Tribuna, iulie 1891 (Anul 8, nr. 146-170)

1891-07-31 / nr. 170

■aia Anul VIII Sibiiu, Mercuri 31 Iulie (12 August) 1891 Nr. 170 ABONAMENTELE Pentru Sibiiu: 1 lună 85 cr., */4 an 2 fl. 50 cr., 1/a an 5 fl., 1 an 10 fl Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monarchia: 1 lună 1 fl. 20 cr., */4 an 3 fl 50 cr., 1/a an 7 fl. 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate:­ ­« an 10 franci, l/» an 20 franci, 1 an 40 franci Abonamentele se fac numi­i plăttindu-se înainte. Apare în fiecare zi de lucru INSERŢIUNILE Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua oară 6 cr. a treia oară 5 cr.; şi timbru de 30 cr. Redacţia şi Administraţia: Strada Măcelarilor Nr. 21. Se prenumeră şi la poşte şi la librării. în Bucureşti primesce abonamente D. C. Pascu, Str. Lipscani 35 Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază. Un număr costă 5 cruceri v. a. sau 15 bani rom. La Abonament lunar pentru August st. v. — cu preţurile din capul foii — invită Administraţiunea triarului „TRIBUNA“. „Representanţii“ naţiunii, în coloanele acestei foi s’a spus de multe­ ori, că parlamentul actual din Budapesta nici­decum nu este oglinda fidelă a majorităţii cetăţenilor din ţerile coroanei ungare. Cu deosebire majo­ritatea parlamentară, care dă şi sus­ţine guvernul, este tot ce se poate mai forţat şi mai falsificat într-o ţeară con­stituţională. Este lucru sciut, că majoritatea aceasta se alege în cea mai mare parte în ţinuturile aşa numite ale naţionali­tăţilor, adecă între Slovacii din Un­­garia-de-Nord, între Sârbii din Ungaria­­de-Sud şi în prevalenţă între Românii din Transilvania şi Bănat. Ear’ cercuri curat maghiare abia sânt vr’o câteva, afară de şvabo-jidovimea câtorva oraşe, care se aleagă deputaţi guvernamentali. Ei bine, cel­ ce cunoasce cât de puţin raporturile politice din statul un­gar, va înţelege ce ironie politică ar fi să creadă cineva, că Românii, Sârbii şi Slovacii susţin actualul guvern prin deputaţii guvernamentali, care se aleg în cercurile locuite de dînşii. Slovacii, cărora actualul regim li-a nimicit ori­ce vieaţă naţională, li-a închis institutele de învăţământ, li-a confiscat fondurile naţionale, li-a maghiarisat şcoala şi bi­serica , aceşti Slovaci să fie susţinătorii guvernului şovinist de astăzji ? Sau Sârbii, cărora prin Angyelics-ii şi Le­­maics-ii sei tot guvernul li-a demora­­lisat cu premeditare toată vieaţa pu­blică pentru a-­i face mai accesibili maghiarisării ? Sau în fine Românii, care de o parte nici nu aleg depu­taţi, care de alta de ani de cine mereu arată pe toată căile posibile, cât de ne­mulţumiţi sunt şi au cuvinte să fie cu actuala stăpânire liberală? Dar’ bine, cară se întâmplă totuşi, de în adevăr cercurile nemaghiare dau majoritatea guvernamentală? Foarte simplu. Aici ^gerile se fac cu „spri­­jinul“ administraţiunii. Adecă fişpa­­nul dă ordin să se aleagă cutare ma­­meluc, pe cercul nici după nume nu-’l cunoance, care solgăbirăul mobili­­seazâ toate antistiile comunale, toţi gornicii de păduri, toţi juraţii, notarii, tutorii orfanali şi pe cei­ ce doresce să ajungă la vre-o asemenea slujbă şi apoi cu ajutorul gendarmilor, al promisiuni­lor de tot soiul şi la întâmplare cu ajutorul câtorva fedeleşe de rachiu „na­ţiunea“ îşi căpăta­s­e omul dorinţelor sale, ca să o „representeze“ în parla­ment. Mai pune prel­ingă aceste şi legea excepţională electorală, care în Transilvania este în vigoare anume pentru­ ca majoritatea românească să nu se poată afirma în defavorul gu­vernanţilor, şi apoi vei înţelege, iubite cetitorule, că „liberalism“ şi „constitu­ţionalism“ ca în Ungaria nu mai gă­­sesci să umbli cu opinci de fer şi cu bâtă de oţel preste nouă ţeri şi nouă mări. Dar, aceste sunt lucruri în­deobşte cunoscute. Se scie, că acesta este mo­tivul, care ’i-a îndemnat în prima linie pe Români să observe faţă cu parla­mentul politica de pasivitate, cei din Ardeal dela începutul erei consti­tuţionale, care dela 1887 încoace şi cei din Bănat şi Ţeara­ Ungurească, însă ceea­ ce toată lumea scie, po­liticii maghiari nu voesc să recunoască în faţa lumii. Aici mereu învîrtesc la frase sforăitoare, că liberalism ca în Ungaria nicăiri nu mai este, că naţiunea ma­ghiară, generoasă şi marinimoasă, a dat fraţilor mei de altă limbă toate dreptu­rile şi libertăţile, de care se bucură singură. Se întâmplă însă câte­odată, că totuşi trebue să recunoască şi politicii maghiari adevăratul adevăr. Când sunt la strîmtoare, când se ceartă unii cu alţii şi-­şi fac imputări atunci câte­odată le es vorbe din gură, care dau a înţelege în ce chip au fost aleşi mulţi din ei representanţi ai na­ţiunii. Şi gura păcătosului adevăr grăesce. O astfel de scenă interesantă a avut loc în şedinţa casei deputaţilor de la 7 August­­. Bar’ eroul ei este dl Ştefan Tisza, „ales“ deputat al tîr­­guşorului românesc Ocna-Sibiiu- l­u­i pe timpul când tatăl seu, domnul Coloman Tisza, era atotputernic mi­­nistru-president al Ungariei. Iată ce s’a întâmplat: Stefan Tisza, luând în apărare stîrpi­­tura de proiect rămasa din proiectul de re­formă administrativă al guvernului, orice între altele. Unii deputați au zus mereu, că func­ţ intelectuală, dar’ totdeauna onestă, totdeauna „paeînică şi răbdătoare, o populaţiune, care „din 4' m­ai mai mult îşi perde cel mai sfânt „caracter, limba şi naţionalitatea. „O astfel de existenţă nenorocită nu „poate, şi chiar nu trebue să fie tolerată mai „mult de representanţii Istriei. A ajuns acuma „momentul suprem, ca pe basa echităţii şi a „garanţiilor constituţionale să fie ascultaţi şi „bunii şi pacînicii contribuabili ai locurilor sus „numite. „Nici locuitorilor din Jelane, nici a celor „din Susnevizza, Bîrdo, Letai, Grobnica, Vi­­llanova, Gradine şi Jesenovic nu le este „iertat a asculta în biserică cuvântul Dom­nului în limba lor proprie, şi nici în o altă „înrudită cu a lor, instrucţiunea scumpilor lor „copii nu le este iertată decât în o limbă „străină. „în satul Jeiane, mai mulţi de 60 băieţi „români sunt siliţi a frecventa şcoala din Mune, „străină şi îndepărtată. Nu este de mirat, că „un lucru aşa de anormal poate exista acolo, „când vedem, că la ultimul recensement, făcut „de autorităţile comunale respective, nu se „constată, că există un singur Român! „încât privesce comunele mai mici dela „poalele muntelui Maggiore, statistica arată, „că se află preste una miie de Români, dar' „nici acolo nu se află urmă de școală română „și de preot român; singură femeia păstrează' „scumpele religuii, pe care trebue să le apere „în contra uitării. „Noi ne rugăm deci cu respect, ca prin „mijlocirea acestei înalte diete istriene se se „îndure a ne veni într’ajutor, conform legilor „statului, nu numai în afacerile scolastica,­ţionarii comitate^ şi au fost numai corteşi ai guvernului, car’ acum, când e vorba de in­troducerea sistemului de numire, se face deo­dată, că funcţionarii numiţi devin o tabără de corteşi ai guvernului. într’un şir lung de ani diii deputaţi s’au provocat numai la un cas concret, la alegerea din Kaposvár. Nu este aceasta o dovadă strălucită, că asemenea abu­­suri sunt foarte sporadice ? Atunci despre două mandate a fost cu desăvîrşire dovedit, că nu au fost câştigate în mod corect, de dragul discuţiunii acceptez şi pe al treilea, — cel din Kaposvár, -- cum afirmă domnii, mandatul din Gyoma şi cel din Alba-regală. (Voci sgomotoase în stânga extremă: Cel din Czegléd, cel din Szolnok!) Iau aşadar, şi pe cel din Czegléd. (Larmă mare. Voci: Cel din Szolnok, cel din Ocna-Sibiiului!) Deodată se va afla, că toate alegerile au fost ile­gale. Alegerea din Ocna-Sibiiului... Baronul K­a a­s: Aceea nu a fost ale­gere, aceea a fost numire! Stefan Tisza: Nu e vorba de mine, ci de alegătorii mei. Alegerea din Ocna-Sibiiului a decurs în cea mai mare ordine și alegătorii din Ocna-Sibiiului nu au dat nici cel mai mic prilegiu la expresiuni atât de dejositoare. Baronul K­a a s : Cei din Alba-regală încă sunt atât de vrednici ca cei din Ocna-Si­biiului. Ear’ dupâ­ ce Stefan Tisza ’și-a terminat discursul, a mai avut loc ur­mătoarea interesantă schimbare de idei: Paul H­o­­­t­s­y provoacă pe Tisza să spună, pe ce-’şi basează părerea, că în ale­gerea dela Gyoma nu s’a pronunţat voinţa majorităţii, în toată ţeara nu este mandat mai curat ca acesta. Ştefan Tisza declară, că Hoitsy n’a putut fi ales, căci nu a fost alegător. Prin urmare ,și-a câștigat mandatul în mod ilegal. Paul Hoitsy întreabă, de unde stie Tisza, că învinuirea sa este întemeiată. Stefan Tisza: Dacă dl deputat declară pe cuvântul seu de onoare, că a avut atunci dreptul de alegător, apoi recunosc, că am fost indus în eroare, dar’ altcum nu. Contele G. Károlyi: La cuvintele, prin care dl deputat a ţintit la alegerea din Alba-regală, fic numai, că majoritatea mea de acolo a fost mai mare ca cercul d-sale întreg. Credem, că de comentar nu mai e trebuinţă. Iată dar’, că la vreme de năcaz înşişi falnicii conducători ai naţiunii maghiare îşi aruncă unul altuia, ş­i prin urmare constată, că e ade­vărat, că alegerile parlamentare în Ungaria nu sunt curate. Şi nefiind „dar’ şi în cele bisericesci, în privinţa celor „bisericesci, binevoească consiliul permanent „din PareDzo a se referi la ordinul episcopesc „relativ, care la rîndul seu va pute uşor să „obţină instrucţiuni şi disposiţiuni dela Vene­rabila Curie romană, care deja de mult timp „s’a îngrijit de necesităţile religioase ale cato­licilor români din alte ţeri. „Binecuvântarea cerului să ajute lucra­rea, care se aşteaptă dela înalta dietă istriană, „spre mulţumirea generală. „Susnevizza, 28 Octomvrie 1887, „(Mai mulţi Români istieni)“.1) Afară de aceasta, Românii istrieni făcură un alt apel cătră Italienii din Istria, care s’a publicat în gazeta italiană „Il giovine pen­sie­ro“ nr. 17 din 26 Noemvrie 1887, pe care o dăm în traducere; ea sună astfel: „Gătră Italienii din Istria! „Precum sciţi prea bine, locuesce între „voi de secoli un popor latin, care nu v’a „făcut şi nu vă face nici un neajuns. Poporul „acesta e bântuit neîncetat de tot felul de „nenorociri, şi nu se plânge, plătesce tributul „ce ’i­ se cere, şi tot nu se plânge. „Toţi ’l-au uitat, numai voi din când „în când în scrierile voastre vă mai aduceţi „aminte de el, fără însă a vă hotărî până acum „a ne întinde o mână frăţească pentru a ob­­­ţine această reînviere, pe care umanitatea şi „progresul o reclamă şi în favoarea noastră, „sărmanii de noi părăsiţi, curate, ele nu exprimă voinţa majori­tăţii ţerii, principiul parlamentar este falsificat, sistemul representativ dus la absurd, minciuna şi volnicia eli­­grate în dogme politice. Şoviniştii le comit toate aceste şi recunosc, că le comit, fără­ ca să le atribue cineva vr’o vină, oar’ când noi constatăm aceasta, apoi sântem agi­tatori, răi patrioţi şi irredentişti şi mai scie Dumnezeu ce. De, dreptatea pretutindenea, dar’ în Ungaria mai ales, umblă cu capul spart. FOIŢA „TRIBUNEI" O călărie în satele românesci­­ din Istria-De Teodor T. Burada. (Urmare.) Lupta de conservare. Sentimentul de conservare naţională nu le lipsesce de*'loc acestor Români reslăţiţi prin Istria. Ei văd pericolul, în care se află, de a fi cu totul Slavisați de Slovacii ce au năpădit în peninsula istriană. Românii au căutat în diferite timpuri mijloace, prin care să se poată opune curentului slavisator.­­Astfel în anul 1887 un număr însemnat, vedând pericolul ce-­i amenință, făcură recurs la dieta provincială din Parenzo (capitala Istriei) printr’un apel scris în limba italiană, prin care cereau să li­ se deschidă şcoale, în care să se poată instrui şi ei în limba maternă, ca şi alte popoare din imperiul Austriei. Acest apel are următoarea cuprindere: „Cătră preaînalta dietă a Istriei! „O gravă şi seculară uitare aşteaptă în „ultima oară a necesităţii, dreptate şi îngrijire, „întrucât legile în vigoare permit, de la pa­triotismul şi înţelepciunea acelora, cărora vo­­inţa alegătorilor istrieci a încredinţat cel mai „sfânt mandat. „Atât pe coastele petroase ale Caratului, „cât şi la poalele mai ierboase ale muntelui „Maggiore trăesce de sute de ani strîmtorată „de calamităţile elementelor şi de ignoranţa *) Vedi gazeta italiană din Pol­a „II giovine pen­­aiero“ no. 8 din 26 Octomvrie 1887. „Susnevizxa, 19 Noemvrie 1887. „Un Român în numele tuturor“. Nici acest apel n’a avut un resultat mai practic decât cel dintâiu. Aproape un an după aceasta, în August 1888, Românii istrieni continuară cu stăruin­ţele lor şi înjghebară o altă petiţiune cătra dieta istriană, iscălită de 47 capi de familie, care o dădură în manile deputatului dietat şi advocat Dr. Antonio Scampichio, cu rugă­mintea, de a o înainta şi susţine înaintea die­ Presa bucuresceană şi dl Vincenţiu Babeş. x. Sub titlul „Intrigi împără­tesei“ „Lupta“ (din 16 Iulie v.) pu­blică următorul articol : Întâiu „Românul“, apoi „Liberte Ro­um­ai­ne“ şi pe urmă „Ti­m­pul“, aceste două din urmă în articole de fond, se ocupă de desbinările ce ar exista în partidul naţio­nal român din Transilvania. Faptul în sine ne bucură. E o cestiune de onestitate aia­­ristică, o datorie patriotică, ca siarele noastre să consacre din când în când câte un articol şi provinciilor subjugate. Numai astfel vom isbuti să dăm o educaţie politică naţională generaţiunii ce ne succedează. Trebue să fim însă totdeaua prudenţi în această materie. Cât se poate de energici faţă cu stăpânitorii şi indulgenţi faţă cu cei stăpâniţi, adecă sub­jugaţi, în special în ceea­ ce privesce vieaţa politică internă, oare şi cum familiară a sub­jugaţilor, să nu exagerăm nici­odatâ lucrurile, să nu inventăm şi cu atât mai vîrtos să ne ferim de a vîrî intrigi printre dînşii. E de altfel un lucru foarte elementar acesta, atât de elementar, încât ne mirăm, că 4­ are serioase ca cele citate nu se sfiesc a interpreta în mod ten­denţios şi fals cele­ ce se petrec în Sibiiu, în sinul comitetului par­tidului naţional. Ne miră mai vîrtos atitudinea „Tim­pului“, care fără voe, credem, a devenit victima unei intrigi de cea mai ordinară spe­cie, ce se urzesce de multă vreme în contra existenţei partidului naţional. Aceste intrigi, combinate în casele dlui Mitiţă Sturdza, n’au alt scop, decât a aservi politica celor trei milioane de Români subju­gaţi ambiţiunilor vulgare ale lui Sturdza şi Curţii împărătesei din Viena. De opt ani se urmează această politică în formă nevinovată şi adese­ori stupidă în fond, însă periculoasă intereselor româneşti. De opt ani neînţelegerile între cele trei­mi­„Numele de Român, care reînvie şi în „noi şi în voi atâtea memorii de glorie co­­­mună, nu are el oare destulă putere, ca să „vă hotărescă a ne veni întru ajutor, în ex­tremul moment al necesităţii ? „Fraţi Istrieni, în numele cel sfânt al „mamei şi al patriei, care ne sânt comune şi „nouă şi vouă, vă rugăm, nu ne refuzaţi acest „ajutor, pe care şi dreptatea şi echitatea îl cere ! „Noi de când sântem şcoală n’am avut, „şi de s’a arătat câte odată vr’un învăţător „între noi, acela ne vorbia o limbă, care nu „e a noastră. Numărul copiilor noştri cu „toate aceste e cu mult mai mare ca cel „indispensabil prescris de legea provincială. „Apoi art. 19 al constituţiunei dispune, ca „naţionalitatea noastră să fie respectată! „De ani şi ani suntem siliţi să ne ru­­­găm lui Dumnezeu într’o limbă străină, tot „în limba aceea ni­ se ţin predicile, în aceeaşi „limbă ni­ se împărtăşesc sfintele taine, cu „toate că noi ne împotrivim, iubitele noastre „soţii prefer mai bine a rămâne în propriul „lor cămin, păstrând cel mai sublim cult în „inima lor cu propria lor limbă, cu toate­ că „§. 19 din constituţiune ne garantează naţio­nalitatea ! „Poate cineva a crezut, că părăsirea „limbii şi uitarea a ori­cărei tradiţiuni despre „originea noastră vor merge cu aşa mare re­­speziciune, încât preste puţin timp va dispăre­a chiar şi urma acestor locuri nenorocite! „Sperăm însă, că cel puţin fei, iubiţi „fraţi, oneşti în­totdeauna şi în deplina stăpâ­­­nire a acestei culturi, care nouă nu ne este „acordată, veţi ridica vocea voastră acolo unde „se cuvine, pentru­ ca respectivii fraţi legali lioane de Români au ajuns să se accentueze cu atâta forţă, încât astăzi pare­ că te afli într’un labirint politic, de unde nu poţi eşi neterfelit. Şi dacă te gândesci, că toate aceste in­trigi sunt pornite din Bucuresci, dela nişte oameni, care în toată vieaţa lor n’au dovedit decât ura cea mai mare în contra subjuga­ţilor şi în contra adevăratelor interese roma­nesci ! Cu ocasiunea sărbărilor dela 10 Mai, mai mulţi fruntaşi ai partidului naţional ro­mân au venit în Bucuresci. Pretutindeni au fost bine primiţi. Ei n’au venit aici să facă politică, ci să vadă, care sunt vederile intime ale bărbaţilor noştri politici, fie ei din ori şi­ce partid. Au fost chiar şi mai mulţi Bucovineni în acelaşi scop. Dintre toţi, cu care au avut întrevederi, nici unul, afară de Mitiţă Sturdza, nu li-a retuzat concursul moral. Au plecat mulţumiţi şi încuragiaţi pe la casele lor. Nu­mai Mitiţă Sturdza li-a dat sfaturi stupide. Ba acesta li-a mai atras atenţia asupra unor miniştri şi alţi bărbaţi politici, care fiind rusofili, — după Sturdza, — nu pot decât să compromită causa subjugaţilor şi deci nu e consult să stai cu dînşii nici la vorbă, ca nu cumva să deştepţi bănuelile legaţiunii austro­­ungare. înainte de a se întoarce acasă, dl N. Barbu ’i-a invitat la dînsul, ca să se concer­teze asupra situaţiunii lor şi să stabilească, dacă în sinul partidului naţional există uni­tate de vederi şi de acţiune. Afară de Dr. Lucaciu, V. Babeş, I. Coroian, Aurel Mure­­şianu etc. au mai fost invitaţi şi Gr. T. Brătianu, V. Maniu etc. Toţi aceştia s’au şi presentat. Un agent al lui Sturdza însă, care din nenorocire s’a încuibat şi în comitetul Ligei culturale, având cunoscinţă de acest concilia­bul intim, a denunţat sateliţilor lui Mitiţă cele­ ce se plănuesc, şi aceştia, în cap cu dl Slavici, au năvălit neînvitaţi în casele dlui N. Barbu şi au început să facă o gălăgie teri­bilă, zicând, că dl Babeş este un spion un­guresc, este trădătorul causei Românilor şi cel mai mare duşman al existenţei noastre. Astfel această întrunire intimă s’a spart fără nici un resultat şi dl Slavici a plecat imediat la dl Sturdza, relatându-’i isprăvile sale. Astfel s’au petrecut lucrurile domnilor de la „Timpul“, care nu precum le relataţi d-voastră după „Liberte Roumaine“ şi „Românul“ ! Mai adăugăm : dl Babeş, întreţinendu-se şi cu dnii general Florescu şi G. Bibescu, imaginaţia bolnăvicioasă a dlui Sturdza et­n­ie a văzut imediat un complot panslavist, şi de aici svonul, că dl Babeş, preşedintele comitetului partidului naţional, ar fi un agent al lui Pobiedonosev, „să se intereseze şi să îndrepteze miseriile „noastre intelectuale şi morale, ca uitarea ne­dreaptă de pănă acum să fie răsplătită con­­­form ideilor unei bune administraţiuni sociale. „Dee Dumnezeu, ca puternicul vostru „patronagiu să împartă acestei sărmane naţiuni „darul cel mai scump, după care suspină „inima fiecărui om , instrucţiunea în propria sa „limbă, şi noi vom fi recunoscători, vom fi „şi de aici înainte credinicoşi acelor principii „de afinitate, care poate nu este cea de pe „urmă lasă, pe care întemeiem speranţele „noastre de faţă. „Fraţi Istrieni, nu este momentul acuma, „căci ne lipsesc înlesnirile, de a vă arăta „mijloacele, prin care s’ar pute mai uşor în­­„timpina satisfacerea acestor nevoi ce simţim „şi care din causa înjositoarei noastre posiţi­­­uni nu putem să le expunem. „Vouă generoşilor, ei­ se cuvine iniţiativa „energică, vouă înţelepţilor şi prudenţilor, „vi­ se cuvine această întreprindere, care este cea „mai bună. Să dee Dumnezeu, ca binecu­­„vântarea tuturor acestor familii să fie cea­­dintâiu recompensă.

Next