Tribuna Şcolii, 1971 (Anul 2, nr. 30-76)
1972-01-15 / nr. 31
2 Concursul de biologie In colaborare cu Ministerul Educaţiei şi Invăţămîntului şi Comitetul Central al U.T.C., Societatea de ştiinţe biologice organizează, începînd cu acest an, concursuri pentru elevi, la biologie. Pentru liceele de cultură generală concursurile se vor desfăşura în 3 etape, după cum urmează : etapa pe şcoală la 16 ianuarie 1972 ; etapa judeţeană la 14 mai 1972 ; etapa finală în vacanţa de vară. Etapa pe şcoală este organizată de inspectoratele judeţene şi filialele societăţii. La această etapă se pot prezenta elevii care au aptitudini către studiul naturii, îndrăgesc biologia şi doresc să participe. Subiectele de concurs pentru etapa pe şcoală constau dintr-un subiect teoretic (lucrare scrisă două ore) şi o lucrare practică din cele efectuate în perioada respectivă. Elevii participanţi trebuie să parcurgă materia prevăzută în programa şcolară pînă la capitolele indicate mai jos şi în plus unele articole sau broşuri, recomandate de profesori. Anul I de liceu: pentru etapa pe şcoală pînă la tema „Geologia dinamică“ ; pentru etapa judeţeană pînă la tema „Era mezozoică“. Anul II de liceu : pentru etapa pe şcoală pînă la tema „Artropode“ ; pentru etapa judeţeană pînă la tema „Clasa păsări“. Anul III de liceu : pentru etapa pe şcoală pînă la tema „Analizatori“ ; pentru etapa judeţeană pînă la tema „Aparatul circulator“. Anul IV de liceu : pentru etapa pe şcoală pînă la tema „Evoluţia speciilor“ , pentru etapa judeţeană pînă la tema „Selecţia“. Elevii claselor speciale, participanţi la concurs, vor parcurge materia prevăzută în programa specială a acestor clase. O expoziţie a elevilor timişoreni In perioada vacanţei şi în prima săptămînă a trimestrului II, numeroase cadre didactice şi elevi din Timişoara şi din judeţul Timiş au vizitat expoziţia cu vînzare a produselor realizate de elevi, organizată din iniţiativa Inspectoratului şcolar al judeţului Timiş. Mobilierul din fier forjat, confecţiile din blănuri, împletiturile din nuiele, covoarele etc., realizate de elevii şcolilor generale nr. 3, 5, 7, ai Liceului nr. 6 şi ai Liceului „Vicenţiu Babeş“ din Timişoara, ca şi de elevii Şcolii generale nr. 3 din Lugoj, ai Şcolii generale nr. 1 din Jimbolia, ai Şcolii generale din Govora, ai liceelor din Recaş, Făget şi Peciu Nou, au fost apreciate şi solicitate de vizitatori. Pe lîngă valoarea funcţională a obiectelor prezentate, expoziţia a prilejuit realizarea unui fructuos schimb de experienţă, în vederea îmbunătăţirii activităţii din atelierele şcolilor județului Timiș. v. a. ACCENTE Despre etica tineretului şcolar Sub acest titlu, Inspectoratul şcolar judeţean Braşov, în colaborare cu casa corpului didactic, a editat comunicările susţinute la simpozionul judeţean care a avut loc la Braşov în luna aprilie a anului trecut. Comunicările strînse în acest volum tratează cîteva probleme de stringentă actualitate pentru activitatea educativă desfăşurată de corpul profesoral. Reţinem, între altele, opiniile formulate în legătură cu educarea sentimentelor morale la elevi prin sistemul muncii educative, valenţele formative ale educaţiei ateist-ştiinţifice, caracterul activ al educaţiei morale în munca dirigintelui, locul sistemului de valori morale în integrarea socială a tineretului etc. şcolii cu familia pentru educarea comunistă a elevilor, pentru cunoaşterea particularităţilor vîrstei preadolescentine. Adăugind la acestea articolele care tratează despre valoarea educativă a predării geografiei sau despre sonetul eminescian, volumul contribuie nu numai la generalizarea experienţei şcolii hunedorene în traducerea în viaţă a unor îndatoriri de mare actualitate pentru şcoală în etapa actuală, dar şi la clarificarea teoretică a unor probleme de interes metodologic şi ştiinţific. C. Bărboi N. Constantin „Şcoala şi viaţa“ 1. Aflat la cel de al doilea număr, volumul „Şcoala şi viaţa“, editat de Inspectoratul şcolar şi de Casa corpului didactic din judeţul Hunedoara înscrie în sumarul său articole de ţinută ştiinţifică ridicată care vorbesc despre experienţa şcolii hunedorene în organizarea practicii elevilor, a cercurilor tehnico-aplicative, în colaborarea Noi culegeri de muzică corală De cele mai multe ori, concursul „Cîntare patriei“ de pe micul ecran iţi rezervă surpriza unor adevărate spectacole de înaltă ţinută artistică susţinute de corurile sindicatelor din întreaga ţară. Printre formaţiile corale de amatori care s-au detaşat, realizînd adevărate performanţe în punctajul juriului se numără şi corurile cadrelor didactice din Roman, Iaşi, Craiova, Piatra Neamţ, Brăila, Slatina, Rîmnicu Vîlcea etc. Pentru a sprijini activitatea acestor coruri, în vederea îmbogăţirii repertoriului formaţiilor corale de amatori cu lucrări în primă audiţie, Consiliul Central al U.G.S.R. a editat trei culegeri de muzică corală : „Partid erou, partid victorios“, „Cîntare muncii“ şi „Munca e izvor de bucurie“. Culegerile conţin numeroase lucrări create recent de valoroşi compozitori ai genului. RĂSPUNDEM CITITORILOR Mara Văleanu, Bucureşti doreşte să ştie cum va fi salarizată după obţinerea diplomei de licenţă a universităţii. Unul din principiile de bază ale sistemului de salarizare a funcţiilor didactice este acela al studiilor. Orice profesor are dreptul să fie salarizat potrivit studiilor sale (licenţa universitară, diploma de absolvire a institutului pedagogic de 3 ani, diploma de învăţător sau alte studii echivalate cu acestea de către Ministerul învăţămîntului, precum şi diploma de bacalaureat), indiferent de vechimea pe care o are în invăţămînt. In consecinţă, un profesor suplinitor salarizat ca profesor cu bacalaureatul, în momentul în care obţine diploma de absolvire a institutului pedagogic de 3 ani va primi salariul corespunzător acestor studii, la gradaţia de vechime pe care o are în acel moment. Devenind ulterior titular al postului, el nu va mai putea promova la o gradaţie superioară de vechime decît după obţinerea definitivării. Acelaşi principiu se aplică şi în cazul în care ar avea licenţa universităţii sau in situaţia unui profesor cu institutul pedagogic care dobîndeşte licenţa universităţii. Această regulă este valabilă şi în cazul altor funcţii didactice cum sunt: educatorii de la şcolile speciale şi casele de copii şcolari (salarizaţi potrivit studiilor superioare pe care le dobîndesc) sau învăţătorii (educatoarele) cu studii necorespunzătoare (categ. II) care obţin diploma de învăţător (educatoare). Trebuie să mai adăugăm că profesorii suplinitori de la clasele V—VIII care au numai studii de nivel mediu, (bacalaureatul), în cazul în care urmează învăţămîntul superior fără frecvenţă şi promovează anul IV, beneficiază de aceeaşi salarizare ca şi profesorii cu institut pedagogic de 3 ani (la vechimea in învăţământ pe care o au) cu condiţia să continue studiile pînă la absolvirea lor. De această prevedere nu pot beneficia alte funcţii didactice, cum ar fi educatorii de la şcolile speciale şi casele de copii şcolari sau profesorii din învăţămîntul profesional şi tehnic. Nadejda Stănescu, Rîmnicu Vîlcea, doreşte să ştie dacă indemnizaţia pe care o primeşte pentru munca pe care o prestează şi ca secretar al şcolii se ia în calcul la stabilirea indemnizaţiei pentru concediul de odihnă. In unităţile şcolare din învăţămîntul de cultură generală şi din învăţămîntul profesional şi tehnic, personalul didactic poate beneficia de plata a două feluri de indemnizaţii şi anume : unele care se acordă pentru anumite sarcini suplimentare legate de funcţia didactică îndeplinită şi altele care se acordă pentru îndeplinirea altor funcţii. Din prima categorie fac parte indemnizaţiile de conducere a directorului sau directorului adjunct, indemnizaţiile pentru dirigintele de clase şi cea pentru predarea de către învăţători la 2—4 clase în acelaşi timp. Aceste indemnizaţii fac parte integrantă din salariul tarifar de încadrare a funcţiei didactice îndeplinite şi în consecinţă intră atît în calculul indemnizaţiei pentru concediul de odihnă cît şi în calculul ajutoarelor de boală sau maternitate, ca şi in calculul pensiei pentru limită de vîrstă. Tot din această categorie mai fac parte şi indemnizaţiile ce se cuvin cadrelor didactice din localităţile rurale cu condiţii deosebite şi indemnizaţiile ce se acordă comandanţilor instructori ai unităţilor de pionieri sau îndrumătorilor comitetelor U.T.C. ; aceste indemnizaţii deşi nu fac parte integrantă din salariul tarifar, se cuprind în salariul (cîştigul) mediu şi, deci, intră şi ele în calculul indemnizaţiei pentru concediul de odihnă. Din a doua categorie de indemnizaţii fac parte cele care se acordă cadrelor didactice care îndeplinesc o altă funcţie pentru care nu s-a prevăzut în statul de funcţiuni al şcolii post cu normă întreagă (sau jumătate), cum sânt : indemnizaţia pentru secretarşcoală, cea pentru funcţia didactică ajutătoare de bibliotecar şcolar şi, eventual, pentru ţinerea evidenţei contabile la o unitate de învăţămînt. Aceste indemnizaţii nu se cuprind în salariul (cîştigul) mediu şi nu se pot lua în calculul indemnizaţiei de concediu. Ele se plătesc numai pentru perioada cît se îndeplineşte, efectiv, activitatea respectivă. Menţionăm că, în timpul vacanţelor şcolare şi chiar în timpul concediului de odihnă (iulie şi august) ele se pot plăti celor care efectuează munca respectivă. Precizăm de asemenea, că indemnizaţiile de secretar-şcoală şi bibliotecar şcolar nu se pot acorda decit unor cadre didactice care îndeplinesc aceste funcţii. Indicaţiile în legătură cu modul de calculare a indemnizaţiei pentru concediul de odihnă al cadrelor didactice au fost transmise, de Ministerul Invățămîntului cu adresa nr. 73810 din 30 iulie 1971 tuturor inspectoratelor şcolare judeţene şi ministerelor. Th. Leonescu Am primit la redacţie 0 Opiniile unui corespondent octogenar La scurt interval de timp, una după alta, am primit, recent, de la corespondentul nostru Toma Cocişiu din Blaj, două scrisori. Fenomen obişnuit. Scrisorile acestui dascăl care, din cite am aflat, a atins, de curînd, vîrsta de 83 de ani, sînt în redacţia noastră o prezenţă familiară. Cu un neostenit, mereu proaspăt şi pasionat interes pentru problemele învăţămintului românesc, T. Cocişiu ne „asaltează“ cu scrisori în care işi expune opiniile, face comentarii pe marginea unor articole şi studii apărute in presa pedagogică, contestă sau aprobă idei, realităţi şcolare, clasici sau contemporani ai pedagogiei. Unul dintre marile subiecte ale preocupărilor sale : arta de a învăţa. Iată cîteva dintre ideile emise în aceste scrisori. „Să abolim toceala care are influenţe negative asupra inteligenţei şi chiar asupra caracterului şi al voinţei. Să predăm astfel incit elevilor să le fie solicitată inteligenţa, să-i ajutăm să ajungă singuri la izvoarele ştiinţei de unde să culeagă informaţiile pe care să le prelucreze trecîndu-le prin filtrul gîndirii personale“. Sau „După opinia mea, procesul de învăţare ar trebui să se desfăşoare respectind următoarele etape : 1. Observarea directă, 2. Judecata proprie, 3. Exprimarea personală, 4. Confruntarea în comun“. Ceea ce revine însă cu o frecvenţă aproape obsedantă, în toate scrisorile sale, este problematica şcolii active experimentată in urmă cu ani de Toma Cocişiu la Blaj, experiment la care se referă şi mai sus-citatele paragrafe. Observînd surprinzătoare coincidenţe între principiile pedagogiei moderne şi cele care au stat la baza acestui experiment, ne întrebăm dacă n-ar fi oportun ca forurile de cercetare să studieze cu o mai mare atenţie eventualitatea reactualizării sale, cu, fireşte, amendamentele de rigoare. El constituie, oricum, unul din elementele progresiste ale tradiţiilor învăţământului nostru. • O scrisoare Am primit de la profesorul Teodor Grad, directorul Şcolii generale din comuna Săcel, judeţul Maramureş, scrisoarea de mai jos. „In numărul 29 din 25 decembrie 1971 al revistei „Tribuna şcolii“ aţi publicat, sub semnătura tovarăşului Octavian Buzescu, un foarte frumos reportaj intitulat «Cîtu-i Maramureşu...» Cunosc destul de bine şcolile despre care s-a scris şi vreau să confirm că cele relatate corespund adevărului. O singură obiecţie am de făcut, şi anume : ceramica dacică despre care s-a scris în articol nu se produce la şcoala din Sălişte, ci la Şcoala generală din comuna Săcel, judeţul Maramureş. Regret că tovarăşul Octavian Buzescu n-a avut timp să facă o scurtă vizită pe valea Izei , ar fi avut ocazia să vadă atelierul nostru de ceramică şi să-l cunoască pe maestrul Tănase Cocean — ultimul specialist în materie. Poate o să vină mai tîrziu. Pînă atunci, vă rugăm să primiţi o mică «dovadă» in sprijinul celor de mai sus : fotografia unui elev lucrînd în atelierul de ceramică, pe care o veţi publica, sper, alături de cuvenita rectificare“. Faţă de aceste rînduri mă simt îndemnat să repet de mai multe ori cuvintele „mulţumesc“ şi „regret“. Mulţumesc pentru (prea!) elogioasele cuvinte la adresa reportajului. Regret că n-ara venit pe valea Izei şi mulţumesc pentru invitaţia pe care promit s-o onorez în cel mai scurt timp. Mai regret (cu scuzele de rigoare) eroarea asupra căreia, pe bună dreptate, aţi atras atenţia redacţiei. Sper s-o facă împreună cu mine şi cineva de prin partea locului (ştie el cine) care mi-a transmis numele localităţii cu pricina. Mulţumesc pentru fotografia trimisă. Mi se pare frumoasă în multiple sensuri şi, după cum probează alăturata ei prezență, redacția a acceptat acest punct de vedere. Oct. B.