Tribuna, iulie 1891 (Anul 8, nr. 146-170)
1891-07-24 / nr. 164
Anul VIII Nr. 164 ABONAMENTELE Pentru Sibiiu: 1 lună 85 cr., Vi an 2 fl. 50 cr., */* an 5 fl., 1 an 10 fl. Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monarchie: 1 lună 1 fl. 20 cr., Vi an 3 fl 50 cr., 1/a an 7 fl. 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate: */* an 10 franci, */, an 20 franci, 1 an 40 franci Abonamentele se fac numit plăttindu-se întvunte. Apare în fiecare zi de lucru INSERŢIUNILE Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua oară 6 cr. a treia oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. Redacţia şi Administraţia: Strada Măcelarilor Nr. 21. Se prenumeră şi la poşte şi la librării, în Bnouresci primesce abonamente D. C. Pascu, Str. Lipscani 35 Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază. In număr costă 5 cruceri v. a. sau 15 bani rom. Obstrucţiunea şi naţionalităţile. ii. Precum am venut din articolul oficiosului reprodus în numărul nostru de ieri, vorbirea moderată şi chibzuită a dlui Dr. Aurel Brote, prin care a întimpinat în numele Românilor din comitatul Sibiiului pe nou denumitul comite-suprem şi comite săsesc Gustav Thalmann, a fost învrednicită în tabăra guvernamentală de multă atenţiune. Deşi tenorul ei e calm, dar e hotărît, politica guvernamentală folosesce această vorbire în două direcţiuni. Pe o parte lovesce în atitudinea politică a Românilor şi pe altă parte advertisează stânga extremă de a continua cu obstrucţionalismul, arătând asupra „păşirii tot mai arogante“ a Românilor. Nu e pentru prima dată, când guvernul se folosesce de organele sale de presă pentru a accentua împregiurarea, că Românii, dacă vor «Măturarea gravaminelor lor, să vină înaintea parlamentului cu ele, căci aceasta e calea constituţională. „Pester Lloyd“ şi soţii sei, care nu ostenesc în folosirea cât de deasă a acestui pseudomotiv, invită şi acum pe România veni în parlament, şi a arăta gravaminele lor contra executării legii naţionalităţilor, şi parlamentul dacă le va găsi îndreptăţite aceste gravamine, sigur că le va lua în considerare. E aproape ridicol, când guvernul se mai folosesce şi acum de această tactică discreditată cu desăvîrşire! Par’că lumea, cătră care se adresează organele de presă ale guvernului, nu are cunoscinţă de sumedenia de fapte, care toate dovedesc, că ani de-arîndul guvernele maghiare ’şi-au câştigat aplausele generale ale parlamentului tocmai prin nesocotirea legii de naţionalităţi; par’că lumea nu ştie, că un ministru maghiar a declarat parlamentului, că e datorinţa patriotică a guvernului a nu observa această lege; par’că lumea nu cunoasce faptul, că tocmai pentru a nu pută veni Românii în parlamentul budapestan se susţine pentru Transilvania o lege electorală excepţională, şi că în Ungaria, când într’un cerc electoral se punea * candidatura vreunui Român, iarăşi era datorinţa „patriotică“ a tuturor partidelor maghiare în alianţă cu evreii, cu aparatul întreg administrativ şi cu gendarmeria, cu bătăi şi alte brutalităţi a face tot posibilul, ca oricine să reese la alegere numai Românul nu; par’că lumea n’a luat act de declaraţiunea bărbătească, făcută pe temeiul acestor fapte, a generalului Traian Doda ! Ar fi deci un lucru cu totul de prisos a mai discuta acum asupra acestui obiet cu organele de presă ale guvernului, când se provoacă iarăşi la motivul „absurd“ al abstinenţei noastre politice şi ne invită să mergem în parlamentul maghiar pentru a obţine de astădată bunăoară executarea conscienţioasă a unei legi sancţionate şi promulgate ! Cu atât mai mult insă trebue să ne ridicăm glasul nostru contra celeilalte apucături noue a presei guvernamentale, a ne pune alăturea cu partidul Kossuth-ist. Declinăm dela noi cu toată hotărîrea această „cinste“. Guvernul şi partidul seu poate să se folosească de toate mijloacele pentru a determina partidul kossuth-ist se renunţe la oposiţiunea sa obstrucţionistă, poate, dacă îi place, să-’l avertiseze şi să-’l sparie cu atitudinea poporului român, dar’ niciodată nu-şi va succede a găsi în păşirea noastră politică o asemănare chiar cu păşirea politică a acelora, care reclamă exclusiv pentru ei dreptul de a representa naţionalitatea maghiară. întreaga istorie a poporului nostru nu cuprinde un unic fapt, care ar dovedi că noi prin violenţă şi prin forţă am încercat a stoarce recunoaşterea drepturilor noastre politice. Poporul român a fost totdeauna şi e şi astăzi un popor de ordine, care pe temeiul legilor a mers pas de pas înainte. Şi şi astăzi acest popor nimic altceva nu pretinde, decât observarea legilor, pentru ca să poată deveni un factor folositor al patriei sale şi pentru ca să nu fie jignit în desvoltarea sa firească. Poporul maghiar a urmat tocmai din contră. Şi dacă partidul kossuth-ist pretinde a fi el singur adevăratul representant al poporului maghiar, are şi motive binecuvântate de a face această pretensiune, într’atâtea rînduri acest partid s’a folosit cu succes sub regimul constituţional de violenţă şi de forţă pentru a deslega cestiuni politice. După ce a primit convingerea, că prin lărmuiri asurzitoare şi sălbatice în şedinţele parlamentului a mutat lupta pe stradă, a pus în mişcare gazurile capitalei şi a răsturnat astfel miniştrii, a deslegat în înţeles „patriotic“ cestiuni militare etc. etc. Obstrucţionismul actual, aplicat acum de kossuth işti, nu e nimic altceva, decât tot modul de luptă „naţional“ probat în atâtea rînduri. Unii Irányi şi Ugrón proclamă pe faţă violenţa şi forţa, drept mijloc al biruinţei lor. Cum acest element de disordine dar’ ar pută fi în alianţă, fie chiar involuntară, cu elementul de ordine, care aşteaptă în linişte timpurile, când li se va face dreptate? Aceste două elemente opuse nici chiar alăturea nu pot să stea, fiindcă ele se exclud unul pe altul. Obstrucţionismul kossuth-iştilor va contribui fără îndoeală la subminarea parlamentarismului şi va slăbi statul Ungariei, dar nu Românii sunt soţii acestor oameni politici. Din contră Românii sânt ca şi în trecut . gîţii astăzji adversarii lor, precum sânt preste tot adversarii politicei maghiare. Românii nici-când n’au lucrat în contra statului unguresc, ci s’au opus şi se opun numai acelei politice nechibzuite, care tinde a face din acest stat poliglot un stat naţional. Dacă din acest principiu politic isvoresce întreaga oposiţiune română, atunci în tot caşul e mai mult decât „o prostie colosală“ a pune pe Români alăturea cu partidul Kossuthist, care tinde în prima linie la crearea acelui stat naţional combătut de Români. „Pester Lloyd“, căutând după tovarăşi de luptă ai kossuth-iştilor, îi va găsi fără îndoeală mai uşor în partidul guvernamental decât printre Români. Această tovărăşie ia la multe ocasiuni chiar chip şi formă. Precând Românii nu s’au aliat niciodată pentru nici un scop cu kossuth-iştii, partidul guvernamental totdeauna a fost în alianţă cu aceştia, când era vorba de politica în contra naţionalităţilor. Dar’ şi în alte cestiuni naţionale maghiare partidul guvernamental vede foarte bucuros lărmuirea kossuth-iştilor, căci oricât s’ar nega și s’ar ascunde înrudirea de idei între aceste două partide politice, ea există. N’a venit chiar dl Coloman Tisza din fruntea kossuth-iștilor în fruntea guvernului maghiar ? „Pester Lloyd“ nu va îmbăta pe nimeni cu apă rece. FOIȚA „TRIBUNEI" Din epistolele s apostol Petru (Urmare.) Doamne, apărâ-ne de profeţi mincinoşi! Apără-ne, Doamne, şi nu ne da perţarii nici lor, nici aliaţilor lor. Căci Tu, o Doamne, Zici prin graiul dulce al apost. Petru despre credincioşii tăi: car’ voi sfinteţi neam ales, preoţie împărătească, neam sfânt, popor deosebit, ca să vestiţi bunătăţile celui-ce v’a chiemat din întunerec la locuinţa sa cea minunată. Care odinioară nu eraţi popor, ear’ acuma poporul lui D Zeu, care eraţi nemiluiţi, ear’ acuma miluiţi“. (Ep. I. C. 2, v. 9—10.) Adecă, sântem neam ales, poporul lui IMeu ! Noi, care odinioară nu eram popor, nu eram miluiţi, care eram în întunerec, cu deplină încredere în adevărul şi dreptatea d-jcească să privim astăzi sus la tronul ceresc şi cu lacrimi de mulţumire să zicem: „Mulţumim, părinte sfinte, de toate câte ai făcut cu aleşii tăi! Mulţumim, părinte sfinte, de dragostea, cu care ne ai împărtăşit! Mulţumimu’ţi, părinte sfinte, de îndurarea ce ai arătat-o faţă cu noi, ca faţă cu aleşii tăi, pentru întărirea în credinţa cea sfântă şi mântuitoare, prin care ne făgăduesci mântuirea şi împărăţia ta cea eternă! Mulţumimu’ţi părinte sfinte pentru adevărurile cele mângâitoare şi în veci neperitoare, după care noi însetăm în noapte, şi la ajungerea cărora insuim şi ostenim, învingând toate pedecile ce se încearcă a ni le pune contrarii tăi, părinte sfinte. Mulţumimu-’ţi, părinte sfinte, că ne întăresci cu cununa „răbdării până în sfîrşit“, bine sciind noi, că numai pe această cale ne putem şi mântui şi şi rugăciunile noastre străbat mai cu putere în înaltul cerului şi înaintea dumnezeescului Tău tron. Pentru aceea noi nu ne lăudăm înaintea Ta, ci plângând te preamărim pe Tine, Doamne , noi nu faţărnicim iubirea ce o avem faţă cu tine, ci cu smerenie recunoaşcem, că nu suntem vrednici a ne numi fiii tăi; noi nu cerem osândirea făcătorilor noştri de rele, ci ne rugăm să le îndrepţi ochii minţii, ca să recunoască mărirea Ta şi nedreptăţile ce le fac credincioşilor sf. Tale biserici, fără de care (biserică) nu este mântuire nici în lumea aceasta, nici în vieaţa ce va să fie. Noi ştim, o Doamne, că numai din patimile celor drepţi poate a se îndrepta păcătosul, şi că numai binefacerea şi îndelunga răbdare este aureola sufletelor curate. Pildă ne eşti tu, o dulce Isuse; pildă neştearsă sunt cuvintele sfântului apostol Petru: „Căci ce laudă ţie, dacă greşind şi nepedepsindu-vă, veţi răbda? ci dacă bine făcând şi pătimind veţi răbda, aceasta este primit înaintea lui D-Zeu. Căci spre aceasta v'aţi chiemat; fiindcă şi Christos a pătimit pentru noi, lăsându-ne pildă, ca să urmaţi urmelor lui. Care n’a făcut păcat, nici s’a aflat vicleşug în gura lui, care ocărîndu-se, n’a ocărit împotrivă; pătimind, n’a ameninţat, ci da celui ce judecă cu dreptul“. (I. Ep. C. 2, v. 20—24.) Aşa e, cine greşesce vrednice de pedeapsă. Dar’ cei-ce pentru adevăr şi pentru dreptate sufere şi pătimesce, acela să aibă acea dulce mângâiere, că răsplată nu poate ave dela oameni, ci numai dela D-leu. Dreptu să privească cu încredere sus la ceruri şi în durerile, patimile şi neajunsurile lui, să za °ă pentru iertarea păcatelor celor împetriţi la inimă: „Părinte, iartă-le, că nu stiu ce fac. .. Părinte, nu le scrie păcatul acesta !!“ Bine sciind fiecare suflet creştin dreptcredincios, că şi Christos a pătimit pentru noi, lăsându-ne pildă, ca să urmăm lui. Nu mama mea, ei fiecare mamă să-’şi cugete necuprinsa durere ce a simţit mama virtuţilor, Preacurata fecioară, în acel moment de răscumpărare pentru neamul omenesc, când Dumnezeu - omul, dar’ fiiul ei, dulcele Isus, cu mânile răstignite, cu picioarele pironite, cu capul încoronat cu cunună de spini, cu coasta străpunsă striga de pe cruce: „Părinte, în mânile Tale îmi dau sufletul..!“ Care inimă nu se cutremură la această scenă dureroasă? Cine mu simte fiori reci în trupul seu, când cugetă la patimile cele mai nemiloase ce a îndurat Mântuitorul Isus? Eare răspunsul la toate aceste este, că Christos a pătimit de o potrivă pentru toţi oamenii. Nu ni se cade a pătimi şi noi pentru păcatele noastre, sau pentru greşelile altora ? Ba da, care această să fie mângâierea noastră. Da, această să fie mângâierea sufletelor celor dreptcredincioşi, „sciind, că nu cu argint sau cu aur, care se strică, v’aţi mântuit de petrecerea noastră cea deşartă, primită prin tradiţiune dela părinţii voştri, ci cu sângele scump al lui Christos..............“ (Petru Ep. I. C. 9 v. 18—20.) O, dar’ cât sânge nevinovat, cât martiriu au trebuit să îndure toţi acei creştini, care pentru adevărurile şi biserici şi pentru drepturile ei au luat crucea pe umerii lor, numai ca să ne lase nouă dovezi şi pilde în timpurile, când credinţa noastră are să fie atacată. Când are să fie credinţa noastră atacată? Când au să se ridice necredincioşii şi inimicii lui Iisus contra noastră? Când? „Fiţi trezi, priveghiaţi, căci protivnicul nostru, diavolul, ca un leu răcnind umblă, căutând pe cine să înghiţi. Căruia staţi împotrivă, fiind întăriţi în credinţă, sciind, că acele patimi se întâmplă fraţilor voştri celor din lume. Ear’ D*Zeu atot harul, care ne-a chiemat la mărirea sa cea vecinică prin Christos Iisus, acela pe voi, care aţi pătimit puţin, să vă facă desăvîrşiţi, să ve întărească, să ve facă puternici, să ve întemeieze. (Petru. II. ep. C. 5, v. 8—11.) Fiţi dară trezi, priveghiaţi şi vă apăraţi contra celora, care vă cearcă spiritele voastre. Rugaţi-vă, ca atotputernicul D-Zeu să nu-’şi fee darul seu ceresc dela voi, ei să vă întărească, să vă ajute şi să vă conducă în pace la fericirea cea mult dorită. Pe calea aceasta veţi urma nu numai învăţăturilor Mântuitorului, dar’ veţi fi în stare a călca pe calea plină de glorii, plină de admiraţiune şi abnegaţiune a s. apostoli. Pe această cale mergând, veţi deveni tot atâţia apostoli a adevărului etern şi vă veţi face părtaşi ai împărăţiei ce va să fie, ai împărăţiei eterne. Urmaţi dar’ faptelor s. apostoli. Urmaţi calea virtuţilor, cu ochiila ceruri, cu gândul la D-Zeu Ziceţi: „Doamne, vieîmpărăţia ta!“ Doamne! Aici, în împărăţia Ta, aici este sublimul dorinţelor noastre creştine. Aici dorim a ajunge; aici dorim a petrece, deoarece suntem încrezuţi, că aici nu va fi nici o durere, nici o întristare şi nici o auspinare. (Finea va urma.) Refuzul propunerii de compromis a contelui Szapáry, în 29 iulie, imediat după discursul său în parlament, ministrul-president contele Szapáry a înviit pe şefii partidelor la o conferenţă, pentru a le descoperi, că o înţelegere cu privire la decursul desbaterii asupra reformei administrative s’arată necesară. Contele Szapáry a declarat în conferenţă, că dacă s’ar vota partea primă a proiectului, adecă cei dintâiu 25 de paragrafi, el ar fi dispus a socoti aceasta de o dovadă suficientă, că oposiţiunea n’ar mai intenţiona să împedece decursul regulat al desbaterii. După primirea părţii prime, care cuprinde principiile generale ale proiectului de administraţie, guvernul ar fi gata a se învoi, ca să aibă loc o pausă de mai multe săptămâni pentru desbaterile parlamentului, la toamnă s’ar pute resolvi celelalte părţi ale proiectului. Se scie, că la conferenţă a luat parte baronul Podmaniczky, contele Apponyi, Irányi şi Ugrón. Unii Irányi şi Ugrón au pus în vedere convocarea cluburilor lor spre consultarea acestei afaceri. Clubul partidului din 48 a declarat în unanimitate, că nu poate discuta nici lungirea, nici scurtarea artificială a desbaterilor din interese individuale sau chiar din considerări de comoditate. Clubul partidului independenţei a hotărît, că partidul ar socoti o discuţiune mai grăbită a celor 30 paragrafi aşa precum se propune prin ministrul-president de o violare a libertăţii cuvântului. Afară de aceste pentru 20 August (Ziua satului Stefan) partidul va convoca la Budapesta un meeting în causa reformei administrative. REVISTĂ POLITICĂ. Sibiiu, 23 Iulie st. v. Ministrul-president Szapáry despre teatrul german. După cum se scie, deputaţii Ivor Kaas şi Gavriil Ugran au adresat ministrului interpelaţiuni în afacerea cunoscută a teatrului german din Budapesta. In şedinţa dela 1 August contele Szapáry a răspuns la aceste interpelaţiuni cam următoarele: înainte de toate a accentuat, că el doreste înfiinţarea unui nou teatru maghiar în capitală, dar’ iniţiativa în această privinţă nu are să oiee nici guvernul, nici legislativa. Ce se ţine de teatrul german, în afacerea aceasta ministrul de interne poate face numai ceea ce îi prescrie legea. După art. de lege XXXVI, din 1872 concesionarea teatrelor nu e pendenta dela aprobarea guvernului. Concesiunea dată de consiliul municipal din Budapesta pentru întemeierea unui teatru german a ajuns la valoare de drept, care să o nimiceaiscă uu cuie în competenţa ministrului de interne. Altcum contele Szapáry ’şi-a exprimat convingerea, că maghiarisarea şi spiritul patriotic al capitalei nu sânt periclitate şi nu au trebuinţă de nici o protegiare. D’ale Kossuth-iştilor. După cum se scrie din Budapesta, partidul stângei extreme are de gând să ducă în massele poporului agitaţiunea contra reformei administrative, într’o conferenţă ţinută săptămâna trecută a clubului lor, deputatul Meszlényi a propus, ca în ziua de 20 August, Ziua Sfântului Ştefan, când Zeci de mii de oameni din provincie vin la festivităţile din Budapesta, să se aranjeze o mare adunare poporală, care să protesteze contra reformei administrative. Tot atunci s’a propus, ca Ziua de 25 August, onomastica lui Kossuth, încă să se sărbeze în mod festiv. _____ Cehii bătrâni şi demonstraţiunile din Praga. Din capitala Bo e m ie i se signalisează un articol al Zeului „Politik“, organul german al Cehilor bătrâni, care sub titlul „Precauţiune“ se pronunţă contra demonstraţiunilor cunoscute întâmplate la exposiţiunea din Praga. „Nu este permis să tăgăduim“. Zice numitul articol, „că în urma coincidenţei multor împregiurări am ajuns într’o situaţiune, în care prudenţa şi precauţiunea ni se impun în cel mai mare grad, dacă e, ca desvoltarea noastră să nu sufere o împedecare, poate multă vreme ireparabilă. Nu se poate nega, că adversarilor pânditori din parte cehă li s’a dat o armă în mână, şi anume printr’o vorbire ţinută cu priegiul intimpinării oaspeţilor sârbi. Alianţa franco-rusă. După o scrie a Ziarului „Times“ din Londra, în cercurile informate de acolo se svonesce, că în adevăr visita dela Kronstadt ar sta în legătură cu încheierea unei alianţe între Francia şi Rusia. Admiralul Gervais să fi dus cu sine textul şi raportul motivelor tractatului de alianţă subscris de Carnot şi de miniştrii francezi. Ear’ Ţarul să-’l fi aprobat, fără însă de a-’l subscrie însuşi, ci numai miniştrii rusesci într’un consiliu de miniştri ce ar fi avut loc spre acest scop. Trebue să aşteptăm confirmarea acestor svonuri. Răspunsul maghiar la memorandul bucurescean. 1x1. * (Urmare.) Este prin urmare evident, că până la 1848 toate inştiinţele poporului român au ţintit spre recunoascerea drepturilor biserice,ci şi spre uşurarea robotelor iobăgesci. în 1848 naţiunea maghiară, pătrunsă de spiritul libertăţii, a proclamat la 15 Martie egalitatea de drepturi, ştergerea pe vecie a robotelor, libertatea gândirii şi a cuvântului şi frăţietatea. Toate aceste idei legislaţiunea din 1848 le a şi realizat. Art. de lege 8 din 1848 a asigurat egalitatea de drepturi şi purtarea comună şi proporţionala a greutăţilor publice, art. 9 ştergerea pe vecie a slujbelor urbariale şi frăţietatea, art. 18 libertatea presei, art. 20 exerciarea liberă a religiunii, libertatea bisericilor etc. Cu un cuvânt Maghiarul în statul său propriu realizează cea mai mare libertate, egala îndreptăţire deplină a tuturor cetăţenilor statului. După crearea acestor legi, la 15 Maiu s’au adunat la Blaj representanţii poporului