Tribuna Româna, 1866-1867 (Anul 8, nr. 255-285)
1866-10-24 / nr. 272
JZIZZ Tritiana rtomână, vointia tuturoru nu este de catu a transmuta absoluti similu dintr'unu lucii, a'i da mai multe capete in locu de unulu. Suveranitatea nationale intteleasa ca vointia a multimei nu este de catu apesare, tirania tara probabilitățile mărimii care au fostu uneori consrquiitia j despotismului unui unui, amesteca multimea in patimile si ambitiunile politice, deschide pofte si sperantie pe cari dreptatea si libertatea nu le poate nici satura nici satisface; si mai curendu seau mai tarziu trebue se abdice in favoarea unui tiranu, gieci nu scie nici se conserve nici se contiena. Principiulu vointiei poporului in toata întinderea curentului, precumu si acela alu suveranității unui singuri om, nu este domnirea ratiunei. Justitia, probitatea si bunătatea in guvernu nu depidiu totu dauna de la vointia ; legile cari cata a fi respectate si ascultate vinii mai de susu, vinii de la o putere mai mare, qreci ele suntu rasul tatulii luptei intre adeverii si minciuna, intre dreptu si nedreptu, intre rațiune si bunulu plăcii. Candu autoritatea nu este temperata prin rațiune, deosebirea nu este de catu in numerulu apelatoriloru, istoria ne arata cuiu totudeauna guvernele basate pe vointta multimei ,au dusii la abdicarea libertătii si la tiranie. Oricare ar fi sistemulu si principiele pe care se intemeiaza legile moralei si ale ratiunei, fia vorba de drepturi sau de datorii, de interes se sau de sentimente, toti filosofii, toti politicii, spiritualistii si materialisti, dogmaticii ca si scepticii, toti admitii ca sunt acte rationale si nerationale, drepte si nedrepte. Cine poate asigura ca aceste acte supuse aprobară stau desaprobarii bunului plăcu, acea capricioasa vointta nu va fi de multe ori contraria ratiunii, si ca dreptatea si libertatea nu vom fi adesea silite se se retraga din’naintea retecirii si a intrigei ? Intr’o societate, conditiunea de capitenia a asistentiei si a desvoltarei este' domnirea bunului simtiu, a rațiunii si a moralei publice; chiamarea la putere a oameniloru cari le posseda constitue adeveratulu guvernu represintativu. Libertatea, dreptu primordialii alu omului, este o putere care esista in fiecare de a’si conforma vointta cu rațiunea ; acei cari inttelegu libertatea altu-feliu nu suntu de catu uisce detractori ai acestui dreptu, fiindu ca nu poate fi permisu multu timpu unui omu de a face ceea ce nu este conformii cu ratiunea, fara de a scandalisa si fara de a vatema drepturile si interessele celoralalti. Statutulu de la 1804 supunea rațiunea la vointia unui singuru omu, si aceasta o facea subt masca vointiei multimei. Supunea toate interesele societății noastre vointiei unei singure clase. Constitutiunea de astazi temperează bunulu plăcu alu multimei prin rațiune in folosulu tuturoru interesseloru, întronează «deveratulu sistemu represintativu. toate căussele si toate interessele suntu represintate, toti suntu chlamati a’si esprima vointia si a vegăta la lucrulu publicu fata de presiunea unora asupra altora, si astufel iu ca antagonismulu interesseloru se nu poata degenera nici in opressiune, nici in esploatarea unora prin alții. Aplicata cu buna credintta si in libertate, Constitutiunea de astazi are missiunea de a trage din sinurii natiunei pe cei mai buni dintre cetatieni, pe cei mai virtuoși, pe cei mai capabili prin calitatile loru morale si intelectuale, pentru a conduce națiunea in aflarea adeverului si a dreptatii. Suveranitatea poporului esereitata prin representatiunea tuturora classeloru si a tuturoi trelmintieloru poate duce națiunea la domnirea dreptății si a libertății, in vreme ce suveranitatea majoritatii, fara aceasta pregătire, devine preludiulu unei resturnari inevitabile in profitulu despotismului, fiinduca ea nu se poate sustiene de catu prin fegadueli de multiumiri si de fericiri pe care nici unu guvernu in lume nu le poate implini , apasa mulțimea pena la osteneala si la desperare. Rasa sistemului represintativu este elecțiunea, si puterea care su sustiene este publicitatea. Prin elecțiune se continue guvernulu in marginile atribitiuniloruscale; prin publicitate se denuntia ori ce nedreptate, se luminează opiniunea asupra aderendui. A inmuri seau a silui elecțiunile, seau a opri publicitatea, este a es si din sistemulu represintativu, a piei ielu nu poate esista fara aceste doue conditiuni. Sistemulu representativu bine si sinceramente exerciatu este negatiunea bunului plăcu, prin urmare este cea mai mare garanția pentru paza dreptății si a moralității prin respectarea legiloru. Ceea ce amu avutu pena acumu au fostu domnia bunului plăcu, care la ori ce impregiurare ginea dreptatea in interesulu autoritatii, a operatoriloru si a amiciloru iei. Ceea ce ne amu datu, prin Constitutiunea al anului 1800, este domnirea suveranității nationale prin rațiune, dreptate si libertate. Legile noastre civile si penale suntu indestulatoare, ele suntu in generalii conformu ideiloru de dreptate si de eipiitate care regulează relatiuniile dintre oameni la națiunile cele mai inaintate in civilisatiune, aceste legi, cu foarte puține prefaceri, potu satisface toate trebintiele noastre sociale. Trebuinttele morale si materiale ale unei societăți făcu legile Cele bune, precumi si legile cele bune desvelescu si formează caracterulu moralii alu poporului. Solidaritatea intre oameni este efectulu unei civilisatiuni inaintate ; oamenii, prin luminele si cunosc intiele lor ii intrelegii, semn ca, bunastarea si fericirea tia caruia interesează si folosesce societatea intreaga, precum perderile si nenorocirea unuia lovesce si jienesce interessele tuturora. La noi nu exista inca acea solidaritate, acelu interesu ce trebue se purtamu unii altora. Lipsa de solidaritate si nepesarea ce vedem« mai 'ales« in classele de josu la intemplari nenorocite, imbferintia ec an pentru culcări, jafuri, incendiari, nedreptăți si aipasturi, suntu inca uisce semne de gradtdu înapoiata in care ne aui amu. Legile care făcuu educatiunea morala a poporului trebuie se activeze formarea ideiloru salutarii, fiindu seama de principiile morale si tipice care i trebuie se conducă societățile. Este de trebuintiu neaparata ca legile se obtaje pe toti membrii societății noastre a na sta indiferenti la nenorocirile altora, dueci societățile se sustienu prin raporturile care unescu oamenii intre densii, si prin legaturile care constitue acele raporturi. Acele raporturi, acele legaturi nu suntu decatu interes suri ce trage dupa sine ca o consecintta inevitabile solidaritatea intre membrii iei. Astazi positiunea politica la care amui ajunsu si stabilitatea ce ne incheza siuesceu dinastia si Constitutiunea, permite, ne inlatoreaza, a pune capeta luptelon politice si a ne ocupa seriosu cu îmbunătățirile materiale. Agricultura si industria in decadentia, comercialu si mestessugurile in părăsire, toata inteligintia tierii absorbita in politica si in venarea functiuniloru Statului, o biurocratie reaărăvită, face ca toti se alerge dupe ocupatiuni care fara multa batae de capuseau osteneala procura vieatia de lenevire si de îndestulare. Reductiunea postimiloru Statului la strictulu necesariu si incuragiarea muncei, astennandu’o contra bentuiriloru arbitrariului si ale nedreptătii, vor da o noua desvoltare industriei si comerciului. finanttele noastre prin impovorari nefolositoare, aduse tesaurului pentru satisfacerea trebuintteloru nesatiabile ale aparatoriloru unui sistemu retectiv, au ajunsu astu-feău in catu pe de o parte devine impossibila a equilibra budgetele fara de a spori imposibile, in vreme ce pe din alta parte este foarte anevoie cu mijloacele ce aveau astadi a mai mari impositele fara a opri productiunea. Singura solutiune ce ne remane este reducerea cheltuieliloru si prefacerea assietarei impositeloru. S’au vorbitu foarte multu de o reforma radicala in imposite; asemene reforma ar aduce o perturbatiune care ar avea cele mai mari necuviintie. Ceea ce mi se pare mai rationalii ar fi de a tinde treptatu la realisarea unui sistemu financialu bine studiatu si bine combinații, reducandu pe totu amulu aceste cheltuieli ce voimu se facemu se dispara, si sporiinju pe acelea ce trebue se conservamu , de esemplu, impositulu asupra esportatiunei si impositulu vamala care pricinuescu cheltueli de perceptiune foarte mari, pagube, stricăciuni, veclatiuni de totu felulii, pe care, împreuna cu darea, le plascescu toti consumatorii si suntu totu o data, prin impossibilitatea de controla seriosu, o causa de abusuri si de prevaricatiuni, trebuescu reduse treptatu pena ce va ajunge ca perceptiunea se fie balandata prin cheltueli, si atunci desfiintiate cu totulu. Impositulu asupra venitului pare in teorie singurulu impositu rationalii ; nu seia inse pene la ce puntu realisarea unui sistemu financiaru basatu pe unu impositu unicii ar fi cu putintia, daru ceea ce pare netăgăduită este ca unele imposite indirecte, precumu suntu impositele bine combinate asupra tutunului, asupra beuturiloru si asupra unoru obiecte de luxu, dau mari mijloace tesaurului de a face ca impositele directe se fiu mai putinu grele de realisatu. Lovitura ce s'au data bisericei, de regimulu inaugurata in dina de 2 mai 1814, au sguduitu pena in temelie dogmele sântei noastre religiuni; acelu regiuni, precumu' se scie,au lovita si pietatea straduniiloru rostii si independentia bisericei, prin legea aceea care asemuia pe capii bisericei cu impiegată do rendu ai Statului, adica a fi numiti si scosi dupa plăcere, trebuesce daru a se inapoia bisericei nu numai prestigiulu ce au perdutu, daru si a se deschide drumulu acelora bărbați care candu s'aru alia in Capitla bisericei se nu ne faca a ne indui du dogmele santre noastre religiuni. Ceea ce prima astazi toate consideratiunile suntu relele obiceiuri care s’au introdusa in distributiunea justitiei din partea autoritatiloru administrative si judeciare. Aceasta este o rana mare, cu neputintia