Tribuna Româna, 1864-1865 (Anul 6, nr. 198-254)
1864-09-17 / nr. 232
Tghiorna CPomipnd. 2--- ----- - duri. Răulu ălu mai putemu însă găsi și aiurelea, afară din sfera politică, și fară a ne mai obosi astăzi zadarnicu poate urmărindu'lu, agiungă să găndimu deocamdată numai că stămu foarte rău cu cestiunea noastră forestieră și cu situațiunea actuală precăzu e deplorabilă, pre a tăta e și de periculoasă pentru interesile național-economice și chiar politice ale viitoriului țerei, din toate punctele imaginabile de privire. Ciudatu au mai înțelesu și răstălmăcitu d. Stănescu articolulu meu din No. 253 alu Buciumului, de parăce'i dă senzori și iîi anină epizode la a cărora inventare nici că 'mi venise a mă găndi! Mai înainte de toate nu pricepu unde au pututu găsi d-sa întrinsul ființa s'au macar urmare unei programme a Academiei forestiere din Assnaftembrie? Îlu rogu să citească încă odată mai cu rost și să ne spuie că au cotite chiar în prologul d-sale, și aceasta ori va trebui să o recunoască singuru, ori almintielea nu poate să înțeleagă a face nici cea mai simplă deosebire între o programă școlară și între divisiunea sistematică a unei Și alătura și programulu pretinsei d-sale scoale științi speciale, cum vine apoi a'și mai silvice cu inventatulu programu din articolulu meu - se înțelege că numai spre a'și pute forma unu motivu de a compara ambele programe adversare - și a pretinde că singura diferență între forestierie și silvicultorie ar fi numai știința vănătorească? Oare n'au pututu d-sa ceti mai atențiosu și a videcă nu numai vănătoria, după cum i se pare d-sale, nu știu pentru ce, ci în realitate: Economia silvi-politică, administrațiunea forestieră, știința vănătorească, Preservarea (cu poliția) pădurilor și esploatarea pădurilor-ca obiecte esențiale împreună cu: Zoologia, Geognozia, Himia, Agronomia ș știința pămăntului) și Agricultura - ca obiecte secundare - toate acestea sunt diferența între aceste două științi așa de ridiculu comparate și pe care scoțind'o din forestierie, silvicultoria nu rămăne mai Și această indiferență de a profunda lucrurile, au cu nimica și se reduce mai la nul a! trebuit s'o înpingă d-sa așa de departe ca să transf rmeze, pe hărtie numai se înțălege, și Academia forestieră din Asswafenbargu într'un închipuită școală silvică de a d-sale? Nu cu toate acestea oare piște dovezi palpabile, că d-sa cearcă a îngroși, pe toată calea, în ochii publicului știința forestieră, și a înalța ridicolu și peste toată cuviința închipuita cărturărie a silvicultoriei, numai ca să poată micșora în aparență diferența dintre amăndouă și să izbutească a se vări macaru pentru astăzi cu silvicultoria în loculu forestieriei - tocmai ca baba în raiu? Asta g'aau făcutu pesemne să'și peardă mai la urmă totu cumpătul mirenescu și să mă bage în tipicărie, însușîndu'și dreptulu preuțesc de a'mierta de două ori pacatulu? Pacat însă c'au uitat mai întăiu proverbulu că „toată paserea pe limba ei pere” și că așa trebue să se îintămple și cu sermana silvicultorie! Cuș? Ași fi cutezat eu a ataca printr'unu ziaru serios ca Buciumulu și a lovi silvicultorin dreptu în inimă, oare numai din fantesie, spu dintr'o antipatie malicioasă? Ași fi căutatu eu a spulbera temeliile imaginare ale acestei nimernice creaturi de specialitate, numai cu teorii copilărești? Daru asta n'aru fi o prea incuantificabilă incercare a unui omu ce nu poate cuteza a'și însuși dreptulu de a minți o doctrină profesaată de TO-80,000 de oameni ureciplicarii ținu în mină soarta păduriloru Europei compentale și cu dănsa pe aceea a unoru state ca: Evanția, Germania, Prusia și Austria, și pe de altă parte o prea tinută rolă a unui ziaru de talie serioasă? - și cu toate acestea d. Stănescu se pare că nu mă poate îndestula săli, fiindu că declamă chiar de pe locu, ca advocatu alu silvicultoriei, că mă înșălu amaru, și ca să discrediteze mai ușoru teoria seculară a științei forestiere, argumentează falsu și cearcă a sfărăma asserțiunele mele cu celebrități clasice și de respectată autoritate, între care ca cea mai decisivă armă a d-sale ne aduce înainte silvicultura D. Logenz și Ralade, pe care d-sa ni au tăinuit'o numai ca să nu'lu putemu controla”) Oricine au cetitu articolulu d-sale nu poate nega că aici stă toată temelia lui și că dacă temelia va fi sănătoasă și argumentarea în totul dreaptă, numai atunci va putea învinge și a'și giuca rola cu norocu. Daru cu toate acestea, regretezu și eu la răndulu meu că d-sa mai înainte de a apăsa pana pe hărtie n'au preferatu a medita mai maturu, s'au mai bine zidîndu mai sinceru și au uitatu că de va lovi adevărulu, lovește de moarte numai în cauza ce se cearcă atătu de zadarnicu o apara. Și de ce n'au vrutu oare să mă creadă mai bine cănd iamu rostit într'unu pasaju din menționatul meu articol că „știința practică și experiența seculară a lumei forestiere stau la lumina zilei și nu ne permite nici cum a falsifica lucrurile?” Negreșitu numai pentru că silvicultoria n'au avutu chiar din fașă i și nici odată nici cea mai mică poftă de a nu le falsifica; căci altmintierea pici că s'aru fi putut forma și susține numai la noi, ca nicăiri încă în toată lumea - cănd toată temelia și totu principiulu ei de vitalitate, nu este altă ceva decătu numai falsuptep doctrinală și profesională. După ce cunoaștem însă odată citatulu din opera lui L. Raărache cu carele d. D. Stănescu s'au servitu de armă spre a și derăde de biata pădurărie și a o tăvăli și că tu nu i au datu puterile poate, deschideți acum cu mine opera recomendată în originalu și cetiți de la cea întăia linie de pe pagina întăia înainte și tecstualu următoarele: „Introducere”--„Ecomomia forestieră „cuprinde toțimea cunoștințeloru necesare la „administrațiunea cea mai bine înțolepusa a „păduriloru, cu privire la interesile propri„etorului in particulpru și acelea ale țărei „în generalu.” (Acestu pasaju d. Stănescu Ilu lasase, după dînsul vine apoi citatul d-sale:) „Această știință (adecă: economia forestieră iar nu silvicultura d-sale!) este complecta „(ad. compusă din mai multe părți, iar nu „complectă” ca usurpătoarea d-sale silvicultură?) Eal împrumută din matematici, din fizică „și din chimie, din istoria naturală, din dreptul și din economia politică (națională) părțile „de care are nevoie pentru a ne pricătui, precumu și pentru a lumina combină ciulele și „factele practice care facu baza tratărei păduriloru.” „Daru, acestea combinăciuni, aceste facte „practice, precum și diferitele metoade de „ecuploatațiune consacrate prin o ecuperiență „rațională, reunite și coordonate în corpu de „doctrină, au priimitu denumirea de cultura „păduriloru sau bibiicultura, (fraza nu se termină apoi acolo după cum au făcut'o d-sa ciocu lăsatulu esențialu:) termin ce corespunde „cu acela de agriculura, căndu prin acestu „din urmă înțelegemu numai posta ce este „relativu la cultura cămpului. ets. ets. Atăta ne este de agiunsu pentru acum și găsăscu de prisos a mai menționa și de celelalte dovezi ce vroește a ne întroduce d. utănescu; din această traducere fidelă însă, fie cine poate lesne recunoaște și cu o autoritate clasică franceză și nu numai de cele permane, în contra cărora răzucește d-sa atătu de ridiculu, ca: 1. Știința specială privitoare la guvernarea sau administrarea cea mai bine înțeleasă a pădurilor fie publice sau private în generalu, se numește economia forestieră (pădurară) sau pe scurtu în romănește: Forestieria îi nici cumt Silvicultura!). 2. Forestieria își împrumută doctrinele ei de la mai multe ramuri de știință pe care ea se fundează și se împarte în mai multe părți de doctrine esențiale (despre care amu vorbitu în Vasinmati N. 253). 3. Una din părțile forestieriei este și silvicultura (cultura pădurilor) care învață în special, combinăciunele și factele practice ale trătărei pădurelor, precum și diferitele metoade empirice de esploatarea lor. 4. Terminus silvicultură (cultura pădurilor) este analogu însă cu acela de agricltura numai atunci căndu înțălegemu prin agricultură numai cultura cămpului, prin urmare nici chiar francezilor nu li-au sunatu vreodată prin minte se poată da cuvăntului, silvicicultură sensulu latu de Teconomia forestieră? după cumu ”agricultura” se ea de multe ori și facultativu și în sensu de economie rurală--lățire de sensu de care silvicultura să zisesă naturalși nte incapabilă. 5. Cu toate acestea însă, d. Stănescu spre a rădica silvicultoria la rangulu unei științi speciale, s-au înălțatu sfera cea premărginită de competință și i au falsificat sensul, odată cu respectabilul documentu al domnului I. Parade, traducăndu c'o ecsemplară uzurpare terminul de economia forestieră sau forestieria'' prin silvicultură.” 6. Și în fine, pentru a pute propaga mai ușoru o aseminea himerică și absurdă speau pusu și un văl atrăgătoriu îmbrobodelilor sale clalitate sau doctrină ultra pămăntească, premeditate, transformăndu nimernica de silvicultorie după toate pacatele acum și'ntr'o Tăilvicultură completă dintr'o forestierie complectă” 1&61j. - Saracă pădurărie, ce zile ai mai agiunsu și ce pacate și usturime ai avutu se mai tragi tocmai pe la noi Romănii!... Terminul silvicultor (uriuni sulteși) nu poate fi naturalminte acum, după toate cele demonstrate păn'acolo, decătu o specialitate analoagă silvicultoriei, din care s'au formatu; nici o autoritate clasică însă, o mai repetezu, chiar și franceză, n'au putut ave imprudența de a'lu rădica la unu terminu specificu profesionalu. silvicultoria nu'i decătu o simplă calitate mai multu sau mai puținu esențială sau căutată după împregiurări, din calitățile profesioniste ale unui forestieru, tocmai după cum și silviculstudiile esențiale ale forestieriei. Unu forestieru prin tura pui decătu o simplă parte din urmare trebue să fie și silvicultor căndu i se va cere; unu simplu și special silvicultor însă nu poate fi nici odată și forestieru! D. D. Stănescu au avutu prin urmare să ecipseze numai unu pacatu cercăndu a ne împrobodi adevărul și a sporica din silvicultorie o specialitate, și eu socotu de prisosu a mai adăogi noue argumente pe lăngă cele ce le-am întrodusu pănă acumu asupra acestui Sie. Blase Stanislau, 7. Intă opera cestionale: springe des „Sopge dementaige de bois. - Sghee a Gheeole fogestiuge rag „M. Loghenze - somrlete et rablie „A. Ragade” - Narsr, 1860. vepte Carbois et - Snez pgimlot - rag