Tribuna Poporului, iulie-decembrie 1902 (Anul 6, nr. 120-242)
1902-12-08 / nr. 228
Anul VI Arad., Dumineeft, 8/31 Decemvrie 1903 No. 228 REDACŢIA Arad, Deák Ferencz-nteza nr. 20. ADMINISTRAŢIA Arad, Deák Ferenca-uteza nr. 20 • INSERŢIUNILE: de un şir garmond: prima dată 14 bani; a doua oară 12 bani; a treia oară a b. de fiecare publicaţiune. Atât abonamentele, cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte în Arad. ABONAMENTUL Pentru Austro-Ungaria: pe un an . . . 20 cpr. pe an ... 10 , pe 14 an . . . 5 , pe 1 lună ... 2 . N-nul de Duminecă pe an 4 coroane. Pentru RomAnia şi străinătate pe an 10 franci. Telefon pentru oraş şî comitat 502 Manuscripte nu se înapoia câ. Scrisori nefrancate nu se primesc Ce ar dori şoviniştii. In Bucureşti „Epoca“ dar în Budapesta „Magyar S.a“ a căutat să producă neînţelegeri între Români din incidentul trist al trecerii la cele eterne a octogenarului Dr. I. Raţiu. „Epoca“, luând drept punct de plecare un pasagiu din vorbirea funebră a dlui canonic Dr. Aug. Bunea, îl scoate vinovat pentru moartea lui Dr. Raţiu pe primul ministru al României şi pe noi... Pe dl D. Sturdza pentru că ne-ar fi îndemnat dar pe noi pentru că l-am ascultat şi am amărât pe bâtrânul Raţiu... Se Înţelege, noi nu vom sta să discutăm cu „Epoca“. Respectăm cu mult mai sincer memoria D-rului Raţiu, decât ca în giurul înmormântărei sale chiar, să începem o dispută. Nici nu vom căuta să cântărim dacă din partea dlui Bunea a fost cu tact să rostească vorbe asupra căror într’adevâr încape comentar şi au caracter ceva mai militant decât s’ar cuveni poate când de spiritul evangeliei trebue să ne conducem. Trebue să reţinem însă ceea ce scrie „Magyar Szó*. Intr’un articol întitulat „Activitate ori pasivitate", organul baronului Bánffy după ce reproduce cu multă satisfacţie zizania din „Epoca scrie că după înmormântarea lui Raţiu fruntaşi români, membrii ai comitetului naţional, au ţinut o şedinţă. Au participat Rubin Patiţa, din Alba-Iulia, Mohan, redactorul „Tribunei“, publiciştii Victor şi Silvestru Moldovan, Coroianu, Dr. Duianu, mitropolitul Victor Mihai de la Blaj, publicistul Mureşanu de la Braşov, canonicii I. Moldovanu şi Dr. Bunea, cari după ce au proclamat preşedinte pe veneratul septegenar George Pop de Băseşti, au discutat şi chestia pasivităţii şi activitaţii. Şi luând de bani buni şi ce scrie „Keleti Értesítő“, numitul ziar prevede deja o mare încăierare între Români pe chestia activităţii. Noi şi cei de la Orâştie suntem adică pentru activitate, Sibiienii şi Lugojenii pentru pasivitate... „Luptă violentă se va desfăşura aici, după cum prevedem în favorul Unguriei“, aşa îşi încheie „Magyar Szó“ articolul. Deoarece combinaţiunile acestea îşi fac drum prin cele mai multe ziare maghiare şi am vâzut că „Drapelul“ a proclamat şi el president pe de toţi iubitul badea George Pop de Baseşti, trebue să ne oprim asupra acestor lucruri şi să spunem ceea ce ştim şi gândim, ca nici pe un moment să nu lăsăm în nedumerire pe amicii şi cititorii noştri. Ştim, întâiu de toate, că asupra alegerii de president nu s’a discutat la Sibiiu, şi la nici un caz mitropolitul dela Blaj nu a stat să pună politica la cale în societatea lui Mohan de pildă, care deşi a fost redactor responsabil al „ Tribunei", în realitate nu face politică, fiind el un culegător de litere. Partea asta a raportului susamintitului ziar este deci o simplă, — combinaţie şi încă nu tocmai fericită în ceea ce priveşte felul cum i-a adunat pe „fruntaşi“. Cât priveşte celelalte combinaţuni şi mai ales activitatea ce s’ar proclama în viitor, iarăşi nu s’a putut decide la Sibiiu, căci aceasta vor hotărî-o, la vremea potrivita, alegătorii români. Şi ori-cât li-ar plăcea şoviniştilor maghiari ca Românii să se certe asupra chestiei, bucuria asta sperăm să nu li-o facem. A dat însuşi Dr. Raţiu soluţia. Astă-vară, într’o convorbire ce am avut, fericitul în Domnul zisese: „ Soluţia e simplă. Voi, cei din Tungaria, cari nu sunteţi loviţi de marea nedreptate a censului, vă pregătiţi de luptă electorală pentru a întră în Dietă. Şi cine a pătruns în Dietă, va cere, alături cu Ardelenii înafară de Dietă, ştergerea censului, să putem întră şi noi, în proporţia numărului ce ni se cuvine“. Ideia aceasta a fost de altfel desvoltată şi în coloanele „Tribunei“, într’o serie de articole scrise de redactorul ei de p’atunci Păcăţianu. Altminteri, oricam ar fi ideile celor râmaşi la „Tribuna*, de un lucru se vor fi pâtruns şi el. Nu mai merge cu terorisarea nici se mai prinde — cum nu s’a prins de altfel nici pe vremea lui Daianu — să-’l declari trădător ori decapitat pe cel ce nu-’ţi împărtăşeşte ideile. Ci vom sta de vorbă frumos, cum se cuvine fraţilor şi bărbaţilor serioşi, pătrunşi de dorul binelui obştesc. Bar’ dacă în chestii mari, de ordin practic, căci în princip una suntem, am vrea să ştim care umblă pe calea bună ori pe cea greşită, vom consulta poporul şi mai ales vom ţine seamă de înclinările sale, ca astfel să nu-l lăsăm afară din cercul nostru de influenţă şi de pradă şi batjocură ori material de exploatare străinilor. Aşa purcezând, nu vedem de ce ar trebui să ne mai încăierăm. Credem că de orgiile din trecut li se vă fi orit chiar şi celor cari atunci le tolerau. Epoca lui Daianu, care pe dl Sturdza 11 înmormântase politiceşte şi de douâ ori, s’a Încheiat de mult. Azi, sper, recunoaşte şi el, că toată acea campanie de a decapita pe şefii liberali din România şi la noi pe Dr. Lucaciu, Mangra şi atâţia alţii, a fost inspiraţia unui moment nefericit ori o combinaţie politică şi mai nefericită. Din câte s’au petrecut de atunci Incoaci a putut să înveţe şi Daianu şi cei cari erau de o părere cu el. Iată, Sturdza „trădătorul" mântui economiceşte regatul României, inaugurând o politică financiară sănâtoasă, că a lăudat-o şi Regele Carol mai alaltăieri, când a primit delegaţia Camerii care-i aducea râspunsul la Mesagiu... Şi acelaş „trădător“ prim-ministru pe cine are azi ca ministru de finanţa ? Nu pe Costinescu, care pe acea vreme dase atenţie „desvâlirilor* „Tribunei“? Sâ ne tragem deci şi noi seamă şi să Invâţăm. Dar’ mal ales să urmărim cu atenţie presa maghiară şi nu cumva să ne lăsăm împinşi în direcţia pe care dacă am apuca, cum dinainte se bucură şoviniştiî, într’adevâr numai causei lor am servi. Russu Şirianu. Transacţia încrisă. „N. W. Tabbu, scrie, că guvernul maghiar a trimis o notă guvernului austriac, care în Viena este considerată de un fel de ultimat. Cuprinsul notei e, ca până în Crăciun afacerea transacţiei trebue necondiţionat ori resolvită ori constatat imposibilitatea resolvirei. In şedinţa de joi a Reichsratului Körber a şi fost interpelat în chestia pactului. In respunsul său Körber a zis că guvernele în punctele esenţiale ale transacţiei şi a tarifului autonom sunt înţelese. Divergenţă nu există decât în vre-o câteva chestii de tot secundare. Faţă de aceste declaraţiuni, în cercurile politice din Budapesta să acreditează tot mai mult convingerea, că dacă transacţia nu va putea în timpul cel mai scurt deveni fapt, ambele state ale Monarchiei vor trata şi încheia convenţii comerciale cu străinătatea, separat. Cercurilor mai înalte politice din Viena l e teamă însă de planul acesta care, oricum ar sgudui poziţia de mare putere a Monarchiei. Abzicerea convenţiei comerciale CU Italia. „Neue Freue Presse“ este informat, că guvernul maghiar a comunicat definitiv guvernului austriac intenţia sa de a abzice Italiei convenţia comercială. Fiindcă ori Austria ori Ungaria dacă doreşte abzicerea, aceasta trebue să urmeze, după primirea notei guvernului maghiar, ministrul de externe Goluchowsky în zilele proxime va abzice Italiei convenţia comercială. La încheerea nouei convenţii însă aşa se crede, că guvernul maghiar şi aci va întimpina mari greutăţi, în urma declaraţiilor energice şi categorice ale lui Prinetti rostite zilele trecute. Un jubileu pedagogic. In zilele trecute s’a serbat la Szeged, reşedinţa unicului articlu de industrie ungurească, a papricei, un jubileu pedagogic. Profesorii din prodirectoratul Szegedului s’au adunat să salute din „inimă* pe Dr. Platz Bonifácz cu prilejul Împlinire! a treizeci de anî pe cariera pedagogică. Prodirectorul Platz are renumele unui bărbat riguros în ale formei. Nainte de a sosi la institutul, pe care are de gând al cerceta, soseşte înalta comandă în care se prescriu condiţiunile de primire, cât să fie căldura de mare, ce să facă elevii prin ambii, ce să întrebe profesorii etc. Are renumele bărbatului urgisit, care şi dânsa urgiseşte pe toţi cei ce nu să închină celor bine-văzuţi de dinsul, care figurează adese In „Nemzeti Iskola“ stigmatisat ca un pedagog fără orice calitate de educător. Lucru natural dară, că acum să-’l gratuleze ceî de sub jurisdicţiunea lui. Teméndu-se de el, s’au dus deputăţiile la Szeged, şi ne având ce zice despre dinsul ca pedagog, recurg la metoda populară in zilele de azi, cu care cu sau fără fond s’acoper ceî păcătoşi. In veci căutatul şi în ţeara noastră a rare ori urmatul patriotism a fost şi cu acest prilej, cu care s’a măntuit praznicul. Şi ce misiune patriotică întiineşte după glăsuirea oamenilor predirectorul Platz? Maghiarisarea. In un bărbat al şcoalei nici unul n’a aflat alt merit decât maghiarizarea . Însuşi iubi lantul a accentuat că puiul său cel mai drag este maghiarizarea, ceea ce este în cercul său o deosebită virtute, căci pe teritorul prodirectoratului său se află sârbi mulţi (două părţi din trei). Dacă le placi, bine, şi frumos. Dar să întrebăm pe „devotaţii“ dascăli, ca oare au d-ua lor idee despre menirea şcoalelor medii? In şcoalele medii se propun între altele latină, germană, matematică, fisică, geometrie, cu scopul, după cum se zice, de a pregăti tinerimea pentru studiile mai nalte academice. Oare maghiarizarea ca studiu academic ce loc cuprinde între ştiinţele cunoscute până acum şi la ce reng academic îţi dă drept ? In ţări străine n’am auzit să esiste catedre academice de germanisare, de franţusire etc. Ce minune esti dlară meritul maghiarizării în şcoala medie ? In latină, greca şi alte ştiinţe cum îşi găseşte locul această panacee a evreilor fără ţeară, limbă şi credinţă. Eu credeam că greca, latina sunt isvoarele prime ale renaştere! sufleteşti, şi ea tu am să cred, că sunt un mijloc de maghiarisare. Frumos dar cum vei afla domnne Platz virtuţile lui Rózsa Sándor, misterie csárdelor, farmecul csárdásului In Horaţiu, Homer etc ? De o săptămână meditez asupra lucrului şi încă n’am aflat deslegarea. Dacă plec însă, după cele zise de oratorii de orice categorie, trebue să constatez, că şcoalele medii ale statului nu ştiinţa, nu scopurile nalte expuse mai sus le urmăresc, ci lăsând la o parte orice interes de cultură, să fac toţi dascălii numai nişte meşteri de maghiarizare. Trist pentru ştiinţă, şi vai de şcoală I Idomeneus. Din Dietă. — Şedinţa din 19 Decemvrie. — înainte de deschiderea şedinţei un tiner deputat agita febril în favorul celor 400 de studenţi universitari, cărora nu li s’a iertat didactrul şi prin urmare sunt espuşi de a nu-şi putea continua studiile , şi anunţat o interpelare. Bâtrânul Podmaniczky da din cap, şi observă: — Dar lipsă e ca toţi să înveţe ? Câţiva deputaţi tineri din jurul seu, primiseră satisfăcuţi înţeleapta enunciaţiune. Ordinea de zi a şedinţei de astăzi a fost de altfel foarte variată. Deputatul Papp Zoltán depune un proiect pentru reformarea procedure! In materia chestiunilor de imunitate, ' Justh Gyula întrerupe : — Păzeşte-ţi reputaţia. Széll Încă s’a pronunţat incontra pactului, la ce Papp Zoltán provocându-se la disposiţia Dietei, ’şi-a retras proiectul. A urmat adresa comitatului Szilágy în favorul protegării industriei din ţeară, ceea ce a dat însă la discuţii, mai ales din partea poporarilor. Ministrul de comerciu Láng Lajos a asigurat pe oratori, Molnár János şi Major Ferencz, că statul va face totul pentru protecția industriei şi va veni cât mai curând cu o reformă a legii industriale. Comitatul Pojon cere revizuirea legii electorale. Holló Lajos și Ernszt Lajos sprijinesc adresa.