5 cor.; pe 1 lună 2 cor. N­ri) de Duminecă pe an — 4 peroane. — Pentru România și străinătate pe an; 40 franci. Manuscripte nu senapoiază ADMINISTRAŢIA: Arad, Deák Perencz­u. nr29 INSERŢIUNILE­­ de un şir garmond: prima dată 14 bani; a doua oară 12 bani; a treia oară 8 b., de fiecare publicaţiune. Atât abonamentele cât şi Inserţiunile sunt a se plăti înainte în Arad. Scrisori nefrancate nu primesc. Anul V* Număr de Duminecă 50 0 înveţătură. • » Românii sunt pretutindeni aceiaşi. Cu aceleaşi virtuti si cu aceleaşi slă­. . 5 "S f ’­biciunî. Prin urmare, cu aceleaşi mij­loace, ori unde între Români, se pot descvirsi aceleaşi lucruri. î­n Cum se face, cu toate acestea, că până ce în câte­va comitate vieaţa românească este în floare, că ţi-e drag să priveşti la lupta ce se desfăşoară, în alte locuri — în cele mai multe co­mitate — abea se simte că trăiesc Ro­mâni? Iată o întrebare d’o însemnătate deosebită. Dar răspunsul nu-i greu de dat. In câte­va oraşe s’au întărit adică Românii în aşa măsură, că au făcut un chiag în jurul căruia se adună tot ce este vigoare şi bărbăţie: toţi frun­taşii cu dor pentru binele neamului, toţi cei gata de jertfă. Astfel la Arad, Braşov, Sibiiu, Deva, Bistriţa şi Lugoj... In adunările comitatense ale acestor oraşe se simte că trăiesc Români. In alte părţi, durere, nu prea se desfăşoară nici o luptă, ci Românii, cari alcâtuesc comitatele, lasă să fie­­ cârmuiţi, ca nişte oi, de streini cari nau nici o durere pentru bietul ţăran. In sfătuirea ce au ţinut Duminică fruntaşii comitatului Arad, dl M. Veli­­ciu a arătat cine este de vină: frun­taşii, de la oraşe şi sate, care nu-şi fac deplin datoria, cari nu întreabă ce-l doare pe popor, ori dacă ştiu, tac şi nu luptă, pentru a nu se strica cu „domnii“, cu oamenii stăpânirii; frun­taşii. Cari în loc să fie toţi—una, unii trag în dreapta, alţii în stânga, lăsând astfel poporul pradă neştiinţeî şi a duşmanilor! Deşi numai niţel dacă ar purta grije pentru cele obşteşti, mi­nuni ar putea să facă, atât este de credincios şi ascultător poporul ro­mânesc. Dovadă despre aceasta am dat noi, arădaniî, mai ales prin cele petre­cute Luni în casa comitatului. Înainte cu şase ani eram atât de slabi încă, în­cât Ungurii îşi băteau joc de noi. Pe Protopopul Gurban, când a început să vorbească româneşte în casa comitatului, l-au primit ca huidu­ieli şi puţin a lipsit ca să nu-l dea afară pe fereastră. Nimicit-au apoi şi de câte două-trei ori după­olaltă alegerea fruntaşilor. . . Dar nu ne-am lăsat, ci am luptat ’nainte, cu atât mai tare, cu cât mai volnici s’au arătat cei dela stăpânire. Şi unde şi ce am ajuns? Am ajuns că acum Ungurii se pleacă în faţa legii şi rabdă în tăcere cuvântul românesc. Am ajuns ca mai marii comitatului să ţină socoteală de voinţa şi dorinţa noastră. Am ajuns Luni ca să alegem fiscal al comitatu­lui pe Românul Dr. Ilie Precupaş, dar omul stăpânilor zilei a rămas pe jos. De unde ’nainte cu şase ani Ro­mâni abea erau în casa comitatului câţi să umplă o masă mică, acum’ numai glas românesc resună şi adu­­nat-am în jurul numelui unui român 157 voturi. Şi cumpenit-am atât de bine lucrurile, că facem a treia parte din adunarea comitatului, şi deşi nu suntem noî cei mai mulţi, totuşi pentru­ că ţinem unii cu alţii, iar Ungurii s’au desbinat, am ales pe cine noi am voit. Nu atâta numai este câştigul cel mare, ci datu-s’a, cu acest prilej, pe d’oparte dovadă ce se poate ajunge când Românii una sunt, dar pe de altă parte şi o mar­e învăţătură pentru Rumânii cari nesocotesc puterea par­tidului naţional. Pentru slujba de al douilea fisc mai păşise adecă­t un Român, cărui partidul naţional îl făcuse cunoscut că nu-i poate da voturile, ci-l sfătuise a repăşi. Crezând însă în făgăduiala­­domnilor* şi mai ales simţindu-se tare prin sprijinul numeroaselor sale rudenii, rudenii al căror cap de altfel face parte din oamenii stăpânirii, n’a ascultat dorinţa Românilor... Ne era multor teamă, că voturile româneşti se vor împărţi, deoare­ce ştim: legăturile familiare adesea sunt mai tari ca porunca de partid. Ro­mânii s’au ţinut însă zdravăn şi au dat voturile toţi celui pe care la voit par­tidul naţional. Cine deci, dintre Români, în co­mună ori la comitat vrea să ajungă ceva, cu partidul naţional are să stea de vorbă. Dar partidul naţional va da şi el sprijin numai celor cari îl cinstesc şi-î ascultă poruncile, însuşi domnii mari din fruntea comitatului ne dau ascultare în măsură ce se conving că e tare partidul român şi tot ce este românesc în comitat, sub al lui steag luptă, împărţiţi nu ne ia nimeni în seamă; toţi la­olaltă, suntem tari, în­cât putem hotărî în multe treburi mari. — Despre acesta s’au putut convinge şi prietenii şi duşmanii partidului naţional român ! Iată învăţătura mare ce am tras din luptele din urmă. Se înţelege, că folos pentru neamul întreg ar fi numai când pretutindeni, în toate comitatele, lupta ar fi purtată cu destoinicia de care au dat dovadă Românii din comitatul Aradului. Roadele luptelor noastre, să avem nădejde, vor fi un îndemn pentru toţi. Mai presus de toate pentru cei slabi în credinţă. Nu putem încheia însă fără a da tinerilor români cărturari un sfat: să nu se facă toţi — ori cei mai mult! — 5 ? advocaţi, ci să se jertfească şi slujbe­lor ce sunt la comitat. Iată noi Luni am fi putut alege şi n’au fost pentru toate locurile Români, pentru­ că tinerii români nu se apropie de casa comi­tatului, deşi mult bine ar putea face poporului slujbaşii români de treabă, cari înţeleg limba poporului şi au du­rere pentru păsurile lui. Dar lipsa asta se simte pretu­tindeni în comitatele române. Ar fi o tărie pentru noî toţi dacă în viitor răul s'ar îndrepta. RUS­U Slorianu: Atragem deosebita luare aminte a cititorilor noştri asupra discursului dlui prim-m­inistru D. Sturdza, discurs pe care-l publicăm pe pagina întâia a su­­plementului ziarului nostru. Dintr’însul cititorii vor pute să judece nu numai relaţiunile dintre partide, dar în genere, vor avea o expunere obiectivă a situa­ţiei României. „A Iorgák akcziójaSub acest titlu, „Egyetértés“ fulgeră contra d-lui N. Riga, profesor universitar din Bucureşti, care ar fi propagat printre tinerimea noastră universitară „idealul politic al Voivodului Mi­hai: idea unirea tuturor românilor“. II supără rău pe archisovinist mai ales propunerea distinsului savant român, de a se întemeia în institutul Bucureşti, unde tine­rii noştri să-­şi poată complecta studiile su­perioare de istorie şi literatură română, după ce au eşit din tocitoarea ce se numeşte şcoală ungur­ească. „Egyetértés“ ştie deja, că „până acum s’au adunat o sută de mii de coroane pen­tru înfiinţarea conviciului“ . Totodată se năpusteşte „Egyetértés“ asupra d-lui Marin Iorga „crescut in uni­versitate în patrie“, care într-un număr al fi­arului nostim „plânge cu destulă prefăcă­­torie“ pe b­asilie Urechiă. De ce i-o fi durând aşa de rău pe şo­­vinişti, când văd putere în Români ? Fiind­că văd că aceasta va contribui la sguduirea situaţie în care au parvenit. — Dar la tot caşul, puţină urbanitate nuar strica, nici din partea unui ne­împăcat vrăjmaş. PUNCTE ÎNTUNECOASE. Sub acest titlu ,Budapesti Hírlapi aduce următoarele: Puncte întunecoase sau Apărarea ra­sei maghiare, sub acest titlu a dat publi­cităţii Varga Jenő o carte de­o­potrivă in­teresantă pentru politician­ şi moralişti. Varga Jenő se ocupă cu multă sârguinţă de păcatul secret al reducerei numărului naşterilor, care aşa de mult se lăţeşte în poporul nostru (maghiar), se ocupă cu pe­dantismul savantului cercetător dar tot­odată şi cu inimă iubitoare şi duioasă pen­tru soartea poporului seu. Cercetează şi stabileşte, în care parte a patriei noastre s’a născut păcatul şi de-acolo în ce direc­ţie a pornit şi unde e mai întins în ziua de astăzi. Dovedeşte cu un complex de date statistice şi alte argumente, că ţinând pas cu progresul păcatului, în cele din urmă două decenii, luând de basă 1000 de locuitori, naşterile au scăzut de la 44.1 la 37.4 percente. In unele ţinuturi, unde pă­catul e mai mult întins, au scăzut la 20—2.4 °/o, ba chiar şi la 13. După datele statistice ale numărătoa­rei poporaţiuneî în cei zece ani dela 1880—90, au fost 22 comitate a că­ror sporire a fost mai mare ca la °/0. Din­tre aceste 22 comitate au fost pur ungu­reşti 13, deci mai mult decât 50 °/o. In cei zece ani dintre 1890—1900 sportul superior termenului general a scăzut dela 22 la 15 comitate, iar între acestea numărul celor pur maghiare dela 13 la 6. In locul celor 7 comitate maghiare s’au ridicat în şirul odor mai spornice 6 noul comitate cu neamuri străine și anume de acelea ca Tren­­cin, unde locuitorii sunt 33 6/0 Slovaci și Hunedoara, unde 18 °/o sunt Români. Acest păcat îşi are punctele originale prin anii cinci­zeci, în părţile ardelene în Fundul-regiu, în Ungaria-sudică în ţinutul banatic locuit de Şerbi, iar dincolo de Du­năre în comitatul Tolna, ţinutul Sárköz. De la 1866 cercul se lărgeşte din ce în ce, cuprinzând ţinuturi tot mai mari unde facerea de îngeri ajunge la modă. Ii cade jertfă cea mai mare parte din ţinutul de peste Dunăre, se întinde din Banat şi în­tre Maghiarii din Alföld.. In Somogy îşi pune piciorul la începutu anilor 70 această plagă şi deşi autorităţile luptă contra el, b­ ani au fost de ajuns ca să schimonosea­scă mai mult de 100 comune. Trei faze are acest păcat: întâi se introduce numai sporadic, la oamenii mai bogaţi. In a doua fază, începe să scadă sportul şi la oamenii mai puţin bogaţi. Oamenii mai bogaţi abea au 1 sau 2 copii, pe când zilerii, servitorii, au totdeauna 4—6, ba chiar şi 8 copii. A treia fază este, când întâiul născut este s’au fată s’au bărbat, dacă ră­mâne în viaţă, altul nu-î mai urmează. In acest stadiu nici zilerii şi servitorii nu au­­ mai mult de cât­ un singur copil. E îngrozitor ceea ce să constată în această privinţă la Serbii şi Şvabii din sudul ţării. După cercetările lui Varga, prototipul comunelor şvăbeşti este Lovrinul. La 1850 s’a stabilit venind din St-Tamaş, dintre Şerbi, o vrăjitoare, care a găsit un foarte lucrativ teren. Din causa isprăvilor sale a fost denunţată autorităţilor, dar a fost absolvată. Astăzi comuna Lovrin are 4004 locuitori Procentul naşterilor e de 18.000, deci o cifră inferioră sporului ge­neral din Franţa; în comună se găsesc 12 moaşe cu­ diplomă; pe an, vin pe fiecare 22 naşteri. La fel sunt împrejurările în Kis-Nagy-Ozson, Bogáros, Sándorháza, Bil­led. Dar ceea­ ce se petrece între maghiarii calvini de dincolo de Dunăre, întrece pu­stiirea şerbilor şi şvabilor din Banat. In comuna Decs, pe 1000 locuitori vin pe an 13 naşteri. Intre 1890—­1900 s’au născut în comună 388 şi au murit 504. Despre co­muna bisericească din Felsö-Baranya, a­­nunţul protopopesc spune: „Dintre 76 co­mune bisericeşti în 1899 au fost 32 de a­­celea, în cari naşterile au fost inferioare decesurilor. In anul acesta s’au născut 674, au murit 710. La 1000 de oameni sunt 23 naşteri, dar în unele comune au căzut şi până la 15 — 16“ Numai o singură comună este, unde în şcoală cu vre-o clasă nu se pot ţinea lecţiuni, pentru­ că acum 6 sau 8 ani nu s’a născut nimeni în comună. Stările din Belsö-Somogy le caracte­­risează Varga în modul următor: „Dacă intrăm într’aşa un sat, ne surprinde lini­ştea adîncă. Zadarnic căutăm grupe de copii sburdalnici; ici şi colo dai de câte­­un copil, dar şi acela timid, par’că se teme să nu tulbure liniştea şi prosteşte cască gura, dintr’un colţ,’ la ’trecător. In lăuntru, în case, liniştea e şi mai mor­­mentală... In adever sunt întunecoase aceste puncte, din care ne putem orienta asupra forţei atinse şi pornirea deca­dente a gintei arpadiane. Cu drept cuvânt autorul cărţii, a cărei resumat o dăm după »Budapesti Hírlap«, exclamă că asistăm la pu­stiirea unei rase. Dacă la aceste consideraţiuni de ordine vitală de primul rang pentru un popor, vom trece în revistă şi alte puncte întunecoase de pe capul »na­ţiune! «, dacă vom adauge la această plagă emigrările, apoi vom lua în şir decadenţa morală proprie zisă, care zi de zi murdăreşte paginile vieţii po­porului »ales«, apoi vom continua cu ruina economică financiară, cu frauda și falimentele, credem că Varga ar avea tot dreptul să esclame cu poetul: »Jövedben nincs remény­«

Next