Tribuna, ianuarie 1896 (Anul 13, nr. 2-23)
1896-01-14 / nr. 10
Pag. 38 tipele şi sirenicele trase „Scumpii noştri întemniţaţi!“, „Iubiţii noştri martiri!“, „Venerabilul nostru preşedinte!“ şi „Iubiţii noştri martiri!“ etc. Dar din fundul inimii lor ar fi dorit procleţii, ca voi se nu mai scăpaţi şi când le dedeai un sfat te persiflau cu imprudenţa impertinentisimă: „cu regret aflăm dela Seghedin, că ven. nostru preşedinte sufere de insomnie!“ Dar’ după ce eşirâţi din închisoarea ungurească, începură a vă face suspecţi, a vè calomnia şi îi finea să răsvrâţi. Ba nu s’au reţinut a scrie: „la gard cu bărânii, cari nici că mai înţeleg (sic!) lupta naţională“. Bine făcuşi, că ai imitat pe marele învăţător al creştinătăţii, care goni cu toiagul pe Handleii din biserica Ierusalimului, apostrofându-m i „afară de aici păcătoşilor, cari aţi făcut speluncă de lotri din casa tatălui meu!“ alungând şi tu pe Hand leii noştri dela „Tripuna“, cari deveniseră impertinenţi - simi, primind instrucţiuni dela cei „cu frunza în buză“, cari care scriu epistole pline de blasfemie, că adecă astăzi Dumnezeul Românilor ar fi cutare, deci necondiţionat supuneţi-vă, câci de nu... teremtette! Acela, care la poruncă scrie articoli de „Milleniu“ şi car’ la porunceală încearcă să ne spună, că mâne de care va fi Dumnezeul Românilor ? Dar’ oare nu făcurăm trista experienţa, că schimbându-se frunza pe apă, s’a schimbat (vai!) şi boierul, noi însă pe slugoii (lichelele) boierului, pe aceşti leproşi, cari scriu asemenea spurcăciuni şi blasfemie, trebue să-i înlăturăm, pe închinătorii lor de aici să-i nimicim, ca să nu infecteze cu lepra lor inteligenţa şi poporul nostru cel sănătos. Dumnezeul Românilor este acela, carei-a scos din întunerecul secolelor, din furtunile timpurilor nefaste, în cari perise şi numele lor şi al patriei lor, — care ’i-a ajutat de s’au ivit în lume — eşind ca şi Lazar din mormânt — cu numele lor latin, afirmându-se prin limba lor, de coloni ai eternei Rome şi constituindu se în state viguroase, care ei au ajutat de rău consolidat şi au progresat, de astăzi sânt respectaţi în concertul popoarelor libere, cari au dat putere de resistenţa acestui popor latin de a nu peri sub jugul cel millenar aici şi aicea, acest Dumnezeu, căruia s’au închinat străbunii, este Dumnezeul Românilor. Acesta îi va ajuta şi în viitor a-şi aduna membrele risipite, închegându-le şi întarindu-le mereu, idoli ciopliţi Românii nu cunosc, nici li se închină, cam scris este: „nu vă nădăjduiţi în boieri, nu fiii oamenilor, întru cari nu este înântuire“. Toţi cei ce luptă pentru causa românismului, instrumente sânt de lut în mâna măiestrului divin, fire-ar ei boieri man, prelaţi sublimi, sau fii simpli de ţerani, deopotrivă sânt. Dela fraţii lor liberi, cei subjugaţi nu cer milă, ci pretind ajutor moral şi materni şi datori sânt a le da, pentru ca luptă în neajunsuri pentru causa eminamente comună tuturor Românilor, şi de la succesul acestei lupte depinde chiar şi existenţa statului românesc. Aceasta le-am spus-o noi, cei de dincoace, celor mai mari bărbaţi de stat de dincolo, tun astăzi nu mai sânt, durere dintre noi, şi ei au recunoscut acest adevăr. Deci o scară pentru suirea unui sau altui bour, nu ne punim, nici marionete nu vrem să jucam pe sfoara lolubineiului, fire-ar cât de dibaciu machiavelistic pastrându-ne demnitatea, vom susţină lupta dupa cum ne dictează situaţiunea noastra. De mult mă ocup de ideea emancipării noastre de influenţa directă de din afară, şi acum mai mult ca altă dată, ca să nu atârnam de capriţiile unui sau altui ambiţios, sau chiar vanitos, care dacă nu-ţi urmezi orbiş, ameninţă „cu sacul sau cu biciul“. Ştii bine, că la 1881 propusese în conferenţa dela Sibiiu „să ne creăm fonduri“ pentru acţiunea noastră politică, dar’ ştii bine, că numai un om zise, înţeleg pe dl * şi eatâ eu declar, că pe tot anul dau 600 fi., car’ ceilalţi au tăcut ca peştele. Toţi aceştia sânt marionete, cari se svîrcolesc în sus şi în jos pe sfoară, şi se toacă în capete, după cum îi trage pe sfoară policinelul, dar îa cap au tăriţă, nu chiar”. A sosit timpul, ca cele 3 milioane de Români să sacrifice, căci altă faţă va lua lupta noastră şi adversarii noştri văzând, că noi din puterile noastre luptăm, nu vor mai putu zice, că sântem stimuţaţi din afară, altmintrelea vor trata cu noi, vor fi siliţi la împăcăciune şi înţelegere. De la tine, frate...., una doresc, ca, precum bine ai început, aşa cu tărie să perseverezi până in fine. Tu eşti om bătrân, şi nu la bătrâneţe te vei umili dinaintea celor ce urlă ca lupii. Cetii astăzi în „Pester Lloyd“, că vrei să te retragi, în urma presiunilor ce se fac, aceasta ar fi mare greşeală, căci ai ceda presiunii oamenilor imorali, cum ştiu toţi cari au înscenat campanie în contra ta şi a majorităţii comitetului. Ce să-ţi vorbesc eu de cel ce fusese pus capră la curechiul din grădina institutului de fete, care după ochi, Sibiiu, Duminecă, versineală suspectă fu trimis, apoi făcu bunul geschält cu voi pentru „Tribuna“, ce despre altul asemenea chivernisitor nerespunzetor la același institut de fete? amândoi cu frunză ’n buză, pasc ,la verze într'o grădină mai avută în fructe ce despre furul muierii altuia? Ce despre altul, în ale cărui fapte să văd încă urmele aberaţiunii mintale de care suferise ? Şi în fine, ce despre încăpăţinerea fostului teu adjunct? Aceşti oameni să conducă aici causa noastră cea mare, cea sfântă ? De cei ce latră să nu te sparii, căci n’au dinţi. Mult m’am mirat de fratele nostru părintele Vasile, care umilit foarte se întoarse acasa şi primul şi eclatantisimul seu pas de umilinţă fu de a se alătura sfiicios şi cam ruşinos,................................la protestul acelor resvrătitori complotişti. „Saubere Gesellschaft ! “ „O rerum! rerum! quenta mutatio rerumu, în loc să stee şi se cază cu soţii sei de suferinţe! Marea majoritate a Româniilor, inteligenţă şi popor, te vor sprijini, aprobând purcederea ta, nu ceda nici un pas, cu atât mai puţin să repezi dinaintea lucrării suterane, sau chiar faţă cu ameninţările ce -ţi se fac prin sateliţii . . . .lui, căci mare rău ar urma pentru causa noastră naţională. La proximele alegeri, mandatarii alegătorilor români, întruninzi în conferenţă se vor pronunţa, şi atunci va fi timpul de a te retrage, de va fi să te retragi, văzând, că conducerea causei s’a pus în mâni harnice, conştienţioase şi integre. Alaltăieri primii „Revista Oraştiei“, sărmana redacţiune crede, că ea trebue să mă informeze pe mine!! Doamne, câte aş mai ave aţi mai scrie, dar’ şi aceste ’ţi le-am scris cu încordarea ochilor. Te salută şi îmbrăţişează al tău vechiu amic. Voci din comitet. După ce am arătat raportul voturilor în ultima consfătuire din Sibiiu, trebue să mai adaugem — pentru clarificarea deplină a situaţiei — şi părerile acelor membri din comitet, cari n’au putut să vină la consfătuirea din Ianuarie. Dăm mai la vale părerile alor patru membri. Şi numai din acestea se vede, că majoritatea membrilor e pe partea susţinută de presidentul Dr. Raţiu. Astfel se poate spera, că doar’ în scurt se vor pute delătura toate pedecile, ca după atâtea certe interne, să putem reveni asupra causei însăși, pentru a o duce înainte, acolo, unde trebue ca ea să stee mai ales în acest an de mare însemnătate, al milleniului. Iată vocile membrilor din comitet. Domnule redactor, Ne este in prosperă memorie trista împregiurare, prin care confraţii din Bucureşti E. Brote şi S. Albini în articolui publicaţi in „Gazeta Poporului, din Bucureşti sub titlul de „Lămuriri“, mai bine li-ar fi zis: „întunecimi“, s’au silit a seduce publicul mare românesc, enorând crisa isbucnită la „Trib.“ într’o formă inversă şi neadevărată, afirmând, că presidentul comitetului naţional a exoperat secuestrul asupra „Institutului Tipografic“ şi a foilor partidului naţional pe basa unui document fictiv, extrădat de dl L. Albini, proprietarul institutului amintit, deşi după dior acest domn ar fi în posesiunea unui document real, care ar dovedi dreptul d-sale — un neadevăr acesta, care s’a discreditat pentru totdeauna înaintea oamenilor de bine, cari ştim, că acel institut şi ziarele edate întrînsul e avere naţională câştigată din filerii naţiunii, care nu din sudoarea dlui L. Aibini, în numenii primi ai „Tribunei“ din a. curent, se vede aceasta din acte a căror putere de probament, nu e, şi nu poate fi trasă la îndoeala nici chiar din partea dlor L. Aibini şi comp., cari luptă a se ţină cu forţa în folosinţa acestei averi naţionale, la cari n’au titlu de drept, nici valoare de un filer. E evident deci, că presidentul comitetului naţional in urma mandatului primit dela comitet faţă de reiitenţia dlui L. Albini dovedită în faţa aceluia în şedinţa din Nou, anul expirat, şi în urma mandatului şi hotărîrii tuturor membrilor întemniţaţi datat în faţa trebuie să facă toţi paşii pentru asigurarea averii naţionale, care se exploata de mai mulţi ani de cătră amintiţii domni, în mod volnic, iară de a fi văzut comitetul dela dînsul vre-un comput despre chivernisim acelei averi încredinţate dlui T. L. Albini, şi din venitul foilor conduse de dl Russu Şirianu et. comp., ba in urmă d-lor desconsiderând şi cele mai elementare cunoştinţe de drept, au venit la nefericita idee de a-şi forma drept la averea naţională, evident e deci, că dl Liviu Albini a abusat de partea materială, car’ dl Russu de partea redactării ziarelor naţionale, ne mai recunoscând nici o autoritate peste dinşii, şi substrăgendu-se dela ori-ce disciplină. TRIBUNA 14/26 Ianuarie 1896 Această stare de lucruri devenind nesuferibilă, membrii comitetului ,şi-au pronunţat verdictul lor asupra neexactităţii acestor domni încercând a-i aduce la reson, evident e deci, că averea naţională este mărul de ceartă! Sânt deci în rătăcire toţi aceia, cari ţin şi afirmă, că între membrii comitetului ar fi causat divergenţa în chestiunea noastră naţională, deoarece toţi luptă pe basa programului naţional, şi divergenţa o formează singură *) partea materială această parte odioasă la noi, care totdeauna a fost mult puţin în mod abusiv condusă. Şi ce voeşte azi preşedintele comitetului cu majoritatea membrilor, decât asigurarea averii naţionale? şi e oare aceasta un păcat? E consult a lăsa averea naţională dlui L. Albini ? E consult a concede dlui Russu conducerea foilor naţionale, spre a improşca încontinuu în toţi membrii însemnaţi ai naţiunii noastre ? a lua o rolă de satiric în foile naţionale? şi a sădi ură şi desbinare în detrimentul scumpei noastre naţiuni? în modul acesta vor dnii Dr. Lucaciu şi cei 5 protestatari să se conducă afacerile naţionale? în modul acesta vor d-lor asigurarea averii naţionale? Apoi dacă d-lor sânt sinceri şi neinteresaţi după verdictul d-ior din chestiune cum vreau ei a susţine dar’ în consecvenţă starea abnormală ivită la „Tribuna“ şi Institutul Tipografic? Vin d-lor în urma mandatului dat presidentului pentru asigurarea averii naţionale a-’l suspiciona pentru împlinirea de obligamentului seu? Ori sânt d-lor îndreptăţiţi a repune starea detestabilă dinainte de seenestru car’ în ogaşa sa, şi sancţiona dreptul de proprietate celor ce cu forţa vor a exploata averea naţională? Triste idei şi dureroasa procedere! D’apoi ce va zice naţiunea, când d-ior îşi dau sucursul la înstrăinarea causei naţionale, adunată din filerii naţiunii însăşi? întrebărei acesteia, care nici un om de bine, cu atât mai puţin cred, că le răspunde cu da domnii jurisconsulţi ce au subscris protestul ce nu le poate servi de onoare naţională, atunci când dînşii vor a restitui starea abnormală dinainte de secuestru, şi a concrede chivernisirea averii naţionale acelora, cari cu forţa vor a ’şi-o însuşi sieşi, car’ conducerea ziarelor naţionale, se o concreadă dlui Russu, ca autoritate spuremă, cu putere discreţionară, care a dovedit, că nu recunoaşte preşedinte în comitet! Triste concepte! Triste stări de lucruri! Iată ce sprijinesc d-lor, iată nodul adevărat! Să ştie dlor însă, că acea avere adunată din filerii naţionali niciodată nu vom mai concede să fie exploatată de unii singuratici fără de controla şi conducerea comitetului naţional, deci procederea oilor din comitet, cari in contrazicere cu hotărîrile anterioare aduse şi de dînşii sprijinesc azi abusul în chivernisirea averii naţionale, şi pretind restabilirea atariei triste dinainte de secuestru, e detestabil, şi iuţeşte discreditarea comitetului în ochii partidului naţional, care n’ar dispune de energie spre a putea conduce afacerile Încredinţate lui, o idee divulgată de dnii Bote şi comp., în epistola adresată conventiculanţilor înBraşov, şi infiltrată şi în cei 6 dni, cari au subscris protestul divulgat urbi et orbi, prin careşi-au dat un atestat de nedisciplină, şi procedere necorectă şi condusă de interese personale. O stare de lucruri şi aceasta, care în sinul unui partid e nesuferibilă şi ţinteşte la anarchie! Evident e, că abusul cu averea naţională sprijinit de dl Dr. Lucaciu şi cei 5 consoţi de protest, a născut divergenţa între membrii comitetului, şi această ruptură nefefericită sau grea cum o numesc spriginitorii celor ce vor a’şi însuşi în mod clandestin averea naţională se poate foarte uşor vindeca, se poate amputa într’un mod fericit, dacă dnii L. Albini şi Russu se vor desbrăca de interesul personal, şi în mod cinstit recunoscându-’şi culpa vor recunoaşte dreptul de proprietate a partidului naţional la „Institutul Tipografic“ şi joi, şi se vor supune în conducerea acelora la dispoziţiile comitetului naţional, ca singurul for competent a dispune peste acea avere naţională, câştigată din filerii naţiunii, care nu din sudoarea domnialor. Am speranţa în D-zeu şi bunul geniu al naţiunii noastre, că ne vor ajuta ca să trecem şi peste această calamitate creată de oamenii noştri, şi vom puta restabili disciplina sdruncinată şi făcută îinsorie, de cătră amintiţii din, cari ’şi-au luat refugiu la fapta necualificabile, cari sânt de natură a gangrena întreg organismul partidului nostru naţional, şi pentru care îi facem răspunzători înaintea naţiunii, şi înaintea lui D zeu. Reghin, la 22 Ian. 1896. B. * Un alt membru al comitetului ne scrie următoarele : „în tesă generală de sine se înţelege, că aderez şi sprijinesc acestea: 1. Asigur ca „Institutului Tipografic“ ca avere naţională. *) . Ieuşim această părere. Red. 2. Independenţa absolută a ziarelor de Bucureşti şi Budapesta. 3. Conducerea politicei noastre să fie aici în patrie prin comitetul naţional. 4. Disciplina în partid şi în dirigiarea ziarelor partidului numai prin comitet şi prin presidiul său să fie susţinute. 5. în consecvenţă pentru toate faptele corecte presidiul trebue sprijinit şi autoritatea lui susţinută“. * Un al treilea membru din comitet scrie: „Regret, că nu am putut participa la şedinţa conchemată pe 10 ianuarie, pentru ca şi în persoană să-mi pot exprima părerea de rău asupra scandalului scârbos şi la noi ne maipomenit, provocat într’un mod neomenesc de Russu- Şirianu şi T. Albini faţă de d-ta şi procedura corectă ce ai urmat-o pentru de a asigura dreptul de proprietate ce-l ai d-ta ca mandatarul nostru asupra Institutului Tipografic. Eu în toate îţi aprobez procedura de până acuma, mă alătur aceleia şi te rog să ne mântueşti de oameni, cari, precum se vede, numai atunci se simţesc în elementul lor, când pot provoca scandale. * Al patrulea membru, care scrie Drului Raţiu, se declară astfel: „Am cetit, că sărbătorile trecute v’au fost neplăcute prin intrigile ţesute de unii ambiţioşi, scârboşi, dar’ te felicitez, die Dr., că ai păşit cu bărbăţie contra lor — drept aceea, eu sânt de părere, că la nici un cas renitenţii să nu se reprimească în redacţiunea foilor partidului naţional“. Din parlamentul maghiar. Şedinţa din 23 i. c. Se continuă desbaterea budgetului de interne. Deputatul Szinay, se ocupă cu miseriile administraţiunii în comitate şi spune, că prin ridicarea unei acuse în contra ministrului, pentru că desconsideră autonomia comitatelor şi a comunelor, seria gravaminelor încă nu s’a biirsit. Procedurile de volnicie sânt imense pe toată linia, în toate comitatele. Deputatul Sima Ferencz, deduce din descreşterea numărului alegătorilor, că sub sistemul actual de guvernare populaţiunea este expusă unei ruinări continue. Nu este adevărată afirmare a ministrului, că numărul alegătorilor ar fi supus fluctuaţiunilor fireşti, crescând şi decrescând, el e fapt constatat, că de 25 ani încoace acest număr tot scade. Apponyi în zadar se nizueşte a indigita disposiţiuune pentru de a obţină alegeri curate, căci ministrul de interne totuşi nu va lucra conform acelor disposiţiuni. După aceste expune deputatul Bujanovics, folosindu-se de o mulţime de documente, abusurile săvîrşite la alegerea din Girărt. Aşa argumentează, că gendarmeria a fost pusă disposiţia corteşilor partidului guvernamental. Ceteşte apoi un protocol, în care se dovedeşte, că pretorul cercual şi conducătorul de matricole au venit peste noapte într’un sat şi cu ajutorul gendarmilor a adunat pe alegători, car’ aceia, cari nu au voit să se supună corteşilor guvernamentali, au fost maltrataţi. Ministrul Perezei declară, că nici rând nu a tres la îndoeală bona fides a deputatului Bujanovics. El a cerut numai argumente, care acum avându-le la îndemână, va introduce negreşit cercetare amănuntă în chestia aceasta. Mai vorbind deputaţii Hodossy şi Sma in chestiuni personale, şedinţa se încheie, fără de a se fi votat. Din România, crisă ministerială, „ Gazetei Transilvaniei“ mi se scrie din Bucureşti (23 ianuarie). Prin întreaga capitală nu se vorbeşte de alta, decât de „crisa ministerială“, care acum e declarată. Ieri s’au adunat miniştrii, şi se zice, că au încercat să hotărască pe dl Fieva se părăsească ministerul. Fleva însă, după cum anunţă „Epoca a respins toate propunerile şi a declarat, că se va presenta înaintea Camerei, care va hotărî. Miniştrii Cantacuzino, Budişteanu, Pallade şi Stoicescu ’şi-au pus dimisiile la disposiţia prim-ministrului Sturdza pentru ea?, dacă Fieva n’ar voi să demisioneze. Ministrulpreşedinte Sturdza şi ministrul Statescu n’au luat încă nici o hotărîre. Azi se va ţine un consiliu de miniştri, în care se va limpezi situaţia. Nr. 10 într’alt loc zice „Gazeta“ . Crişa va dura încă până mâne, motivul acestei amînării este impregiurarea, că astăseară toţi miniştri trebue să asiste la prânzul parlamentar. în culoarele camerei se vorbeşte deja, că portofoliul dlui Fleva îl va lua primministrul Sturdza şi în caşul acesta dl Ferechidi va lua portofoliul afacerilor străine. Se mai vorbeşte apoi, că în cas dacă se va depărta din minister dl Paladi, atunci locul lui îl va ocupa Al. Djuvara. CORESPONDENŢA „TRIBUNEI“. Din giurul Albei-Iulia, 21 Ian. 1896. Lucruri triste. în 16 Ianuarie doi Moţi din Vidra-deJos au dus mere de vânzare în comuna Totoiu, însă cumpărători cu bani puţini se aflară, mai mulţi doriau a mânca mere fără bani. Unul şi altul îşi luau câte un măr şi se depărtau, chiar şi judele comunal I. Popescu s’a admis la aşa un atac asupra merelor, fără ca să le plătească. Aceasta cei doi vânzători nu o putură privi în tăcere, ci au reclamat plătirea, dar’ în loc să dee plata, el abusând de oficiul seu brevianu li-a confiscat o păreche de desagi pline cu mere. Văzând bieţii soţi această fărădelege s’au grăbit a părăsi acea comună, cu oameni neomenoşi şi s’au depărtat cătră Drâmbari. Dar’ nu a fost destul cu această păgubire a lor, ci vre-o 12 feciori s’au luat după ei şi au încercat a-’i sili după ce ’i-au ajuns departe în hotar, a le da mere ameninţându-’i cu pari şi bâte, şi numai întâmplării, că locuitorii din comuna Drâmbari eşiseră in partea aceea a hotarului şi văzură acel atac în drum, este a se mulţumi că acei tineri destrăbălaţi nu-’şi putură ajunge scopul lor. Fapta aceasta s’a întâmplat în ziua mare şi în Totoiu aveau oamenii ordinei ştire despre această urmărire, fără ca cuiva să-’i vină în minte de a împedeca această nelegiuită urmărire a lor dui bieţi oameni, cari cu multă trudă îşi câştigi pânea de toate zilele. Adecă în Totoiu nu se silesc a întimpina pe fraţi români în mod aşa brutal? Iubirea de neam şi simţul creştin atât a decăzut, încât pe fiii celor ce au eluptat libertatea din iobăgie a ţeranilor români, astfel îi tratează în comunele curat româneşti? Nu-şi aduc aminte, că fără lupta acelor soţi, ei nu ar fi ajuns la moşiile cele grase de pe Valea Murăşului ? Preoţii şi învăţătorii sânt chemaţi a lumina poporul şi a-’i abate dela aceste rele porniri. Au biserici şi şcoale, dar’ fapte ca acestea dovedesc, că puţin folos are poporul de ele. Cunctator. CRONICĂ Sibiiu, 25 Ianuarie n. 1896. Şcoalele grăniţereşti. La raportul nostru din anul 8 adaugem, că capitalul fondului central, care se urcă la 370.750 fi. numai capitalul neat intingibil al fondului, dar, adăogându-se la acest capital și banii gata, starea lui se urcă la suma de 390.000. Notăm, că presidentul comitetului David bar. Ursu, de 25 de ani de când stă în fruntea comitetului nu a primit nici când nici salar, nici dineme din fond. Asemenea vice-presidentul, cassarul şi controlorul dacă nu primesc salar, ba csasarul dl căpitan Nicolau Sándor de Vist a abzis în favorul fondului şi de remuneraţiunea anuală de 300 ft. deja preliminată, şi astfel îa 3 ani de când serveşte a lăsat în fond 900 f1., din care causă adunarea generală’i-a exprimat cea mai adâncă mulţumiţi şi recunoştinţă protocolară. Singur numai secretarul comitetului Arseniu Bunea a fost salarisat, căruia, după ce nu numai comisiunea financiar, dar’ şi însuşi comisarul regesc br. Szentkereszty s’a convins prin comptabilul şef al comitatului Hunedoara, despre corecta şi conştienţioasa administrare a fondului, adunarea generală având în vedere, că de 19 ani stă în serviciul ei, şi-a urcat salarul. După informaţiunile cele mai autentice ce ’mi le-am câştigat, spesele administraţiunii a fondurilor graniţerilor precum chiria cancelariei cancelist, servitorii, pauşal de cancelarie şi inclusive competenţele secretarului, abia se urcă anual la suma de 20001.* Armonie între popor şi preot. Din Roşia-săse.;Scă ni se scrie: Spre a me recrea pe timpul feliilor de Crăciun, am petrecut în apropiata comună Roşia, şi luând parte la toate slujbele bisericeşti de Crăciun, Anul Nou şi Bobotează, m’am convins, că unde e conducător bun, toate merg în regulă şi bine, este armonie perfectă. Am constatat aceasta îndeosebi în ziua Sf. Ioan Botezătorul, care a fost şi ziua onomastică a preotului local. Poporul ca se’şi arete recunoştinţa faţă da preotul, a ales o deputaţiune până la 20 bărbaţi, poporeni unii tineri, la cari s’au mai alaturat încă şi alţii, şi în frunte cu învăţătorul s’au postat înaintea ferestrilor casei preotului pe la 6 ore a. m., şi după cântarea unei poesii, învăţătorul I. Olariu, rosti in numele deputaţiunii şi al întregului popor o cu-