Tribuna Poporului, iulie-decembrie 1902 (Anul 6, nr. 120-242)

1902-12-08 / nr. 228

Anul VI Arad., Dumineeft, 8/31 Decemvrie 1903 No. 228 REDACŢIA Arad, Deák Ferencz-nteza nr. 20. ADMINISTRAŢIA Arad, Deák Ferenca-uteza nr. 20 • INSERŢIUNILE: de un şir garmond: prima dată 14 bani; a doua oară 12 bani; a treia oară a b. de fiecare publicaţiune. Atât abonamentele, cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte în Arad. ABONAMENTUL Pentru Austro-Ungaria: pe un an . . . 20 cpr. pe an ... 10 , pe 14 an . . . 5 , pe 1 lună ... 2 . N-nul de Duminecă pe an 4 coroane. Pentru RomAnia şi străină­tate pe an 10 franci. Telefon pentru oraş şî comitat 502 Manuscripte nu se înapoia câ. Scrisori nefrancate nu se primesc Ce ar dori şoviniştii. In Bucureşti „Epoca“ dar în Buda­pesta „Magyar S.a“ a căutat să pro­ducă neînţelegeri între Români din incidentul trist al trecerii la cele eterne a octogenarului Dr. I. Raţiu. „Epoca“, luând drept punct de plecare un pa­sagiu din vorbirea funebră a dlui canonic Dr. Aug. Bunea, îl scoate vi­novat pentru moartea lui Dr. Raţiu pe primul ministru al României şi pe noi... Pe dl D. Sturdza pentru­ că ne-ar fi îndemnat dar pe noi pentru­ că l-am ascultat şi am amărât pe bâtrânul Raţiu... Se Înţelege, noi nu vom sta să discutăm cu „Epoca“. Respectăm cu mult mai sincer memoria D-rului Raţiu, decât ca în giurul înmormântărei sale chiar, să începem o dispută. Nici nu vom căuta să cântărim dacă din par­tea dlui Bunea a fost cu tact să ro­stească vorbe asupra căror într’adevâr încape comentar şi au caracter ceva mai militant decât s’ar cuveni poate când de spiritul evangeliei trebue să ne conducem. Trebue să reţinem însă ceea­ ce scrie „Magyar Szó*. Intr’un articol întitulat „Activitate ori pasivitate", organul baronului Bánffy după­ ce reproduce cu multă satisfacţie zizania din „Epoca scrie că după înmormântarea lui Raţiu frun­taşi români, membrii ai comitetului naţional, au ţinut o şedinţă. Au par­ticipat Rubin Patiţa, din Alba-Iulia, Mohan, redactorul „Tribunei“, publi­ciştii Victor şi Silvestru Moldovan, Coroianu, Dr. Duianu, mitropolitul Victor Miha­i de la Blaj, publicistul Mureşanu de la Braşov, canonicii I. Moldovanu şi Dr. Bunea, cari după­ ce au proclamat preşedinte pe veneratul septegenar George Pop de Băseşti, au discutat şi chestia pasivităţii şi acti­vitaţii. Şi luând de bani buni şi ce scrie „Keleti Értesítő“, numitul ziar pre­vede deja o mare încăierare între Ro­mâni pe chestia activităţii. Noi şi cei de la Orâştie suntem adică pentru ac­tivitate, Sibiienii şi Lugojenii pentru pasivitate... „Luptă violentă se va desfăşura aici, după­ cum prevedem în favorul Unguri­ei“,­­ aşa îşi încheie „Ma­gyar Szó“ articolul. Deoare­ce combinaţiunile acestea îşi fac drum prin cele mai multe ziare maghiare şi am vâzut că „Drapelul“ a proclamat şi el president pe de toţi iubitul badea George Pop de Baseşti, trebue să ne oprim asupra acestor lucruri şi să spunem ceea­ ce ştim şi gândim, ca nici pe un moment să nu lăsăm în nedumerire pe amicii şi ci­titorii noştri. Ştim, întâiu de toate, că asupra alegerii de president nu s’a discutat la Sibiiu, şi la nici un caz mitropoli­tul dela Blaj nu a stat să pună po­litica la cale în societatea lui Mohan de pildă, care deşi a fost redactor responsabil al „ Tribunei", în realitate nu face politică, fiind el un­­ culegător de litere. Partea asta a raportului susamin­­titului ziar este deci o simplă, — combinaţie şi încă nu tocmai fericită în ceea­ ce priveşte felul cum i-a adunat pe „fruntaşi“. Cât priveşte celelalte combinaţuni şi mai ales activitatea ce s’ar proclama în viitor, iarăşi nu s’a putut decide la Sibiiu, căci aceasta vor hotărî-o, la vremea potrivita, alegătorii români. Şi ori-cât li-ar plăcea şoviniştilor maghiari ca Românii să se certe asupra chestiei, bucuria asta sperăm să nu li-o facem. A dat însuşi Dr. Raţiu soluţia. Astă-vară, într’o con­vorbire ce am avut, fericitul în Domnul zisese: „ Soluţia e simplă. Voi, cei din Tun­garia, cari nu sunteţi loviţi de marea nedreptate a censului, vă pregătiţi de luptă electorală pentru a întră în Dietă. Şi cine a pătruns în Dietă, va cere, alături cu Ardelenii înafară de Dietă, ştergerea censului, să putem întră şi noi, în proporţia numărului ce ni­ se cuvine“. Ideia aceasta a fost de altfel desvoltată şi în coloanele „Tribunei“, într’o serie de articole scrise de re­dactorul ei de p’atunci Păcăţianu. Altminteri, ori­cam­ ar fi ideile celor râmaşi la „Tribuna*, de un lu­cru se vor fi pâtruns şi el. Nu mai merge cu terorisarea nici se mai prinde — cum nu s’a prins de altfel nici pe vremea lui Daianu — să-’l declari trădător ori decapitat pe cel­ ce nu-’ţi împărtăşeşte ideile. Ci vom sta de vorbă frumos, cum se cuvine fra­ţilor şi bărbaţilor serioşi, pătrunşi de dorul binelui obştesc. Bar’ dacă în chestii mari, de ordin practic, căci în princip una suntem, am vrea să ştim care umblă pe calea bună ori pe cea greşită, vom consulta poporul şi mai ales vom ţine seamă de înclinările sale, ca astfel să nu-­l lăsăm afară din cercul nostru de influenţă şi de pradă şi batjocură ori material de exploa­­tare străinilor. Aşa purcezând, nu vedem de ce ar trebui să ne mai încăierăm. Cre­dem că de orgiile din trecut li­ se vă fi orit chiar şi celor cari atunci le tolerau. Epoca lui Daianu, care pe dl Sturdza 11 înmormântase politiceşte şi de douâ­ ori, s’a Încheiat de mult. Azi, sper, recunoaşte şi el, că toată acea campanie de a decapita pe şe­fii liberali din România şi la noi pe Dr. Lucaciu, Mangra şi atâţia alţii, a fost inspiraţia unui moment nefericit ori o combinaţie politică şi mai ne­fericită. Din câte s’au petrecut de atunci Incoaci a putut să înveţe şi Daianu şi cei cari erau de o părere cu el. Iată, Sturdza „trădătorul" mân­tui economiceşte regatul României, inaugurând o politică financiară să­­nâtoasă, că a lăudat-o şi Regele Ca­rol mai alaltăieri, când a primit de­legaţia Camerii care-­i aducea râs­­punsul la Mesagiu... Şi acelaş „tră­dător“ prim-ministru pe cine are azi ca ministru de finanţa ? Nu pe Co­­stinescu, care pe acea vreme dase atenţie „desvâlirilor* „Tribunei“? Sâ ne tragem deci şi noi seamă şi să Invâţăm. Dar’ mal ales să ur­mărim cu atenţie presa maghiară şi nu cumva să ne lăsăm împinşi în di­recţia pe care dacă am apuca, cum dinainte se bucură şoviniştiî, într’ade­­vâr numai causei lor am servi. Russu Şirianu. Transacţia în­crisă. „N. W. Tabbu, scrie, că guvernul maghiar a trimis o notă guvernului austriac, care în Viena este con­siderată de un fel de ultimat. Cuprinsul notei e, ca până în Crăciun afacerea transacţiei trebue necondiţionat ori resolvită ori constatat imposibilitatea resolvirei. In şedinţa de joi a Reichsratului Körber a şi fost interpelat în chestia­ pactului. In respunsul său Körber a zis că guvernele în punctele esenţiale ale transacţiei şi a tarifului autonom sunt înţe­lese. Divergenţă nu există decât în vre-o câte­va chestii de tot secundare. Faţă de aceste declaraţiuni, în cercu­rile politice din Budapesta să acreditează tot mai mult convingerea, că dacă transacţia nu va putea în timpul cel mai scurt deveni fapt, ambele state ale Monarchiei vor trata şi în­cheia convenţii comerciale cu străinătatea, se­parat. Cercurilor mai înalte politice din Viena l­­ e teamă însă de planul acesta care, ori­cum ar sgudui poziţia de mare putere a Mo­narchiei.­­ Abzicerea convenţiei comer­ciale CU Italia. „Neue Freue Presse“ este informat, că guvernul maghiar a comunicat definitiv guvernului austriac intenţia sa de a abzice Italiei convenţia comercială. Fiind­că ori Austria ori Ungaria dacă doreşte abzicerea, aceasta trebue să urmeze, după primir­ea notei guvernului maghiar, ministrul de externe Goluchowsky în zilele proxime va abzice Italiei convenţia comercială. La încheerea nouei convenţii însă aşa se crede, că guvernul maghiar şi aci va întimpina mari greutăţi, în urma declaraţii­lor energice şi categorice ale lui Prinetti rostite zilele trecute. Un jubileu pedagogic. In zilele trecute s’a serbat la Szeged, reşedinţa unicului articlu de industrie un­gurească, a papricei, un jubileu pedagogic. Profesorii din prodirectoratul Szegedului s’au adunat să salute din „inimă* pe Dr. Platz Bonifácz cu prilejul Împlinire! a treizeci de anî pe cariera pedagogică. Prodirectorul Platz are renu­mele unui bărbat riguros în ale formei. Nainte de a sosi la institutul, pe care are de gând al cerceta, soseşte înalta comandă în care se prescriu condiţiunile de primire, cât să fie căldura de mare, ce să facă elevii prin ambii, ce să întrebe profesorii etc. Are renumele bărbatului urgisit, care şi dânsa urgiseşte pe toţi cei ce nu să închină celor bine-văzuţi de din­sul, care figurează adese In „Nemzeti Iskola“ stigm­atisat ca un pe­dagog fără ori­ce calitate de educător. Lucru natural dară, că acum să-’l gra­tuleze ceî de sub jurisdicţiunea lui. Teméndu-se de el, s’au dus depută­ţiile la Szeged, şi ne având ce zice despre dinsul ca pedagog, recurg la metoda po­pulară in zilele de azi, cu care cu sau fără fond s’acoper ceî păcătoşi. In veci căutatul şi în ţeara noastră a rare ori urmatul pa­triotism a fost şi cu acest prilej, cu care s’a măntuit praznicul. Şi ce misiune pa­triotică întiineşte după glăsuirea oamenilor predirectorul Platz? Maghiarisarea. In un bărbat al şcoalei nici unul n’a aflat alt merit decât maghiarizarea . Însuşi iubi lantul a accentuat că puiul său cel mai drag este maghiarizarea, ceea­ ce este în cercul său o deosebită virtute, căci pe te­­ritorul prodirectoratului său se află sârbi mulţi (două părţi din trei). Dacă le placi, bine, şi frumos. Dar să întrebăm pe „devotaţii“ dascăli, ca oare au d-u­a lor idee despre menirea şcoale­­lor medii? In şcoalele medii se propun între altele latină, germană, matematică, fisică, geome­trie, cu scopul, după­ cum se zice, de a pregăti tinerimea pentru studiile mai nalte academice. Oare maghiarizarea ca studiu academic ce loc cuprinde între ştiin­ţele cunoscute până acum şi la ce reng academic îţi dă drept ? In ţări străine n’am auzit să esiste catedre academice de ger­­manisare, de franţusire etc. Ce minune esti dlară meritul maghiarizării în şcoala medie ? In latină, greca şi alte ştiinţe cum îşi găseşte locul această panacee a evreilor fără ţeară, limbă şi credinţă. Eu credeam că greca, latina sunt isvoa­­rele prime ale renaştere! sufleteşti, şi ea tu am să cred, că sunt un mijloc de maghia­­risare. Frumos dar cum vei afla domnne Platz virtuţile lui Rózsa Sándor, misterie csárdelor, farmecul csárdásului In Horaţiu, Homer etc ? De o săptămână meditez asupra lucrului şi încă n’am aflat deslegarea. Dacă plec însă, după cele zise de oratorii de ori­ce categorie, trebue să constatez, că şcoalele medii ale statului nu ştiinţa, nu scopurile nalte expuse mai sus le urmăresc, ci lă­­sând la o parte ori­ce interes de cultură, să fac toţi dascălii numai nişte meşteri de maghiarizare. Trist pentru ştiinţă, şi vai de şcoală I Idomeneus. Din Dietă. — Şedinţa din 19 Decemvrie. — înainte de deschiderea şedinţei un tiner deputat agita febril în fa­vorul celor 400 de studenţi universi­tari, cărora nu li­ s’a iertat didactrul şi prin urmare sunt espuşi de a nu-­şi putea continua studiile , şi anunţat o interpelare. Bâtrânul Podmaniczky da din cap, şi observă: — Dar lipsă e ca toţi să înveţe ? Câţi­va deputaţi tineri din jurul seu, primiseră satisfăcuţi înţeleapta enunciaţiune. Ordinea de zi a şedinţei de astăzi a fost de altfel foarte variată. Deputatul Papp Zoltán depune un proiect pentru reformarea proce­dure! In materia chestiunilor de imu­nitate, ' Justh Gyula întrerupe : — Păzeşte-ţi reputaţia. Széll Încă s’a pronunţat incontra pactului, la ce Papp Zoltán provo­­cându-se la disposiţia Dietei, ’şi-a re­tras proiectul. A urmat adresa comitatului Szi­lágy în favorul protegării industriei din ţeară, ceea­ ce a dat însă la dis­cuţii, mai ales din partea poporarilor. Ministrul de comerciu Láng Lajos a asigurat pe oratori, Molnár János şi Major Ferencz, că statul va face totul pentru protecția industriei şi va veni cât mai curând cu o reformă a legii industriale. Comitatul Pojon cere revizuirea legii electorale. Holló Lajos și Ernszt Lajos spri­­jinesc adresa.

Next